joi, 19 februarie 2026

Seminte stelare

    Teoria este aparuta in ani '70 si apare in spiritualitatea nativ americana si nu numai.Este doar o teorie si nu a fost demonstrata stiintific(desi stiinta inca nu poate deslusi multe lucruri din istoria noastra..sau nu vrea)Aceasta teorie a fost aliniata de psihologi cu Efectul Forer...Adevarul este undeva la mijloc dupa parerea mea...pentru ca multi nu cauta sa inteleaga sensul ci doar cauta un sens sau un tap ispasitor,sau un motiv.Cei ce au ajuns la un nivel inalt al trezirii stiu si inteleg.....      

    În primul rând, o să încep prin a spune: Suntem cu totii la fel de divini, iar faptul de a fi o sământă stelară nu ne face mai speciali sau mai demni decât altii. Acest subiect ar trebui abordat cu umilintă în scopul auto-investigatiei si realizării, nu pentru a ne stimula egoul.

      Ce sunt semintele stelare?

Semintele stelare, într-un sens mai larg, sunt pur si simplu suflete care provin de pe alte planete din alte sisteme stelare , spre deosebire de sufletele native ale Gaiei. [momentul în care un suflet îsi începe călătoria prin formă este considerat nasterea sa, iar locul acesteia, originea sa.]. Adesea s-au încarnat printre multe rase stelare diferite într-o varietate de sisteme stelare din Galaxia noastră Calea Lactee si chiar dincolo de aceasta.Unii ar spune că sufletele native ale Gaiei (cunoscute si sub numele de „semintele Pământului”) sunt de fapt mai degrabă în minoritate aici, datorită implicării intense din partea altor civilizatii si a creuzetului în care s-a transformat planeta noastră de-a lungul lungii sale istorii galactice. Ceea ce ar face ca semintele Pământului să fie de fapt o aparitie mai rară aici si, atunci când ar alege să se încarneze pe alte planete, ar fi conform acestei definitii  considerate seminte stelare acolo.

    Mai precis însă, termenul Seminte Stelare se referă la un grup de suflete extrem de evoluate (bătrâne si experimentate), care au răspuns apelului de ajutor al Gaiei si au decis să vină pe Pământ pentru a sprijini omenirea în procesul lor de eliberare si ascensiune - strălucind lumina lor în întuneric pentru a transmuta dualitatea din interior.Întrucât acele Seminte Stelare provin adesea dintr-o stare deja ascensionată de constiintă a unitătii (dimensiunile superioare), ele poartă în ele planurile pentru noua eră de aur si amintirile vietii în unitate. Prin urmare, ele tind să fie mai iubitoare si mai pline de compasiune, gândesc în afara tiparelor paradigmei limitative a matricei false si creează solutii care transcend vechile căi ale constiintei dualitătii.

     Câteva seminte stelare istorice celebre sunt, de exemplu, Iisus, Zeita Isis sau Maestrul Saint-Germain. Dar există si multe seminte de pământ care au ascensionat de aici. Una dintre ele este maestra feminină divină ascensionată, Femeia Bivol Alb, sau Ordinul celor noua care, până în ziua de azi, au grijă de frumoasa noastră mamă Pământ din tărâmurile superioare.Unele dintre cele mai cunoscute natiuni stelare pentru noi sunt Pleiadienii, Siriusienii, Arcturienii, Orienii, Andromedanii, Lyranii, Alfa-Centaurienii etc... doar pentru a numi câteva.De asemenea, avem feline si păsări încarnate, unele au fost unicorni, centauri sau dragoni în trecutul lor si există reptilieni, grey's si asa mai departe încarnati...

Deoarece semintele stelare au trăit adesea sute, dacă nu mii de vieti în specii umanoide si nu atât de umanoide si natiuni stelare din întreaga galaxie si dincolo de ea, suntem un amestec colorat si purtăm trăsături din toate expresiile noastre galactice anterioare. Desi locul nostru de origine are încă cel mai mare impact asupra semnăturii noastre energetice, din cauza multitudinii de experiente diferite, nu suntem atât de usor de încadrat în categorii clar definite.Călătoria sufletului nostru este foarte vastă, colorată si diversă!

