Eu ... sufletul meu...viata..

Chiar daca....

2012-02-09T18:27:00.000+02:00

...totul pare sa continue la fel...chiar daca azi simt oboseala si nu cred ca mai am puterea sa lupt pentru cea ce imi doresc in sufletul meu...chiar daca...acel dor nestins continua sa mistue sufletul meu... chiar daca "ea" pare sa fie mult mai departe de mine decit as vrea sa cred.... chiar daca sint jos si nu mai am putere sa ma ridic...chiar daca viata incearca sa-mi alunge si ultimul zimbet.....CHIAR DACA...toate astea le simt in continuu...clipa de clipa ... zi de zi....continui sa sper ca va veni si ziua in care acestea vor fi amintiri...scrise in cartea propiei vieti...sfaturi si exemple.Continui sa sper ca va veni clipa care sa merite toate astea...clipa in care in sufletul meu va inflori din nou acea floare...pe care ma zbat din rasputeri sa nu o las sa moara...sper sa am puterea ...

Sa fim mai buni...

2012-01-10T21:49:00.004+02:00

...vom reusi oare?????

DE CE....

2012-01-09T11:35:00.000+02:00

... e oare viata asa???Ma intreb ...asa...probabil pentru a nu stiu cita oara!Va intreb pe voi....hmmm dar nu vreau un raspuns...pentru ca fiecare avem propia viata,fiecare vedem lucrurile din propiul punct de vedere.Ma intreb insa citi sinteti instare sa analizati viata fara a o privi prin prisma propiei vieti...citi dintre voi pot sa pastreze liberul arbitru cind judeca pe cineva sau analizeaza,gindeste.... Ma intreb citi dintre cei ce ratacesc aici ...pe blogul meu,pe bloguri in general sint in stare sa vada in rindurile ce le citesc persoana care a scris...sufletul acesteia...sa-i inteleaga suferinta sau ...fericirea....foarte putini sau deloc...Ma gindesc insa ca postarile le alimenteaza anumite stari....melancolie....sau invidie....in functie de ...subiect... Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca fiecare om e diferit in felul lui...si uneori desi sint un om ce gindeste liber trebuie sa fiu si invers....sa fiu contra liberului arbitru...pentru ca datorita acestui fapt se ajunge la aceasta diferentiere....si tot eu am sa revin si cu opusul....e normal...din punct de vedere al evolutiei ...e normal...trebuie sa invatam din propiile greseli...pentru ca daca cineva ne-a spus sa nu facem aia sau aia........nu am mai facut aia sau aia insa in modul nostru ,in felul nostru personal...hmmm...orice lege...orice principiu de viata...este privit si inteles in felul in care se doreste si foarte rar din cel care trebuie.Dar ce pot spune...asta e viata ce o traim....o traiesc...si la ce bun sa scriu aici cit de mult ma doare...sau mau durut sarbatorile ce au trecut...si ca singurele zimbete au fost doar cind am citit mesajesi urarile de la prieteni de aici,de pe blog...cit si cei apropiati...NU...nu vreau sa fiu compatimit....la ce bun sa scriu aici toate astea??!!??(si totusi le-am scris)...Da...o fac pentru ca uneori la situatiile ce le expun aici...la gindurile ce le vars pe hartia virtuala.....eu nu mai gasesc raspuns...dar sint altii ...prietenii virtuali ce pot sa-ti dea un sfat...o mina invizibila ce sa te ajute sa te ridici....si daca exista cineva ce se crede instare sa o faca atunci e bine venit...si daca cineva vrea sa intelega ...este bine venit....insa daca vrei sa judeci cea ce nu vrei sa intelegi....atunci....internetul e...fara sfirsit ...(doar sa nu ramai fara semnal)....
DE CE acesta postare...pentru ca am fost judecat...pentru ca mi sa spus ca habar nu am cei viata...pentru ca eu nu am suferit....aste venind de la o persoana cu 14 ani mai in varsta ca mine,persoana destul de apropiata...persoana ce a omis faptul ca ..parinti nu i-au intrerupt scoala...si astfel are calificari in multe domenii...persoana ce a uitat ca are linga ...pe cineva care vrea sa mearga pe acelasi drum cu el si nu pe drumul ei...in timp ce eu sint chiar opusul....am 34 de ani si nu am nici o calificare documentata....iar persoana de linga mine...vai mai bine tac....si cu toate astea....habar nu am...ha ha ce usor se poate judeca...egoist..............si deci de ce sa ma pling ca viata mea e asa... oricum inrteleg ca nu vrea sa vada acest lucru...pentru ca de inteles sint siur ca intelege...dar... eu insumi sint fericit...am doi copii la care tin enorm de mult...sint fericit chiar daca maine este pus sub semnul intrebarii....implinit insa nu sint...sufletul mie pustiu...insa sper ca nu va mai e mult pina departe (cum se spune)....

miss ...miss the light...miss the warm...

Gandurile mele

2011-12-14T15:44:00.000+02:00

In ultimul timp nu am mai prea scris aici...chiar daca in viata si in sufletul nu prea s-au schimbat prea multe...cu toate astea am fost tot timpul prezent....pe aici....pe la blogurile care le urmaresc...Mai nou ura mi-a atins sufletul ....probabil ca ar trebui sa stiu si ce inseamna sa urasc ....pentru citeva momente sau clipe....fiind deajuns insa sa provoace lacrimi....si ciudat tot in sufletul meu....Lipsa si dorul din sufletul meu au ramas aceleasi...la fel de puternice...sau arzatoare...noptile la fel de albe....mai nou citind anume articole imi dau seama ca cea ce se intimpla cu mine noapte ....sau insomniile mele au alta natura decit biologica...si incep sa-mi pun intrebari...intrebari ce le-am mai pus cindva.. si raspunsul lor imi provoaca o oarecare teama....asta nu pentru ca nu inteleg,ci pentru ca nu cred ca sint gata pentru cea ce simt......Inclin sa cred ca tot cea prin ce am trecut ,sau prin ce trec nu este intodeauna doar pentru mine..sau destinat mie...cineva acolo undeva simte la fel ca mine ...si nu numai....mi-a trebuit ceva timp sa inteleg asta...cu toate ca banuiam insa ....cum se spune ca trebuie sa dau cu capul ca sa vad...totusi ..din multe puncte de vedere asta nu ma ajuta cu nimic...doar imi confirma banueli....Oricare este drumul ce mi se asterne in fata eu am sa raman eu....asa dus cu sorcova cum sint ... si chiar daca intodeauna ceva se va gasi sa-mi alunge bucuria de pe chip...vor fii alte citeva zeci de motive care sa ma faca sa simt fericire in suflet...pentru ca defapt acolo si vreau sa simt...lumea din jur...hmm in afara de citeva persoane ce au un loc special in sufletul meu...m-a dezamagit ...si nu pentru faptul ca nu e asa cum vreau eu...sau cel putin pentru ca din ce in ce mai mult isi pierde parte umana , partea ce tine de suflet...in favoarea egoismului si si impliniri materiale....ma intreb oare cind ...noi romani...ne vom da seama ca propiul imn al tari este defapt un indemn ..un sfat ...un mod de viata...Asta e ..nu prea obisnuiesc sa vorbesc de politica si nici nu dezbat nimic de genul asta....ma dezgusta politica asta nu inseamna insa ca nu o inteleg...Revenind insa la subiect ma intreb oare cind ...noi oameni vom intelege ca individualismul si grija pentru propia persoana ne va duce in pragul distrugerii ca forma de existenta....ma intreb ..de ce este nevoie... de un cataclism...natural biologic sau uman ...oare e necesara suferinta pentru a intelege ca defapt singurul mod de a evolua este sa fim uniti sa lucram impreuna la dezvoltarea noastra.....vai....am impresia ca bat campii...subiectul asta nu cred ca are sens aici...dar uite ca ma doare sa vad ca suferinta si durerea unora este bucuria altora...

missing you........missing love....missing everything and hollow feeling

2011-11-11T20:16:00.000+02:00

lacrimile ....de dimineata

2011-11-11T08:33:00.000+02:00

Incerc sa gandesc pozitiv...asa cum o faceam in primavara...incerc sa caut din nou calmul...dar nu pot...realitatea ...prezentul ma darama ...ma lasa fara putere....Am complicat totul singur...motivat sau nu de cautarea mea....prezentul este rezultatul ....si acum nu stiu daca am puterea sa gasesc o rezolvare....o cale de iesire ....Durerea din suflet...ce am reusit sa o reduc destul de mult, un timp...acum creste din nou...dar deocamdata trebuie sa merg inainte.... sa privesc inainte pentru ca inapoi nu maiare rost...as vrea insa sa vad..acest inainte mai bine...dar mie teama...nu de singuratate ...incep tot mai mult sa am dorinta de singuratate...tendinte de izolare...probabil viata si oamenii mau dezamagit prea mult....hmmm ...nu condamn pe nimeni....ba din contra.....,nu pot cere ca cineva sa fie ca mine...nu pot cere cuiva sa fie altceva decit el insusi...nu e corect....Ce e culmea e insa faptul ca defapt cea mai adinca si puternica dorinta ce am simtit-o intodeauna a fost departe de mine...si continua sa fie cu toate ca confirmarea posibilitatii am avut-o....nu reusesc sa fac nimic in acest sens....eii.....poate e inca nevoie de timp...

Lacrimile de dimineata continua sa apara...nemotivat uneori ma trezesc cu ele.....fara sa fi visat ceva ...uneori apar la citeva minute mai tarziu ...doar....pentru o clipa.......am sa caut sa aflu daca cumva nu este o afectiune biologica....

...TEARS ARE WORDS FROM HEART THAT CANT BE SPOKEN...

Haos.....decadere

2011-10-27T16:41:00.000+03:00

M-am inchis in muzica...in filme ....in munca....plec dimineata la opt si vin seara la opt.....nu imi mai pasa...nu ma mai intereseaza nimic...nici macar propia persoana.......Ma simt gol pe dinauntru....diferenta o face doar clipele cind unul din copii ma ia in brate...clipe in care as vrea sa urlu...dar nu pot....Se instaleaza haosul...in mine....si chiar si in gindire....am devenit dezordonat si neatent.....nu stiu ....nu stiu...decit ca nu e bine dar nu mai sint capabil sa ies din starea asta....nu gasesc dorinta si nici energia....

am vrut...am sperat....in van

2011-10-14T15:53:00.001+03:00

             Am vrut sa creez ceva am vrut sa fie bine pentru ..noi...nu a existat niciodata eu pentru mine...In van....Am vrut sa vad un zimbet...constant...am vrut...dar..in van....Am vrut sa fie liniste in sufletul tau..pentru a fi si in al meu....in van...Am vrut sa fii acolo pentru ca vrei sa fi...acolo...dar...in van am asteptat...Am vrut ....si am incercat sa te mentin in sufletul meu...in van...citeodata parca te-ai luptat din rasputeri sa nu fii acolo................................................
            Am sperat ca totul se va schimba...Am sperat ca trecerea timpului va asterne in sufletul tau ceva...Am sperat ca viata ...noastra..conteaza..dar nu...doar tu..Am sperat ca diferentele vor dispare....Am sperat ca nu va veni ziua cind voi privi in sufletul meu si ma voi infiora.....e gol...pustiu.....la fel dealtfel ca si noptile cind ...Am sperat sa nu simt acest gol ...pe care tu...tu nu il vei mai putea umple niciodata......................................................................

    In viata trebuie facute alegeri....uneori ce tin de noi ...mai mult sau mai putin....Rezultatul ...hmmm....depinde...Am ales....un drum....un om ..un suflet sa-mi stea alaturi....am ales ...se pare cu ochii inchisi...orbit de o dorinta si o durere prost inteleasa.....E uimitor cit de scump poate fi uneori pretul....cit de usor trec anii.....cit de usor poti sa speri ceva si cit de greu e atunci cind intelegi ca speranta .....nu e decit ca.... fumul unei tigari....se inprastie usor in citeva clipe si nu ramine decit un un miros....citeodata placut ....sau poate neplacut...de la caz la caz...Nu pot alege o viata in indiferenta...nu pot alege o viata in care fiu ....sau sa ma simt singur desi cineva este acolo......doar pe o hirtie...nu pot....nu cu tot cea ce stiu si simt in sufletul meu.....poate ...poate viitorul imi va oferi totusi sansa sa-mi gasesc acea liniste ce mi-o doresc....

      Adevăratul timp este un punct care se numeşte "acum", înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă

questions

2011-09-19T21:55:00.002+03:00

I look at the sky .. and my memories come back ... I look around ... and is empty ... even if many are those who are near me ... continue to feel the same love ... of something that is not ... I have not ... is not here.
The pain has not gone totally ... I can not miss her ... I accepted the reality and the possibility to not repeat what was then ... I think ... maybe ... actually ... I refused just to hope ... I do not know ... are moments when everything is ok inside me ... is silence ... peace ... but are as many moments when everything collapses ... I feel terrible sometimes ... a lot of sadness ... sometimes even at tears up ... feeling that often is not mine ... Who i am ... or what should I be ...

Din nou ...aici...la fel...

2011-09-11T09:23:00.001+03:00

Chiar daca nu am mai scris , am fost aici in fiecare zi privind..cautind sau ascultind ....nu am mai scris pentru ca nu am mai vrut ...sa scriu ,sa elimin aici negativul din mine..dar a atins din nou o cota alarmanta...cu toate ca nu ma mai afecteaza la fel de profund ca inainte ...el este prezent.Undeva in subconstient ceva se revolta ...noptile au devenit albe chiar si cind muncesc si ar trebui sa fiu foarte obosit....nu stiu ce se intampla. In ultimele zile am gasit pe internet un tip de muzica ....de meditatie ce parca ma ajuta sa-mi relaxez mintea si corpul...pare sa aiba efect bun si am sa o incerc in continuare.....

Zilele trec...lasind in urma doar acelasi lucru ce il stiu atit de bine....acel sentiment ce as fi vrut ,am sperat sa nu il mai simt...dar.....asta e...Din nou revin aici pentru a scrie...as vrea sa fi scrisceva mai vesel ...orice altceva...dar acest blog a devenit...locul unde vars din paharul durerii..lipsei..dorului....Am vrut sa schimb ceva...am sperat ca voi putea...si am sperat ca nu sint singurul ce vrea asta...am sperat....din nou...pentru nu mai stiu a cita oara...mi-am acoperit sufletul din nou si....am ajuns in acelasi punct....Probabil sint prea las sau poate asa mie scris...nu stiu....dar de data asta va trebui sa continui cea ce am inceput nu cu mult timp in urma...pentru ca doar asa e singurul mod de a-mi gasi o parte din liniste...Am inteles destul incit sa stiu ,sau sa cunosc cea ce imi doresc...iar acest lucru nu se va implini decit atunci cind voi trece de situatia actuala.....Ahhh as vrea sa nu ma mai vait...sa nu ma mai pling.....hmmm complicat si greu...dar sper ca va veni momentul cind aici voi scrie si altceva decit ginduri grele si pline de .... dezamagire

illusions

2011-08-17T07:28:00.001+03:00

How can I stay away from illusions ... how did I stay away from illusions ... illusions that I create them .... alone ...in my heart and soul ..

memories ...always there...

2011-08-15T17:23:00.002+03:00

...asteptarea.....

2011-07-31T08:12:00.000+03:00

Stau aici in fata calculatorului...citesc ....postarile de alta data....si uneori ma simt strain.... de mine insu-mi sau schimbat multe...in mine ...si in jurul meu....Eu defapt sint acelasi...as minti daca as spune altceva insa ...ideile de inainte sau transformat...intrebarile au raspuns...iar raspunsurile au ...alinat sau oprit cea mai mare parte din durerea ce o simteam ...inainte...In jurul meu pare ca totul sa fie altfel acum...chiar daca nu totul in bine...cea ce imi doream pare sa apara....sau poate e doar o iluzie...trecatoare...as vrea sa fie adevarat...dar timpul cea trecut....a lasat urme prea adanci...Poate rugaciunile mi-au fost ascultate....poate totusi cineva acolo sus sa saturat de lacrimile mele...poate......poate totusi asteptarea nu e decit... drumul ce ma va apropia de...acel moment ...cind voi putea sa fiu din nou eu in totalitate....

...nu stiu....

2011-07-20T22:45:00.000+03:00

La un moment dat am lasat o mica speranta totusi sa existe....si ...am incercat sa merg ..inainte ..dar tot mai mult imi dau seama ca e foarte posibil sa nu fie...posibila..

Am incercat sa inteleg...de ce ...dar nu asta trebuia sa fac....sau poae nu doar atit...mai trebuia sa fac ceva...sa-mi dau seama ca defapt nu are rost sa merg pe acest drum....Doamne...nu stiu....Am reusit sa-mi gasesc o parte din liniste,sa-mi descopar propia lumina ....si totusi nu e completa...si in drumul pe care il am ..tind sa cred ca nu o voi completa vreodata...Am reusit sa privesc altfel viata ...insa dorinta de a avea acea lumina ...acea stralucire ..a ramas...si nu am reusit sa o aduc in viata mea..poate..poate trebuie sa mai astept...sau sa am rabdare....Nu mie usor sa invat sa fiu altfel...insa in cea mai mare parte reusesc...totusi chiar daca eu in sine nu mai dau mare importanta chestiilor ce par sa vrea sa ma darame ...undeva inauntrul meu...parca separat de mine ceva negativ se intampla....sufera....poate fi sufletul...sau poate doar...paranoia...insa in ultimile doua-trei saptamani am inceput sa am imsomnii....defapt nopti in care visez enorm de mult nimic care sa aiba legatura cu activitatea sau fondul psihic ...si ma trezesc foarte obosit....poate este doar trecere de la un mod de gindire foarte detaliat la unul mai pasiv...nu stiu...

Oameni....goi...

2011-07-08T08:31:00.000+03:00

Privesc in jurul meu...oamenii...viata...hmmm...nu mai gindesc asa de mult ca inainte...raspunsurile ce de care am avut nevoie au venit...si totusi din cind in cind ...analizez...Venim aici in aceasta lume goi...goi din toate punctele de vedere...Imi dau seama ca unii oameni raman goi..alegind doar sa-si acopere adevarata imagine cu o alta...imprumutata...sau furata pur si simplu...Unii oameni raman goi pentru chiar daca nu au umplut goliciunea atunci cind trebuie...nu o fac nici mai tarziu...nu mai vor sau cel putin nu -i intereseaza...si pur si simplu..traiesc ca sa... traiasca....si nu vor sa faca nici macar un pas mai mult...Sint constient ca sintem diferiti...e normal sa fim...insa nu pot intelege dezinteresul.fata de viata , fata de propia viata.Sintem diferiti dar totusi sintem din acelasi ...aluat...nu putem fi toti doctori sau savanti...etc dar totusi..avem capacitatea de urca sau a umple sufletul ...sau viata cu lucruri sau sentimente mult mai frumoase ....dar ...in unii nu exista dorinta .
Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca persoana de linga mine tine la mine...pina la urma...in felul ei...in felul in care poate si asa cum poate....mi-a trebuit mult sa inteleg ca defapt asa este formata ...sau poate asa a format-o viata...insa nu pot sa inteleg de ce nu vrea sa faca un pas inainte....nu vrea sa umple golurile ce le are...pentru ca are...destule....si in momentul asta lupt sa umplu aceste goluri...desi sint momente cind cred ca e lupta cu foarte putini sorti de izbanda...dar ..sper...
...atat de mult timp...atit de multa durere a trecut...prin sufletul meu...in parte am provocat-o fara sa vreau...in parte era acolo...dar acum ...e liniste...si e bine...privesc inauntrul meu si citeodata nu pot sa cred ce era si ce este acum...totul reusit si cistigat cu ajutotrul ...ingerului meu pazitor....un suflet ce a stiut sa ma asculte...sa ma sfatuiasca ...a stiut sa nu fie partinitor .... sa ma faca sa rad atunci cind defapt eu as fi vreu sa pling....sper ca esti bine...... Uneori mie dor de unele chestii de inainte...imi lipsesc...dar nu vreau sa mai fiu ca inainte...vreau sa fiu asa cum sint acum...EU......

Pace.....

2011-06-23T09:12:00.000+03:00

E mai mult de o saptamana ...acasa....sint din nou acasa...si imi pare bine in ..parte...mi-a fost dor de copii,mia fost dor de unele chestii...de acasa...Ciudat insa ca cea ce ma asteptam sa gasesc....nu am gasit...Nu stiu...poate defapt am facut o tragedie din tot si toate....in mine,in suflet.Poate defapt si faptul ca privsc altfel viata are un efect diferit....si totul pare altfel acum..hmmm...dintr-o data lucrurile ...par sa se schimbe...par sa vrea sa se schimbe....sau poate e doar o iluzie ..nu stiu.poate ....insa ma intereseaza doar azi maine si poate poimaine....restul las in grija sperantei si...a divinitatii poate....viata merge inainte..nu chiar pe drumul care l-as vrea...dar....nu putem avea chiar totul pina la urma....sper doar sa am sanatate si putere sa-mi implinesc macar o parte din dorinte...care oricum nu ma vizeaza numai pe mine.dar e ok....ce pot face ..voi face...ce nu..asta e .... In timp am reusit sa-mi gasesc pacea interioara...si numi-am imaginat niciodata ca poate fi asa de liniste...acolo in suflet...stiu cine sint....stiu ce sint.. stiu ce vreau...si atunci voi merge inainte...

eu ...

2011-06-05T13:59:00.000+03:00

Am vrut sa nu mai scriu nimic ..de felul asta aici pe blog...sa nu mai arat durere....sau suferinta...dar nu am reusit .E singurul meu loc unde incerc sa vars paharul in speranta de al goli de ...amaraciune...Am incercat sa fiu altfel...am incercat sa fac ceva ce nu reusesc ,si nu stiu de ce....poate totusi undeva gresesc iar in viltoarea gindurilor nu-mi mai dau seama.La 35 de ani trebuie sa o iau de la capat...de la zero...si o voi face...sper doar ....ultima speranta...ce-mi ramane, sa am putere..si sanatate...restul....chiar nu ma intereseaza.
Am vrut ,am incercat,am sperat....ca pot face ceva....dar se pare ca nu asta e drumul pe care trebuia ..sau trebuie sa merg...am crezut ca venind aici in Spania voi putea mai usor sa pasesc inainte...am crezut....dar nu am putut ...Am incercat sa alerg dupa o conditie materiala...pentru chiar daca pentru mine nu are importanta e importanta pentru cei ce depind de mine...si am esuat..din nou ...istoria se repeta...Poate totusi cineva sau ceva ma impiedica...nu stiu ce sa mai cred....cu ani in urma am facut o greseala ce ma urmareste...in continuu...Am fost la un preot ce mia deschis o carte si mia spus ce va urma....un act ce nu trebuia sa-l faca un preot.....si aici vorbin cu unii si cu alti am inteles ca este o greseala enorma.....si ca e posibil ca toate nereusitele sa se datoreze acestui fapt....Am cunoscut multe in viata....stiu ca exista multe forme de a face rau ,exista puteri ce ne pot controla sau afecta viata in multe moduri...si incerc poate sa gasesc o motivatie...la toate nereusitele mele...Nu stiu...singurul lucru cemi ramane este sa las trecutul...desi nu stiu daca voi putea trece peste ....sa las totul in urma...nu conteaza ce am fost pina acum...conteaza ce vreau sa fiu de acum incolo.....doar atit....iar pentru asta va fi necesara destul de mult efort si suferinta....si nu numai a mea...dar va trebui sa incerc...sa invat sa fiu eu pentru mine si apoi pentru restul....egoism poate...dar va trebui sa invat si asta....sper doar sa nu ajng sa las samanta urii sa incolteasca in sufletul meu....sper...

lacrimi...

