joi, 23 iunie 2011

Pace.....




E  mai mult de o saptamana ...acasa....sint din nou  acasa...si imi pare bine in ..parte...mi-a fost dor de copii,mia fost dor de unele chestii...de acasa...Ciudat insa ca cea ce ma asteptam sa gasesc....nu am gasit...Nu stiu...poate defapt am facut o tragedie din tot si toate....in mine,in suflet.Poate defapt si faptul ca privsc altfel viata are un efect diferit....si totul pare altfel acum..hmmm...dintr-o data lucrurile ...par sa se schimbe...par sa vrea sa se schimbe....sau poate e doar o iluzie ..nu stiu.poate ....insa ma intereseaza doar azi maine si poate poimaine....restul las in grija sperantei si...a divinitatii poate....viata merge inainte..nu chiar pe drumul care l-as vrea...dar....nu putem avea chiar totul pina la urma....sper doar sa am sanatate si putere sa-mi implinesc macar o parte din dorinte...care oricum nu ma vizeaza numai pe mine.dar e ok....ce pot face ..voi face...ce nu..asta e .... In timp am reusit sa-mi gasesc pacea interioara...si numi-am imaginat niciodata ca poate fi asa de liniste...acolo in suflet...stiu cine sint....stiu ce sint.. stiu ce vreau...si atunci voi merge inainte...

duminică, 5 iunie 2011

eu ...

Am vrut sa nu mai scriu nimic ..de felul asta aici pe blog...sa nu mai arat durere....sau suferinta...dar nu am reusit .E singurul meu loc unde incerc sa vars paharul in speranta de al goli de ...amaraciune...Am incercat sa fiu altfel...am incercat sa fac ceva ce nu reusesc ,si nu stiu de ce....poate totusi undeva gresesc iar in viltoarea gindurilor nu-mi mai dau seama.La 35 de ani trebuie sa o iau de la capat...de la zero...si o voi face...sper doar ....ultima speranta...ce-mi ramane, sa am putere..si sanatate...restul....chiar nu ma intereseaza.
  Am vrut ,am incercat,am sperat....ca pot face ceva....dar se pare ca nu asta e drumul pe care trebuia ..sau trebuie sa merg...am crezut ca venind aici in Spania voi putea mai usor sa pasesc inainte...am crezut....dar nu am putut ...Am incercat sa alerg dupa o conditie materiala...pentru chiar daca pentru mine nu are importanta e importanta pentru cei ce depind de mine...si am esuat..din nou ...istoria se repeta...Poate totusi cineva sau ceva ma impiedica...nu stiu ce sa mai cred....cu ani in urma am facut o greseala ce ma urmareste...in continuu...Am fost la un preot ce mia deschis o carte si mia spus ce va urma....un act ce nu trebuia sa-l faca un preot.....si aici vorbin cu unii si cu alti am inteles ca este o greseala enorma.....si ca e posibil ca toate nereusitele sa se datoreze acestui fapt....Am cunoscut multe in viata....stiu ca exista multe forme de a face rau ,exista puteri ce ne pot controla sau afecta viata in multe moduri...si incerc poate sa gasesc o motivatie...la toate nereusitele mele...Nu stiu...singurul lucru cemi ramane este sa las trecutul...desi nu stiu daca voi putea trece peste ....sa las totul in urma...nu conteaza ce am fost pina acum...conteaza ce vreau sa fiu de acum incolo.....doar atit....iar pentru asta va fi necesara destul de mult efort si suferinta....si nu numai a mea...dar va trebui sa incerc...sa invat sa fiu eu pentru mine si apoi pentru restul....egoism poate...dar va trebui sa invat si asta....sper doar sa nu ajng sa las samanta urii sa incolteasca in sufletul meu....sper...

lacrimi...

...vars lacrimi din nou...pentru un suflet ce l-am iubit....si care chiar daca nu mai e acelasi pentru mine...nu il urasc...dar el o face...de ce nu pot sa simt ura...ar fi mai simplu nu...cind urasti nu te doare...doare doar cind iubesti...oare e iubirea un blestem...o boala incurabila...sau ura...In curind o sa trebuiasca sa revin in tara ... acasa...la familia pe care mi-am dorit-o atit de mult si ...nu am avut-o niciodata.Am gresit enorm crezind ca voi putea amana inevitabilul...defapt  am fugit de el nu doar am vrut sa-l aman...nu mi-a placut si nu imi place ..pentru ca e dureros...nu numai pentru mine...cind oare am sa incetez sa mai gindesc la alti...desi nu sint alti...sint copii mei si sufletul care....of doamne ....mi-am dorit intodeauna sa fac ceva bine pentru ...noi ...si totul sa facut praf..si ciudat continua sa se faca...as vrea doar sa inteleg de ce nimic din tot ce am incercat nu se leaga....Viata...si ironia ei...cum mia spus cineva  in seara asta totul poate are un rost...numai ca eu am obosit sa ...traiesc pentru un rost ce nu il mai inteleg...am obosit....sa lupt...sa visez sa sper in ..ceva ce pare sa nu fie real.....simt ca o iau razna ......incerc sa-mi mentin zimbetul ..e acolo...dar  imi dau seama ca e...doar actorie...inauntru totul e ...trist...si gol....
  ....nu stiu de ce ma tot agat de lucruri ce au fost.. de trecut....trebuie sa merg inainte...pentru ca e singura directie in care se poate merge...trebuie sa trec asta si sa merg inainte...orice rezultat ar avea viitorul apropiat trebuie sa merg inainte...nu pot sa stau pe loc....poate defapt singurul lucru ce imi lipseste este...pacea interioara ( de curind am vazut kung fu panda 2)...poate trebuie sa-mi gasesc echilibrul singur.....poate trebuie defapt sa fiu singur.....