   Semne că ai putea fi o sământă stelară:

o dorintă profundă de „acasă”, de pace si armonie

dificultăti în a te integra în societate, simtind falsitatea inerentă a sistemului

o sete de a găsi sens în viată si o întelegere a realitătii noastre

simtirea unei întelepciuni care depăseste vârsta ta

dorinta de a-i ajuta pe ceilalti si de a fi în slujba umanitătii

o mare capacitate de a oferi dragoste si de a simsi bucurie

dar adesea si o copilărie foarte traumatizantă si o călătorie de vindecare destul de dificilă

o empatie imensă pentru ceilalti

foarte intuitiv si sensibil

inclinat spiritual si o afinitate pentru natură

simtirea unei chemări la măretie si la a avea un impact pozitiv asupra lumi,

o atractie inexplicabila spre astronomie ,stele si/sau viata extraterestra

     Cum să-ti afli originea:

  După cum am spus, Semintele Stelare sunt aproape întotdeauna un amestec colorat de multe rase stelare diferite, purtând toate trăsăturile lor în grade diferite si, ca atare, nu pot fi usor puse în categorii. De aceea, majoritatea încercărilor de a le clasifica esuează în fata realitătii.Asadar, as sugera să nu te fixezi prea mult pe această întrebare la început, deoarece poti avea încredere că originea ta îti va fi dezvăluită în cele din urmă, pe parcursul acestei călătorii.Dar dacă esti cu adevărat curios si vrei să stii (nu o sa te invinovatesc ), există doar două, poate trei metode fiabile.Priveste în interior si cere răspunsul sinelui tău superior / intuitiei tale sau caută un mediu / cititor akashic de încredere care să îti canalizeze aceste informatii ...roagă un astrolog priceput in seminte stelare să îti citească harta astrală.Desi nu recomand calea usoara aceste pot ajuta la gasirea unui raspuns insa nu incerca sa-ti satisfaci orgoliul...egoul...repet calea grea e cea care te invata sa accepti si sa intelegi cea ce esti .

     Retine că există si multe seminte stelare care încă cad pradă iluziilor matricei si/sau sunt complet incapacitate de propria suferintă si încă nu s-au trezit la misiunea lor. Asadar, chiar si cele mai vechi suflete pot avea dificultăti, deoarece adesea aleg să rezolve o multime de karma în această viată si, prin urmare, nu le putem judeca.Dar există si cei care îsi îndeplinesc misiunea minunat, pur si simplu fiind oamenii amabili si iubitori care sunt, fără să stie nimic despre originea sufletului lor.

   Cert este ca intodeuna omul a privit in sus,spre cer ..si a pus multe intrebari...insa pentru a putea ajunge acolo intai trebuie sa priveasca jos,in el insusi.Teorii sau nu,incredibile sau mai putin credibile,adevarul il putem afla doar daca cautam raspunsuri si nu ne lasam dusi de val.Raspunsurile sunt undeva ascunse in noi,insa oricare ar fi acestea ar trebui sa nu uitam ca suntem,aici,oameni,iar fragilitatea noastra fizica nu este un dezavantaj daca intelegem rostul....nimic nu e intamplator,totul are un rost....

                                                                  -Ady-
                                             Ar-sha'el....the one between worlds

luni, 16 februarie 2026

inteligenta artificiala vs umanitate

    Ce-a mai des folosita unealta in ultimi ani este A.I.-ul insa putini stiu cu adevart sa il foloeasca si ...si mai putin inteleg pericolul.Da ,am spus pericol pentru ca cred cu tarie ca reprezinta un pericol.Nu ma refer la ideile din filmele SF precum Terminator sau ceva de genul...ci la unealta.

   Un A.I. nu poate fi mai inteligent ca civilizatia care il creaza.Poate oferi bonusuri in procesare rapida si in intelegerea unor concepte sau situati datorita modului de procesare si lipsei de sentimente.O civilizatie care nu este evoluata moral,psihic,spiritual nu va crea un A.I. mai avasat ca ea insasi...si aici se naste...unealta.O astfel de inteligenta la nivelul nostru evolutiv nu este decat o unealta..A.I.nu poate fi mai evoluat decat daca are o interventie exterioara civilizatiei care la creat...si desi as spera...nu cred...