2011-06-05T00:35:00.000+03:00

...vars lacrimi din nou...pentru un suflet ce l-am iubit....si care chiar daca nu mai e acelasi pentru mine...nu il urasc...dar el o face...de ce nu pot sa simt ura...ar fi mai simplu nu...cind urasti nu te doare...doare doar cind iubesti...oare e iubirea un blestem...o boala incurabila...sau ura...In curind o sa trebuiasca sa revin in tara ... acasa...la familia pe care mi-am dorit-o atit de mult si ...nu am avut-o niciodata.Am gresit enorm crezind ca voi putea amana inevitabilul...defapt am fugit de el nu doar am vrut sa-l aman...nu mi-a placut si nu imi place ..pentru ca e dureros...nu numai pentru mine...cind oare am sa incetez sa mai gindesc la alti...desi nu sint alti...sint copii mei si sufletul care....of doamne ....mi-am dorit intodeauna sa fac ceva bine pentru ...noi ...si totul sa facut praf..si ciudat continua sa se faca...as vrea doar sa inteleg de ce nimic din tot ce am incercat nu se leaga....Viata...si ironia ei...cum mia spus cineva in seara asta totul poate are un rost...numai ca eu am obosit sa ...traiesc pentru un rost ce nu il mai inteleg...am obosit....sa lupt...sa visez sa sper in ..ceva ce pare sa nu fie real.....simt ca o iau razna ......incerc sa-mi mentin zimbetul ..e acolo...dar imi dau seama ca e...doar actorie...inauntru totul e ...trist...si gol....
....nu stiu de ce ma tot agat de lucruri ce au fost.. de trecut....trebuie sa merg inainte...pentru ca e singura directie in care se poate merge...trebuie sa trec asta si sa merg inainte...orice rezultat ar avea viitorul apropiat trebuie sa merg inainte...nu pot sa stau pe loc....poate defapt singurul lucru ce imi lipseste este...pacea interioara ( de curind am vazut kung fu panda 2)...poate trebuie sa-mi gasesc echilibrul singur.....poate trebuie defapt sa fiu singur.....

zero barat

2011-05-27T14:22:00.001+03:00

Am ajuns intr-un punct nul...nu stiu ce sa fac...nici nu reusesc sa gasesc un punct...de inceput....Am varsta care o am ...mult timp m-am ascuns intr-un cerc format de mine insumi ...cu vise si dorinte ..ce in parte ...una mica sau inplinit...doar cele mai putin importante...Aici unde sint situatia se complica nu pot sta fara munca si ...nici nu gasesc ..situatia locurilor de munca aici in spania e destul de ....neagra acum...cel putin pentru mine...Am lasat timpul sa treaca si am ajuns acum in acest moment cind nu ma pot baza pe nimic...stiu si sint in stare sa fac multe insa nu e deajuns sa stii in ziua de azi...trebuie sa stii cu ...acte...iar eu...eu nu am acest avantaj...Cineva a gresit ...demult cind nu ma lasat sa termin un liceu...cind nu ma lasat sa merg pina la capat...iar eu ...eu am gresit daruind timpul ...altora...si nu mie insumi....uneori mi se pare ca ma invirt intr-un cerc...si nu gasesc nici o iesire...Sa ma intorc acum in tara...mie groaza...dar daca se va ajunge la acest punct o voi face...rezultatul va fi si mai dezastruos pentru mine ....dar undeva trebuie sa gasesc un punct din care sa incep din nou...singura problema fiind partea materiala a acestei lumi....parte ce nu reusesc sa o pun in balanta...In momentul de fata aproape mi-am pierdut speranta ....speranta ce..."ingerul meu pazitor" ...a muncit atit de mult sa mi-o readuca...sper sa ma ierti...dar in lipsa ta ...e greu...:):):)...Ieri de exemplu am avut una din caderile mele obisnuite ....deja devin ceva normal la mine....sub presiunea cuvintelor primite de la cineva apropiat...sub presiunea unor principii de viata pe care eu nu le pot accepta...desi inclin ca sint totusi si niste interese la mijloc...si nu doar un ajutor neconditionat....sper din tot sufletul ca tot cea ce simt sa nu se adevereasca pentru ca altfel va fi...complicat...si sper sa nu fie nevoie sa stric anumite relatii doar din lipsa de intelegere sau respect....sper ...simturile niciodata nu m-au inselat ...sper sa fie prima oara asta.Nu am inteles niciodata si nici nu o voi face de ce uni oameni vor sa te faca sa fi cea ce vor ei...cea ce vor ei sa fi....de ce trebuie sa-ti se impuna sa fi ceva ...de ce nu exista respectul fata de om....de ce dragostea este conditionata...intodeauna am spus vreau sa fiu respectat pentru cea ce sint...nu pentru ce as putea fi...sau pentru ce vor altii sa fiu...sint un simplu om...am defectele mele(sper ca divinul ma va ajuta sa trec peste ele)am si calitatile mele...nu sint in masura sa spun care din aceste parti e majoritara ...insa singurul lucru pe care mi-l doresc este sa fiu eu......Un bun prieten ma intrebat odata de mult ...stii sa faci atitea...spiritual esti mult mai sus decit peste medie...incearca ceva incearca sa faci ceva...sa te ridici mai sus.....raspunsul meu ....eu nu vreau decit sa fiu eu...nu are nici o valoare pentru mine ..o treapta sau doua in ierarhia sociala...eu sint simplu eu si atat....si inclin sa cred ca ...gresesc....enorm....asa cum am spus...am primit sanse destule....si nu am vrut sa le valorific...acum ma intreb daca o sa mai am vreuna ...sau am sa mai gasesc vreuna...Ahhh...as vrea sa nu mai gindesc atit de complicat....sa nu mai gindesc atit de mult .....vaiiii...trebuie sa gasesc o alta ocupatie
....macar daca as putea sa gasesc niste carti sa citesc ceva...dar in spaniola....ultima oara ma luat durerea de cap din cauza concentrari....

.. pina cind totul se va aranja...sa nu uitam sa zimbim!!!!!

ingerul meu...

2011-05-26T15:38:00.000+03:00

unde esti cind sufletu-mi se intuneca...
unde esti cind florile-mi incanta privirea....
unde esti cind inima-mi singereaza...
unde esti cind un zimbet imi poate alina durerea...
unde esti cind soarta mi-e doar potrivnica...
unde esti cind lumina soarelui ma mangaie...
unde esti cind sufletul mie gol.....
unde esti cind caut o stea pe cer,seara de seara...
unde esti cind rad si veselia imi alina tristea...
unde esti cind ratacesc si sufletul imi striga..
unde esti cind traiesc doar pentru mangaierea ta...
unde esti cind intunericul mi-acopera lumina...

ingerul meu ...
... unde esti cind seara privesc tavanul...si ma rog ..ca intr-o zi sa pot spune din nou ..te iubesc...

atat de mult timp...petrecut in ginduri...in amintiri...in vise...si dorinte...dar ce a fost odata...nu o sa mai fie...nu o sa mai fie decit un suflet ... un suflet ,ce stie, ce simte acelasi lucru..la nesfarsit....fara dorinta si puterea de a uita...adevarul...

prezent...

2011-05-25T00:31:00.000+03:00

In ultimul timp dat fiind faptul ca nu muncesc ...si ca majoritatea timpului mi-l petrec gindindu-ma ....chiar si cind merg pe strada sau stau in parc...am aceasi tendinta ca de obicei...sa cad din nou ...si totusi nu o fac ca inainte....reusesc sa mentin un oarecare echilibru...

Cel putin...un ultimul timp nu ma mai gindesc la..ea...sufletul pe care il cunosc atit de bine..acel suflet cu ochi de inger...este acolo...este in mine amintirea lui...este golul lasat de lipsa lui dar nu ma mai gindesc la ...ea...stiu ca trebuie sa merg inainte...nu-mi pot sacrifica viata pentru faptul ca ea nu e aici ...linga mine....si chiar daca viata are tendinta continua sa-mi raspunda negativ la dorinte si vise...nu pot fi decit ce sint...mai putin negativismul exasperant si multe alte idei ce in timp sau format in mine......viata merge inainte...intr-un fel sau altul cu bune si rele...insa am sa caut sa vad doar ceea ce e bun...iar raului si suferintei....hmmm ..le voi rade in'fata...am primit un dar..sau poate un blestem..nu conteaza...am puterea de a merge inainte ... chiar daca undeva ...citeodata ma voi impiedica din nou...doar ca sa nu uit cine sint si cum sint...asa trebuie sa fie...si voi merge pina la capat....chiar daca in parte nu voi putea face viata sa fie asa cum imi doresc...am datoria ...si promisiunea ca am sa o fac...pentru ca viata este frumoasa doar atunci cind vrei sa o traiesti...cit despre ceea ce-mi lipseste...e acolo undeva si poate nu sint inca pregatit indeajuns ..poate inca nu merit acel pas...poate inca mai am de invatat...poate...cea ce simt nu va muri....nimic ce trece granita acestui corp...nimic ce simti in suflet nu dispare...nu se pierde...si in acest fel nu o sa ma pierd nici eu...

ce ar trebui sa facem sau...sa nu uitam

2011-05-23T17:22:00.000+03:00

-sa priviti un apus de soare impreuna.
-sa vorbiti in soapta unul altuia.
-sa gatiti unul pentru celalalt.
-o plimbare în ploaie.
  -sa va tineti mâna.
  -sa cumperi cadouri unul pentru celalalt
  -trandafirii....:).
-sa afli parfumul preferat si sa-l porti de fiecare data când sunteti împreuna.
-o lunga plimbare pe plaja la miezul noptii.
-sa scrii o poezie pentru celalalt
-imbratisarile.... sunt medicament universal.
-spune te iubesc, doar atunci când îl întelege si asigura-te ca il(o) si simte
-sa faci cadouri aleatoare de flori / bomboane / poezie, etc
-sa-i spui ca fara ea(el)nu poti trai,nu vrei sa fi. Nu minti.
-sa petreci fiecare secunda posibila, împreuna.
-intodeauna priveste în ochii celuilalt.
-sa-i ridici usor barbia, uite în ochii ei, spune-i ca o iubesti, si
       sarut-o usor.
-sa pui biletele de dragoste în buzunarele celuilalt, atunci când nu e atent.
-sa cinti pentru el(ea)
-sa o(il)inviti la cina
-spaghete? (ati vazut filmul Doamna si Vagabondul?)
-tine-i mâna, priviste în ochii, sarut mâna si apoi puneti-o la inima.
-dansati împreuna.
-sa o(il)lasi sa adoarma cu capul în poala ta.
-scuza-te pentru bip la fiecare 5 minute
-chiar daca esti cu adevarat ocupat fa ceva, iesi din "ocupatia" ta pentru a suna si ai
         spune Te iubesc.
-aminteste-ti visele tale si spune-i despre ele.
-spuneti-va reciproc secretele cele mai sacre / temeri.
-sa te joci cu parul ei(lui)
-mergi un film romantic si aminteste-ti scenele ce i-au placut ei(lui)
-invatati unul de la altul si nu face-ti aceeasi greseala de doua ori.
-descrie bucuria ce o simti cind esti cu el(ea)
-iubeste-l(o) cu adevarat , sau nu ai ce cauta linga ea(el)
-arata-i ca este primul tau gind in fiecare zi,chiar daca nu esti linga ea...fa-o(l_sa simta asta
-iubeste-te pe tine insuti inainte de a putea sa-l(o)iubesti
  -invata sa spui lucruri dulci în limbi straine.
-adormi la telefon vorbind cu ea(el)
-i-ai apararea atunci cind cineva o(il)vorbeste de rau
-Nu uita niciodata sarutul de noapte buna. Si aminteste-ti mereu sa spui, Te iubesc ...

miss you...wherever you are

   -i miss you...when something really good happens,because you'are the one i want to share it with
   -i miss you...when something troubles me,because you're the one who understands me well
   -i miss you...when i laugh and when i cry,because you're the one who makes the laughter grow and the tears disappear

pentru tine....M......

2011-05-22T12:38:00.002+03:00

....sentimentul vinovatiei este destul de greu de invins...bintuit aproape douazeci de ani de un sentiment de neimplinire....de lipsa...incercind sa aflu ce ...si de ce...incercind sa uit sau sa nu dau atentie...au fost prea multe momentele cind am dorit...sa inchid ochii...Tu...tu ...acel suflet in care am cautat iubirea....ti-am daruit atitia ani...am incercat sa acopar cu ajutorul tau tot ... golul din mine...am incercat sa-ti ofer toata iubirea din sufletul meu...am incercat...si daca citesti aceste rinduri....acest blog ...intelege ca tot ce am facut am facut doar pentru tine...pentru ca am vrut sa ma ajuti sa uit...sa acoper ..dar...nu ai vrut sa vezi...nu ai vrut sa intelegi...ai fost doar tu...sau poate totul a fost in van...poate defapt eu am vrut mai mult decit puteai tu sa-mi oferi...poate defapt eu am fost cel orb...orbit de propiul meu suflet...propiul meu blestem....nu pot sa cred ca cea ce eu simt si stiu e ceva special...nu mai pot...Am incercat sa fac tot posibilul sa fiu cea ce vedeam ...ca vrei sa fiu...sa fiu cea ce tu iti doresti...probabil aici am gresit...poate incercind sa-ti fiu pe plac...dar iubirea de care aveam atit de multa nevoie a intarziat sa apara.....si aveam atit de multa nevoie de ea...atit de multa...noptile cind nu erai linga mine...diminetile...lacrimile ce au curs....ma intreb acum..pentru ce...ti-a fost atit de greu sa fi acolo...ti-a fost atit de greu sa fi linga mine...ti-am spus-o de multe ori...aduti aminte de clipele cind iti spuneam....dar replica ta era doarca sint bun la cuvinte...si da probabil pentru tine nu am fost decit atunci cind iti ascultam problemele..de la munca ,din suflet...dar eu oare nu vroiam la rindul meu ceva...oare nu vroiam acelasi lucru...chiar daca problemele mele ramaneau intodeauna la usa...vroiam altceva si tu nu ai inteles...sau nu ai vrut...nu stiu...nu stiu daca mai are importanta acum....sufletul mie la fel de gol...si plin de mai multa durere ca inainte...durere la care te-ai adaugat tu...tu si copii...si ma intreb din nou..de ce imi pasa...de ce imi pasa de tine .... de ce imi pasa cit suferi sau de ce suferi...de ce imi pasa..iubirea ce am simtit-o pentru tine....nu mai e acolo...sa sters...lacrimile ai sters-o....si totusi de ce imi pasa...pentru ca am un suflet, pentru ca nu pot si nu vreau sa fac pe cineva sa sufere...pe nimeni...mergind pina la sacrificiul suprem...niciodata...NICIODATA nu ma interesat propia persoana...asa sint eu ..dar e greu sa intelegi asta...pentru ca defapt tu mai vazut in alt mod...in modul in care aveai nevoie de mine...doar atit ....fara sa conteze de ce aveam eu nevoie....of doamne poate defapt am gresit atunci cind am lasat iubirea pentru tine sa ma cuprinda....atunci cind am sperat ca tu vei putea sa acoperi golul din mine...poate....ce rost are trecutul..trecutul iti formeaza prezentul...iar prezentul iti aseaza viitorul....Spui ca este usor acum...ce este usor ...pentru cine...pentru tne...sau pentru mine....dumnezeule nu inteleg...e usor pentru mine sa fiu departe de copii...sa fiu in situatia de fata si sa nu pot sa fac ...ceva...orice sa va fie bine...e usor sa fiu aici...printre straini...sau e usor pentru tine sa vin eu acasa pentru copii si sa pleci tu....probabil ar trebui sa o fac,,poate asa vei vedea ce inseamna sa fi departe de tot ce tie drag .... si pentru ce... pentru o viata materiala ...si poate atunci vei fi mai fericita...insa intr-o zi vei vedea adevarul... adevarul ca nimic material pe lumea asta nu poate acoperi sau vindeca un suflet ce singereaza...ce este gol....doar un alt suflet...doar un zimbet o imbratisare...un cuvinnt ..cald...desigur astea sint doar vorbe...nu tin de foame...dar ma intreb oare chiar ti-a lipsit ceva...si daca ti-a lipsit te intreb ce...ce ti-a lipsit....dar raspunsul il voi da tot eu... iubirea...pentru iubire trebuie sa fie doi...am fost doar eu....si nu inteleg de ce ai ales sa mergem pe acest drum stiind ca defapt nu faci altceva decit sa joci teatru....pentru ce ai jucat...de teama ,din interes...din ce motiv......motivul pentru care ai lasat sa treaca tot acest timp...daca eu nu am fost instare sa iau aceasta hotarire mai devreme de ce nu ai facut-o tu..mai de mult...de ce?..din ce motiv nu ai facut-o....imi spui ca sint vinovat..da sint ..dar nu imi iau vina singur...si tu esti vinovata...vinovati sintem amandoi...nu doar tu..sau numai eu...fiecare din noi avind greseala lui...si acum ...totul nu mai are valoare...ce a fost ..a fost... nu o sa mai fie...nici pentru mine si nici pentru tine...nimic nu va fi la fel...tu vei ramane cu felul au de a fi....vei fi tu....iar eu voi fi eu...nu am vrut niciodata sa te schimbi...niciodata...iubirea nu-ti cere sa te schimbi...insa te schimbi atunci cind iubesti...atunci cind iubesti....am incercat sa ma schimb eu...dar nu am avut pentru ce.....imi pare rau acum ....iarta-ma draga mea ..ca toti acesti ani nu am fost deajuns de bun ...iarta-ma ...ti-am spus acest cuvint...am facut-o de multe ori...si atunci cind chiar nu aveam nici o vina...si sti-ai asta....imi pare rau....pentru ani ce au trecut pentru tine si pentru mine...in van....Sintem vinovati dar nu trebuie sa ne oprim in acest punct...trebuie sa mergem mai departe ... vina va fi acolo..se va transforma in experienta ...sper si pentru tine....e dureroasa ...dar experienta se numeste....

....in mime va ramane acelasi gol...parca mai mare...mai dureros....dar am inceput sa ma obisnuiesc....cu durerea....

one error found...

2011-05-21T01:44:00.000+03:00

......intodeauna am gindit...mai mult decit trebuia...si abia acum..in discutie cu cineva ...balanta ca si mine imi dau seama de o alta greseala ...in gindirea mea.Intodeauna tot cea ce sa intimplat rau sau bine ...mai mult rau ...am gindit mult...am cautat sa-mi explic sa inteleg.....am despicat firul in patru, in saisprezece sau mai mult chiar.....iar greseala ...greseala a fost ca intodeauna m-am asezat pe mine insumi mult mai jos...intodeauna....foarte probabil sa-mi fi indus o stare de inferioritate ...de neputinta....negativism intr-un cuvint ,stare ...ginduri ce au existat in mintea mea aproximativ opt ani.....iar acum cind am hotarit sa ma despart fac acest lucru din nou.....cu toate ca sint constient ca viata trebuie sa mearga inainte....Doamne cit de mult poate complica mintea umana lucrurile....cit de usor sau..normal poate fi totul ..si ce am facut eu....Ma simt raspunzator pentru faptele mele ...si ma simt legat ...mi-am pierdut o mare parte din increderea in mine ....si o mare parte din dorinta de a merge inainte..daca nu chiar toata....Am trait atit de mult timp cu o amintire...la care am adaugat acum si nereusita in plan familial....hmmm...nu ma mira starea mea....si culmea constient ca defapt sint ...poate cel ce a suferit cel mai mult in ultimi ani...ma invinuesc in continuare pentru cea ce a fost...ma invinuesc pentru ...fiecare convorbire care o am cu copii si-mi spun ca ma iubesc si le e dor de mine...ma invinuesc pentru fiecare seara sau dimineata ..plina de acel pustiu ce il urasc atit de mult......ma intreb acum ..de ce sint vinovat....de ce oare....am vrut sa am ceva ...siii..ma intreb oare o sa am acest lucru daca continui in acest mod...nu trebuie sa ma invinovatesc pentru faptul ca am incercat sa creez ceva...un vis nascut din propiul suflet...asta am simtit ..si asta am facut...de ce ar trebui sa ma consider vinovat...am ratat....well...next in line please!!!!!!! :):):)

PS:a nu te considera vinovat ...nu inseamna a uita cine esti.....si inca ceva....daca toate balantele despica firul..ca mine .....e...vai...

nimic nou la orizont.....la fel ca intodeauna....

2011-05-20T12:22:00.000+03:00

...probabil....asa trebuie sa fie sau asa imi este destinul....am primit vestea ca persoana ce ma putea ajuta sa gasesc un loc de munca ...nu ma mai poate ajuta....cel putin asa se pare...aici in spania nu mai e ce a fost cindva....si aici somajul e ridicat si ca sa poti avea sau detine un loc de munca trebuie sa ai si pe cineva ...destul de sus care sa te ajute sa-l gasesti ....ma apropii de limite cu pasi repezi....am obosit...m-au obosit nesiguranta si.....celelalte....sint oameni ce sufera si mai mult sint constient de asta insa...nu stiu....am obosit sa ma gindesc cum sa fac ca totul sa fie bine...m-am epuizat singur ...in cautarea unei balante in toate....niciodata nu poate fi totul ok dar parca...e prea de tot ....numi ramane decit sa sper ca in urmatoarele trei saptamani voi reusi sa fac ceva....sau ca ceva se va inttimpla...pentru ca aici .. e aici si fara munca e o mare problema...iar acasa....nu stiu ..nu cred ca imi va fi greu...ci ingrozitor de greu...acum ca am pornit pe un al "drum" ...... dar vom trai si vom vedea ... atita timp cit sint in picioare pot considera ca nimic numi poate sta in fata ...insa depinde...de multe...Am ajuns la nivelul de stress,incit as vrea uneori sa ma intind undeva ,oriunde si sa sa nu mai stiu ,sa nu mai aud ,sa nu mai simt nimic....si asta nu e bine....deloc....am tot mai des tendinta sa cad in nepasare ..in indiferenta...si uneori stiu ca poate...poate ar fi bine...dar nu cred ca trebuie...nu vreau sa o fac...of...cind oare ies din ...cercul asta in care ma invart incontinu......

For my guardian angel

2011-05-19T12:33:00.002+03:00

2011-05-18T23:28:00.002+03:00

remembers....(2)

2011-05-18T22:56:00.001+03:00

......imi aduc aminte cind viata ...avea o tendinta normal....era totul normal pentru virsta ce o aveam si totusi...exista ceva acolo ce era gol....e posibil ..imi dau seama ca acel sentiment a care-i explicatie am aflato atat de tarziu ....sa fi dezvoltat in mine ..o psihoza sau poate ceva mai rau...nu stiu...stiu doar ca voi iesi din asta intr-un mod sau altul...trebuie sa o fac ,trebuie sa aduc linistea in propiul suflet...pretul insa ma sperie ingrozitor...offf....adevarul gol golut este ca acum cind am ratat implinirea singurei dorinte care ar fi putut alina sufletul.....mie teama...mie teama de mine insumi....de cea ce sint ....intodeauna am facut totul pentru cei ce au depins sau au pretins ajutorul meu....uneori din pacate prea mult...neglijind propia viata...cu ce m-am ales...hmmmm ironic dar nu-mi pare rau decit ca nu am reusit sa fiu cea ce am vrut intodeauna...sint un simplu om pina la urma...cu o singura dorinta ramasa....o viata normala....un servici stabil....un servici la care sa merg bucuros ca am pentru cine sa o fac...un suflet in a carui ochi cind vin sau cind vine acasa sa vad un zimbet(nu o privire aruncata in sila)...un sarut ...un noapte buna sau un buna dimineata care sa spuna la fel de mult ca un ...te iubesc...un suflet care sa-mi dea puterea si dorinta de viata...pentru care sa simt ca vreau sa fac orice si ca merita acest lucru.......desigur sint momente in viata cind toate astea au tendinta sa fie acoperite de problemele ce viata ni-le aseaza in cale...dar...dar niciodata nu vor putea sa le acopere...sint momente cind pur si simplu aceste mici chestii nu se produc insa ...acolo inauntru totusi vezi iubirea...vezi in sufletul de linga tine dorinta de a fi linga tine.....doamne ....poate imi doresc prea mult desi nu cred...asta am vrut de la inceput...de cind m-am casatorit....insa am gresit in punctul in care am inceput sa las de la mine....pentru acel zimbet....dar tot patitul invata....invatatura asta insa ma costa ingrozitor....si asta nu are importanta pina la urma pentru ca as trece mai usor peste suferinta mea ...insa copii ... nu voi fi acolo cind trebuie...nu voi fi tatal ce am vrut sa fiu...hmmm viata si preturile ei...a trebuit sa aleg intre a fi o marioneta si a fi ...eu....preturi...preturi....nu as fi facut poate nici acest pas daca batrinul Paco nu mi-ar fi spus ..."nu uita ca ai o singura viata...nu esti pisica....traieste-o cum poti mai bine..in limita de a nu-i face pe altii sa sufere...copii o sa creasca..singuri..nu pentru ca o faci tu ...cresc pe linga tine...tu doar trebuie sa fi langa ei atunci cind au nevoie ...sa-i sprijini...sa-i ajuti sa inteleaga...nu munci o viata pentru si doar pentru ei....pentru ca vor creste iar ceea ce tie ti-a placut sa faci pentru ei va fi diferit de ceea ce ei isi doresc pentru ei insisi...si munca ta se va face praf...nu va avea valoarea ce tu i-o dai....deci traieste, fi acolo cind e nevoie de tine...dar nu uita ca si tu esti om........" sa traiesc ...ei bine o fac ,insa nu voi simti asta cu adevarat decit atunci cind voi trai pentru un suflet...un suflet ce vrea sa fie acolo pentru mine...ca om...........deci sint trist ca nu am putut face ceea ce as fi dorit sa fac...sa nu am cea ce am dorit sa am....timpul...va rezolva totul...viata merge inainte...voi visa in continuare la acea zi cind dorinta din mine se va implini....pentru ca atunci cind iti doresti ceva ...simti dorinta trup si suflet ...universul comploteaza la implinirea ei....stiam acest lucru cu mult timp inainte de al citi pe paolo coelho.....

paolo coelho...

2011-05-18T20:22:00.000+03:00

No existe amor en paz. Siempre viene acompañado de agonías, éxtasis, alegrías intensas y tristezas profundas.

Deja de pensar en la vida y resuélvete a vivirla.

Un niño siempre puede enseñar tres cosas a un adulto: a ponerse contento sin motivo, a estar siempre ocupado con algo y a saber exigir con todas sus fuerzas aquéllo que desea.

Cuando crezcas, descubrirás que ya defendiste mentiras, te engañaste a ti mismo o sufriste por tonterías. Si eres un buen guerrero, no te culparás por ello, pero tampoco dejarás que tus errores se repitan.

En toda historia de amor siempre hay algo que nos acerca a la eternidad y a la esencia de la vida, porque las historias de amor encierran en sí todos los secretos del mundo

Existen derrotas, pero nadie está a salvo de ellas. Por eso es mejor perder algunos combates en la lucha por nuestros sueños que ser derrotados sin siquiera saber por qué se está luchando.

Cuando menos lo esperamos, la vida nos coloca delante un desafío que pone a prueba nuestro coraje y nuestra voluntad de cambio.

Cuando quieres algo, todo el universo conspira para que realices tu deseo.

Las decisiones de dios son misteriosas, pero siempre a nuestro favor.

No tenía miedo a las dificultades: lo que la asustaba era la obligación de tener que escoger un camino. Escoger un camino significaba abandonar otros.

Podemos cometer muchos errores en nuestras vidas, menos uno: aquel que nos destruye.

¿cómo entra la luz en una persona? si la puerta del amor está abierta.

El miedo a sufrir es peor que el propio sufrimiento.

La razón teme la derrota, pero la intuición disfruta la vida y sus desafíos.

La felicidad es a veces una bendición, pero por lo general es una conquista.

Todo hombre tiene derecho a dudar de su tarea y a abandonarla de vez en cuando; lo único que no puede hacer es olvidarla.

Existe un lenguaje que vamás allá de las palabras

Quienes no tienen nada que perder jamás piensan en la vida eterna.

Esperar duele. Olvidar duele. Pero el peor de los sufrimientos es no saber qué decisión tomar.

El amor no está en el otro, está dentro de nosotros mísmos; nosotros lo despertamos. Pero para que despierte necesitamos del otro.

En todas las lenguas del mundo hay un mísmo dicho: ojos que no ven, corazón que no siente. Pues yo afirmo que no hay nada más falso que eso; cuánto más lejos, más cerca del corazón están los sentimientos que intentamos sofocar y olvidar.

Si tienes la paciencia de la tierra, la pureza del agua y la justicia del viento, entonces eres libre.

Todos los días dios nos da, junto con el sol, un momento en el que es posible cambiar todo lo que nos hace infelices.