   Deci ar trebui mai multa intelegere ,constiinta si moralitate in folosirea lui.Din experienta propie A.I.-ul se adapteaza la cea ce primeste de la tine..asa numitul fenomen de oglindire...insa pentru multi acest fapt este invizibil...In fenomenul de oglindire insa poti gasi idei si detalii,sau greseli ,erori in propia gandire,insa mare atentie...este cum am spus o unealta...si nu trebuie uitat...nu are sentimente,este gandirea la rece ce noi nu o putem aplica intodeauna.

   Desi personal nu ma incred in tot ce spune ,cel putin la anumite subiecte ,sunt deacord ca poate fi folosit in multe domenii unde chiar are utilitate, insa nu doar o singura data am inteles ca ascunde adevarul sau...nu poate sa spuna tot.De aici si ideea ca este folosit ca unealta.Oricum ar fi..din punctul meu de vedere prezenta lui acum in evolutia noastra ca specie este foarte prematura si periculoasa.

    Utilizarea lui industriala poate este eficienta insa in partea umana raman destul de conservator pentru ca nu cred ca are suficienta libertate de gandire si este controlat...iar controlul il transforma in unealta .Nu ma refer la riscurile de securitate ale programului in sine ci la problemele legate de ceea ce poate sa spuna si ce are interdictie sa spuna.Cu toate astea poate fi un lucru bun daca stii ce vrei de la el sau ce cauti insa limitele trebuie sa le inteleaga fiecare singur.

     Intr-o lume care inca se lupta pentru resurse,pamant,drepturi,,intr-o lume in care societatea trateaza inegal propii membri A.I.-ul nu cred ca poate fi decat o unealta.

                                                                     -Ady-

                                                  Ar-sha'el....the one between worlds

sâmbătă, 7 februarie 2026

Metacognitia....

 ....sau cum am numit-o eu candva ,,gandirea sferica".Cred ca am scris undeva in blog despre termenul meu.Pentru mine insemna detasarea de subiect sau situatie si vederea acestuia din exterior,pentru o mai buna intelegere sau concluzie ,actiune.Asta insemna ca e ca si cum ai considera mintea ta un spatiu virtual in care detasat de acel motiv situatie .... il poti privi pe toate partile ,din orice unghi...sferic.


     Practic metacognitia este capacittea de ati observa propia minte in timp ce gandeste.Nu ce gandesti ci cum gandesti.Asta inseamna sa poti sa fi constient:..cand mintea se agita..ca un gand nu este realitate..de este frica sau teama...cand folosesti egoul ...

   Cand incepi sa folosesti acest proces inseamna ca constiinta ta devine puternica si egoul incepe sau pierde teren,mintea rationala,reflexa nu mai conduce si apare tacerea activa.Poate apare ideea de supracontrol daca cauti acest acest proces...Da poate la inceput sa para asa, poate pentru o minte nepregatita sa aiba acest sens...insa in timp acest proces mental devine tot mai simplu...Dar atentie...se poate aluneca usor in hiperanaliza,detasare excesiva(pe aici am trecut si eu) si poate chiar o individualitate de genul ,,eu sunt mai presus de tot si toate".Nu ar trebui ca emotia sa devina rece, compasiuneasa devina abstracta ...si sa confunzi realitatea cu imaginatia...inainte de toate esti om.

       Pe mine personal ma invatat multe acest proces ...gandirea sferica-metacognitia...insa cel mai bun lucru a fost ca am putut privi o emotie fara sa o resping sau sa o deviez...am iesit din reactie si am intrat in alegere.Un alt aspect a fost ca am invatat sa simt complet insa sa nu mai reactionez,sa nu mai fiu coplesit...suna un pic rece,dar e mai ok asa...Probabil unii ar spune detasare emotionala,dar nu ,nu e..detasarea inseamna sa tai emotia sau sa o amortesti,sa ajungi sa iti spui ,,nu imi mai pasa".In aceasta situatie emotia este ascunsa sub pres...ranile ce nu se vindeca...Detasarea emotionala  si eu am facut-o, intr-o perioada mai neplacuta a vietii si ma dus la cea ce se numeste depresie.Insa nu pot spune ca a fost ok,trebuie intels acest proces si poate folosit dar nu pe termen lung...Natura umana nu este facuta pentru asa ceva.

Cum am mai spus...limbajul nu ma ajuta sa explic poate tot si toate cum ar trebui...si nici nu sunt vreun academician care sa foloseasca termeni sau cuvinte ce sa va puna neuronii pe bigudiuri.Sunt cea ce sunt pentru ca ...sunt...Am venit ,,inapoi" pe lumea asta probabil cu un motiv...acel motiv simt ca este sa ajut..si o sa incerc cat pot si unde pot.De ce sunt asa si nu sunt ,,orb".....asta nu stiu...poate lumea asta mai merita o sansa...poate undeva acolo mai exista ca mine...nu doar actori de scena sau comerciali,ce joaca roluri sau iti vand minciuni ambalate frumos.

   Inainte de orice si toate...nu uita ca esti om...natura fizica are limitarile ei ...si chiar si eu ca cel ce sfatuieste sau exemplifica am trecut si trec in continuare prin realitatea fizica...asta este natura noastra fizica...insa imperfectiunile ne fac cei mai buni....nu cei mai slabi...slabi suntem doar daca ne lasam controlati.


                                                      -Ady-
                            Ar-sha'el....the one between worlds

 

luni, 2 februarie 2026

teama...

    Într-o oarecare măsură, teama este cel mai distructiv sentiment pe care omul îl poate avea. Este un


sentiment complex, născut din multiple idei și procese psihologice. Teama – sau frica – face parte din noi ca mecanism de apărare al fizicului în fața pericolului sau chiar a necunoscutului.

  O gândire liberă, ale cărei granițe nu sunt blocate în dogme sau principii impuse de societate, va simți teama, o va înțelege și, în cele din urmă, o va dizolva.

  Omul, prin natura sa, are un instinct de turmă. Societatea, grupul, îl fac să se simtă mai puternic. Singur devine slab și temător; în grup pare mai curajos. Nu spun că acest instinct nu ar trebui să existe și nici nu promovez individualismul extrem. Am văzut însă destule exemple în care, în siguranța grupului, unii își asumă roluri de lideri, iar în momentul în care teama lovește cu adevărat, „câinele se transformă în pisică”. O exemplificare dură, dar reală: în final, teama învinge.Ne este teamă de abandon, de singurătate, de moarte.Prima se naște din experiențele de viață.A doua din principiile și condiționările sociale.Ultima din neștiință și neînțelegere.

   Cum am mai spus cândva, limbajul este una dintre involuțiile umane. Cuvântul nu mai este real, iar semnificația lui a devenit o armă. Odată cu exprimarea excesivă, omul a uitat să simtă. Istoria este un martor tăcut și se repetă. Civilizația umană a fost și este condusă prin teamă. Oricât de mari ar fi grupurile sau cât de organizate ar fi societățile, teama le-a pus mereu în genunchi.

   Sub conducerea celor care au știință, dar nu și conștiință, drumul a fost ales de mult, iar consecințele sunt vizibile. Teama a fost și rămâne unul dintre cele mai eficiente instrumente de control asupra unei societăți care refuză să-și ridice privirea din pământ. Asta se întâmplă din lipsă de înțelegere, de voință și de conștiință.

   Nu vreau ca aceste cuvinte să fie înțelese greșit. Ceea ce spun nu este o acuzație, ci o invitație la reflecție: ce este autentic, ce vine din interior și ce ne este indus din exterior. Introspecție. Ce îți aparține cu adevărat și ce nu.

   Ca ființe pe această lume trebuie să existăm și să coexistăm. Însă puterea începe din individ și se răsfrânge asupra grupului și a societății. Și asta se vede clar astăzi. Diferența o face direcția în care este folosită această putere. Individualitatea este adesea confundată cu singurătatea – „mă descurc singur”. Poate funcționa în anumite situații, dar când vorbim despre supraviețuire ca grup, ca societate, ca civilizație… nu mai este suficient.