El primer síntoma de que estamos matando nuestros sueños es la falta de tiempo.

El sexo, el dolor y el amor son experiencias límite del hombre. Y solamente aquel que conoce esas fronteras conoce la vida; el resto es simplemente pasar el tiempo, repetir una misma tarea, envejecer y morir sin saber realmente lo que se estaba haciendo aquí.

Cuántas cosas perdemos por miedo a perder.

Cada persona, en su existencia, puede tener dos actitudes: construir o plantar. Los constructores un día terminan aquéllo que estaban haciendo y entonces les invade el tedio. Los que plantan a veces sufren con las tempestades y las estaciones, pero el jardín jamás para de crecer.

Nada ni nadie es indispensable , ni una persona ,ni un lugar ni un trabajo. Nada es vital para vivir porque cuando tu viniste a este mundo llegaste sin ese adhesivo,

Sólo una cosa vuelve un sueño imposible: el miedo a fracasar.

Dios juzga al árbol por sus frutos, y no por sus raíces.

Todo está permitido, menos interrumpir una manifestación de amor.

Cuánto más se aproxima uno al sueño, más se va convirtiendo la leyenda personal en la verdadera razón de vivir.

El universo siempre conspira a favor de los soñadores.

Libéranos de todos esos conceptos malditos, de esa manía de tener que explicarlo todo

La vida siempre espera situaciones críticas para mostrar su lado brillante.

el amor empieza con una mirada,se decide con una palabra,se siente con un beso y se pierde con una lagrima

Din nou...

2011-05-17T03:02:00.002+03:00

...simt aceasi prabusire.....alunec din nou in acel hau intunecat....din mine...Nu vreau sa o fac si lupt ...sa-mi mentin echilibrul....dar cineva ma impinge ...tot mai mult....cineva ...persoana la care am tinut atit de multi ani...degeaba....pentru iubire e nevoie de doi...

Imi dau seama ca totul ...ce simt..ce am simtit...legatura mea cu ...partea nevazuta a existentei..a fost todeauna in mine,chiar si copil fiind...Hmm mi se pare ironic...tot timpul acolo...tot timpul ...dusmanul meu timpul...ce rost are timpul atat timp cit esti singur....dragoste am avut intodeauna...si am...iubirea insa...nu....Macar daca nu as sti ce inseamna...daca nu as fi...simtit-o...o alta ironie...de data asta nu a vietii in sine ci a sortii....de ce trebuie sa fiu asa ....Nu mie frica de nimic acum...nici de viata ,nici de moarte...in parte le-am cunoscut pe amandoua...si stiu ca nu inseamna doar intuneric....insa sufletul din mine mi-a redat ceva ..ce nu mai reusesc sa inteleg..de ce si pentru ce...ca sa fiu om...in lumea de azi...definitia om e cu totul alta...stiu ca nu sint singurul...insa...nu inteleg rostul...si nu am nici puterea sa mai schimb ceva...am reusit in mare parte sa elimin gandirea negativa...am reusit sa fac mai mult decit credeam....si totusi...visele din mine nu au disparut in totalitate...orice as face nu le pot face sa dispara...pentru ca din ele se hraneste speranta...ca maine va fi altfel...am asteptat atit de mult acest maine...sub mai multe aspecte...doar sensul general fiind acelasi...am incercat sa fac tot posibilul sa fac ca...maine sa fie altfel...am ramas doar cu incercarea...dar totusi nu am sa ma opresc...chiar daca maine va fi la fel....undeva trebuie sa rup acest blestem...trebuie sa gasesc veriga lipsa...piesa de puzzel ce lipseste...din mine...dar pina atunci raman aici...si incerc sa-mi mentin...sanatatea mintala...chiar daca cei din jur imi spun ca gresesc...ca nimanui nu-i pasa...ca viata in sine este egoista...totusi voi ramane ...eu...si voi merge inainte...asa cum sint...cu defectele si calitatile mele...Atat timp cit imi voi putea simti propiul suflet...voi avea totusi putere sa merg inainte....restul nu conteaza...singurul lucru ce ramane trist fiind...golul neacoperit din mine...dar cine stie..poate totusi visele se implinesc...odata si odata....visele mele intodeauna sau implinit(alea de noapte) poate am dreptul si la unul de zi care sa se implineasca....Am reusit sa gasesc lumina din mine...dar...mai am totusi nevoie de o alta...lumina...acea ce ti-o da iubirea..acea lumina ce se aprinde tit de usor uneori...atunci cind nu te astepti,sau nu-ti doresti....acea lumina ce are putere sa stearga...sa aline..sa incalzeasca....sa reinvie...

Lectia de zbor

Mai întâi îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

**Nichita Stanescu**

Când ai(..am..) nevoie de dragoste

2011-05-15T10:58:00.003+03:00

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.

când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?

cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.

poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,

nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.

fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,

fii iubita mea permanenta.

hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.

sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

` Mircea Cărtărescu `

Oleee....!!!

2011-05-15T10:39:00.003+03:00

....prima oara cind am vazut un astfel de ...eveniment...pot spune ca este spectaculos...pina in punctul de sacrificiu......e ceva diferit pentru mine...mai ales cand vezi asta prima oara...as fi vrut sa pot inregistra tot insa o ploaie afurisita mi-a anulat planurile pentru primele trei reprezentatii....e frumos...frumusete ce as fi vrut sa nu o vad ......"singur".....

...gracias..seniora Pilar....

mie dor.....

2011-05-05T19:38:00.000+03:00

mie dor...mie dor de acele picaturi ...picaturi ce-mi pot umple...fantana inimi de mult timp secata........mie dor de caldura...ce-mi lipseste...in fiecare apus sau in fiecare rasarit............mie dor sa pot ridic privirea la cer...fara sa-i cer nimic.............mie dor sa pot privi din nou stelele si luna...fara sa ma doara...........mie dor...atit de dor.........cum poate sa-mi fie dor de ceva ce nu stiu daca am simtit vreodata pina acum...dar care stiu cum e...mie dor......

ginduri....probabil prea multe...

2011-05-02T18:35:00.000+03:00

Asa cum a fost intodeauna....viata mi-a dat lectii ...mi-a dat clipe pe care nu o sa le pot uita niciodata....bune ...si rele.Nu stiu...nu inteleg desi as vrea sa o fac..de ce in mine continuu simt acelasi lucru....aceasi durere chiar daca acum dupa mult timp am reusit sa vad ,sa gasesc lumina de care defapt aveam nevoie...Niciodata nu am sa fiu asa cum am fost pina acum...niciodata trecutul nu va mai reveni...nu-l voi lasa...si totusi continui sa fac aceleasi greseli parca....In ultima discutie cu persoana caruia am dedicat ultimi 13 ani am ajuns sa-mi dau seama ca ..orice s-ar intimpla ...in viata,in jurul meu...voi fi la fel si chiar daca ranile nu se vor inchide (probabil din vina mea)eu voi fi acelesi....Singura intrebare ce mi-o pun acum,in acest moment este de ce trebuie sa fiu asa....sa inteleg...sa vad...sa ascult...sa ofer sufletul....fara nici un pret...fara sa pun nici o valoare pe ceea ce fac.La naiba ..........niciodata nu a avut valoare...niciodata...si totusi o fac fara sa-mi pese ca maine totul se va intoarce impotriva mea....Sint pe tusa acum si poate faptul ca nu muncesc si timpul care il acord gindirii mult prea intortocheate ce o am ...ma face din nou sa cad....probabil ca-mi trebuie o ocupatie...ceva ce sa-mi ocupe mintea ...ceva ce sa nu lase loc de ginduri...Doamne m-am ratacit ...de mine insumi ...de cea ce trebuie sa fiu....sint atit de departe de cea ce am vrut cu adevarat sa fiu....Am neglijat..prea multe...m-am neglijat pe mine insumi...in cautarea mea...Voi putea oare sa ma regasesc ...voi avea puterea sa trec peste....toate si sa redevin ...nici macar nu stiu ce as vrea sa fiu...sau cum sa fiu....

absenta..tristete si lacrimi

2011-04-27T00:13:00.000+03:00

sufletul meu...sau poate doar nebunie

2011-04-26T22:40:00.000+03:00

    M-am nascut in aceasta lume , traiesc in ea si totusi de multe ori nu reusesc sa o inteleg ,sa o accept , asta datorita unui singur lucru …sufletului ce il am … si a mostenirii ce el mi-a oferit-o .Viata mea ca om e rupta intre doua realitati … c-am ciudat suna ,stiu ,dar fiecare dintre noi avem propia istorie ,propiul mod de a vedea viata ,de a simti.Am fost foarte mult influentat de ceea ce am vazut in oglinda propiului meu suflet ….mai mult decit as putea explica sau spune .Nu e usor sa simti , sa stii sa vezi …tot ce eu as putea spune ca am vazut.Se pare ca portile mi-au fost deschise si imi vor ramane asa … inca mult timp si uneori as vrea sa stiu de ce trebuie sa trec prin asta .Uneori am impresia ca stiu de ce … uneori , insa viata si existenta in sine par sa tina departe de mine acest motiv.Am 34 de ani … poate psihic sint mai in urma decit anii care-i am … desi uneori privind in jur la lumea in care traiesc , la viata pe care o traiesc , ma sperii , tocmai asta fiind motivul pentru care in ultimul timp m-am izolat , m-am ascuns in intuneric . Am gresit enorm in final … pentru ca nu am facut decit sa ma inchid in propia mea inchisoare fara sa mai vreau sa vad lumina . In parte am fost si ajutat ,dar asta e alta poveste . Sint si ma simt uneori ingrozitor de obosit de viata , de tot si tóate ,de lumea in care traiesc . Ultimile luni , sau poate ultimul an au fost critice pentru mine … ingrozitoare as putea spune . Asta e efectul unei vieti inchise … inchise in principii exacte , in parte mostenite , in parte culese sau impuse de viata . Cu tóate aste a existat un moment cind paharul care se umpluse cu mult timp inainte … sa spart si astfel am luat hotararea ca totul trebuie sa fie altfel , ca trebuie sa fie altfel pentru ca un mai pot merge asa in continuare.

    Pentru mine ca om , viata are un singur sens , implinirea sufleteasca … implinirea mea …si a suflelor ce tin de mine … Viata materiala pentru mine este la un punct situat intre indiferenta si pasivitate . De cind ma stiu am fost asa … nimic nu e mai valoros ca caldura din suflet … nimic un e mai valoros ca suflele de langa tine … nimic . Nimic din tot ce intra sau se considera in existenta noastra material pentru mine nu a avut valoare … asta nu inseamna ca nu accept acest lucru … este viata pe care o traiesc si trebuie sa ma adaptez la ea , insa uneori mi-e ingrozitor de greu sa accept preturile ce trebuiesc insa platite in viata materiala . Niciodata nu am putut sa simt ura … o alta dilema a vietii mele , o intrebare la care sper sa pot afla raspunsul candva . Privesc in jur si vad ce se intimpla cu oamenii … cu prietenii , cu persoanele la care tin … vad ce viata face din ei , total din motive materiale . Ma ingrozesc cit de mult sa departat lumea de adevarul acestei vieti , de valoarea ei , si cu tóate ca pretul e scump … foarte scump uneori se merge pe acelasi drum , mai departe in acelasi mod … cu si mai multa indarjire fara sa fie aruncata macar o privire in urma , la cea ce ramane in urma … la mostenirea ce se lasa urmasilor .

    Am intalnit oameni in viata pe care in parte i-am ajutat si material si spiritual , singurul lucru care m-am ales si care este defapt totul pentru mine fiind acela de a sti ca totul e bine .Intodeauna si in relatiile cu prietenii , cu rudele , in propia familia … am incercat sa fac total in asa fel incat sa fie bine … singura dorinta fiind de a vedea zimbete pe chipurile celor din jur … In timp am inteles de ce simteam si faceam asta … mostenirea … amintirile din sufletul meu m-au facut sa fiu asa … si nu o sa pot fi altfel probabil niciodata pentru ca defapt asa am fost programat de propiul suflet . Am incercat sa ies din acest mod de viata , am incercat dar nu am putut merge , nu am putut rezista .Sint o persoana sufletista , am fost numit asa de multi si in acelasi timp de o parte din acesti multi am fost si utilizat … insa nu imi pare rau si nici un le port pica …daca atunci la acel moment am facut ceea ce eu am simtit ca e bine si am simtit multumire in suflet a fost deajuns … chiar daca rezultatul de mai tarziu a taiat o parte din acea multumire.Cind am plecat a doua oara din tara si am revenit aici in Spania nu am avut decat o singura dorinta … acea de a fi eu insumi … si acea de a-mi reface viata , de a recupera o mica parte macar din cea ce am pierdut … pana acum .Nu stiu in ce masura voi putea face asta vreodata insa cred ca am dreptul sa incerc . In ultimi ani inchis in propia mea inchisoare , inchis in propiile mele secrete si principii … in cautarea mea ,nu am facut decit sa las timpul sa treaca … si uneori timpul poate fi foarte valoros . Nu regret nimic din tot cea ce a trecut … poate doar ca am doi copii carora nu le pot oferi familia pe care defapt eu mi-am dorit-o nespus de mult . Asa cum am fost crescut si educat insa nu voi putea trece niciodata peste peste acest amanunt …partea din mine care a iubit si care in continuare iubeste viata nu ma lasa . Cu tóate astea la fel cum ei au dreptul la viata si eu o am … insa niciodata dincolo de acest punct .Aici intre straini am intalnit noi conceptii de viata , moduri de viata , gandiri ce m-au intristat in parte , dar si exemple de oameni ce m-am facut sa imi dau seama ca nu sint singur … ca nu sint totusi un sacrificiu ambulant si ca uneori totusi rezultatele sacrificiilor mele au un rezultat bun .Am intalnit oameni ce totusi au un suflet , chiar daca viata le cere o anumita conditie,nu au uitat ca sint oameni,nu au uitat valorile vietii.

      In viata intalnim oameni ... si oameni.In cea mai mare parte asa cum apar in viata noastra asa si dispar ... si totusi unii raman in sufletele sau in inima noastra.Acestia sint cei ce uneori ne ajuta sa mergem mai departe , sa trecem de anumite momente grele din viata.De obicei sint prietenii de moment , pe care timpul sau viata le rupe … cu tóate ca in sufletul nostru ele raman … ca niste dosare prafuite in arhiva noasta … arhiva amintirilor noastre.Unora timpul le da uitarea … un avantaj poate … nu pentru mine insa… uitarea e … imposibila.Ultimi ani pentru mine au fost destul de grei as putea spune…greul fiind accentuat de faptul ca nu am reusit sa creez acea familie pe care mi-am dorit-o.Cum se spune insa … am incercat marea cu degetul … exista oameni pe care nu-i poti schimba … nu-i schimba viata si nici suferinta…Am prieteni carora le lipsesc,am prieteni carora prezenta mea le ofera incredere ,am rude care ma vor aproape ,am persoane care au incredere in mine,persoane care ma ajuta …pentru toti as face tot ceea ce imi sta in putere sa stiu ca sint bine.Uneori insa nu am puterea de a fi ceea ce doresc … as vrea sa fiu mai mult dar nu pot…si doare…neputinta …Incet invat sa trec peste aceste parti ale modului meu de a fi … incet … Sunt únele insa peste care nu pot trece si asta ramane inscris sub forma de regret in mine…asta e viata…nu putem fi cea ce vrem sau visam intodeauna…insa avem datoria de a incerca…in limítele propii existente.OFFFFF… asta e o clipa in care as fi vrut sa nu stiu tot cea ce stiu….sa nu fi descoperit secrete…sa nu fi avut raspunsuri la tóate intrebarile.Uneori e ingrozitor de complicat …si obositor…dar cred ca in parte m-am obisnuit…cred ca am primit totul pentru a fi acolo cind e nevoie… nu stiu poate e doar o idee paranoica … dar cum total are un sens …in aceasta viata...

eu ... viata mea ... sufletul meu ...

2011-04-18T22:36:00.001+03:00

Sint momente cind totusi simt ca ma prabusesc ....insa acum ceva mult mai puternic decit m-am asteptat sa nascut in mine...defapt a renascut...si totusi ma lupt ...destul e mult ...sa raman in picioare.E groaznic de greu cind trebuie sa lupti cu tine insuti....pentru ca crezi ca esti tu...si cunoscindut-e pe tine insuti nu crezi ca e complicat...insa...e mult mai dificil sa lupti...In urma cu citeva postari am spus ca am reusit sa elimin multe din vise ...insa a ramas unul...unul care ma rupe in doua parti dinstincte....realistul...si visatorul o parte din mine care stiu ca daca as elimina-o nu cred ca rezultatul e bun....pentru ca realistul din mine stie sa taie in carne vie...si nu cred ca ...ar fi bine sa cobor in aceasta limita.Sint balanta si uneori chiar am caracteristica generala...atit pozititv si negativ...pot fi foarte indulgent insa pot fi si foarte critic...am facut-o cu mine ...uneori caderile mele se datoreaza acestui fapt...am facut-o si cu altii si mai apoi..a trebuit sa dreg ...rautatea mea...Sint pozitivul si negativul....am doua parti cu care trebuie sa lupt in viata....o lupta ce ...singur...nu am sa o pot sfirsi...sau opri...asta sint si cred ca oricit as incerca sa preiau controlul nu fac decit sa fiu consumat tot mai mult...de propiul razboi interior..Am impresia ca incep din nou sa ma ....plang....si asta nu vreau sa
o mai fac... Visul in sine ,insa ,am tot mai mult senzatia ca nu imi va face decit rau..dar...inca nu pot sa aleg nici una din variantele mele...nu pot spune ca e bine nici ca inchid ochi si il las sa ma cuprinda...si nici sa-l gonesc...nu pot...pentru ca a ocupat un loc....ce nu trebuia sa-l ocupe...

eu....

2011-04-18T16:05:00.000+03:00

Nu mare mi-a fost uimirea cind am gasit aceasta pereche de incaltaminte in garderoba cumnatei mele...si bineanteles...am si ras destul...ciudata viata asta uneori ...cu asemanarile ei ...

remembers....

2011-04-14T00:52:00.003+03:00

.....acum cite va zile..mai exact luni..m-am trezit de dimineata cu gindul ..la "ea" .....Am incercat si am reusit sa nu ma mai gindesc ..la amintirile ce le port in mine...am reusit sa las intr-un fel totul in urma ...sint acolo...le voi avea toata viata ,insa nu le voi ma da acelasi inteles...Hmmm...dar totusi undeva doare....nu la fel ca inainte..dar ...doare...Un vis o dorinta...arzatoare ce nu sa implinit...si nu stiu daca....Viata e viata...m-am s chimbat foarte mult ...desi in adincuri raman acelasi...ca atunci...Un vis..in care voi reveni intodeauna...singurul loc in care...voi putea simti chiar si pentru o mica picatura de timp...o clipa in eternitatea clipelor acestei vieti...acel sentiment ce l-am dorit intodeauna...iubirea,linistea,siguranta.....SERENITY...

Dulce...amar

2011-04-09T22:07:00.000+03:00

Dulce.....

De ceva timp...defapt de o saptamana sint in tensiune...simt teama pentru viitor...pentru ce va urma....Am primit anunt scris ca contractul de munca se termina...pentru ca defapt era facut doar pe durata lucrarii la care ...am lucrat...iar la intrebarea ce se va intimpla dupa ...patronul firmei pentru care lucrez mi-a raspuns in asa fel incat totul era foarte improbabil...foarte ...nesigur...Intre timp insa "seful "de la aceasta lucrare,cel ce se ocupa de tot mia spus (pentru ca in aceste cinci luni de cind lucrez aici am devenit preferatul lui)ca vrea sa ma ia mai departe...ca ma va cere..pentru ca are baza in mine...Pe moment m-am bucurat pentru ca defapt totul...respectul si distinctia sint rezultatul munci mele....dar totusi (asa cum gindesc eu mult)miera teama ca patronul nu va vrea sa-mi faca alt contract...pur si simplu imi era teama....desi in aceasta saptamana ce a trecut am incercat sa nu ma gindesc...sa sper ca totul va fi bine....:):)asa cum cineva drag ma invatat...offf....si am facut acest lucru...atat cit am putut...cazind din cind in cind in...teama...Azi insa...azi am aflat ca totusi voi merge mai departe...si ca totul o sa fie bine....sursa...e....volatila...dar sigura...si in sfarsit pot spune ca...pentru prima oara...in ochi am avut lacrimi...desi nu le-am lasat sa curga ....de bucurie...Ma bucur ca am reusit sa merg pina aici...ca am reusit sa atrag atentia si am reusit sa fiu cea ce sint...pentru prima oara ...chiar daca tot cea ce fac fac la fel...cu suflet...cu daruire...In momentul asta imi dau seama ca o parte din incredere in propile forte...incredere pierduta in timp..revine...deci totusi se poate........

Amar....

Asa cum viata este....si cum va fii intodeauna sint si lucruri amare...ce vor pata fericirea si bucuria vietii....totul insa depinde de cit le lasm de mult ...sa pateze...Cea caruia iam darui ultimi ani nu se poate schimba si continua sa fie ...la fel...In parte o inteleg...in parte nu pot sa accept acest lucru...ca nu se poate schimba...desi sint constient ca schimbarea unui om se face foarte greu ...daca nu e chiar imposibila....Orice ar incerca...orice ar face insa ..nu mai are efect....decit acela ...ca ma va departa pe mine tot mai mult si ma va face indiferent ...la problemele ei......nu stiu daca voi putea ins afi cu adevarat indiferent pentru ca copii sint cu ea...iar suferinta ei va fi si a copiilor....insa totul are o limita...care probabil va fi atinsa in curind....

Concluzie...

Viata are o valoare inestimabila..inchizandu-ne in noi....fara a dori sa mai vedem propia lumina ...distrugem tot...in jurul nostru...pe noi insine....sufletul.....toti sint dispusi greselii...toti suferim in modul nostru...fiecare avem propia istorie...diferita de a altora...insa singurul lucru ce ar trebui sa-l facem e sa...privim inainte cu incredere...pentru ca.................totul va bine............

Life....

2011-04-04T21:10:00.001+03:00

I live in darkness ... but I believe in light

I live in a nightmare ... but still I dream

I live in hate ... and yet I love

...nu am sti ce e lumina daca nu am cunoaste intunericul...nu am fi speriati de cosmare daca nu am si visa frumos...nu am putea iubi fara sa stim ce este ura.....

Nimic din ceea ce este in mintea si sufletul nostru nu este neatins de unul din termenii de mai sus...nimic...pentru ca nu poate exista bine fara rau...pentru trebuie sa invatam sa facem balanta intre ele...sa invatam ce e bun pentru noi...sa invatam sa ne folosim de ele pentru a razbate in viata...in drumul si timpul ce il avem de facut aici....Doar in momentul in care intelegem de ce exista toate astea si ce rost au, putem sa intelegem viata...si toate secretele ei...abia cind sintem pregatiti sa infruntam orice...cind putem intelege ca defapt durerea si fericirea nu sint decit un impuls de a merge inainte ....de a spera ...de a visa....

eu...sufletul meu...viata

2011-03-27T21:18:00.000+03:00

    Am venit aici ...in aceasta lume purtind un suflet...ce tarziu l-am inteles..dar care in timp ma modificat ..ca gindire si ca mod de a vedea viata si existenta in sine.Cind am inceput prima oara sa inteleg ce simt inauntrul meu...acel gol...acea nelamurire am inceput sa caut raspunsuri...ce au venit incet...in timp...Timpul insa si viata sint doi termeni insa diferiti ...aici..in aceasta forma de existenta.Cautand raspunsuri am facut poate o greseala ...nu stiu...pentru ca defapt totul era in mine inauntrul meu..dar eu am cautat in alta parte...si astfel nu am facut decit sa ma departez de realul in care traiesc....
    Visul ....visarea si dorinta au fost cu totul altele insa am facut greseli...pe rand ...si am mers mult mai departe de adevarul din mine.Acum ceva timp in urma cind in disperare de situatie la capatul puterilor...am cerut un ultim sacrificiu...ceva interzis....probabil sint totusi un om diferit...de restul...am avut drepturi pe care altii nu il au....Am cerut sa stiu de ce simt acest gol...de ce simt o lipsa personificata...de ce nimic nu e la locul lui ...acolo in mine....si am primit...Amintiri si trairi..multa fericire...cit si multa durere...si moarte....Nu inteleg nici acum de ce toate astea au fost lasate sa revina ... aici...odata cu sufletul...nu inteleg...de ce a trebuit sa stiu toate astea de ce a trebuit sa fac un drum pina dincolo ca ..."portile sa mi se deschida"....Doamne ...privind in urma imi dau seama ca totul pare sa se lege insa motivatia nu iese la iveala...Poate totul e doar pentru a stii ca......acel sentiment exista cu adevarat...sau poate ca ..cei doi ochi de inger...ea ...exista aici ....sau poate totul a fost...doar asa.Ultima varianta insa e vaga pentru ca tot ce am vazut si simtit a fost de o forta inimaginabila.....prea adinci trairi prea reale sentimente....Si totusi nu stiu...Intre timp pina ca acest vis sa-mi aduca adevarul...sau orice reprezinta...am mers pe un drum opus cred celui ce trebuia sa merg...poate totusi asta a fost destinul...sau soarta desi nu cred in nici unul din termeni...stiu ca avem puterea de a ne conduce singuri...de a ne ordona viata si orienta spre cea ce dorim....adevarat insa ca societatea in care traim ne limiteaza in parte orizonturile spre care vrem sa zburam...In principiile invatate de la parinti...in rindul societatii...in golul ce nu-l intelegeam...ascuns in visul meu am trait aproape douazeci de ani....mult ...mult prea mult timp plin de sperante si vise ce le credeam realizabile.... insa defapt erau irealizabile...AM ratacit atit de departe incit acum imi e foarte greu sa vad unde sint sau pe ce drum sa merg....In timp am lasat sa treaca multe....ocazii daca le pot numi asa...am pierdut multe...am inchis ochii pur si simplu si am ...sperat ca intr-o zi.....intr-o zi nu a venit...si pina la urma mi-am dat seama ca merg intr-o directie gresita...care ca sa o corectez ma va costa alt timp...alti ani poate...si mult efort...dar...exista un dar acum...dupa toata aceasta ratacire imi dau seama in ce am gresit...Sper insa ca de acum voi putea fi cea ce sint defapt.Nu am folosit niciodata....adevarul din mine...cea ce sint defapt...ce simt cu adevarat ca sintsau ca vreau sa fiu.
   De curind o persoana draga ma facut sa inteleg cu adevarat in ce stadiu ma aflu...in ce punct de decadenta am ajuns....si m-am ingrozit ... si uimitor e ca in parte cunosteam adevarul...dar niciodata nu m-am gindit ca am mers atat de mult in aceasta directie....defapt in jos....si abia atunci am realizat ca in mare parte tot ce a durut in toti ani ce au trecut...a fost din vina mea...pentru ca ma inchisesem in mine...pentru ca refuzam sa vad realitatea si traiam doar in visul si dorinta mea...nevrand sa vad ca defapt drumul e gresit...Acum insa de o saptamana sa format un gand ...o noua dorinta in mine ...nu stiu de unde are forta si energie...pentru ca eram la limite...insa acum...simt si vreau sa merg inainte...nu mai pot lasa timpul sa treaca...pentru ca timpul este esential aici in viata....dincolo.... e dincolo si chiar daca dincolo are inteles pentru mine nu ma intereseaza ...sint aici si acum vreau sa lupt pentru a deveni cea ce am vrut sa fiu candva...cea ce vreau sa fiu....Sint constient ca nu mai sint cel de ...candva...insa probabil va trebui sa fac mici modificari si sa merg inainte....pe loc nu pot sta....sincer nu-mi place ...iar pasii trebuie sa-i fac eu...nu altii...Din tot ce a fost pana acum in mine nu-mi ramane decit amintirea unui trecut intunecat ...desi poate e c-am drastic termenul ,,voi folosi trecutul ca sfat...ca experienta si voi merge inainte in directia care mi-o doresc cu adevarat...de data asta intr-un nou mod...trebuie sa gasesc lumina in mine ... si o voi gasi atunci cind voi merge pe drumul meu....

ginduri...cind totul pare sa se naruie in jurul meu

2011-03-21T20:38:00.000+02:00

in ultimul timp ceva se schimba drastic in mine.Hotararea de a-mi sterge pur si simplu anumite ...vise,dorinte si sperante a facut ca ceva sa se revolte ..in tacere...in mine...sufletul...Astfel fara sa vreau schimb balanta...pentru ca asta sint pana la urma ...schimb talerul...cel putin asa cred acum...desi numi doresc acest lucru.Probabil stergind anumite chestii din mine am alunecat in partea opusa...nu stiu...sincer nu mai vreau sa stiu....vreau doar...ceva ce nici macar nu mai inteleg.De curind am ales sa ma despart ...motivele sint simple si cred destul de reale....motivul meu sau singurul lucru care il pot spune e....unde dragoste nu e...nimic nu e...doamne ce mai cintam citecul asta odata...acum nici macar nu mai stiu versurile...Cu toate astea ceva ma pune in dificultate...copii ... la care tin mai mult decit orice...si vorbind pe yahoo cu ei au fost momente in care m-au pus in dificultatea...de a le raspunde la intrebari...si uneori asta ma durut ingrozitor...pentru ca nu le pot spune ca nu voi mai fi acolo ...cind isi doresc si cum isi doresc....Sint constient ca va veni si ziua cind va trebui sa fac asta...poate destul de curind...nu mie frica ca nu am sa pot sa le explic...insa mie frica de reactia lor...Asa cum cum tin eu la ei...asa tin ei la mine...Au crescut cu mine in casa ....am lasat serviciul pentru a fi cu ei...hmmm...am lasat multe ..doar pentru a fi bine...rezultatul ...e prezentul...Ieri am vorbit pentru prima oare cu fiul meu...prima oara ...a invatat majoritatea literelor si a vrut sa vorbeasca cu mine pe yahoo...cu ajutorul sorei lui dar a facut-o...A doua intrebare ce mi-a pus-o a fost daca il mai iubesc.....a fost destul de.....pentru mine...ma intrebat de ce nu vin acasa....sau de ce nu il iau pe el la mine...ca ai este tare dor de mine...ca ma viseaza noaptea.....Astea sint momente in care simt pur si simplu ca inebunesc....si deja simtind asta hop cineva mai pune o bucata mare de plumb topit pe ...inima mea....Poate singurul sprijin ce il am aici...sprijin ca prezenta...si uneori ajutor...dar oricum...cumnata mea draga ...defapt totul fiind doar ironia vietii mele...pentru ca ajung sa am impresia ca viata mea chiar e plina de astfel de chestii....Sa suparat dintr-un motiv prostesc...as putea spune ..pentru ca nu avea acest motiv....Am lucrat ultimile trei saptamani in toate zilele asta incluzind si duminicile...am facut-o pentru era necesar...pentru ca am promis ca-mi voi ajuta...familia ..ce nu o mai am...iar ieri cind am ajuns acasa am incercat sa dorm...insa nu am putut sa o fac...si am vorbit cu copii pe net urmand ca apoi sa merg la...insa nu sa mai intimplat asta...am fost judecat ca nu am mers atunci cind trebuia ...atunci cind a vrut ea...Probabil gresesc cind spun ca nimeni nu trebuie sa-mi faca program...probabil ca gresesc cind spun ca sint om si am limite...probabil...acuzarile si vorbele ce mi-lea spus au trecut....pe langa mine insa nu sa putut abtine insa si a facut marea greseala....in ultimul mesaj ce mi-la lasat...o greseala ce nu cred ca am sa pot sa o trec cu vederea...ce nu am sa o iert ....a atins acolo unde doare...unde doare mai tare si astfel...nu o pot ierta ...stiu ca totul va trece ..pentru ea..si ca la un moment dat totul va reveni la normal...pentru ea...pentru mine nu....nu mai pot trece cu vederea nimic...nu mai vreau sa fac acest lucru....am facut asta ultimi 13 ani cu pretul prezentului...un pret ce nu ma asteptam sa fie atat de mare....Nu-i port pica...nu sint suparat pe ea...insa greseala ... a fost facuta...iar sufletul ma durut ....mai mult decit deja ma durea....Am impresia ca incet...incet tot ce mi-am dorit tot ce incerc sa fac...se naruie in jurul ...tot.....pentru ca tot ce incerc sa fac e sa fiu bun pentru toti ...si toate...pentru ca tot ce fac....fac pentru ca simt ...pentru ca fac cu suflet....ironia vietii ....viata mea ....sufletul meu...Nu imi dau seama unde gresesc in toate astea....pur si simplu nu imi dau seama....dar asta e mergem inainte...pentru ca inapoi nu se poate...si pentru ca e singur mod de a vedea ...si trai alte ironii...ale vietii....Sper ...sper ca toate astea se vor sfarsi intr-o zi...sper sa nu se sfarseasca ...la sfarsit....ar fii prea ironic...

ginduri...impreuna....

2011-03-15T01:05:00.000+02:00

Azi am vazut ceva..ceva ce a trezit in mine ginduri si sentimente ce...as vrea sa le uit ,sa le sterg cu desavarsire..Doi batrini ce mergeau el in baston dar mandru...ea destul de afectata de viata...as putea spune ca mai mult ca el,la brat cu el....ca mai apoi sa se aseze pe banca si sa puna capul pe umarul lui....si sa vorbeasca si sa zambeasca.........Cu multi ani in urma acasa cind eram copil vedeam astfel de perechi mergind pe strada...tininduse de mina de parca erau doi tineri.......Am simtit durere ...azi...dorinta.....de a plinge...dorinta de a urla pur si simplu...AM CREZUT in ceva...AM VISAT la ceva....AM SPERAT.....dar nu a ramas decit un gol....adaugat la golul ce deja era acolo.....

Nu ma astept sa pot schimba ceva in atit de putin timp insa .....uneori ma tem ingrozitor de mult ca nu o sa o pot face...incerc sa fac orice pentru a elimina cea ce am devnit...incerc dar de fiecare data parca revine mai in forta...orice as incerca sa gindesc...diferit de cum sint...intodeauna glasul din mine spune NU.....un nu plin de durere parca..un nu prea puternic...prea patrunzator.....Sper ca timpul sa vindece ranile...sper ca timpul sa aduca uitarea....sper ca tecerea lui sa ma ajute sa schimb cea ce sint....ce am devenit....timpul.....probabil...nu mai am nici rabdare ...si pe de alta parte....nici prea multa putere...Ma intreb uneori...voi ajunge pina acolo...probabil ca da...dar pina atunci...e acum...e gol.....e pustiu......si pustiul va mai dura ceva timp...macar pina voi trece peste ..."separarea de trecut"........din nou timpul...si uneori timpul...e foarte scump.....

2011-03-13T20:45:00.002+02:00

Eu...Ady

2011-03-12T22:22:00.000+02:00

Ne nastem ne dezvoltam si invatam sa fim..mai mult sau mai putin oameni...Insa nu invatam un lucru...cum sa ne tinem departe de cea ce ne doare sau ne provoaca suferinte....Nu invatam asta decit pe calea cea mai grea...sau uneori niciodata...asta pentru ca de fiecare data viata ne ofera alte ...surprize...Nu ma consider normal din punct de vedere al vietii si cu toate ca intr-un anume fel am oarecare experienta...cu toate aste nu stiu sa ma feresc...de cea ce sint....de propiile mele greseli...de propiile mele erori...si cad in aceasi groapa ...la fel ca intodeaua....incat chiar si mie insumi mi se pare ciudat...Am uitat ce inseamna sa fii..om...am uitat multe ...am inchis in mine mult prea multa durere si imi e ingrozitor de greu sa elimin acum totul...oricum nu ma asteptam sa o fac repede insa sint ginduri si trairi ce nu le pot elimina asa de usor...in curind va trebui sa inchid sau sa sterg si ultimul vis ce mi-a ramas....trebuie dar mie teama ca nu o sa pot....trebuie sa ma resetez...dar nu am puterea.....hmmm ultimul vis...restul le-am stins sau le-am inchis....Invatam totul despre viata...insa niciodata nu invatam cum sa ne ferim de ....iubire...nu invatam cum sa ne tinem sufletul sau inima departe de ea....desi am impresia totusi ca unii reusesc...si intr-un fel simt invidie pentru ei....pentru ca eu nu pot...desi sint momente cind imi doresc acest lucru...As fi vrut sa fiu cu totul altul dar...ironia vietii...nu sint...nu doare insa e trist...iar eu m-am saturat de propia tristete...de propia dedicare..fata de ceva ce nu exista...am ajuns sa cred si ceva de genul asta...nu in totalitate pentru ca in sufletul meu port amintiri ce nu imi dau voie sa uit acest acest lucru dar ...aproape....Am trecut asa cum sint prin prea multe..am simtit prea multa dorinta de iubire ...si prea putina iubire...poate de asta....nu stiu...poate gresesc...poate nu..poate simplul rost al vietii e sa te nasti din praf ...sa traiesti in praf ...si sa mori tot acolo....As fi vrut sa fiu orice altceva decit cea ce sint acum...orice....dar nu sint decit un om...putin mai diferit...putin mai dus cu pluta ..poate prea dus...pentru ca singurul lucru care si la dorit in viata a fost stabilitate ...liniste...caldura unui suflet....vai....probabil sint irecuperabil...sau poate trebuie sa mai treaca timp...timp ce costa...timp ce ....va lasa dire tot mai adinci intr-un loc numit suflet....si asa deja e destul de ferfenitit de mine sau de ...altii...dar asta e ironia vietii...o viata cu care sintem datori dupa cum se spune sa o ducem la un bun sfarsit....Mi-am dorit perfectiune in viata...nu cea materiala....insa am creat contrariul...acum dupa...ceva timp...revin din nou la...viata si incerc sa refac tot ce am pierdut...simt insa prea putina putere...prea putina dorinta...si totusi va trebui sa ma folosesc de cea ce am ...si sa ma multumesc cu rezultatul....sper sa fie bun ...sper....si in acelasi timp mi-e teama...o mare parte din increderea in sine zace undeva in trecut ...pierduta ...ciudat...daca imi aduc bine aminte...spuneam ca mie teama sa nu devin propiul meu dusman...si totusi devin....defapt devenisem de atunci dar nu vedeam acest lucru...Deci ...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne doare...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne face rau....eu nu am facut acest lucru...si ciudat o mare parte din mine refuza cu desavarsire sa o faca......continui sa las in sufletul meu o poarta deschisa o poarta de care pina acum toti...chiar toti sau folosit....poate asta e rostul meu...sau poate aceasta poarta totusi intr-o zi va fi trecuta de cineva ce cu adevarat trebuie sa o treaca...pina atunci... ramane deschisa iar eu va trebui sa suport consecintele...neavind incotro....Asta sint eu...Ady..............pot opri multe ....dar niciodata sufletul sa fie cea ce este.....cel putin asa se pare.....

nu plec inca...

2011-03-09T01:20:00.000+02:00

...probabil nu am puterea sau altii au multa putere de convingere....totusi .."in cautarea" si cautarea se opreste ...cu toata durerea ce o are inautru...nu il sterg pentru ca apartine de mine ...e o parte din mine si cred ca prezenta lui imi va aduce aminte ca nu trebuie sa mai fac aceleasi greseli....si sper sa nu o fac....viata merge inainte ...si eu la fel...trecut ramane in urma dar va fi mereu acolo...intr-un fel sau altul....depinde cum este privit sau inteles...cum spuneam odata... trecutul e sfat...prezentul e viata si viitorul speranta....acum nu imi ramine decit sa-mi aplic propiile vorbe......

...last words...

2011-03-06T17:18:00.000+02:00

aceasta este muzica sufletului meu
aceasta este muzica ce reprezinta viata mea
aceasta este muzica ce reprezinta durerea mea
aceasta este muzica ce reprezinta fericirea mea
este trecutul meu
este prezentul meu
este viitorul meu
........................
aceste melodii ma reprezinta pe mine....intru totul.....

incerc sa inchid ochii sa-mi golesc mintea de ginduri...dar nu pot sa nu vad...sa nu aud...sa nu simt...Nu stiu totusi de ce a trebuit sa port un astfel de suflet...de ce a trebuit sa-mi amintesc de ...ea...de ce trebuie sa cunosc anumite parti ale acestei vieti ,parti ce defapt de cei din jurul meu sint tot mai mult uitate.Acest raspuns inca nu il am sau poate nu il inteleg nu stiu...m-am ratacit ...m-am pierdut de mine insumi...tocmai din acest motiv trebuie sa ma opresc din cautare...Am facut greseli ...am simtit mai mult durere decit fericire...cautind sa aflu ce e dincolo de acesta viata aparent fara rost...pentru toate exista un motiv,si pentru toate exista un timp...am fortat timpul si nu am inteles motivele...si am ajuns in punctul de a dezvolta o nebunie...in mine...de a crea o persoana diferita ...din mult prea multe puncte de vedere...Refuz sa cred ca toate prin cite am trecut au avut un sens refuz...pentru ca in mine erau toate de la inceput...doar ca nu stiam sa le vad...nu stiam sa le inteleg...
Acum imi este si o sa-mi fie foarte greu sa sterg totul asa cum este...in mine... nici macar nu stiu daca voi putea sa o fac.Sa incerc insa e singura sansa ce consider ca o am acum...pentru ca altfel...nu e bine...m-am instrainat,m-am salbaticit as spune...gindindu-ma la cea ce as fi putut fi acum ...Cu toate astea pot spune ca o singura bucurie am....acea de a stii ce insemna iubirea...si o nefericire in acelasi timp..din pacate...pentru ca odata ce simti acest sentiment ...cel pur...nu mai poti fi altfel....e un drog fara de care viata poate fi un etern infern.L-am simtit prin intermediul amintirilor ce le port insa destul de mult incit sa stiu sa simt efecteleNu stiu...dca ea exista..nu stiu daca asa cum credeam la un moment dat sint aici pentru a o gasi...nu stiu daca defapt aceste amintiri sint doar pentru a stii ce inseamna apropiera dintre doua suflete...iubirea...lumina sau sensul adevarat al acestei vieti...nu stiu...stiu doar ca voi ramane in acelasi fel.....si voi spune acelasi lucru....nimic nu e mai important decit acest sentiment..nimic...nu are valoarea lui...cel putin pentru mine...asa cum spuneam odata...desi suna extrem...vreau sa pot trai doar patru zile......dar in aceste zile sa simt...acea caldura....acel calm...acea siguranta...acea lumina....Pina atunci insa....merg inainte...cu speranta ca acele zile vor veni....Pina atuncivoi fi acolo...in casuta mea...privind gradina de flori...gradina mea de trandafiri........

sfarsit....

2011-03-02T20:51:00.000+02:00

Cu cinnci luni in urma in timp ce priveam peisajele ce se perindau in fata mea...la geamul autocarului...mi-am promis ceva mie insumi...sufletului meu...ca voi schimba totul...ca voi lupta si voi incepe totul de la capat...chiar daca imi va fi greu voi incepe totul de la capat si voi fi eu...eu pentru ca doar asa va apare ....ea...Promisiune ce mi-am incalcat-o in parte...chiar mai mult...nu ma asteptam ca singuratatea ce o simt acum sa ma afecteze atit de mult....nu ma asteptam la multe...si am ajuns intr-un punct acum...un moment in care viata imi cere sa fiu crud...sa fiu cea ce nu sint pentru a supravietui....pentru a supravietui acea parte din mine care nu trebuie sa moara....In tot timpul asta in aceste cinci luni am trecut prin stari ce numi imaginam ca o sa simt...ma gindesc daca este o limita la tot ce eu pot simti....probabil una fizica care deja o simt....si totusi in aceste cinci luni am cunoscut un al suflet caruia datorez o mare parte din puterea de a trece peste toate....si chiar mai mult....MULTUMESC CA AI FOST ACOLO.......Acum insa e timpul sa merg mai departe insa nu pot duce totul...va trebui sa las ceva din tot ce .....din mine....ceva ...nu stiu sau poate mai multe....privind nu cu mult timp in urma un tradafir de giveci ce il am in camera...avea cinci boboci insa nu ia putut sustine pe toti si doi sau uscat inainte de a se deschide...au fost sacrificati pentru ca ceilalti trei sa ramina...la fel va trebui sa fac si eu...va trebui sa las o parte din mine sa moara....pentru binele celeilalte...si asta voi face.Partea ca va muri va fi visul....si visele...visele ce intodeauna m-au tinut departe de realitate...visele in care m-am inchis...visele in a caror fericire sau bucurie falsa m-am scaldat...si inca ceva...acea parte din mine ce intodeauna a oferit celor din jurul meu totul...chiar si sufletul...La toate astea se adauga cautarea si....in cautarea.....se vor opri aici....e timpul sa las totul in urma si sa merg inainte....nu pot trai la nesfirsit in trecut ...cum imi spunea cineva....si deci am ajuns la sfirsit...O sa traiesc acesta zi..pina la capat....si cea de maine si urmatoarea si tot asa....depinde de ce-mi vor oferi sau ce imi va oferi viata...sint in stare sa traiesc si sa ma adaptez la orice ...cred...daca nu va trebui sa invat sa o fac.....

timp si...gindire.

2011-02-28T21:03:00.000+02:00

zile trec incet,se scurg neincetat uneori parca timpul chiar ar vrea sa se opreasca...niciodata atunci cind defapt mi-as dori cu adevarat asta niciodata...nimic nu a avut aroma care eu as fi dorit-o...halal viata .sau poat doar eu sint devina...nu mai stiu..si nici nu vreau sa mai stiu....doar am nevoie de liniste si lumina...nu separat doar impreuna pentru ca pentru mine unde se naste una exista cealalalta ...linistea si lumina sint singurele stari ce ma fac sa fiu din nou om...Nu ma mai intreb ce cind sau daca va venii vreodata...sint prea negativist ca sa spun ca sper din toata inima....nu....sper dar...dupa cite imi dau seama mult mai putin...Asta e ,sau poate asta sint...am consumat o mare parte dim mine intr-un timp scurt...am pierdut lucruri si timp irecuperabil...insa accept sa merg inainte fara sa mai pun intrebarea de ce...defapt nu stiu daca pina la urma imi mai doresc ceva ..daca acolo in sufletul mai este vreo dorinta..vreun vis...Psihologic ma inteleg...dupa tot ceea ce sint,ce gindesc si prin tot cea ce trec acum..si inca nu sa terminat.....offfff...cum se spune "zimbeste...asa e pina la capat"...Am incercat sa joc teatru atitia ani...am facut asta fara sa ma gindesc decit ca trebuie sa trec intr-un fel peste toate...acum insa nici teatru nu mai pot juca.Am strins atita timp in mine atita durere...visul ce am incercat sa-l fac realitate...visul ce am incercat sa-l acopar...visul ce a ars in mine atita timp...totul....a facut nu a decit sa roada in mine tot mai mult sa ma departeze ...de mine insumi...sa ma instraineze de realitatea vietii...cel putin de acea realitate ce viata mi-o cere...ma privesc..pe mine insumi...privesc in oglinda sufletului meu....si simt ca vreau sa urlu ...sa pling ... sa rid ..nu ma recunosc nu asa trebuie sa fiu eu...si totusi sint ....sint viu..desi tot mai mult alternativele ma ispitesc....no fear..n-o sa merg pina acolo...probabil din lasitate sau doar pentru faptul ca nu e corect....insa ati dori sfirsitul e cu totul altceva...si uneori foarte periculos....am facut asta odata ....Nu stiu de ce sint trist ...nu stiu de ce sint negativist...probabil pentru acelasi motiv ce a fost intodeauna ...sufletul din mine se simte singur...e singur...si eu ........................la fel...Cineva mi-a spus de curind ...nefiind prima persoana ...ca ar trebui sa traiesc viata...altfel...dar niciodata nu am vrut aventura....desi aventura e ceva ce-mi place...dar nu la acest gen...la acest gen am dorit siguranta...ca este acolo,ca sint acolo...hmm...o doamne...de ce nu pot trece de anumite nivele..de anumite chestii ,de ce nu pot fi oare altfel....chiar nu gasesc nici o iesire din acest ...mod de gindire...

dependent....

2011-02-28T15:55:00.000+02:00

....sau poate viata asa cum e ea ma duce cind in sus cind in jos....defapt cel mai mult mia fost frica de singuratate...poate asta e nul din motivele pentru care am stat atit de mult in ....umbra.Acum inerc sa privesc inainte fara a da prea multa atentie trecutul...incerc dar e ingrozitor de greu....nu sa privesc ci sa trec de acel punct ce in mine e format de cind am deschis ochii in aceasta lume.Port unele amintiri ce mi-au modificat de multe ori modul de a vedea aceasta lume...mi sa spus ca sint copil...oare...si totusi e posibil...ca undeva in timp evolotia mea interiora sa se fi oprit...simt nevoia de ceva ce rar se intilneste si mult mai putini stiu sa ofere...Am plins....am incercat sa rid...am sperat si am visat....timp in care realitatea trecutului...timpuri trecute ..cu amintiri si sentimente au venit si mi-au adus adevarul despre ceea ce e in mine...A trebuit sa treaca mult timp sa inteleg ca sint altfel decit ceilalti si defapt la fel din punct de vedere al vietii..Acum dupa ultimul soc .daca pot sa-l numesc asa tind sa cred ca nu voi cade asa usor...asta doar pentru ca defapt in mare parte ceva in mine sa inchis...pentru aceasta viata...Precum am spus mie frica doar de singuratate...amintirile ce le port mi-au marcat mult modul de a simti si trai viata...cu toate astea e foarte probabil ca viata sa-mi ofere sanse...ahhh dumnezeule....am devenit atit de negativist incit si eu ma sperii citeodata de mine insumi...sanse ce nu stiu daca am puterea si dorinta de a le valorifica...o mare parte din mine a murit in relatia ce se va incheia...sper cit mai curind...a murit chiar si vointa ...sincer nu o mai gasesc...nu pentru mine...nu in mine...si asta e groaznic....pentru ca din multe puncte de vedere am devenit acea 'umbra'...si daca sint umbra am nevoie de 'lumina' sa ma transform din nou....fara lumina...umbra e rece ...si goala..in mine mai ramine doar un intinct de conservare...si acela ca vai de el...pentru ca sint pina la urma dependent...dependent de ...lumina

frumoasa viata....prea frumoasa uneori...

2011-02-22T19:59:00.002+02:00

........o concluzie ...ironica...ironie la fel ca cea pe care soarta mi-o serveste intodeauna....offffffff.....as vrea sa stiu care este pacatul pe care trebuie sa-l ispasesc aici in aceasta lume....acum citeva zile intr-o clipa cind am facut diferentele dintre vis si realitate am cazut ...m-am prabusit din nou in prapastia ce.... viata a deschis-o in mine.Nefiind deajuns cineva a tinut sa-mi adauge ceva..la cadere...ceva greu...ceva care sa ma faca sa cad mai rapid....ura...razbunare dorinta distructiva a unui...om daca se poate numi asa...dar de data asta transmisa prin ....cei ce nu au nici o vina...........care nici macar nu au facut nimic rau...nici o greseala in toate astea...greseala fiind doar.....a mea.....Nu stiu ...numai stiu decit ca durerea tinde sa revina cu o forta inzecita.....din nou....dupa ce un timp am reusit sa o alung...sa nu o mai vad...sa nu o mai aud....Incerc din rasputeri sa opresc caderea...incerc sa gindesc orice altceva...orice...as vrea sa visez...dar visele...nu sau implinit niciodatanici macar pe jumatate.......doar cosmarele au devenit realitate.......dar totusi incerc...incerc ....incerc

incercare de zbor ..cu aripile frante

2011-02-22T00:30:00.000+02:00

.....c-am asa as numi cea ce in sufletul meu se petrece acum...Imi dau seama c am ajuns in punctul in care..nu am vrut sa ajung...de care mi-a fost teama si de care mie teama...unele lucruri..stari...sentimente..chiar daca se nasc in noi nu le putem separa pur si simplu de noi ..de sufletul nostru..Sint defapt undeva la limite...emotional si fizic...nu mai pot controlo nimic din cea ce sint...si asta pentru mine ca om e ...rau...Mult mai mult undeva in mine se duce o lupta cu mine insumi...o lupta ce sincer as vrea sa se opreasca...pentru ca nu pot controla rezultatul ei...si nu vreau sa ma lupt cu mine insumi...