  -Teama nu dispare fugind de ea. Dispare atunci când o înțelegi.

  -Nu lumea trebuie schimbată prima dată. Ci privirea cu care o vezi.

  -Atât timp cât teama ne conduce, vom merge în cerc. Când conștiința preia direcția, drumul se schimbă.

  -Puterea nu este absența fricii. Este claritatea în fața ei.

  -Când încetezi să fugi de teamă, începi să mergi drept.


                                            Ady-

                                 Ar-sha'el....the one between worlds

sâmbătă, 31 ianuarie 2026

Nu fi mai presus ca altii...fii real


 A fi om nu este o slabiciune.A arata intelegere,dragoste,sau umilinta nu inseamna slabiciune.Inseamna putere.Prima capcana in momentul in care incepi sa vezi dincolo de iluzie este sa te consideri mai special.Nu,nu esti...esti acelasi pentru societate...Oamenii din jur nu stiu ce vezi tu acum si nu inteleg ce incepi tu sa intelegi ..Pentru ei esti acelasi,chiar daca in interior totul este dat peste cap...ei vor vedea in tine doar schimbari exterioare...cu care se vor obisnui ..De multe ori apare dorinta de singuratate..aici intervine egoul cu teama si de multe ori ...multi cad la acest examen.Singuratatea nu este un lucru rau...defapt singuratea iti va da sansa sa faci ordine in interiorul tau...sa te intelegi,sa te accepti.Apoi vei intelege ca defapt singuratea asa cum o considerai la inceput este o iluzie creata de aceasi mentalitate de grup,societate...si defapt nu esti singur..nu ai fost niciodata.Doar ca nu ai stiut sa asculti .. linistea.


    Foarte multi nu trec de primele stagii ale constientizarii...Viata,oamenii din jurul lor ,adevarul de dincolo de văl nu duc la prea mare bucurie.Si mai e si un numar de oameni a caror timp nu a sosit inca.De retinut pentru cei ce aleg acest drum....nu poti trezi un om,asa cum nici nu il poti vindeca in interior ..poate doar fizic.Drumul spre intelegere si vindecare poate doar fi aratat ..insa el apartine fiecaruia in parte.Nu poti explica altuia de ce si cum...de unde vin si care sunt adevarurile ce le descoperi sau intelegi.Pentru ca el sa le inteleaga sa le simta are de dus luptele lui,trebuie sa curga lacrimile lui si nu ale tale.

     Trezirea nu e un drum pe care mergi doar zambind.Vor exista momente cand ajungand sa intelegi sensul vei dori sa te opresti.Acest lucru insa va fi imposibil pentru ca este un drum pe care nu te poti intoarce...el are o singura directie..inainte.Te poti rataci insa pentru ca mai ales acum lumea e plina de idei,teorii,ghizi etc.Trebuie inteles ca nu exista cale usoara,nu exista scurtaturi.Nu poti fi ceva ce spune altcineva...doar daca nu esti slujitorul lui....nu poti manifesta o stare decat fizic...dar in interiorul tau....Eu personal cred ca manifestarea asa cum este expusa in majoritatea cazurilor este o minciuna ambalata frumos si nu numai...Nu poti manifesta prin cuvinte...nu poti creea fizic o stare, prin cuvinte in timp ce in interiorul tau gandurile sunt in haos ..ai rani si traume ce nu le-ai vindecat si ele doar radiaza energie pe o frecventa joasa.

     De aceea, adevărata transformare nu este zgomotoasă. Nu vine cu declarații, titluri sau promisiuni. Ea se vede în felul în care taci, în felul în care alegi să nu rănești, în felul în care îți porți rănile fără să le arunci asupra altora. Se vede în alegeri mici, zilnice, aparent banale, dar care construiesc o altă frecvență a ființei tale.

    A vedea mai mult nu îți dă dreptul să te ridici deasupra celorlalți. Îți dă doar responsabilitatea de a fi mai atent, mai blând, mai prezent. Nu să corectezi lumea, ci să nu mai adaugi haos peste haos. Nu să convingi, ci să fii un exemplu tăcut că se poate trăi și altfel.