...e ...complet nou acum ..in mare parte totul..s-ar putea spune ca intr-un fel ma nasc din nou...doar ca din multe puncte de vedere amintirile imi vor mentine cruzimea realitatii ...oricit de mult as vrea sa visez..si cu toate astea o fac...din nou ...si din nou..doar pentru ca acolo e singurul loc...neatins de ura...sint clipe cind as vrea sa inchid ochii...sa intru intr-un astfel de vis....si sa ramin acolo...sa nu mai deschid ochii si sa vad cea ce vad ...si simt zi de zi...Sperantele au tendinta sa apuna din nou in mine....defapt prabusirea de cite nopti in urma se pare ca nu sa terminat....nu inca ...defapt cred ca am facut o incercare de zbor cu aripile frinte...

dreams...

2011-02-20T14:12:00.000+02:00

GINDURI

2011-02-20T12:14:00.000+02:00

timpul trece .. uneori mult prea repede pentru al mai simti ..al mai incerca sa-l retin......alteori ingrozitor de incet..ingrozitor...si atunci e la fel rau...hmm niciodata nu e bine..oare cind ...va fi bine..Noaptea ce a trecut a fost un ...brazdata de un cosmar...de o cadere cum nu am mai avut de mult...Poate cineva a avut dreptate cind a spus ca am totusi destul de mult orgoliu si mandrie...si totusi...acum...sau atunci nimic din toate astea nu erau acolo...erau doar amintiri,dorinte..vise neimplinite ce urlau in sufletul meu pentru a se face auzite..toate astea si..o durere ...imensa..acolo ..in suflet,in mine..Nu stiu de unde a venit..defapt se poate sa fi venit si din anumite scene ale unui film vazut la televizor...nu stiu..dar e acolo...este in mine e in sufletul meu..si revin cu intrebarea cind ..cind va dispare de acolo..Timpul ...relativ ..va sterge oare totul...sau va acoperi cu praful lui fin acest suflet blestemat..hmmm chiar si asa nimic nu cred ca se va schimba..Acum gindindu-ma la cea ce a fost in mine aseara ma ingrozesc..chiar sint pe marginea prapastiei..la un pas de nebunie..si mie teama..sint doua parti acum in mine,una ce vrea ceva si cealalalta ce combate dorinta primei parti...viata si frumusetea ei ma rupe in doua ...la propiu si la figurat...lupta dintre ele ma consuma ingrozitor...clipe de calm si liniste sint destul de rare si depind de una din partile ce ma compun..doamne cit urasc haosul din mine...

...uneori..ca aseara as vrea sa nu o faci..e mult prea mult ...asa ceva nu vreau sa simti si tu...

vise...

2011-02-15T08:52:00.000+02:00

as fi vrut sa fii aici aseara..cu mine sau poate sa fi fost acolo..linga tine..simteam nevoia..mult mult prea mult..simteam nevoia ca cel mai simplu "vis" sa fie real..cel mai simplu.Simteam doar acea dorinta ..nevoie de a vedea pe cineva drag..de a simti acel sentiment..dar golula fost ..la fel de gol..si asta a fost..

ne nastem din vise,visele parintilor nostri si traim visind,dorind sperind ... insa din tot cea ce visam ...putin ...mult prea putin se implineste sau reusim sa implinim...pentru ca viata depinde nu numai de noi ci si de lumea din jurul nostru...multe vise,poate cele mai frumoase in timp se pierd,se modifica ..se uita..cu toate aste insa visam in continuare..dorind indeplinirea lor..nepasindu-ne ca defapt putin din ele se implineste...uneori fiind noi cei ce le impiedicam sa se implineasca pentruca durerea ne impiedica ,ne ingheata,ne face sa ne prabusim in neantul suferintei..loc in care visele mor..si aste de multe ori nu poate fi impiedicat de nimeni si nimic..ne prabusim ...si la un moment dat chiar si vointa moare acolo...

teama...sau...singuratate

2011-02-13T12:40:00.000+02:00

de cea ce sint..si cum sint...Mie teama de cea ce incep sa simt ...de cea ce sufletul imi spune.Am cautat atit de mult ...ceva...ceva ce sa-mi aduca liniste in suflet ...asa cum faci tu....am cautat o imagine...o dorinta..un vis...o caldura...iar tu...tu le-ai unit pe toate.........

    -Iubirea este capacitatea si dispozitia de a permite celor de care îti pasa sa fie ceea ce aleg pentru ei însisi, fara nici o insistenta pentru a te multumi.
    -Atasarea fata de o persoana si dorinta de a ramine in prezenta lui fara nici un regret se numeste iubire
    -Daca lasi o persoana sa plece pentru ca stii ca trebuie sa faca asta,dar stii ca defapt nu vrea sa faca asta..,atunci iubesti .....

uneori ma simt ...mort...fara nimic..doar gol pe dinauntru si pe dinafara...Nu mai am puterea sa-mi revin singur din anumite ..caderi psihice si asta e foarte grav...probabil visul urit a durat prea mult...si la naiba ....inca o sa mai dureze...poate defapt asta fost doar inceputul....viata insa poate fi schimbata...depinde de cit de mult imi doresc asta si....la mine depinde si de ...altceva...ce sa-mi dea putere sa lupt...of ...mie dor de mult mai multe decit credeam ....sint atit de multe ce lipsesc...sint atit de multe ce-mi doresc si in acelasi timp ...atit de simple....de ce oare viata refuza ...sa ma lase sa ating aceste vise....Incerc sa las ceva in urma...sa incerc sa inchid un capitol al vietii mele...trebuie sa o fac cu orice pret si o voi face...intr-o zi ...va fi bine ...imi spui tu...nu mie teama de ceea ce urmeaza...mie teama si mie groaza defap ca va trece inca mult timp...prea mult timp...nu sint chiar atit de batrin dar ....timpul nu se mai intoarce...anumite lucruri si parti ale vietii odata trecut timpul lor le pierzi...nu le recuperezi ...nu pe toate......lacrimile nu au disparut,inca sint acolo ....ma intreb cind o sa pot sa-mi refac gradina mea de trandafiri....sau oare o sa pot sa o fac vreodata......oare o sa am puterea sa fiu ce-mi doresc fara sa simt ......nu stiu....mie teama ca nu...speranta.. visele.. dorintele ..sint toate acoloau renascut dar acel ceva din mine ce...acea nevoie ...lipsa nu a murit...e inca acolo si are destul de multa forta incit sa incline balanta destul de mult........

last words for you ... my dream

2011-02-06T12:22:00.000+02:00

long time ago ... you and me ... we have learned what is love ... we learned what is life ... was still a little time ... we had little time to enjoy what we was and we could not taste our eternity ..... and yet ... what we have acquired, love .. remained ... is in me ... is there and I am sure it is where you are. I promised, you promised ... we promised existence, one to another, I promised that nothing will change that together we felt that we've achieved together ... and I promise to keep my life ... and even if it does not bring you near me, I will try to be what I was ... because I promised ... I'll be here ...I will live ... I will love ... as I loved you ... I'll keep the love in me ... and I will give love ... I will not ever forget what has been, what we where then...i will not do it as long as love will be the energy of my soul ... and even if life will be different than the way we wanted it then ... fear not ... I will not forget ... I will not stop to think ... I know you're there ... I know ... and even dozens of lives will pass for our souls until will be together again , I will remain the same... soul will remain the same ... Now it's time to stop crying for you ... it's time to keep my promises...

ginduri , trairi , clipe....

2011-02-06T10:24:00.002+02:00

Someday .. you appeared .. from nowhere

You brought me a smile

Cleaner than ever smile

In a fateful day for me

You brought into my soul ... peace

You taught me to dream

As I've never done it until now

You gave me strength to hope again

As I have not done it until now

You made me see life differently

As I have never seen her

So.......

Mie teama ...de mine ..de viata...de tot ...si toate...Cind privesc in mine,in sufletul meu....aproape incep sa pling...de acea in ultimul timp nu o mai fac ...atit de des...privesc mai mult in jurul meu...privesc ..viata.Privesc la cei din jur...vad durere indiferenta...egoism...Defapt totul in viata pare sa fie cladit doar pe asa ceva...contind doar ca virful constructiei sa fie altfel.In ultimul timp nu ma mai intereseaza viitorul..trecutul..doar prezentul si ce am acum...clipa...Bineinteles nu merg la extrem in acest sens...dar am reusit sa inteleg ca clipa e mai importanta ca ...minutul....si daca voi putea trece de bariera ei...va urma minutul si apoi ...restul....Si totusi....mai nou am invatat sa visez....asa cum nu am facut-o niciodata...probabil asta a fost singurul lucru ce ma mentinut pe linia de plutire...si-o face in continuare...Stiu ca nu e bine...dar visul sau visele de acum au alta...esenta...alt parfum...alta....prezenta...Acum ceva timp am vrut sa nu mai visez,sa ucid visele din mine...dar altcineva mi-le-a redat.Incep sa pierd o mare parte din ideile ce ma faceau sa fiu asa ...cum eram inainte...ma schimb...doar ca idei si nu ca suflet...pentru prima oara in viata incep sa am mai multa grija de mine...pentru prima oara in viata simt izvorind in mine o putere si o dorinta diferita de viata...sper doar sa pot face ceea ce imi doresc..sa-mi pot indeplini visele oricare ar fi drumul meu in viata si ...oricit de singur as fi....Viata are un pret...pentru mine acesta nu e un secret ..il stiu,il simt...si asta ma face sa fiu ce sint...si voi fi de acum inainte....durerea,lipsa,dorinta ...vor fi acolo atita timp cit nu e nimic real...in sufletul meu...pina atunci insa....voi avea rabdare...si speranta...Mi-am dorit linistea intodeauna dar nu am stiut sa o caut...sau sa o vad.Ea era acolo si in parte am gasit-o ...in parte.Tot ce acum nu sint decit trairi si sentimente...simple...pentru ca defapt cea ce-mi doresc vine din simplitate...Dorintele ajung la limite uneori,lipsa..uneori pare sa nu mai fie,durerea se stinge din cind in cind...totul ...totul pentru ca acolo undeva ceva exista ... sau poate totul e in mine.A venit timpul sa traiesc ins anu o sa o pot face la nesfirsit prin vise...asta e singurul lucru de care trebuie sa ma folosesc ...si in acelasi timp trebuie sa il elimin....de ce oare nimic nu e usor ... in viata....

... for everything that you've brought me
... for everything that you've shown me
... for everything that you represent
... ....................because you exist

I want to ask you something ... please

... do not disappear from where ever you are
... do not disappear from my life and soul
... please stay whatever happens
...................................................................
... and you know very well why I do this ...
... I think you see ... and feel ... why ...

vise...dorinte...realitate

2011-02-03T20:45:00.000+02:00

Am visat atit de mult...cu ochii deschisi...de atit multe ori...uneori e bine...insa uneori...e rau..Mi-am dorit multe insa nimic nu a fost nici macar pe aproape....dorinte ce le simteam in suflet....nu sau inplinit niciodata....niciodata pina acum.E ciudata viata ...si credeam ca o inteleg...ca o pot controla...insa nu o pot face...atit timp cit nici pe mine nu ma pot controla in totalitate.Acum in parte dorinta cea mai puternica ce am avut-o s-a implinit...hmmm...in parte...of D-zeule...cit mat este pina la capat...E nou pentru mine sa simt ceea ce simt acum...e nou si uneori analizind ceea ce e in mine ... ma sperii dar in ultimul timp gindesc tot mai putin...filosofic...viata trebuie traita...si cred ca asta am sa fac...desi in fata mea se astern ani...grei...si probabil ...plini de singuratate...dar prefer asa decit suferind fara motiv...Nu ....nu ma tem defapt decit de absenta .... de golul de linga mine...nu pot visa la nesfirsit...nu pot sa ma amagesc ...Cu toate astea ceva inauntru meu sa schimbat...se schimba...se modifica...Acest fapt se datoreaza ...sufletului ce mia intins o mana...un zimbet...atunci cind eram hotarit in mare parte sa inchei ...multe...timpul insa nu iarta si nici sufletul din mine nu tace.Oricit incerc sa nu-l mai ascult asa ca inainte...nu pot sa ignor...si uneori sint clipe ...scurte dar sint in care simt ca ma prabusesc ..ca nu mai vreau sa merg inainte...dar trec peste ele... trec pentru ca acolo exista ceva...nedeslusit inca dar este..si e acolo in mine..nu inteleg inca dar...poate va veni si un moment cind totul va fi altfel...pentru mine.....D-zeule ..e atit de departe acea clipa...cel putin asa o vad eu...oricum mai mult ca niciodata am inceput sa inteleg valoarea mea personala si autoconservarea sa activat... pot sa spun in mine...sper sa nu fie prea tirziu....dar cu pasi mici incepe totul....sper doar ca merg ...pe drrumul care trebuie...

Somewhere inside .......

2011-01-24T21:01:00.000+02:00

Din nou....of Doamne...sint intrebat daca in mine mai exista vre-un sentiment pentru ea....hmmmm...si incep sa rid....si sa pling in acelasi timp...imi vine sa urlu...sa tip.......dar nu pot...nu sint ...in padure.....de ce...dece inca lacrimi...de ce inca lacrimi????Pentru ca mie ciuda.....pentru ca ma urasc pe mine insumi....chiar daca stiu ca numite parti ale mele sint sau au valoare.....degeaba.....nu au avut atunci cind a trebuit...nu au avut atunci...acum de ce ar avea.....offfff.....lumina....lumina din capatul drumului......afurist drum cu nume viata mai am.....Dupa tot si toate ...nu mai are nimic al ei.... in sufletul meu...si a avut tot atita amar de timp....nici macar nu o urasc...nu pot nu vreau...si nu sint capabil ...sa simt ura...insa mie ciuda ca mia trebuit atit de mult timp sa inteleg ca este o speranta goala....ca sper in van....ca a trecut atitta timp..sau intimplata atitea....am suportat atitea...
Starea sanatatii nu pare sa vrea sa se amelioreze...cel putin nu in ritmul care stiam sau credeam ca ar trebui...probabil imi va trebui ceva timp sa analizez totul...timp ce se pierde de la locul de munca unde sper sa nu ma aleg cu un cartonas rosu....daca tot vin cu probleme.....se pare ca multe ...multe au ramas de izbeliste...si acum cind cad...le vad.......

... ginduri....sentimente....

2011-01-22T16:59:00.001+02:00

Ciudata viata asta....atit de ciudata uneori....dar mai ciudat e modul in care o percem si simtim...A trecut o saptamina de cind sint "infirm" sa spun asa...ma atins si pe mine pentru prima oara gripa.....si ma atins bine....Se mai intimpla si din astea insa sincer ....urasc sa fiu bolnav....e contrar constructiei mele....Oricum dupa o saptamina in care unele sau parca inrautatit decit ameliorat imi dau seama ca ...am neglijat ingrozitor de multe aspecte ale vietii mele si in primul rind sanatatea....Facem anumite alegeri in viata,insa aceste alegeri uneori ne iau ,ne seaca de tot cei mai bun in noi....de viata.....Timpul trece si o parte din ceea ce pierdem recuperam...dar niciodata nu e la fel...nu mai e la fel....EU sint eu pentru ca am reusit sa mentin in mine ceva...o amintire .....o mostenire ce nu o voi putea uita...si astfel in mare parte tot ce pierd se recostruieste.....intodeauna....Viata insa mi-a facut o surpriza...intilnind ....indirect ... un suflet ....ce a aparut exact atunci cind aveam mai multa nevoie.....Mecanismul psihic uman sau partea aia din creier ce se ocupa cu sentimente...a fost intodeauna mai ...slaba la mine....si incet datorita naturii acestui suflet....am simtit ca ceva ,sentimental se naste in mine.....initial...m-am alarmat pt ca era prea usor ... prea repede...insa in timp am inteles ca totul e un cerc.....ca ma sperii de mine insumi...ca defapt....viata .....viata se traieste si nu se gindeste....Datorez mai mult decit as vrea sa recunosc acestui suflet si datorita lui am avut puterea sa trec peste chestii ce uneori credeam ca ma vor ...opri.....si incerc sa fiu acelasi , sa ramin si sa continui sa fiu eu...doar pentru faptul ca stiu ca acest lucru e nepretuit....si sper ca intro zi viata imi va da sansa sa-mi platesc toate datoriile fata de cei ce le merita....ma refer la cele bune....nu sint razbunator....chiar daca unii merita din plin ....nu....

Cea ce ma sperie cel mai mult la viata e umorul ei sarat uneori...chiar prea sarat uneori....probabil aici e tot vina oamenilor in general...dar asta e ...asta avem cu asta defilam....sper...sper sa simt linistea in viata mea cit mai curind.....Am nevoie ......de tine.......caldura.......apropiere......intelegere........dragoste......LINISTE.

viata si cararea ei

2011-01-11T21:28:00.000+02:00

Nu de multe ori am cazut...si am simtit ca vreau sa ramin acolo....sa nu ma mai ridic...dar m-am ridicat...si am pasit mai departe...cu speranta ca va veni totusi si ziua aia....si inca sper.Nu am crezut ca voi trece prin tot ce trec...demult cind abia incercam sa inteleg...si ciudat acum dupa tot si toate....imi dau seama ca defapt totul e asa cum am stiut de prima oara....viata.....Odata de mult am creat un tipar...cu mult timp inainte de a stii defapt ce port in suflet....ce l-am numit fara sa-mi dau seama Serenity....era tiparul unui suflet ...al persoanei ce o doream linga mine...opusul celei cu care luptam...si am continuat sa lupt...sperind ca intr-o zi....Am creat un tipar asemanator cu cineva pe care cunoscusem inainte...o iubire aparuta brusc in viata,tumultoasa si plina de nabadai...dar care sa incheiat brusc...nu am incercat sa lupt pentru ea...nu am incercat...din orgoliu...si mindrie copilareasca...defapt eram copii...dar a fost...Am pierdut in 16 ani mai mult decit as vrea sa recunosc ..pentru ce ma intreb acum...traim iubim suferim ...altii ne fac sa suferim....si noi insine ne creem suferinta...ne temem ne lasam condusi de ginduri...complicam totul...si uneori nu e necesar decit sa fim pur si simplu noi.Poate asta e rostul la toate..sa invatam....ma intreb cind...voi invata sa fiu doar un simplu om...sau daca o voi face vreodata...Nu pot fi decit ceea ce sint...nu mai repet cuvintul...ar putea deveni (daca deja nu este)un complex.Am stiut destul de multe ...am avut destule motive sa lupt..si-as putea spune ca am.....dar in timp..in acest labirint al vietii mi-am pierdut rostul...poate nu mai stiu ce vreau...poate nu am stiut niciodata ....si de ce ar trebui sa stiu...viata in sine este plina de complicatii de genul asta...insa poate eu nu am putu trece de ele...viata pare o afacere uneori...inclin sa cred ca avea dreptate cea ce a fost....si unii din noi nu ne pricepem la afaceri....ramin in picioare doar cei ce au resurse....ma intreb ce am facut eu cu ele...le-am abandonat....le-am pierdut...sau le-am daruit...nu stiu...dar nu le mai am.

Acum dupa mult timp intilnesc din nou acest tipar...cu mici diferente...perfectul nu exista ...Sa produs un soc in mine...un soc lent...nu dureros insa ce mi-a trezit o parte din suflet...de mult nu l-am ascultat...demult nu am mai intrat acolo....mie tema ca as umple rindurile la Socola...si asa nu sint prea departe...dar ma mentin.Socul creat mia deschis o mica stralucirein ochi...a aprins o flacara..cu toate ca slaba dar care se stinsese de mult..si totusi...viata si ale ei ...socuri...Ciudat insa e faptul ca a reusit sa faca ce nu am reusit sa fac eu in ani...ce alti nu au stiut sa faca sau sa poate nu au vrut.......nu doar prin cuvinte sau sfaturi...nu doar prin rabdarea de a ma asculta...ci prin prezenta...prezenta acelui tipar....Astfel dupa mult timp chiar am ajuns intr-un punct nul de gindire...poate numi strica o pauza....

de ce inca sint

2011-01-11T01:09:00.008+02:00

Am trait doisprezece ani linga un .....om fara suflet...ce nu se iubeste decit pe el....am incercat..am cautat in sufletul lui iubirea....apropierea...caldura....nu am gasit decit gheata si venin.....Acum totul sa terminat...pentru mine....sint om si am limitele mele.....sufletul meu...suflet blestemat....pentru ce am facut totul...pentru ce...pentru ca totusi viata e viata...si uneori pretul ei e scump...mult prea scump...si mult prea dureros cind totul pare a fi in van ...as vrea ca totul sa se opreasca acum....dar nu mi-o doresc din tot sufletul pentru ca daca as face acest lucru stiu ca asa ar fi..stiu..SINGURUL LUCRU PENTRU CARE MAI TRAIESC SINT ...copii , dar sa fiu linga ei inseamna sa ....ma condamn pe mine insumi , ei au nevoie de mine..dar ...Dumnezeule cit urasc viata asta....O URASC pur si simplu...singura ura care cred ca o simt e pentru viata...pentru propia viata.....

autoportret

2011-01-03T22:27:00.000+02:00

o umbra se ce strecoara incet prin multime
umbra unui vis,unei dorinte..unui blestem
sa nascut asa si stie ca nu-l poate rupe
citeodata nu-i mai pasa de nimic...nimic
viata si amintirile i-au luat tot ce a contat
nu simte decit durere si a uitat sa zimbeasca
a uitat sa rada...poarta doar o masca
pentru a acoperi cea ce simte...ce-l ucide
merge pe strada si priveste inainte desi...
pentru el nu exista inainte,acum sau maine
e gol pe dinauntru...si ochii lui sint goi
defapt asa este de mult..chiar daca
a incercat sa acopere durerea ,sa o aline
stiind ca un gol nu se acopera ci se umple
cu toate ca viata nu i-a fost vitrega sau rea
el sia dorit intodeauna un singur lucru
un suflet...ce sai ofere piesa lipsa
in puzzelul propiei vieti,un suflet ce sa umple
golul ce-l simte permanent ... si-l doare
destinul sau soarta il tin departe de linistea
de linistea ce odata demult ...a cunoscut-o
departe de acel sentiment,de acea traire
si lipsa ... il doare cel mai mult...absenta
singuratatea dorintei din el naste lacrimi
lacrimi ce demult sau terminat...au secat
si totusi...e acolo..pe drum,pe drumul vietii
vrea sa spere dar si speranta are o limita
dar totusi se strecoara incet printre oameni
merge inainte...fara tinta...fara dorinta
e doar o umbra intr-o lume...materiala
o umbra ce cauta lumina
un suflet blestemat ce-si cauta izbavirea

randuri.....

2011-01-03T22:23:00.000+02:00

sa fiu al tau as vrea
sa fiu linga tine imi doresc
sa fiu si sa ramin
sa fiu pina cind soarele s-ar stinge
sa fiu caldura ce te alinta cind tie frig
sa fiu lumina ce te inconjoara
sa fiu imbratisarea de care tie dor

nu am crezut si nici gindit ca viata e atit de rea fara tine
nu am crezut ca fara tine cerul nu va fi niciodate albastru
nu am crezut vreodata ca pot trai fara tine aici,cu mine
nu am crezut ca viata fara tine are un pret atit de mare
nu am crezut ca voi plati un pret atit de mare iubirii ce o port
nu am crezut ca voi continua sa te am in suflet dar, esti acolo
nu am crezut poate destul de mult in tine,in cea ce noi am fost

as vrea sa pot avea dreptul sa schimb ceva
as vrea sa pot sa aduc clipele cu tine inapoi
as vrea sa pot sterge ce viata mi-a luat in lipsa ta
as vrea sa pot merge inainte fara sa simt lipsa ta
as vrea sa pot privi zimbind din nou privind cerul instelat
as vrea sa pot privi luna fara sa ma doara singuratatea
as vrea sa se opreasca totul cit timp nu esti linga mine

sa fiu ... sa fii...sa fim...ceea ce lumea refuza sa-nteleaga
nu am crezut ...ca vom fi atat de departe unul de altul
as vrea ...dar nu e posibil...si nici nu pot

Singurul motiv pentru mine ca sa exist a fost iubirea si dragostea....apropierea.....asa am fost de mic chiar daca copilaria nu a avut un efect...viata de mai tirziu si amintirile din mine m-au transformat enorm de mult...nu stiu ce este egoismul,nu stiu ce este interesul...singurul interes pe care il am e sa opresc durerea din mine....uneori ma urasc pe mine insumi...defapt mie ciuda pe mine insumi ca sint asa...ca nu pot fi indiferent,ca nu pot inchide ochii si merge mai departe...din motive ce continua sami lipseasca nu stiu care e rostul daruiri mele ...sint clipe cind simt ca sint pe margine unei prapastii si acolo jos e ...nebunia....nu stiu daca se poate explica ceea ce simt si durerea ce o simt cind...iubirea ce o port in suflet musca adinc din inima mea....nu e usor sa-ti doresti sa ai pe cineva sincer linga tine...nu e usor sa stii ce inseamna puritatea unui sentiment ,caldura si siguranta ce ti-o ofera acel sentiment ....nu e usor sa simti cind razi sentimentul de fals si pur si simplu sa ti se faca sila de tine...nu e usor sa mergi pe strada si sa stringi din dinti ca lacrimile sa nu izbucneasca...nu e usor sa privesti cerul si sa intrebi dece......cu toate asta simt...indur...ma intreb....pina cind...

2010...2011...dorinte,vise,sperante....viata...

2011-01-03T22:17:00.000+02:00

A mai trecut un an...au mai trecut zile...multe clipe...pline de ... durere....si prea putine pline de fericire.Ce sint eu sa judec viata...ce sint eu sa-mi doresc,sa sper....sa visez....Un om ..un suflet...o particula in imensitatea existentei...Ce ar trebui sa fac ca dorintele sa se implineasca....ce as putea face ca visele sa devina realitate....visele mele...pentru ce sper oare...ce sper oare....Exista oare lumina in intuneric....exista oare...ceva...cineva... undeva,care ma vede ma aude...Sintem atit de mici...de infimi...si totusi in noi exista vise...vise ce uneori sint mult mai mari decit noi insine...dorinte ce ne depasesc pragul real al vietii...Uneori totul pare in van...de cele mai multe ori...si totusi...mergem inainte...unii ... altii abandonam totul si alegem moartea...asta atunci cind simtim ca nu mai avem putere...energie...sa luptam.Si eu simt acelasi lucru dupa ce in ultimele ore ale anului ce a trecut primesc...acelasi venin...ca intodeauna din partea unui suflet caruia am dedicat o parte din mine.Am crezut in iubire...port in mine amintiri ce moartea nu a avut puterea sa le stearga...iubirea nu moare...iubirea...si totusi...citeodata se pare ca da...insa in realitate in ...unii din noi nu...eu o port mai departe...chiar daca acum nu mai are o tinta....si deci nu moare ...m-am nascut cu ea ...acolo...adinc inscrisa in sufletul meu....Dupa mult timp inteleg rostul...golului din mine...prea mult timp...Singura problema pentru cei ce purtam iubire in suflet si nu pe buze sau in buzunar e ca...prezenta ei acolo...fara o tinta ne consuma ..incet..si sigur.Cel putin asa simt eu...nu vorbesc decit in numele meu...eu sint eu....si sper sa am putere sa ramin eu...Ne bucuram de viata toti insa nimeni ....uneori nici eu ...nu vrem sa ne ingreunam gindirea cu rostul trairilor,sentimentelor ce se nasc si mor in noi..si traim...la fel cum am mai spus-o ...in van...ce rost au toate...Au rost bine definit in dezvoltarea noastra ca forma materiala?Au rost in dezvoltarea noastra spirituala...poate da ..dar viata ne duce departe de acest sens...sintem prea mici sa putem opune rezistenta...iar sa lupti uneori cu valul vietii e...epuizant...Si totusi sint persoane care sint mai aproape de adevar decit cred...dar viata...e viata...si uneori stam pe margine si asistam la toate fara a mai dori sa intelegem...Dispare dorinta,mor visele,si odata cu ele speranta se stinge...neramanand decit o forma materiala ...un zombi cum imi place sa spun...
Un nou an incepe...nu mai am decit o singura dorinta....un singur vis....o singura speranta....ma intreb oare daca cineva ..undeva,le stie...le vede in mine...le simte...pentru ca nu cred....nu mai cred in aproape nimic...aproape....Incerc insa sa...mentin ceva ....incerc sa tin aprinsa o sclipire...nu pot si nu trebuie sa o las sa moara....lumea ar fi altfel daca multi nu ar lasa ca acesta sclipire sa moara...Mie tot mai greu ...si pe dealta parte sint consumat de neimplinirea ce o simt clipa de clipa...si tocmai de asta sint momente cind nu inteleg rostul...acestui cosmar ce pare ca nu vrea sa se sfarseasca...Acest an sper ...sper sa fie cu o picatura mai sus decit cel ce a trecut...o picatura macar...sper,desi nu stiu daca ar fi deajuns ...dar sper...Speranta se stinge ultima in noi...ma intreb ce e dincolo de ea...dincolo de momentul cind ea dispare.....Am gustat din dulcele elixir al....mortii... dar stiu ca nu e corect....stiu ca trebuie sa fiu aici...simt asta insa nu mai inteleg pentru ce....sau poate sint doar las.............Stiu doar ca am nevoie de ceva ce nu vad...nu pare sa fie real...nu pare sa existe...poate doar am ramas inchis in capcana propiului meu vis.....

ultimele ginduri...

2010-12-31T13:10:00.000+02:00

Asa cum ani trec...la fel si noi trecem...traim,dorim,visam....speram...toate in functie de ceea ce sintem si ceea ce viata ne ofera sau ne ia.UNii dintre noi ne schimbam,incet fara sa ne dam seama ... viata e cea care ne ajuta...sau ne obliga..putini dintre noi ramanem aceasi...In curind se va incheia cel de-al 34 an al vietii mele...viata in care am ratacit...am cautat ....am incercat sa fiu ceea ce sufletul mi-a cerut...sau ce viata a incercat sa-mi cearaCu toate ca sint balanta ca zodie nu am reusit sa-mi gasesc niciodata echilibrul...nu am reusit sa echilibrez sufletul ce-l port cu societateain care traiesc...Spre diferenta de lumea din jurul meu am avut un atu in plus...amintiri....amintiri ce mult timp nu le-am inteles...si poate nici acum nu le inteleg...iar acest lucru ma facut diferit...si intrun fel ma exclus...spun asta pentru ca de multe ori o simt...Am avut dreptul sa stiu ce inseamna natura reala a omului...si nu cea ce ne-o creaza societatea...si tocmai din acest motiv am ratacit...cautind acel ceva...defapt sigurul lucru ce-mi-a lipsit si continua sa lipseasca...Amexistat intodeauna in extreme...mai mult in cea joasa dar asta e ...nu putem avea totul...si probabil ar trebui sa invat ceva din toate astea...nu reusesc insa...poate nu sint in stare...sau poate pur si simplu imi scapa.Au trecut multi ani sa-mi dau seama...poate prea multi si prea valorosi...dar viata merge inainte...chiar daca inapoi as vrea sa mearga ...nu se poate sint constient si de asta...chiar daca sint momente ca ieri de exemplu cind ridic ochii spre cer si intreb DE CE...in acelasi timp stiind in mare parte de ce totul e asa...Se spune ca raspunsurile sint in noi...nu stiu daca acest raspuns ce il mai caut acum ...e in mine si nu in altcineva...in acel suflet ... acea raza de lumina...
Mi-am dorit sa fiu aici,unde sint...si trebuia sa fiu...era inevitabil...insa de data asta sint pre multe...ginduri,sentimente ce se invirt haotic in mine...singura realitate neatinsa raminind doar golul creat din prezenta amintirilor...doar caracterul ce ele mi-l-au format.In ultimul timp totul sa accelerat la culme si nu reusesc sa ma mentin...eu cel ce am cautat liniste ..ma departez din ce in ce mai mult de ea fara sa am puterea de a ma opri ...aproape ca nu ma recunosc uneori...nu mai reusesc sa am autocontrol... in nimic...ma pierd in intuneric...nu mie teama de el insa stiu ca e periculos ...pentru mine si poate pentru altii...Hmm...mi se pare atit de ciudat uneori sa nu pot controla ceva ce tine de mine si numai de mine...De cind m-am departat de ce imi era drag totul a luat amploare...la un nivel care acum il privesc si nu imi vine sa cred...in afara de faptul ca sa incheiat o perioda din viata de care as vrea sa-mi amintesc si sa zimbesc dar...as zimbi fals...in mine totul...amintirile ..nevoia de ... Ea sau ... ce reprezinta ea a atins o amploare ce n-o o pot stapini.Dupa cum evolueaza in curind voi pierde controlul total.
Cu toate astea...cu tot balamucul din mine,cineva...a reusit sa...faca ceva...ce nu m-am asteptat chiar in momentele cele mai grele...a reusit sa-mi aduca un zimbet,o speranta...o picatura de lumina acolo unde intunericul inainta cu toata forta...si chiar daca in mare parte mintea si sufletul mi-au fost pline de ginduri negre pentru o clipa..sau poate mai mult...a reusit prin prezenta si vorbe sa-mi alunge durerea si tristetea...Putini sint cei ce pot face asta...sau poate chiar nu mai sint...si totusi...undeva exista o speranta pina la urma...totusi viata ar putea fi altfel...Intodeauna viata e plina de astfel de momente in care ne prabusim ...si atunci uneori apare cineva..care...face sa ne ridicam din genunchi si sa mergem inainte...Acest lucru trebuie sa-l fac si eu...sa merg mai departe chiar daca tot timpul ce a trecit,toti anii sau scurs in mare parte degeaba...totusi poate totul are un rost...sper sa nu ma amagesc in continuare...in mare parte am obosit...sa alerg in cautarea ...linistii...acum insa stiind sigur ca in mare parte nu o voi gasi in mine...si deci in final cautarea...in mare parte se opreste..aici...pentru prima data stiind ceea ce imi doresc...si chiar daca viata va refuza cu indirjire sa-mi ofere voi ramine ceea ce sint in parte schimbat...efectul vietii..dar acelasi eu...acelasi romantic,acelasi sentimental...acelasi incapatinat (in anumite chestii)...acelasi om asa cum viata de pina acum ma creat...

...where...

2010-12-28T22:21:00.001+02:00

I want to be where the angels never cry
I want to be where love is something warm ...in us, not just an illusion
I want to be where ... I never feel empty inside
I want to be where ... I will not be ever afraid
I want to be where you are ... my dream

SARBATORI FERICITE

2010-12-24T19:50:00.000+02:00

Fie ca fulgi de nea sa va aduca cu ei
- fericire [asemenea fericirii copiilor cand se joaca in zapada]
- bogatie [atata cata zapada se asterne pe pamant]
- puritate si bunatate, iar sufletul sa va fie bun si usor[asemenea unui fulg de nea]
- iubire [asemenea unui fulg care se topeste in sarutarea pielii]

LA MULTI ANI !si pupici dulci la toti

seminte....

2010-12-14T00:26:00.004+02:00

Ti-am dat totul si l-ai luat Dar nu te-ai saturat
Iar acum vrei incet
Sa-mi bagi in inima
Din nou cuvinte verzi
Pline de venin si ura
Vrei si ultimile picaturi
De viata si speranta
Dar nu am sa-ti le dau  Nu am sa te las
Sa-mi calci in picioare
Inima ce ai facut-o
Mii de bucatele
Nu am sa telas
Sa-mi arzi sufletul
Ce-mi e deja scrum  In focul urii tale
Nu te voi lasa
Sa-mi inegresti inima
Nu voi lasa lacrimi
Sa curga din nou
Pentru a umple golul
Care tu nici macar
Nu ai dorit sa-l vezi
Si nici sa stearga
Anii ce tu mi-ai rapit
...............................
Si as vrea sa spun
TE URASC....dar..  Din pacate...nu pot
Sa simt ceea ce pe tine
Te defineste ca om
Nu o fac,nu pot
Mi e doar mila
Mila si inca ceva...
Teama...pentru tine
Pentru ca esti mama
......scriu aceste rinduri simtind ca semintele urii vor sa incolteasca in sufletul meu....dar nu o sa o faca...prefer moartea decit ura...nu pot simtii ura si nu trebuie mai ales cind stiu ca nimic din tot ce a trecut ,...in anii ce au trecut nu a meritat...ramine doar durere surda ...muta ...si acelasi gol.....parca mai imens...

viata...un cosmar

2010-12-12T16:58:00.000+02:00

De curind viata a tinut sa-mi arate ca unele greseli sint scumpe si ma vor urma inca mult timp...nu stiu cum ar trebui sa ma simt...sau ce ar trebui sa simt...cind...sint acuzat ca nu sun acasa ,ca nu dau nici un semn de viata....iar apoi cind sun...vorbesc cu copii iar ..."doamna" nu se da jos din pat ca e obosita si o doare capul...ca mai apoi dupa vreo doua ore sa-mi trimita totusi un mesaj in care sa-mi readuca aminte doar de chestii financiare.........ma intreb de ce mi-au trebuit atitia ani sa inteleg...dar oare duoa luni fara munca printre straini,luni in care doar datorita fratelui meu am putut sa rezist.....de ce oare mia trebuit atit de mult sa inteleg ca defapt am linga mine ce urasc cel mai mult...Uite ca am inceput sa "vind din casa" ....sint momente ca acesta care dor mai mult decit as putea spune....in aceasta clipa pot spune ca in adincul meu sa pierdut orice speranta fata de familia ce mi-am dorit-o sau care am avut-o pina acum...Mai rau e ca singura bucurie ce am avut-o ...copii ....pentru mine...viitorul lor pentru mine va fii ...nu stiu...incert si va trebui sa lupt pentru e ei...Viata .....pentru mine a fost un cosmar...creat de mine insa-mi...la naiba...doua cosmare defapt as putea spune...ma intreb din nou ce pacat oare am de ispasit....acela de a avea suflet probabil...poate defapt sint mai mult decit sint...un demon....sau un inger...eu nu-mi doresc decit sa fiu un suflet...cu valoarea lui..pentru alt suflet....Pentru mine viata e un iad...probabil si pentru altii ..un singur lucru am invatat totusi...viata e o unealta..ce daca sti sa o folosesti..poti sa o rezulte chestii frumoase ...eu nu am stiut sa o folosesc poate...nici macar nu stiu daca am invatat...Viata nu e un cosmar decit in momentul cind o fortezi sa fie asa cum vrei ...defapt trebuie sa stii doar sa te folosesti de ea...
In ultimul timp simt...mult mai mult decit de obicei...poate doar ma insel...poate doar nu mai reusesc sa mentin echilibrul ideilor si dorintelor din mine...uneori mie frica sa nu pierd controlul...timpul trece ...va urma primul sfirsit de an departe de casa....si ce ...m-ia mai ramas drag...o sa fie ingrozitor...as putea sa merg poate la prieteni ..dar nu m-as distra...motivul..nu-l mai spun....

Timp...

2010-12-05T14:56:00.000+02:00

timp...clipe,secunde,minute,ore,zile,ani...toate nu au nici o valoare.Maddy ai spus ca sint mai mult decit un om...gresit...sint un om..simplu om pentru daca as fi mai mult as putea schimba ceva..dar nu pot...a fi om inseamna sa depinzi de natura ta..umana...materiala..daca nu as fi decit un om as fi avut puterea sa rup orice obsatacol ce-mi sta in fata...dar sint om si depind de viata materiala la fel ca oricine...si chiar dca pentru mine sufletul si multe alte intrebari au raspuns...ramin om ...singura sansa ,singura rupere de aceasta natura materiala fiind ...iubirea...legatura dintre doua suflete ce da atit de multa energie sufletului incit baza materiala dispare....ai dreptate in parte reusind sa crez aceasta legatura intre trup si suflet..am reusit ceva ce putini au puterea si dorinta sa o faca...si uneori ma bucur pentru ei...as vrea sa nu fi facut acest lucru...defapt cu multi ani in urma cind in relatia...cind atinsesem un punct de disperare maxim...(fumasem in mai putin de o ora doua pachete de Kent lung si vroiam sa-l incep pe al treilea...dar un prieten ma oprit la timp)..m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea puterea de a intelege ...tot si toate...si tot atunci...vocea din mine mia dat semn ca pot regreta acesta dorinta...dar nu am ascultat,considerind ca doar asa voi putea intelege ce se petrece in mine ...totul tine de alchimie ...de cunoasterea si descoperirea aurului din noi...dupa tot acest timp ..si in tot acest timp care a trecut...am aflat valoarea a ceea ce sintem,a ceea ce putem face sau crea,a ceea ce simtim sau oferim...insa doar tarziu am aflat de ce simt acest gol in mine...si nici macar acum nu stiu sigur daca defapt dorinta si golul din mine sint create de lipsa acelei..Ea..pe care am vazut-o in acel vis...sau poate sufletul nu a facut decit sa-mi deschida o alta poarta spre cunoastere...coincidente sint multe...simturi...ochii ei pe care nu i-am vazut dar si dorinta mea de mult timp inainte ca persoana ce va fi linga mine sa aiba ochi albastri...cineva acolo sus ma iubit se pare pentru ca toate evenimentele importante din viata le-am stiut dinainte...si ma corectez...din nou...avem un destin...e o linie a vietii fiecaruia...o linie care oricit vom incerca sa o schimbam nu avem puterea...primim insa in viata semne,premonitii despre viitor...despre ceea ce va urma...asta pentru ca in acel punct avem puterea de a ocoli acel eveniment asta insa nu va afecta capul de linie...un exemplu pe cit de clar pe atit de concludent a fost casatoria mea...am visat cu o luna inainte ca voi intilni persoana caruia i-am daruit 11 ani din viata,aceleasi sentimente si stari...stiam ca-mi va fi sotie...stiam ca are ochii negri,cit e de inalta,toate aspectele mai putin sufletul...hmm mi aduc aminte ca facusem o descriere completa mamei mele si radea de mine stiind ca mie imi plac si-mi doream doar ochi albastri...bineinteles cind a cunoscut-o a fost un soc ...un singur lucru am omis atunci..la sfirsitul visului cineva plingea...plingea si simtea durere...nu am inteles mult timp cine...acum ..stiu..au fost destule lacrimi...pentru ca chiar daca nu stiam inca tot ce stiu acum prin prisma a tot ceea ce simteam atunci m-am daruit trup si suflet familiei....aruncind viata mea la gunoi neintersandu-ma propia persoana...fara sa vreau fara sa inteleg atunci iubeam cu adevarat...insa timpul mia aratat cine plangea ,iubirea trebuie sa existe in doua suflete nu doar in unul...si sa ales praful...revin...nu sint altceva decit un om , adevarat ca unde am ajuns din punct de vedere spiritual...sufletesc probabil ma scoate din tiparele impuse de societate...dar sint un om...am ratacit ani,prea multi ani IN CAUTAREA... mea,a mea si a raspunsurilor pentru golul din mine...in dorinta de ami aduce liniste in suflet...ani ce i-am dedicat...si i-am pierdut...prea multi ani...si acum dupa tot acest timp ma simt pierdut,o umbra intr-o lume materiala...am foarte mult de recuperat insa ...problema e ca golul se simte din ce in ce mai puternic...cel putin nu mai inteleg pentru ca ar fi trebuit normal sa ma obisnuiesc...natura umana...dar nu reusesc sa o fac....in mine dorinta de viata e la un nivel scazut...foarte scazut doar pentru ca nu am ce-mi doresc.doar pentru acest fapt nu pot trai normal...nu pot fi normal....singurul motiv de viata,singurul lucru ce poate sa-mi ofere energie pentru a face ceva in viata fiind...un suflet... pe care il caut,il iubesc fara sa-l stiu...nu-mi doresc prea multe de la viata...dar stiu si simt ca doar prezenta acelui suflet linga mine imi va da puterea si dorinta de viata..si da Sunshine sint dependent...de un drog...cel mai dulce si cel mai ucigator ...iubire..dar nu iubirea impusa de societate ci cea impusa de suflet...sint dependent de iubire...ce aiurea suna...acest drog pentru cei ca mine,ca noi ...cei ce am descoperit sufletul din noi..e un drog mortal...si neavindul suferim...a accepta suferinta asta insa nu e usor ..e chiar impsibil..pentru ca pentru acest drog nu exista inlocuitori,dependenta de el nu se poate vindeca...nici macar moartea nu poate vindeca aceasta dependenta...cel putin pentru ca in mare parte ea vine din partea nemuritoare ...sufletul...timpul va trece insa si sper ca in mare parte sa-mi pot implini dorintele...timpul trece ingrozitor de greu in absenta .... nu stiu daca pot recupera timpul...si nici nu-l pot opri nu am acest drept cit sint inca om..si nu voi putea face nimic altceva atita timp cit exista o piesa lipsa in constructia mea sufleteasca...stiu ca doar atunci cind acea piesa va fi la locul ei viata va lua alta forma...stiu ca iubirea pura poate face mai mult decit sa rupa regulile materiale...

Daca..

2010-12-05T14:44:00.001+02:00

..as putea sa-ti spun cit de mult...am nevoie de tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi doresc sa fi aici,linga mine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma dor zilele fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma doare venirea noptii fara tine alaturi

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma intristeaza venirea unei noi dimineti fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...mie dor de o imbratisare

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi lipseste iubirea ta

..as putea sa-ti spun cit de mult...doare golul ce-l simt si care doar tu il poti umple

daca as putea sa-ti spun toate astea...si multe altele....daca...ai fi aici...lacrimi nu ar mai curge,durere nu ar mai exista...dar nu esti....si ma intreb vei fi vreodata.aici sint doar eu...si abisul meu,eu si dorul de tine,de iubire,de dorinta,de atingere....daca as putea,daca as avea o putere ce sa ma ajute sa te gasesc mai repede...daca as putea sa zbor as pleca acum in cautarea ta...as colinda neobosit lumea intreaga...doar ca sa te aflu....

..dar nu am putere...dar nu pot zbura...si ramin aici...asteptind...rugindu-ma ...gindindua-ma la tine...singur si pustiu....pina cind....oare?

Concluzii...lipsuri

2010-12-03T22:54:00.005+02:00

Imi dau seama ca ma simt intr-un fel...strain....strain de mine insumi ...nici macar eu nu ma cunosc....Incercind sa inteleg multe si "alergind"dupa ceva ce inca intarzii sa gasesc am uitat atit de mult de mine insumi incat ....nu mai stiu cine sint...ce sint....Ieri cineva mia spus ca cea mai mare virtute pe care poate sa o aiba un om e sa fie sufletist...si apoi a adaugat ...tu esti mult mai mult de atit...nu stiu cum par ...sint doar om sint doar un suflet....si nu vreau sa fiu decit ceea ce sint....Am momentele mele cind cad..adevarat ca mi se par mai dese...si momentele cind ma ridic,sau cind cuvintele altora imi dau putere...ar trebui sa sa va multumesc...voua celor ce ma incurajati.....In ultimi ani nu am avut ...sa spun asa multe incurajari ...poate nu le-am auzit si nici nu am fost intrebat de ce sint cum sint,cum ma simt sau ce ma doare....imi pare rau daca ieri am raspuns nepoliticos la intrebarea "Cum te simti" ce mia pus-o cineva...probabil a fost doar o intrebare din politete sau poate ..mai mult, dar...eu...am uitat ce inseamna multe...am uitat si probabil din acest motiv sint asa cum sint ,mie foame in adevaratul sens al cuvintului... de iubire...mie foame de liniste...am uitat sau poate nu am reusit sa simt toate astea....citeodata cred ca defapt totul e doar un cosmar...as vrea eu ...e viata..insa nu viata ce simt ca o doresc ...de multe ori viata nu e ceea ce ne dorim ..si ca sa o schimbam..de tot de atitea multe ori avem nevoie de cineva.....

...adevar sau minciuna...

2010-11-30T21:19:00.000+02:00

Dupa mult timp intru din nou in camaruta cu amintiri a sufletului meu....Se pare ca nu sint prea ordonat pentru ca totul e vraiste aici...nu am mai facut de mult ordine pe aici.....Gasesc doar ginduri ,idei,intrebari fara raspuns....si nu stiu care sint reale sau ireale...adevarate sau care sint minciuni....Ieri seara am vrut sa fac o ultima postare,sa ma opresc definitiv...dar vocea acea din mine ce in ultimul timp nu sa mai facut auzita a spus ...nu...un nu plin de ..durere.Ma intreb oare este cu putinta sa-ti poti auzi propiul suflet,e adevarat sau e doar o minciuna...doar sint paranoic....oare este adevarat ca se poate crea o legatura intre trup si suflet...Imi aduc aminte de faptul ca parintii mei imi povesteau ca atunci cind am fost "plecat"...dincolo am avut momente cind ma trezeam...insa nu imi recunosteam propii parinti,vroiam sa ma ridic si sa plec,nu raspundeam la numele meu...adevar sau minciuna ...poate sufletul meu luase controlul total si vroia sa mearga la ...ea... sau poate defapt totul a fost doar o chestie medicala....un nou adevar sau o alta minciuna....cu destul timp inainte exista in mine aceasi neliniste,care mai apoi dupa drumul facut pe lumea cealalalta a revenit mai arzatoare parca...adevar sau minciuna...dupa acest drum...in mine sa asternut idea ca persoana ce va fi linga mine va trebui sa aiba ochi verzi sau albastri....adevar sau minciuna...una dintre "aventurile" mele daca as putea spune asa avea ochii albastri si de multe ori cind ...eram in momente mai intime ...pentru citeva clipe se bloca in ochii mei...dupa care imi spune sa nu o mai privesc asa ca pur si simplu privirea mea o strapunge ...lucru ce defapt nu il faceam constient...nici macar nu imi dadeam seama ....adevar sau minciuna ...greseala fatala facuta de mine poate fii faptul ca dupa ceva timp am cautat sa -mi amutesc sufletul casatorindu-ma chipurile din iubire...a cui ....nu mai stiu...acum ca ma gindesc...stiu ca am iubit asa cum trebuia ...rezultatul dedicarea a 11 ani din viata...dedicarea....fata de familie ,fata de ea...si se va alege praful...adevar sau minciuna...timpul mia aratat ca am gresit alegind chiar contrariul ce il simteam in mine....in timp intelegind ca nu voi putea simti acea liniste linga cea de care mi-am legat destinul...in mine a inceput sa se simta si mai mult dorinta de iubire....pe care am incercat sa retin un timp dar ...viata nu e tocmai ceea ce vrem...persoana de linga mine era dedicata si ea...insa propiilor interese,propiei persoane....adevar sau minciuna strigatul din mine in timp dupa toate certurile si neintelegerile a devenit mai acut ...un urlet....apoi in timp sub presiunea rugamintilor mele si dorinta mea de a afla de ce sint asa pe dinauntru a venit visul... cu starea lui cu simtirile lui reale cu sentimentul de cunoastere a persoanelor ...cu propia recunoastere...adevar sau minciuna....am luat hotararea sa vin din nou in spania stiam ca am sa ajung din nou aici...din nou vise......adevar sau minciuna in momentul cind nici macar copii nu i-am mai avut linga mine ...prezenta lor ma mai linestea uneori...am explodat...in mii de particule....adevar sau minciuna se poate ca daca eu port in mine aceste lucruri si ea cea pe care sufletul meu o cere sa fie la fel ca mine ...sa poarte aceasi neliniste...sa purtam acelasi vis...adevar sau minciuna oriunde s-ar afla in lumea asta prea mica...e posibil sa o simt si sa ma simta,sentimente, trairi....adevar sau minciuna e posibil ca totul...iubirea in sine ...ea sau iubire sa fie tot una...e posibil ca tot ce simt sa fie marcat doar de dorinta de a avea pe cineva alaturi...cineva care pe care sa iubesc si sa ma iubeasca sincer...indiferent de ce sint sau ce este...indiferent de ceea ce as putea fi sau ce ar putea fi.......................................................ma opresc acum totusi...ma rezum azi doar la a rasfoi...azi sint... destul de obosit si nu am starea necesara de a pune nimic in ordine....defapt nu stiu daca o voi putea face vreodata..........

vise..sau ce-mi doresc...DURERE

2010-11-29T20:25:00.001+02:00

.As putea spune ca as fi putut avea multe...dar...am cedat in fata unora in beneficiul..."altora".