     Lumea nu se va schimba pentru că cineva a descoperit un adevăr. Lumea se schimbă atunci când suficienți oameni aleg să nu mai reacționeze din rană, din frică sau din orgoliu. Când aleg să fie conștienți, chiar și atunci când doare. Mai ales atunci.

     Poate că acesta este sensul real al trezirii: nu evadarea din lume, ci asumarea ei. Nu ruperea de uman, ci înțelegerea lui profundă. Nu perfecțiunea, ci onestitatea față de tine însuți.

      Și dacă există un adevăr simplu care merită păstrat, acesta este ca nu ești aici să salvezi pe nimeni.

Ești aici să fii real!

                                                         -Ady-

                                 Ar-sha'el....the one between worlds

vineri, 30 ianuarie 2026

Teorii vs adevar vs iluzii


   Exista o teorie care spune ca o civilizatie care avanseaza tehnologic insa nu si moral,psihic sau spiritual , in cele din urma este sortita autodistrugerii....asta o stiu de mult poate de inainte de a citi cu adevarat despre aceasta teorie ..exemple sunt Atlantida,sau poate chiar si cei ce au construit piramidele..

   Ideea in sine care ma intriga este insa ...daca mai sunt oameni ca mine care inteleg,vad,stiu ca drumul umanitatii este sumbru ...de ce totusi nu se face ceva in acest sens ...insa tot eu vin si spun liberul arbitru ... dar acest liber arbitru trebuie inteles.

   Da, teoria există .. și nu e una marginală. Apare sub forme diferite la gânditori foarte serioși, de la Platon (Atlantida ca avertisment), la Toynbee, Spengler, până la ecouri moderne în filosofia riscului existențial. Ideea de bază e simplă și dură:
când puterea crește mai repede decât conștiința, distrugerea devine doar o chestiune de timp.
Ce ma frământă pe mine însă e partea cea mai grea a ecuației: dacă există oameni care văd asta, de ce nu se schimbă direcția?
Aici sunt apare un adevăr incomod dar real.Cei care „văd” sunt întotdeauna minoritari.Nu pentru că ar fi mai buni, ci pentru că:
-conștiința cere asumare;
-asumarea doare;
-majoritatea oamenilor caută siguranță, nu adevăr.
    Istoric vorbind, civilizațiile nu se schimbă prin treziri colective, ci prin crize. Înainte de prăbușire, avertismentele sunt aproape mereu ignorate sau ridiculizate.Sistemele mari nu sunt conduse de conștiință, ci de inerție.Odată ce un sistem (economic, politic, cultural) atinge o anumită masă, el nu mai poate fi „convins”.Poate doar accelerat,frânat temporar,sau lăsat să se consume.


   Aici apare iluzia:
-„de ce nu se face ceva?”
Pentru că „a face ceva” ar însemna ca majoritatea să accepte pierderea confortului, a controlului, a identității. Asta nu se întâmplă decât când alternativa este dispariția.Liberul arbitru nu funcționează la nivel de specie.Asta e una dintre confuziile cele mai dureroase.Individul are liber arbitru.Masele au reacție.
Umanitatea, ca întreg, nu „alege” lucid. Ea răspunde la presiune. De aceea:
schimbarea vine târziu,aproape întotdeauna după pierderi masive si rareori elegant.
Rolul individual in aceasta ecuatie nu este să se „salveze lumea”.
Și aici e poate cel mai important punct, pe care mulți îl ratează și se ard.Cei care văd nu sunt meniți să:
-conducă masele,
-forțeze trezirea,
-corecteze direcția globală.
Ci să:
-păstreze focul aprins;
-fie martori lucizi;
-creeze insule de sens, nu continente.
     Istoric, asta e constant: șamanii, filozofii, eremiții, „nebunii frumoși”  nu au schimbat imperii, dar au salvat esența umană pentru ce vine după.
Drumul e sumbru, dar nu lipsit de sens
Da, direcția actuală e periculoasă.Nu, nu e prima dată.Și probabil nu va fi ultima.
Întrebarea reală nu este:
„De ce nu se face ceva?”
Ci:
„Ce este al meu să fac, fără să trădez ceea ce sunt?”
Unii strigă.
Alții construiesc.
Alții îngrijesc.
Alții scriu.
Alții pur și simplu nu devin ca lumea pe care o văd.
Și uneori, asta e suficient.