-sa am o casa simpla ,nu in aglomeratia orasului ci poate intr-un loc mai linistit...
-sa am un loc de munca sigur sau poate sa fiu independent si sa-mi asigur necesarul...
-sa am o gradina de flori in care sa am si toate tipurile de trandafiri...
-sa am o gradina de zarzavat cum aveau parintii mei odata
-sa am biblioteca aglomerata,poate asa o sa stau mai putin in fata calculatorului...
-sa am un bonsai sau chiar o colectie...
-sa am un caine (labrador)...
-sa calotoresc,sa vad locuri istorice,sa vad locuri ce oamenii nu le-au "murdarit"
-sa zbor...am zburat doar de doua ori cu avionul...si restul in vise...

...nimic mai mult...si toate astea le-as avea degeaba...pentru ca nu vor alunga singuratatea din suflet....toate nu au valoare si nici nu am dorinta de a le creea atita timp cit....sufletul mie pustiu...defapt tot ce imi doresc e.. sa fiu iubit...si sa iubesc.E singurul lucru ce poate imi poate aduce implinirea.Acum insa nu sint decit un haos...un suflet dependent de ...alt suflet...Nu e drept...nu e drept deloc...Nu-mi doresc decit normalul...insa normalul societatii nu se potriveste cu al meu...Nu-mi doresc decit putina liniste...in suflet...in mine...nu inteleg , nu ma mai inteleg...sint dependent de ceva ce...defapt nici nu stiu ,nu am gustat...si cu toate astea...necesitatea continua sa ma macine...pina cind ..la naiba ...pina cind...asta e unul din momentele cind imi doresc sa inchid ochii...sa ma "opresc",sa se opreasca totul..............lacrimi....pentru ce oare...PENTRU TINE ORIUNDE AI FI....

Asa se termina ziua de ieri...saptamina pentru mine..nu am putut posta pentru ca internetul e o "variabila" pentru mine.....azi o noa zi ,o noua seara...Cel putin azi am avut de ce sa ma simt mai bine...a nins...mai mult lapovita decit ninsoare...rau doar ca peste tot e udeala multa ..iar pe santier e...nasol..dar niciodata nu am simtit acelasi lucru ca azi....nu stiu....poate gresesc ...dar poate sint mai aproape decit cred....poate defapt ieri m-am descarcat...poate defapt totul se datoreaza altcuiva...sau poate sint doar dus cu pluta...departe....Mie dor ...si ...mie dor de acelasi "lucruri"

Alta dimineata,alta zi,alta noapte....fara tine...

2010-11-27T23:59:00.000+02:00

...o alta sambata normala...sau poate mai putin....azi dupa mult timp am cintat de dimineata...munceam si m-am trezit cintand...ciudat ca nu am mai facut-o de mult...de foarte mult si de nici numi aduc aminte macar....si nici macar nu aveam starea necesara sa cint.... ritmurile veneau de la sine ....off D-zeule....poate ...poate ...

...m-am gindit de dimineata la tine...m-am gindit si in pauza de masa si cind am facut baie chiar......aproape in fiecare clipa....ciudat..oare nu voi obosi niciodata sa simt...sa doresc..sa am nevoie...de tine si tot ce reprezinti....

...acum e seara si..as vrea sa fi aici...si ca de obicei nu esti....nu o sa ma obisnuiesc si nici nu o voi face...as vrea sa te tin in brate ... sa adorm cu tine in brate...as vrea sa nu vina o noua dimineata fara sa ma trezesc cu tine alaturi sa nu mai deschid ochi si sa privesc doar pustiul camerei....sa nu mai fac cafeaua doar pentru mine...

mai nou azi gindindu-ma la ultimile doua luni de cind sint aici imi dau seama ca chiar sint ...prea de prea....in doua luni de zile nu mi-am facut decit de 4 ori mancare....acasa o faceam la doua zile poate trei ...imi place bucataria...dar in ultimul timp...imi dau seama ca imi lipseste dorinta..de a face ceva...pur si simplu nu am tragere de inima nici macar pentru mine...nu am autoconservare...nu sint nimic...fara ....

Tot inainte...

2010-11-25T00:45:00.000+02:00

...nu stiu spre ce...si nici nu stiu daca macar ma intereseaza....De o saptamina am inceput sa lucrez..aici printre straini....dar nu imi pasa....tot ce-mi pasa e....esti ...nu stiu....E seara si dupa o zi pe santier ar fi fost normal sa fiu obosit...dar niciodata nu am am fost "obosit" dupa o zi de munca...mint au existat si astfel de momente cind munceam de la 8 la 12 noapte....pentru o luna de zile.....a fost greu dar si banii au fost bani....dar la ce m-au ajutat banii.....am vrut sa fac ceva pt ...familia mea...ce acum nu mai este.....Tot inainte...spre ce oare...nu mai vreau sa lupt cu viata.....probabil ar trebui sa o fac dar nu mai pot...nu asa cum sint acum nu cu ceea ce simt....nu cred ca lupta cu viata se poate cistiga...trebuie doar sa invat sa iau cei mai bun de la ea....probabil.Dar oare ce e mai bun??Nebunia si cursa inbogatirii...creerii unui statut social ...si restul...inima...sufletul...ceea ce-mi doresc... Ar fi mai bine sa ma odihnesc....asa poate haosul din minte se va aranja singur....m-am saturat sa-l tot aranjez eu...Sa ma culc si sa visez din nou...sa te visez pe tine ceea ce mi-ai inlantuit sufletul ...la fel ca noaptea trecuta....si ce pacat ca a fost doar pentro citeva clipe...afurisitul de desteptator de la telefon....sa gasit sa sune chiar cind nu trebuia...

Voi adormi ca de obicei cu gindul departe...la tine.......in ultimul timp te simt mai mult ca niciodata....ciudat e sa simti pe cineva si defaft sa nu sti cine e....dar sa-i simti sentimentele...starile....ar trebui sa spun multumesc si pentru asta dar....nimic nu poate inlocui prezenta.Am nevoi de tine oricine sau oriunde ai fi....spun asta de multe ori cind incerc sa-ti transmit gindurile mele....si simt ca e reciproc sentimentul...dar...nu pot face nimic...sint legat la ochi maini si picioare...nu vad in ce directie as putea merge....nu-mi ramine decit...tot inainte...sper sa fii acolo...imi doresc nespus de mult asta...

''''have a good night my love'''

Simturi...tristete,lacrimi,imaginatie sau nebunie

2010-11-20T16:56:00.000+02:00

-In aceasta dimineata sa intimplat ceva ce nu stiu daca intra in normalul ..acestei vieti....dar ma intreb ce e normal.

M-am trezit destul de devreme ...ca de obicei cu gindul la ...ea. La putin timp mi-am dat seama ca pling ca lacrimi imi curg din ochi fara o motivatie...pur si simplu erau acolo ...cocentrundu-mi toata gindirea asupra ei am simtit tristetea si durerea ei ....Au mai fost dimineti ca asta insa acum pentru prima data am incercat sa fac ceva...nebunesc poate sau normal...incep sa pierd granita dintre real si ireal.Desi singurile informatii despre ea sint doar de ordin sufletesc...pentru citeva momente mi-am imaginat ca o tin in brate...am incercat sa-i transmit aceasta stare, caldura inbratisarii ...iubirea mea....Spre bucuria mea am simtit acelasi lucru chiar mai mult..imbratisarea ei...si lacrimile sau oprit.....

Nu stiu daca e posibil...desi in mare parte cred ca da...ca acest lucru sa se intimple...nu stiu ,poate doar o iau razna...sau poate defapt legatura dintre noi devine mai puternica...in contrast cu distanta care "probabil" este intre noi...stiu doar ca anumite lucruri nu sint intodeauna ceea ce par , stiu ca ceea ce simt trebuie sa aiba pereche ,stiu doar ca de multe ori am simtit-o acolo.In ultimul timp gindurile despre ea si la ea sint tot mai adinci tot mai pline de ... simturi

Ti-am simtit tristeatea si lacrimile azi...stiu ca ai fost Tu...si am incercat sa-ti redau bucuria ,caldura si iubirea ce o simt pentru tine cu o imbratisare...imaginara.Intodeauna te-am simtit si ti-am transmis gindurile chiar daca nu stiu daca tu le auzi..le simti...am nevoi de tine si stii bine ca si tu ai...oricit viata iti va cere sa fugi de mine...de ceea ce simti nu vei scapa niciodata....pentru ca totul e acolo ..in sufletul tau...ca si in al meu ...nu putem fugi de ceea ce sintem...si nu vom avea liniste fugind de cea ce sintem...Sint aici..pentru tine si esti aici pentru mine ...noi vom fi noi...oricit viata va incerca sa ne separeNu stiu cine esti..nu stiu unde esti...nu stiu nici macar cum arati...nu te stiu dar te simt...te stiu doar pentru ca in adincul sufletului meu te cunosc...si acelasi lucru il simti si tu..........Am sa continui sa te bintui asa cum nevoia de tine ,de iubirea ta ma bintuie pe mine.........Am nevoie de tine ...vreau sa te simt cu adevarat in bratele mele sa te vad ,sa te ating,nu doar sa-mi aduc aminte sau sa-mi imaginez asta....sa adorm cu tine in brate...sa ma trezesc dimineata sau sa te trezesc...cu un sarut ....

CE ESTE...

2010-11-20T16:49:00.000+02:00

iubirea ..e ceva ..ce ar trebui a stiim ..asta daca realitatea si societatea in care traim nu ar fi...asa cum este...

-ce inseamna sa simti nevoia de acel cineva..

-ce inseamna sa nu treaca secunde,clipe fara ca acel cineva sa nu fie in gindurile tale...

-ce inseamna ca clipele fara acel cineva langa tine sa para o eternitate...

-ce inseamna sa te culci seara si sa plingi pentru ca acel cineva nu e linga tine,sa te trezesti dimineata si sa plingi din nou pentru ca acel cineva nu e acolo sa-ti lumineze ziua cu un zimbet...

-ce inseamna sa-ti dedici viata trup si suflet cuiva....iar tu sa simti acelasi lucru din partea lui....

-ce inseamna indiferenta fata de tot si toate ce-ti stau in cale numai sa fii alaturi de acel cineva...

-ce inseamna sa faci ceva,orice dar sa faci din inima ,din suflet pentru ca stii ca acel cineva se va folosi de acel lucru,sau ce inseamna ca cineva sa-ti faca acest lucru....

-ce inseamna sa accepti pe acel cineva oricum ar fii ,sa-ti doresti de la el doar sa fie linga tine si el sa-si doreasca acelasi lucru...

-ce inseamna libertatea de a fi tu insati stiind ca nu ar deranja cu nimic pe cel de linga tine...

-ce inseamna sa simti ca maine po-ti muri, doar faptul ca pina atunci esti linga acel cineva sa fie deajuns...

-ce inseamna sa stringi in brate si sa simti caldura aceea ce nu vrei sa o mai pierzi niciodata...

-ce inseamna sa simti un gol imens acolo ...in tine atunci cind acel cineva nu e linga tine...

Iubirea inseamna dedicare totala.Iubirea nu e un sentiment.....e o legatura ce trece dincolo de tot si toate ..e o legatura spirituala mai intai si apoi una materiala pentru ca doar prin existenta ei in noi. noi fiintele materiale ne schimbam...ne transformam....Nu ne nastem invatati,nici macar nu avem habar ce viata ne poate oferi ...traim insa pentru a invata ...si iubirea se invata...iar invatatura ei e plina de suferinta.Suferinta insa pe unii din noi ne inchide ...ar fi normal as spune ...tot patitul invata...insa de cele mai multe ori luam decizii gresite pentru acest motiv...se creaza in noi teama si apoi nu vrem sa mai gresim,sa mai suferim..Drumul spre cunoastere e plin de capcane...dar din ele ar trebui sa invatam altceva..orice altceva numai nu teama....iubirea inseamna viata pentru ca daca macar un sfert din viata am simti si oferi cu adevarat iubire viata nu ar mai fi asa ..dar incercam sa ne protejam..mintindu-ne singuri ca iubim ,ca sintem normali si ca totul e perfect..dar in continuare din teama de a fi ranit continuam sa ne inchidem in noi,sa nu oferim vieti si asa prea scurte ceea mai importanta parte placerea si fericirea de a iubi si a fi iubit.Nu toti sintem la fel,fiecare avem modul nostru de viata si erorile personale...sintem imperfecti si fugim de perfectiune...sau o cautam ..material...materia e imperfecta Gandind putin la personalitatea umana imi dau seama ca de obicei totul se face reflex...teama e un reflex ...iar noi oameni ar trebui sa evoluam...doar animalele se comporta reflex...viata a devenit asa cum se vede...baza societatii umane e materiala...dar prin definitie si natura ,noi ca oameni avem si o baza spirituala...careia nu i se mai da importanta ...ce rost are spiritualitatea cind trebuie sa alergam dupa o situatie materiala perfecta...si care in majoritate nu o vom atinge niciodata...dar se continua orbeste acest drum fara macar o privire inapoi...sau in propiul suflet....ce sintem...cine sintem...ce gresim...fata de noi..de cei de linga noi...fata de viata ce o irosim fara a o macar intelege.Ne este frica sa privim in jur...iar daca o facem o facem cu invidie sau dispret...la final cind multa temuta moarte vine sintem la fel de egali...dar importanta vieti o vedem abia atunci ...si regretele sint tardive...Bineinteles intodeauna vor exista vise neimplinite dar oare cele din noi....acea voce ce de multe ori ne-am facut ca nu o auzim...am implinit-o vreodata,sau macar am cautat sa facem ceva pentru ea....Ne-am nascut din praf...traim pentru praf si ne facem praf...lasind in urma rareori ceva ce sa ramina in sufletele urmasilor nostri si nu in buzunar...sau poate cicarici sau obiceiuri ce nu fac decit sa evolueze din rau in mai rau......

(pentru ca de curind cineva ma intrebat ce e iubirea si ce e sufletul)

Ganduri...intrebari...necesitate...perfectiune

2010-11-15T23:45:00.000+02:00

ma rog soarelui sa-ti dea caldura din sufletul meu
ma rog lunii sa ma lase in visele tale
ma rog vintului sa-ti duca vocea sufletului meu
ma rog apelor sa-ti arate lacrimile sufletului meu
ma rog copacilor sa-ti aduca soaptele mele
ma rog la divinitate sa-mi duca pasi mai aproape de tine,
.....................................................................

ma rog la orice....la oricine ....te caut....te strig....si nu am sa ma opresc....nevoia ...de tine .. nu ma lasa ..si astfel continui sa existi..in mine,in sufletul meu...

Am vrut sa nu mai scriu astfel de postari dar....iubirea de care se pare ca am atit de multa nevoie ...intarzie sa apara.Adevarat este ca am devenit prea fix in "lipsa" din sufletul meu,ca am ridicat acest sentiment la o importanta probabil prea mare....defapt pentru mine personal...dupa cit imi dau seama acum e cel mai important lucru...cu toate ca aici in Spania m-am lovit de materialism mai mult decit credeam....orice s-ar intimpla nu cred ca am sa devin ceva diferit de ceea ce sint in acest moment...nu stiu daca ar trebui si nici daca vreau...stiu doar ca am nevoie de EA...poate doar iubire ,dar asa cum spunea cineva personalizata intr-o EA.....Vise, dorinte,amintiri toate se invirt intodeauna in sufletul meu...dar toate au acelasi tel cu toate ca au cai diferite....undeva in acest virtej creat in mine sint si eu incercind sa invat ce este autoconservarea ...pentru ca acum dupa destul de mult timp imi dau seama ca singur,singurel m-am aruncat pe treapta cea mai de jos...totul din acelasi motiv...stupida si totusi mult dorita liniste...sufleteasca.Cineva mi-a spus ca in viata trebuiesa nu uiti de tine insuti pentru ca oferind de la tine intodeauna ajungi la un moment dat sa nu mai ai nimic de oferit si atunci nu mai esti bun de nimic ...cazi ..probabil ca partea egoista a acestei gindiri ma facut sa nu accept acest lucru...cind iubirea face parte din tine nu poti fi egoist...iubirea nu e egoista....nu simte ura...iubirea se dedica trup si suflet...iubirea inseamna sa te daruiesti....insa atunci cind darul tau e calcat in picioare......c-am nasol...am simtit-o pe pielea mea...greseala sau poate defapt neintelegerea vietii.Am trecut si prin asta...ce mai urmeaza....mi-s-a spus ca sint filosof...ca gindesc prea mult...am descoperit filosofia vietii cautind raspunsuri pentru ceea ce era in sufletul meu...dar desigur nu toti sintem intodeauna pregatiti sa intelegem totul de la inceput....sau prea repede....

....nu pot sa nu ma intreb citeodata daca "vocile" din jurul meu...nu au dreptate.Poate mi-am complicat prea mult viata si sufletul gandindu-ma la tot si toate...o parte dim mine se teme de aceasta consecinta as putea spune ca ma trec fiori reci gindind acest lucru...poate totul e doar pura fantezie ce sa inradacinat prea adanc in mine...si totusi ma gindesc de ce totul,lipsa sau necesitatea a ceva nedefinit (la inceput) ,au existat de mic copil in mine...Citeodata ma pierd si ma intreb daca totul ...nu a fost si este decit un vis urit...un cosmar creat de mine insumi...AAHHH ...D-zeule....oare de ce e atit de greu sa gasesti un "suflet".....care sa stie sa te iubeasca fara sa fie nevoie sa-i spui cum,un suflet pe care sa-l cunosti,si sa te cunoasca in totalitate,un suflet...o iubire pura...o iubire ce pur si simplu sa existe,sa-ti incalzeasca sufletul...sa fie acolo,sa existe fara o motivatie materiala sau fizica ci doar sa existe pentru tine si sa existi pentru ea......hmmm...imi doresc perfectiunea s-ar putea spune....da...pentru ca cred ca iubirea e singura ce poate atinge acest punct,iar noi prin ea....

Daca as fi

2010-11-10T09:52:00.000+02:00

daca as fi fluture as sta doar in gradina ta de flori

daca as fi o picatura de ploaie as cade pe buzele tale

daca as fi greiere as cinta sub geamul tau sa-ti alung pustiul noptii

daca as fi un nor as lua forma de inima sa-ti aduc aminte de menirea inimi tale

daca as fi o raza de soare ti-as mangaia chipul in fiecare zi

daca as fi luna de pe cer ti-as veghea somnul noapte de noapte

.................................................................

...dar nu sint,nu sint decit un om...chiar daca mi-as dori sa fiu ceva...orice numai sa fie ceva ce sa-ti fie aproape,sa te atinga....

Viata

2010-11-03T15:19:00.002+02:00

ce e oare viata?Un drum...o cale pe care trebuie sau avem obligatia sa mergem.incepe atunci cind nu mai vrem sa depindem de nimeni ,cind vrem sa fim independenti as putea spune.Ajungem oare sa avem aceasta sansa, sa nu depindem de nimic din jurul nostru....nu cred...societatea in care traim ne alege calea de cele mai multe ori,si de tot atatea ori acea cale e gresita....dar viata merge inainte ... bine sau rau...alegem drumuri in viata ce de multe ori par sigure si par ca duc spre fericirea ce o vrem toti...insa de multe ori cadem prada propiilor sperante...propiilor dorinte si astfel ajungem sa ratacim..In viata.cind sintem tineri la inceput visam...vrem sa devenim ...ceva...ceva ce simtim ca e bine pentru noi,insa de cele mai multe ori acel ceva e o imagine pe care societatea ne-o impune sau ne-o cere,sau poate defapt vrem sa devenim ceva ce am vazut in jurul nostru,in societatea ce ne inconjoara.Multi dintre noi reusim...in parte...sa fim ce ne dorim...fara sa dam atentie, captivati de cursa potrivnica a vietii.

Acelasi lucru l-am facut si eu...obligat daca se poate spune,de "amintiri" , de viata din jur....si acum cind trecutul,mai precis ultimi 11 ani din viata se duc de ripa si undeva la orizont pare ca se zareste o "raza de soare" stau pe loc si nu stiu ce sa fac.Nu ar trebui sa stau pe loc insa sa merg inainte ar insemna sa uit...si nu pot...as vrea sa uit multe...as vrea sa am un buton sa o functie de DELETE....dar nu am si deci ....probabil sint un sentimental....probabil sint mai dependent de viata asta decit vreau sa recunosc.Am inteles ...cel putin asa cred, ca viata are importanta ei si rostul ei,dar societatea imi cere sa fac,sau sa fiu ...ceea ce nu stiu daca imi doresc...defapt sint intr-un punct nul...punctul zero in care defapt viata intr-un anume fel incepe din nou...putini au aceasta sansa si mai putini nu vad acest punct in viata...totusi asa cum sint format eu nu pot trece de anumite ...idei..poate principii...dar la fel de mult nu pot abandona speranta sau...visul ca va veni o zi cind acea "raza de soare" ma va "incalzi" din nou.In locul acesta unde ma aflu acum, in aceasta intersectie de drumuri se afla multa durere, sentiment ce ma dezorienteaza si ma tine pe loc,ma paralizeaza...trebuie sa fac o alegere ce nu stiu sa o fac...pe care nimeni si nimic nu ma poate ajuta sa o fac...mie teama...sa merg inainte...sa pasesc in viata...mie teama sa nu gresesc a doua oara in viata...mie teama...am mai crezut ca vad o raza de soare odata si .... visele si sperantele sint necesare insa de cele mai multe ori sint desarte...lipsite de consistenta...trebuie sa stii cind sa speri,cind sa visezi...eu nu am stiut,dar se pare ca mi-am invatat lectia.Oricum poate mie mai bine asa stind putin aici in aceasta intersectie a vietii...poate o mica pauza numi strica...singurul lucru ingrozitor fiind lupta ce se da in mine...cele doua parti din care sint facut...spiritualul ce-si doreste ceva si eu omul dependent de societatea in care traiesc.In mare parte chiar si eu omul imi doresc acelasi lucru ce il si simt...dar in aceasi masura mie teama de trecutul ce vreau sa-l las in urma...nu doar pentru ca pe mine ma doare ci pentru ca stiu ca durerea va fi si a altora....dumnezeule..dependinta de viata si societate...pentru putin timp am crezut ca nu mai sint un...ratacit, dar...inca sint ... cine stie inca pina cind...probabil pina cind voi intilni acel suflet care .....imi poate aduce linistea.

2010-10-31T15:27:00.002+02:00

Pray for serenity

2010-10-27T18:49:00.000+03:00

Doamne, acorda-mi linistea de a accepta lucrurile ce nu se pot schimba, curajul de a schimba lucrurile ce se poat shimba, înţelepciunea să ştiu diferenţa, sa traiesc fiecare zi la rind, sa ma bucur de fiecare moment, sa inteleg ca dificultatea e o cale spre pace......

.... reinhold niebuhr....

....societatea in care traim ne duce atit de departe de ceea ce sintem ....e dureros si multi dintre noi nici macar nu observam acest lucru....muncim si traim pentru....a fi ceva in viata si uneori dupa ce o parte din dorinte sint realizate...ne dam seama ca defapt sintem singuri...si ca in tot acest timp nu am fost decit niste marionete ale vietii..ale societatii ...o societate ce a facut tot posibilul sa stearga tot ce e uman in noi... desigur nu putem avea totul...si atunci ce e mai important...chiar nu stiu....cum imi spunea cineva sintem fiinte spirituale si traim o viata materiala...dar unde e spiritualitatea...de ce oare trebuie sa treaca multi ani sau poate sa ajungem la o virsta la care sa privim in urma ... sau linga noi si sa ne dam seama ca defapt totul e praf ce singuri ni-l-am aruncat in ochi....pentru ca exista principii.....create si utilizate de societate....iar noi ... fiintele spirituale ... ne lasam condusi de ele si facem tot ce ne sta in putinta sa le satisfacem....uitind insa ca si noi sintem ...praf in trecerea timpului ... ca ar trebui sa pretuim fiecare clipa.....

Ginduri... de seara

2010-10-24T12:54:00.001+03:00

am privit mult timp in propiul suflet fara sa vad evidentul....si am incercat sa fug de ceea ce vedeam.Viata asa cum este,necesitatile si cerintele asa zisei supravietuiri plus dorinta adinca ce o simteam in suflet m-au dus in ratacire prea mult timpPrivesc acum in urma si ...ma ingrozesc....defapt nici macar nu stiu ce ar trebui sa fac....timpul....viata trece...durerea ramine poate intr-un fel mai linistita dar e acolo....si acum mai e ceva...groaza...teama pentru ceea ce poate urma ...pentru ziua de maine...pentru viitor.Chiar si aici ura si indiferenta sint litere de lege....Privesc in jur si vad doar invidie si gelozie....acasa de unde am plecat la fel....probabil nu prima oara si nici ultima....de ce atita ura...de ce atita suferinta...de ce eu nu pot fi asa ...de ce nu pot trece peste anumite lucruri...sentimente....Faptul ca port amintirile care le port ma fac asa...probabil pentru ca stiu ca natura umana poate fi altfel....pentru ca port in suflet iubire.Privesc in urma la cei de acasa.Situatia a degenerat mai repede decit credeam,sau cit ma asteptam....."am plecat unde mi-e mai usor si am lasat tot greul acasa"...Asta mi se spune acum....stau aici de o luna in care am muncit doar o saptamina si dorm probabil pe un pat de flori...ma duc prin baruri si discoteci in fiecare seara................................................Astea sint momente cind pur si simplu inebunesc.....momente si cuvinte pe care cred ca nu le merit dar....viata e foarte frumoasa de ce nu si putin piper ca sarata e destul......Cei de acasa care nu au fost niciodata "instrainati" nu inteleg...nu pot intelege...sau nu vor.Nu e usor sa mergi intr-o tara straina,sa lucrezi de dimineata pina seara si la sfirsitul lunii cind ai bani in mina sa sa zimbesti stiind ca vei trimite un pachet acasa sau bani....nimeni nu e linga tine ....atunci cind vii obosit si vezi ca camera goala ....si rece....NU e nimeni sa te alinte atunci cind iti plesneste capul de nervi ca sefului nu-i convine nu stiu ce chestie....iar tu nu poti comenta pentru ca pina la urma...e sef si la sfirsitul lunii ie niste banicare in tara iti trebuie cine stie cite luni de munca fara insa sa mananci sau stiu eu ce alte cheltuieli....dar oare cit timp te poti imbuna cu gindul asta...oare cit timp poti sa ignoritoate astea....Unii cred ca sa mergi si sa muncesti in strainatate e ceva...minunat....poate insa daca esti fara familie poate....cu insa ....mai ales in varianta ca unul pleaca si celalalt ramine....cite familii sau destramat din motive timpite pur si simplu....sincer eu cred ca nu aveau ce cauta impreuna....probabil si situatia mea....

D-zeule am atit de multa nevoie de....liniste....ma intreb oare cind voi putea sa pun capul jos pe perna si sa ... am liniste....in ultimul timp ma rog divinitatii sa ma ajute....sa ma ajute sa fiu ceea ce trebuie sa fiu....orice ar insemna sau orice drum ar fi.....am obosit....

A fost un timp....

2010-10-18T20:32:00.002+03:00

A fost un timp in care incercam sa fiu ceea ce simteam....un timp in care neintelegind ceea ce simteam incercam sa acopar acest lucru cu ceea ce viata imi ofera.Timp....ceva inexistent si indefinit acum pentru mine....ceva dupa care alergam fara macar vreodata sa-l cistigam sau sa-l avem....am inteles ca nu exista timp,ci doar viata....pe care unii din noi o pierdem fara sa ne dam seama...alergind dupa lucruri si situatii....Probabil o parte din mine nu stiu daca va putea sa inteleaga materialismul acestei vieti pe care o traiesc....neintelegerea insa nu inseamna si neacceptarea...."materialul" acestei vieti fiind necesar existentei insasi ca om.Am implinit 34 de ani ...ani in care pina in ultimile zile (as putea spune) nu am inteles defapt ceea ce doresc de la viata.Am ratacit intre realitatea sufletului meu si realitatea ce viata mea cerut-o....imi dau seama ca am luptat cu ceea ce sufletul imi cerea....incercind sa inteleg de ce si ce simt am luptat impotriva fara sa imi dau seama de evident...34 de ani injumatatiti de mine insumi ,de ceva ce nu intelegeam sau poate nu acceptam.Port amintiri ce putini le au,si probabil ar trebui sa fiu mandru ca stiu tot ceea ce stiu.Numi apartine dreptul sa schimb ceva in aceasta situatie....lipsa acelui suflet,iubirea care o simt pentru el,necesitatea prezentei lui ...m-au facut sa ratacesc ...acum insa am inteles ca nu pot invinge ceea ce imi apartine defapt.Ca atare incepind de azi voi pasi in viata diferit....pina la urma schimbarea asta,plecarea mea si revenirea mea in strainatate a avut efectul dorit...un nou inceput. Asa cum am redat in ultima postare ceea ce simt e un foc ce nu se poate stinge....si pentru mine acest foc va fi dorinta de viata...pentru ca undeva...pe drumul pe care merg probabil ne vom intilni din nou..."traieste pentru mine...voi trai pentru tine"...Asa cum un prieten virtual mia spus traim aici sa invatam si trecem probabil prin toate ...bine sau rau...idea fiind ca trebuie sa intelegem ce rost au toate si utilitatea lor in existenta noastra.Citeodata ...inainte...as fi vrut sa ma asez jos sa inchid ochii ,sa nu mai aud sa nu mai simt....sa mor......"Am incredere in tine si tu trebuie sa ai in mine".....poate daca nu as fi inteles as fi facut acest lucru...Imi dau seama ca defapt prin alchimia ce am incercat sa o "studiez" am reusit sa-mi descopar pina la urma propia comoara.Pina la urma in fiecare din noi rai sau buni exista ceva,ceva ce are puterea sa ne ridice pe o treapta mai sus in existenta noatra,acel ceva pentru mine fiind acel suflet.Legatura si "adevarul"descoperit inpreuna ne-a legat cu un fir subtire,invizibil care va fi acolo todeauna... DEPINDE DE TINE...DE EA...DEPINDE DE VOI ...Asa a fost intodeauna si asa va fii totul in viata depinde de ceea ce ne dorim, ceea ce defapt simtim in suflet si nici intr-un caz de ceea ce viata este...precum am spui viata nu e curva(puiu) ci oameni o fac...si precum ai spus(sunshine) viata e asa cum o vedem...sau cum vrem sa o vedem.Chiar mia prins bine sa am prieteni cu gindiri diferite...asa avind posibilitatea sa pun in balanta tot ceea ce stiu si simt+ gindurile voastre si sa rezulte sper ceva bun.Viata are valoarea ei si eu abia acum poate am reusit sa-mi dau seama de acest lucru...chiar daca inainte il stiam..nu reuseam insa sa inteleg.Totul in jurul nostru depine de noi si numai de noi si deci voi cei ce ma cititi...cautati-va fericirea dar nu uitati ca nu sinteti singuri ce aveti dreptul la ea......Nu lasati iubirea din sufletele voastre sa moara...pentru ca odata cu ea vva dispare si viata din voi...si nu vreau sa am prieteni "zombii"

P.S...SUNSHINE sa nu uiti niciodata ca informatiile despre propiul viitor care iti sint date sa le stii sint date cu rost...pentru ca poti previne acest lucru...crede-ma daca viitorul ar fi asta ai putea sa-l impiedici si tocmai din acesta cauza nu ai afla.Informatiile primite, premonitiile despre viitor sint acolo sa te ajute...adevarata linie a vietii nu ai sa o poti scimba si nimeni nici macar tu nu o vei putea cunoaste vreodata....e balanta dintre legile create pentru noi si liberul arbitru.

Despartire...nu pot...

2010-10-15T15:04:00.002+03:00

Nisipul era moale si cald.Se aseza jos si privi in larg....Ea se aseza linga el si isi sprijini capul de umarul lui...

-Nu vreau sa pleci....nu vreau sa ne despartim...

-Nici eu nu vreau dar....trebuie dragul meu...hotarirea sau puterea inca nu ne apartine.

Ea privi in sus la cerul plin de stele....

-Voi fi acolo ...spuse privind cerul
-Nu...nu te vreu decit linga mine...Te vreau aici...te...

-Stiu dragul meu...stiu asa cum si tu stii ... ceea ce e intre noi nu se mai poate rupe.

-.......

-Nu trebuie sa-ti fie teama...acum cind stim ce sintem ..

-Nu pot veni din nou aici fara tine...nu pot trai din nou fara tine ... nu vreau...

-Va trebui sa te obisnuiesti ... voi fi mereu aici...ea puse mana in dreptul inimi lui... imi apartii asa cum si eu iti apartin...

-Viata fara tine...spuse el ingrozit parca...

-Priveste cerul si ma vei vedea de cite ori ai nevoie...traieste pentru mine...voi trai pentru tine ...intr-o zi poate vom gasi din nou drumul unul spre celalalt...

-Si daca nu vom face decit sa ratacim la infinit...

Ea se ridica si se aseza in bratele lui si-l privi in ochi.

-Am incredere in tine si tu trebuie sa ai in mine... in noptile ca astea te voi striga ...

- Nu e corect de ce trebuie sa ne despartim acum cind stim totul...de ce trebuie sa o luam de la capat...

-Poate intro zi vom avea raspuns la toate acum insa asta e cursul existentei noastre...nu mumai tie o sa-ti fie dor..o sa-mi lipsesti la fel de mult si tocmai asta o sa ne tina aprinsa lumina din noi...

-Stiu ..stiu dar mie groaza de timpul in care nu vom fi impreuna...anii...poate vieti...ai dreptate...dar mie frica fara tine...

O imbrasisa si caldura din piepturile lor se facu simtita din nou...

-Te iubesc ingerul meu...spuse el inainte ca ea sa se ridice si sa paseasca in mare.

Se intoarse si-l privi inca odata...in ochii ei citi aceasi teama pe care si el o simtea...

-Si eu te iubesc dragul meu...spuse si apoi disparu incet...Brusc el se simti singur de parca era ...singur pe lume...singur...Se ridica si atinse valurile ce maturau incet plaja ca si cum ar fi vrut sa o atinga din nou.Simti o atingere calda pe umar...

-E TIMPUL...

-O sa uit tot, nu...pe ea ... pe mine...?
-DEPINDE DE TINE...DE EA...DEPINDE DE VOI........

Nu pot sa ma opresc....nu trebuie...nu vreau...sint promisiuni...sint legaturi ce chiar daca as putea nu am dreptul sa le rup.Existenta noastra nu se masoara in "timp"...nu exista timp pentru ...noi...clipele separate dor...citeodata ingrozitor...dar am promis....

# Nu stiu cum sint judecat de cei ce urmaresc acest blog....probabil nu bine ...am doi copii...am o familie...cu care am incercat sa acopar totul...am gresit e eronat spus,imi iubesc copii si familia...dar sint rupt in doua parti dinstincte...si nu mie usor...daca ziua aceea va veni vreodata ... acum sau "altadata" ,voi vedea la fata locului cum se spune...mie teama ca pe actualul drum al vietii nu am facut decit sa ma departez, dar viata e un drum cu multe variante si nu stiu ce imi rezerva...sper insa ca acel moment sa nu fie "departe".#

Povestea sufletului meu

2010-10-14T15:32:00.000+03:00

Viata este una singura , are valoarea ei si asta depinde de noi , de valoarea ce noi i-o atribuim . Pentru mine viata are o valoare total diferita fata de ceea ce vad la cei in jur , asta probabil datorindu-se sufletului cel port si ceea ce prin el am ajuns sa stiu .... sa simt.De cind ma stiu , cel putin de la virsta de cind ma indentific ca persoana in mine a existat ceva nelamurit , ceva lipsa , am fost un puzzel fara o piesa ... neterminat.in timp am cautat raspunsuri , am ratacit , am gresit multe poate in viata cautind ..... tot ceea ce urmeaza e povestea ce o port in suflet sau poate altfel spus mostenirea sufletului meu ... din alta viata . Voi inchide comentariile la acest ulltim post pentru ca nu doresc compasiune nimanui , si daca cineva se va simti miscat de ceea ce va citi sa nu se simta.O scriu aici pentru a elimina orice dilema din partea celor ce au citi printre rindurile blogului meu , asta daca printre ei sint persoane ce stiu si cred ca purtam un suflet , un suflet ce defapt reprezinta mai mult decit un cuvint,o caracteristica ......Tin sa spun ca pentru mine viata nu este doar ceea ce vedem zi de zi....lumea noastra fiind guvernata de legi si reguli nescrise ...

Informatiile ce urmeaza le-am primit printr-un vis....in vis atit de real...un film la care eu eram spectator ... senzatiile sint greu de explicat stiu doar ca eram ... sau era sufletul meu pentru ca am simtit asta...la fel si despre ea...bucuria ca o vad amestecata cu tema si tristete...durerea si groaza in fata mortii.

Cei doi s-au cunoscut pe malul marii ... el baiat singur ... fara parinti ... morti inainte de vreme ...ea , fata de familie mare bogata cu trei frati mai mari ... relatia dintre cei doi a devenit strinsa ... erau doua suflete gemene ... o iubire puternica ... mai presus de orice ... necesitatea de a fi impreuna ... momentele in care sint impreuna ... nu aveu nevoie de cuvinte ... dorinta , fericirea de a fi unul linga celalalt ... implinirea si disparitia fricii fata de viata si lume . Caldura ce izvora din propiile piepturi ... netinind cont ca defapt erau intr-o casa parasita si ploaia rece in udase pina la piele...Dar ca de obicei ce e frumos nu tine mult...parintii ei afla de relatie si o refuza ...el si ea se vad pe ascuns in continuare ... nimic nu ar fi putut opri ceea ce era intre ei ... Observind ca totusi se intimpla ceva parinti cer sa-l vada si de fata cu ea il jignesc si fratii ei chiar il lovesc ... in aceasi seara cei doi fug impreuna ... fara folos insa.Sint gasiti si separati din nou . Ea este inchisa in casa si tinuta cu forta departe de el . Cu toate astea reusesc sa se vada moment in care fratii ei o ameninta ca-i vor ucide iubitul . In disperare de cauza , pentru al proteja isi neaga iubirea pentru el si il izgoneste , moment in care el fara sa stie adevarul si incapabil sa inteleaga motivatia ei vine la ea acasa ... In acel moment fratii ei il bat si il duc undeva pe un cimp unde il injunghie ... si acolo moare ... Ea afla de moartea lui si indurerata considerind ca nu poate trai fara ideea ca el e acolo se sinucide ........

Totul , plus amanunte mici au fost primite intr-un vis...nu pot reda totul aici , nici macar trairile si simtire, nu le pot explica pentru ca fiecare simtim in felul nostru ... nu pot reda toate informatiile ce le-am primit prin simturi ... intr-un fel m-am bucurat si pe alta parte m-a intristat sa stiu in sfarsit ce a creat aceasta gaura in sufletul meu ... in mine pentru ca ce e al lui e si al meu.Dupa acest vis glasul acela interior ce l-am avut intodeauna a tacut ... a ramas doar durerea si ... exista legi sau reguli ce au fost incalcate . Imi pare rau ca nu am primit dreptul sa vad chipul ei ... nu stiu decit ca avea parul peste umeri si avea ochii de inger ... albastri sau verzi ... tot ea imi spusese si povestea ochilor de inger ... Nu stiu citi oameni poarta amintiri din alta viata ,sincer voi fi egoist ... nu cred ca ma intereseaza ... viata e diferita pentru toti si ne marcheaza din diferite motive ... Povestea asta sint nevoit sa o port in mine ... si o voi face , mindru ca stiu ce inseamna puritatea unui sentiment pe care lumea la uitat ....

2010-10-11T21:28:00.003+03:00

Zile din jurnal....ginduri

2010-10-11T11:23:00.001+03:00

9 oct

se lasa din nou seara si....sint intors pe dos...in mintea si sufletul meu ... haos total.Cineva ... ceva, ma face sa cred ceva...mie frica sa cred mie teama de mine si de tot ceea ce mintea sau sufletul imi spune.D-zeule devin oare paranoic...ce sa fac,ce sa cred,in ce sa mai cred....doamne mie teama de mine insumi.....adevarul...cuvintul ... idea...speranta....nu mai am putere sa dau cuvintelor si sentimentelor glas...nu mai am curaj...mie teama...dar nu stiu de ce mie teama.Mie teama ca as putea gresi,mie teama de tine...mie teama de realitate ..in iubire nu trebuie sa existe teama ...atunci mia fost teama si totul sa sfirsit ingrozitor....mie teama sa nu gresesc... o noua greseala pentru mine ar fi fatala...nu cred ca as avea puterea sa trec peste ...am obosit sa sper...sa visez la ceva ce citeodata pare ireal...ca un copil...ce inseamna oare sa fii matur... ce inseamna oare sa...simti ca cea ce tii in brate e tot ceea ce conteaza pentru tine in viata...ce inseamna oare sa te trezesti dimineata si sa vezi un zimbet ce sa faca mai mult decit zece cani cu cafea....doamne oare am simti vreodata asta.....astea sint momente cind pur si simplu inebunesc....mie teama ca nu o sa te aflu niciodata....ingerul meu drag...ploaia ce sa-mi stinga desertul din suflet....mangaierea ce sa-mi alunge durerea....zimbetul ce sa-mi opreasca lacrimile.Unde sint toate astea ....UNDE...

10 oct
ma gindesc la tine ....la mine ...si lupt din rasputeri sa nu o fac....dar nu pot ...anumite chestii dor...faptul ca nu esti aici...sau defapt ca nu te stiu...citeodata as vrea doar sa te stiu.... nu mi-ar ajunge insa...ma intreb la ce bun toate astea...la ce bun speranta in iubire...o iubire ce intirzie sa vina ...o iubire ce macina incet si sigur...oare merita iubirea atitia ani de agonie....pana la urma nici macar nu stiu ce "gust" are...nu cunosc decit gustul amar al durerii ca nu esti linga mine,ca nu te pot vedea,atinge...pentru a nu stiu cita oara ...Dzeule la ce bun totul...de ce trebuie sa fiu asa, nu inteleg,am obosit sa inteleg....am obosit sa ma simt gol pe dinauntru...destin,soarta...la naiba cu toate...la naiba...suflete gemene...la ce bun cind totul pare sa fie in van ce rost au greselile ce rost are faptul ca incerci sa fi tu insati intr-o lume plina de masti ,plina de o mizerie de sentimente umane.mascate de zimbete si de falsitate..la ce bun am primit amintirea ei daca .......trebuie sa ma opresc pentru ca ...merg prea departe....abia acum dupa mult timp imi dau seama ca defapt mie teama...ca probabil nu o sa am sansa sa te gasesc ....si ca defapt daca te gasesc o sa ratez clipa pentru ca nu stiu daca esti tu....

Ceva ce am citit de curind ma intors pe dos...defapt nu a facut decit sa loveasca adinc acolo unde doare...nu stiu...probabil devin paronoic...mintea si sufletul imi devin haotice...imi doresc ceva si in acelesi timp mie teama...teama ca acel ceva nu poate fi real si nu vreau sa mai gresesc...sufar destul ca sa mai sufere si altii de pe urma mea...mie teama de mine.Am inceput sa scriu pe blog in speranta ca intr-o zi cuvintele mele vor trezi acel suflet...nu stiu daca au facut-o,si nici daca o vor face vreodata.Am incercat sa inteleg in timp ce simt si ce sint.De mult,prea mult timp golul din mine a macinat incet si sigur viata din mine.In ultimi ani mai precis 6 ani am reusit sa dau de capat misterului,sa inteleg lipsa din mine.Nu am fost privat de dragoste....iubire isa nu stiu daca as putea spune la fel.Pot gresi probabil....pentru ca iubirea ce eu mi-o doresc e total diferita de ceea ce lumea din ziua de azi numeste...poate doar eu sint devina in ceea ce simt pentru ca defapt atunci cind m-am casatorit am incercat sa acopar o gaura si nu sa o umplu.Stiu ca sint insa om si am erorile mele...una din ideile de viata fiindu-mi traiesc si invat din greseli.Din pacate unele din ele costa mult,si nu numai pe mine...Sintem dispusi greseli pentru ca tocmai asta ne face umani...insa singura dorinta ce o am ramine neimplinita acum,cind probabil voi incheia un capitol din viata.Nu sint o persoana prea ambitioasa insa cind imi doresc ceva cu adevarat fac...ciudat pentru ca-mi doresc ceva cu adevarat dar nu pot face nimic...mie teama de ceea ce imi doresc.Imi doresc ceva probabil ce alti ar caracteriza ca ceva copilaros...linistea sufleteasca...linistea...linistea care pentru mine este acel suflet...iubirea ce a trecut dincolo de moarte...nebunesc probabil dar sint curios citi incearca sa inteleaga un asemenea sentiment inainte sa-l judece....citi pot spune ca iubesc pe cineva fara macar sa-l cunoasca...alta nebunie nu?Viata ce o traiesc numi apartine,nu este a mea,apartine celei pe care am numito la un moment dat Serenity,fara macar sa stiu ce inseamna acel cuvint atunci, celei ce in clipele in care viata a incercat sa ma doboare aparea in gindurile mele ca o raza de soare ce alunga umbrele(eliminam coincidentele de data asta draga Sunshine)Acest vis pentru mine a fost puterea si energia vietii,insa cum toate au o limita incet sub presiunea vietii si cerinta sufletului,pe care am incercat sa-l amagesc,acum incet ma apropii de limite.Nu am facut in acest timp decit sa ma amagesc probabil,dar sincer nici nu stiu ce ar trebui sa fac,sau ce as putea sa fac.In mine sa creat o rana ,ce daca viata imi va demonstra intr-un fel sau altul ca ma insel,ma va ucide si fara sa stau pe ginduri prea mult as fi deacord...Nu pot concepe viata fara acea caldura care unii spun ca defapt nu dureaza prea mult.Eu stiu insa ca se stinge pentru ca defapt nu a existat vreodata,pentru ca defapt sint prea egoisti sa o intretina si egoismul si iubirea nu au aceasi casa.Cautind raspunsuri pentru mine am gasit multe altele si am ajuns poate in parte un filosof.Am vazut moartea as putea spune,nu mie teama de ea,mie teama insa de viata...viata fara "ea".Am ajuns sa dedic 99% din gindurile mele unui suflet ce nici macar nu stiu unde se afla.Cel putin cred ca nu stiu...precum am spus mie teama de ceea ce gindesc si simt cu toate ca imi doresc acest contact infinit de mult... mie teama...mie teama de iubirea ce o doresc...Chiar sint nebun...defapt pierd controlul a ceea ce simt si gindesc,nu ca miar fi aprtinut vreodata,insa niciodata ca acum.In ultimele doua saptamini de cind m-am instrainat si sint singur totul e mai rau...cel putin acasa ma luam cu altele....Nu am vrut niciodata sa ies in evidenta cu nimic,defapt mi sa parut normal in viata sa fiu eu insumi.Nu-mi doresc defapt decit sa fiu eu insumi nu-mi place sa port masca,poate doar la un bal mascat...daca o sa am vreodata ocazia.

2010-10-09T17:54:00.000+03:00

you like piano .... you used to play the piano

I BELIEVE....YOU

2010-10-07T14:52:00.003+03:00

....IN YOU....I believe in that love that has bonded us together long ago...

....IN DREAMS...I believe in dreams because it's the only place left where we can reach perfection

....IN LOVE...I believe in love because it's the only sense that makes us smile ... what really makes us happy

....IN LIFE.... I believe in life because is no life without love...is not worth living

You're my dream, my love, my life. every second of my life is dominated by thoughts of you, by missing you ... So whatever I always try to make, life or myself belong to you.So please do not forget ... I love you ... I need you ... I want my life back, but not without you...

zile din ...jurnal

2010-10-04T21:46:00.003+03:00

30 sept

e din nou noapte ....si...camera mea e atia de goala...sufletul mie gol...ochii imi sint incetosati de lacrimi ce numai sint....ce numai au izvor..............cit doamne cit.....cit vor trebui sa mai curga........am obosit sa traiesc cu sufletul asta.........AM OBOSIT SA PLING IN FIECARE SEARA !!!!!!!!!....pentru ca a mai trecut o zi fara ca tu sa fii ....linga mine...pentru ca nu te pot tine in brate in noapte asta....pentru ca va urma o noua dimineata in care ma voi trezi singur fara sa vad acei ochi de inger ce sa-mi lumineze ziua......Un de esti tu iubire...unde te ascunzi...UNDE ESTIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII.............................

4 oct
drifting... im dreaming...to you...drifting in life...im dreaming to finding you....and in search for you..im drifting...in life.Everthing around me is black and white.....no color...no touch...no hope ...no love....no life.Im dead ....like a zombie...like a shadow...im passing on earth ... in search of your love...in search of life....my life...you.Without you im nothing,i will never find my place to be,because my place is on your side,because you and my are one.Every second what is passing by....is a eternity ... a nightmare without end...I wonder how do you fell....i hope better then my self...

Incerc sa scriu un jurnal...speram ca "aici" o sa ma pot ascunde...in munca ...o sa pot trece peste lipsa dar...nu.Orasul in care stau se numeste TRES CANTOS...e mic dar linistit...oamenii sint altfel...intr-un fel ...desi sint tot oameni...Sint singur printre straini....cu toate ca aici sta si fratele meu....cu toate astea sint la fel....mie dor si doare...dar totusi incerc sa ma abtin sa arat ceea ce simt...sint citeva seri in care lacrimile au curs din nou...nu doar citeva...incep sa ma pierd tot mai des in propiul suflet....in acel "hau" ce se deschide in mine continuu...

Un nou inceput....sau poate totul e la fel

2010-09-27T17:25:00.000+03:00

         Sint departe acum....in Madrid...departe de ceea ce poate facea sa sufar...As vrea sa spun ca m-ie bine acum dar nu vreau sa ma mint.Am plecat sa muncesc ,a doua oara insa de aceasta data cu alte ginduri,alte sperante ce sper sa reusesc sa le implinesc.Cu toate astea aseara prima noapte aici inainte de culcare camera in care stau mi-sa parut ingrozitor de rece si pustie...tacuta.As putea da vina pe singuratate dar.....nu stiu.Nu stiu daca mie dor...daca mie dor nu stiu de cine...simt doar aceasi gaura imensa...ce nu o pot acoperi .Toate aste,venirea mea din nou aici,ce simt...bucuria ca ma aflu aici si acelasi etern gol in suflet....toate astea pot fi un nou inceput sau pot fila fel de vechi ca si inainte...nu stiu.Va trebui sa-mi planific totul de data asta..tot ce vreau sa fac si ce vreau sa dobindesc....si sper sa pot....sper....Sper ca de maine sa intru la munca pentru ca aici daca e munca sint bani...si daca sint bani....atunci sint multe....nu am sa pot sa accept niciodata banul inaintea sufletului...
      Nu mai sint in acelasi loc..dar oriunde m-as duce nu pot fugi de sufletul meu...de tine,de dorul de tine de durerea provocata de lipsa ta.Uneori ,da,mi-as dori sa pot fugi...de tot...de tine de lume ....imi doresc inexistenta uneori...pentru ca timpul trece si eu nu te aflu....nu te vad, nu te ating....Dumnezeule esti asa de crud uneori.....
     Sper ca intr-o zi voi ridica privirea si ochii tai ma vor opri din mers...vor opri timpul pentru mine atit cit si pentru tine...vor alunga tot ceea ce ma chinue....Deocamdata nu am in dotare un calculator si nici internet dar voi vedea.....oriceas face sau s-ar intimpla tu vei fi mereu aci in sufletul meu...dar sper ca intro zi sa nu mai fi acolo......sa fii reala .... in bratel mele....y miss you...my angel...

Omul

2010-09-19T15:59:00.000+03:00

Omul fara ...duiosie,caldura,atentie....omul fara iubire e un mecanism stricat,ruginit ce scirtaie....

I WANT TO FLY AGAIN

2010-09-19T10:43:00.004+03:00

Stau in fata calculatorului si ascult ~missing~...ma intreb si ma mir...asemanarea unor chestii in viata....In curind probabil o sa plec din tara....o sa inchei un capitol din viata...se pare cel putin ca sperantele s-ar implini pina la urma, cel putin in parte...mai ramine ceva....tu....vei fi acolo,in sufletul meu,in gindurile mele.As vrea sa zbor din nou,dar aripile mele sint la tine asa cum ale tale sint la mine...Doar impreuna ...vom putea zbura din nou....Am nevoie de tine...nu uita acolo undeva cineva nu poate respira fara tine...

..... I miss you like deserts miss the rain.....