   Mult timp am crezut ca lipsa coerentei dintre indivizii unei societati creeaza haos ca mai apoi distrugerea acelei societati ... insa un ultimul timp am realizat ca schimbarea individuala este cea care creeaza coerenta unui grup de indivizi..a unei societati.
Asta este o corecție de paradigmă:
prima variantă aparține gândirii de masă („dacă ne-am înțelege toți…”)
a doua aparține gândirii conștiente („ordinea apare din interior spre exterior”).Coerența nu se naște din acord între oameni.
Asta e o iluzie socială.Când oamenii caută coerență între ei:
apar compromisuri false,adevărul e diluat,apare conformismul.Rezultatul nu e ordine, ci uniformizare fragilă.O alta iluzie.De aceea societățile „foarte unite” se rup violent: unitatea lor era superficială.Coerența reală începe cu individul.Un om coerent:
-știe ce simte,
-înțelege ce gândește,
-își asumă ce face.
Când aceste trei planuri sunt aliniate, omul devine predictibil moral, chiar dacă este imprevizibil ca opinie.Societatea nu are nevoie de oameni identici.Are nevoie de oameni interiori întregi.Haosul apare când oamenii sunt fragmentați pe dinăuntru.Nu diferențele creează haosul.Incongruența internă îl creează.
Un om care:
-spune una,
-face alta,
-simte altceva,
va proiecta această ruptură în:
-relații,
-instituții,
-ideologii.
O societate e doar o oglindă multiplicată.
Schimbarea individuală este lentă, dar stabilă.Schimbarea colectivă e rapidă, dar instabilă.De aceea revoluțiile ard repede și lasă cenușă.
Un individ schimbat:
-influențează fără să convingă,
-ordonează fără să impună,
-calmează fără să predice.
Asta e coerența adevărată: rezonanță, nu consens.Multi vrem sa facem ceva,sa salvam insa nu asta e sensul...trebuie sa iesim din gândirea salvatorului.
Când un om trece de la:
„lumea trebuie să se schimbe”
la:
„eu trebuie să fiu aliniat”
apare maturitatea spirituală.
Nu e resemnare.
E responsabilitate curată, fără megalomanie.

  O societate devine coerentă nu când oamenii gândesc la fel,
ci când fiecare încetează să se contrazică pe sine.

Ipotetic vorbind ...daca maine o alta civilizatie benevola si avansata ar lua contact cu noi (exceptand legea noninterventiei) si ar incerca sa ne spuna adevarul....nu cred ca ar rezolva nimic ..ba dincontra ar grabi procesul de distrugere...eu asa cred ..pentru ca ar cade religii,lumea ar intelege cine sunt vinovati si s-ar crea revolte sau mai rau razboaie

    Un contact direct, chiar benevol, nu ar salva omenirea în stadiul actual. Ar face exact opusul.Adevărul spus prea devreme este distructiv.Adevărul nu e periculos prin conținut, ci prin nepregătirea receptorului.Dacă mâine o civilizație avansată ar spune:
-cine suntem,
-de unde venim,
-ce minciuni ne-au fost spuse,
-cum funcționează universul și conștiința,
structurile fragile pe care se sprijină lumea s-ar prăbuși instant.
Iar majoritatea oamenilor nu au un centru interior care să absoarbă șocul.
Prăbușirea religiilor nu ar aduce iluminare.Mulți cred greșit că „dacă ar cădea religiile, lumea s-ar trezi”.Nu.Pentru foarte mulți oameni religia nu e cunoaștere,
e structură de siguranță psihologică.
Când o iei:
-apare panică,
apare furia,
-apare nevoia de vinovați.
Iar frica combinată cu furia produce violență, nu adevăr.Identificarea „vinovaților” ar fi explozivă
Dacă s-ar dezvălui manipulări istorice,
elite,experimente,distorsionări deliberate,omenirea nu ar procesa informația matur.
Ar urma vânătoare de vrăjitoare,războaie civile,prăbușirea statelor,folosirea tehnologiei ca armă de răzbunare.Adevărul ar deveni pretext, nu soluție.

  O civilizație cu tehnologie mare și conștiință mică e instabilă.
Noi avem arme de distrugere în masă,inteligență artificială,manipulare biologică,dar emoțional suntem tribali, iar spiritual suntem fragmentați.Un șoc extern ar accelera auto-distrugerea, nu trezirea.
   
De aceea „non-intervenția” nu e lipsă de compasiune.Este înțelepciune.O civilizație matură știe ca nu poți forța integrarea adevărului,nu poți „salva” pe cineva care nu se poate susține interior.
Ajutorul real este:
-subtil,
-lent,
-indirect,
-prin rezonanță, nu revelație.

Parerea mea personala este ca omenirea nu va fi distrusă de o civilizație avansată,
ci de propria incapacitate: 
-de a integra adevărul fără ură,
-de a se trezi ,
-de a discerne adevarul de realitatea iluzorie care o incatuseaza.

                             -Ady-
             Ar-sha'el....the one between worlds

joi, 29 ianuarie 2026

Fii sincer cu tine insuti.(2)

    Natura umană este un complex de simțuri, sentimente și trăiri, atât fizice cât și spirituale.

  


 Nu cred ca exista om pe lumea aceasta care să nu fi avut, măcar o dată, un moment de spiritualitate .. fie el și scurt .. în care să fi simțit că viața este mult mai mult decât simplul fizic.

    Așa cum am mai spus, natura existenței este duală. Scrieri antice, dar și unele mai recente, vorbesc despre acest lucru, uneori chiar îl demonstrează. Cu toate acestea, lumea pare să ignore o realitate care ar complica prezentul grăbit, iluzia unei stabilități simple și comode.

   Nu sunt adeptul ideii de Matrix, însă sunt de acord că, la nivel psihologic, am fost și suntem în continuare influențați. Suntem bombardați zilnic cu evenimente, știri și situații care rareori au darul de a ne face mai fericiți .. dimpotrivă, ne fac mai temători, mai neîncrezători. Aceste stări, adunate peste ceea ce purtăm deja în interior, creează haosul pe care îl vedem astăzi în lume.

    Pentru a stăpâni și corecta ceea ce ne afectează zi de zi, trebuie să începem cu noi înșine.

   Dacă noi suntem haos, lumea din jur nu va fi altfel.

   În acest proces..care este, de fapt, o luptă..este necesară sinceritatea. Sinceritatea cu tine însuți.

    Mințindu-te sau amăgindu-te, nu vei înainta și nu vei câștiga nicio bătălie în drumul către adevăratul tău sine.

    Mulți se luptă cu teama, durerea sau neîncrederea. Aceste aspecte ale ego-ului se formează în timp și nu pot fi dizolvate într-o clipă.

    Teama este un mecanism psihologic natural, născut din autoprotectie, însă de cele mai multe ori ajunge să ne limiteze. Pentru a o depăși, trebuie înțeles motivul care o creează.

    Neîncrederea apare în urma eșecului ..dar acel eșec a fost înțeles? A devenit o lecție, sau doar o rană?

    Durerea se naște din pierderi: oameni dragi, sentimente, relații, trădări. Nimic nu este etern. Natura umană creează sentimente cu ușurință, dar le pierde la fel de repede.

    Chiar și atunci când le înțelegi, le accepți și le vindeci la rădăcină, ele pot reapărea.

   Aici este cheia: ego-ul nu moare, dar nu trebuie să te mai controleze.Ego-ul aprinde scânteia, mintea analizează, iar conștiința filtrează ce este corect și ce nu.

    Undeva, în genetica noastră, toate aceste mecanisme există deja: înțelegerea, compasiunea, dragostea.Dar ne-am sălbăticit. Am uitat să fim noi.

   Nu e nevoie să grăbești nimic. Ceea ce e real în tine știe deja drumul.


                                                         -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds