teama...

    Într-o oarecare măsură, teama este cel mai distructiv sentiment pe care omul îl poate avea. Este un

sentiment complex, născut din multiple idei și procese psihologice. Teama – sau frica – face parte din noi ca mecanism de apărare al fizicului în fața pericolului sau chiar a necunoscutului.

  O gândire liberă, ale cărei granițe nu sunt blocate în dogme sau principii impuse de societate, va simți teama, o va înțelege și, în cele din urmă, o va dizolva.

  Omul, prin natura sa, are un instinct de turmă. Societatea, grupul, îl fac să se simtă mai puternic. Singur devine slab și temător; în grup pare mai curajos. Nu spun că acest instinct nu ar trebui să existe și nici nu promovez individualismul extrem. Am văzut însă destule exemple în care, în siguranța grupului, unii își asumă roluri de lideri, iar în momentul în care teama lovește cu adevărat, „câinele se transformă în pisică”. O exemplificare dură, dar reală: în final, teama învinge.Ne este teamă de abandon, de singurătate, de moarte.Prima se naște din experiențele de viață.A doua din principiile și condiționările sociale.Ultima din neștiință și neînțelegere.

   Cum am mai spus cândva, limbajul este una dintre involuțiile umane. Cuvântul nu mai este real, iar semnificația lui a devenit o armă. Odată cu exprimarea excesivă, omul a uitat să simtă. Istoria este un martor tăcut și se repetă. Civilizația umană a fost și este condusă prin teamă. Oricât de mari ar fi grupurile sau cât de organizate ar fi societățile, teama le-a pus mereu în genunchi.

   Sub conducerea celor care au știință, dar nu și conștiință, drumul a fost ales de mult, iar consecințele sunt vizibile. Teama a fost și rămâne unul dintre cele mai eficiente instrumente de control asupra unei societăți care refuză să-și ridice privirea din pământ. Asta se întâmplă din lipsă de înțelegere, de voință și de conștiință.

   Nu vreau ca aceste cuvinte să fie înțelese greșit. Ceea ce spun nu este o acuzație, ci o invitație la reflecție: ce este autentic, ce vine din interior și ce ne este indus din exterior. Introspecție. Ce îți aparține cu adevărat și ce nu.

   Ca ființe pe această lume trebuie să existăm și să coexistăm. Însă puterea începe din individ și se răsfrânge asupra grupului și a societății. Și asta se vede clar astăzi. Diferența o face direcția în care este folosită această putere. Individualitatea este adesea confundată cu singurătatea – „mă descurc singur”. Poate funcționa în anumite situații, dar când vorbim despre supraviețuire ca grup, ca societate, ca civilizație… nu mai este suficient.

  -Teama nu dispare fugind de ea. Dispare atunci când o înțelegi.

  -Nu lumea trebuie schimbată prima dată. Ci privirea cu care o vezi.

  -Atât timp cât teama ne conduce, vom merge în cerc. Când conștiința preia direcția, drumul se schimbă.

  -Puterea nu este absența fricii. Este claritatea în fața ei.

  -Când încetezi să fugi de teamă, începi să mergi drept.

                                            Ady-

                                 Ar-sha'el....the one between worlds

Nu fi mai presus ca altii...fii real

 A fi om nu este o slabiciune.A arata intelegere,dragoste,sau umilinta nu inseamna slabiciune.Inseamna putere.Prima capcana in momentul in care incepi sa vezi dincolo de iluzie este sa te consideri mai special.Nu,nu esti...esti acelasi pentru societate...Oamenii din jur nu stiu ce vezi tu acum si nu inteleg ce incepi tu sa intelegi ..Pentru ei esti acelasi,chiar daca in interior totul este dat peste cap...ei vor vedea in tine doar schimbari exterioare...cu care se vor obisnui ..De multe ori apare dorinta de singuratate..aici intervine egoul cu teama si de multe ori ...multi cad la acest examen.Singuratatea nu este un lucru rau...defapt singuratea iti va da sansa sa faci ordine in interiorul tau...sa te intelegi,sa te accepti.Apoi vei intelege ca defapt singuratea asa cum o considerai la inceput este o iluzie creata de aceasi mentalitate de grup,societate...si defapt nu esti singur..nu ai fost niciodata.Doar ca nu ai stiut sa asculti .. linistea.

    Foarte multi nu trec de primele stagii ale constientizarii...Viata,oamenii din jurul lor ,adevarul de dincolo de văl nu duc la prea mare bucurie.Si mai e si un numar de oameni a caror timp nu a sosit inca.De retinut pentru cei ce aleg acest drum....nu poti trezi un om,asa cum nici nu il poti vindeca in interior ..poate doar fizic.Drumul spre intelegere si vindecare poate doar fi aratat ..insa el apartine fiecaruia in parte.Nu poti explica altuia de ce si cum...de unde vin si care sunt adevarurile ce le descoperi sau intelegi.Pentru ca el sa le inteleaga sa le simta are de dus luptele lui,trebuie sa curga lacrimile lui si nu ale tale.

     Trezirea nu e un drum pe care mergi doar zambind.Vor exista momente cand ajungand sa intelegi sensul vei dori sa te opresti.Acest lucru insa va fi imposibil pentru ca este un drum pe care nu te poti intoarce...el are o singura directie..inainte.Te poti rataci insa pentru ca mai ales acum lumea e plina de idei,teorii,ghizi etc.Trebuie inteles ca nu exista cale usoara,nu exista scurtaturi.Nu poti fi ceva ce spune altcineva...doar daca nu esti slujitorul lui....nu poti manifesta o stare decat fizic...dar in interiorul tau....Eu personal cred ca manifestarea asa cum este expusa in majoritatea cazurilor este o minciuna ambalata frumos si nu numai...Nu poti manifesta prin cuvinte...nu poti creea fizic o stare, prin cuvinte in timp ce in interiorul tau gandurile sunt in haos ..ai rani si traume ce nu le-ai vindecat si ele doar radiaza energie pe o frecventa joasa.

     De aceea, adevărata transformare nu este zgomotoasă. Nu vine cu declarații, titluri sau promisiuni. Ea se vede în felul în care taci, în felul în care alegi să nu rănești, în felul în care îți porți rănile fără să le arunci asupra altora. Se vede în alegeri mici, zilnice, aparent banale, dar care construiesc o altă frecvență a ființei tale.

    A vedea mai mult nu îți dă dreptul să te ridici deasupra celorlalți. Îți dă doar responsabilitatea de a fi mai atent, mai blând, mai prezent. Nu să corectezi lumea, ci să nu mai adaugi haos peste haos. Nu să convingi, ci să fii un exemplu tăcut că se poate trăi și altfel.

     Lumea nu se va schimba pentru că cineva a descoperit un adevăr. Lumea se schimbă atunci când suficienți oameni aleg să nu mai reacționeze din rană, din frică sau din orgoliu. Când aleg să fie conștienți, chiar și atunci când doare. Mai ales atunci.

     Poate că acesta este sensul real al trezirii: nu evadarea din lume, ci asumarea ei. Nu ruperea de uman, ci înțelegerea lui profundă. Nu perfecțiunea, ci onestitatea față de tine însuți.

      Și dacă există un adevăr simplu care merită păstrat, acesta este ca nu ești aici să salvezi pe nimeni.

Ești aici să fii real!

                                                         -Ady-

                                 Ar-sha'el....the one between worlds

Teorii vs adevar vs iluzii

   Exista o teorie care spune ca o civilizatie care avanseaza tehnologic insa nu si moral,psihic sau spiritual , in cele din urma este sortita autodistrugerii....asta o stiu de mult poate de inainte de a citi cu adevarat despre aceasta teorie ..exemple sunt Atlantida,sau poate chiar si cei ce au construit piramidele..

   Ideea in sine care ma intriga este insa ...daca mai sunt oameni ca mine care inteleg,vad,stiu ca drumul umanitatii este sumbru ...de ce totusi nu se face ceva in acest sens ...insa tot eu vin si spun liberul arbitru ... dar acest liber arbitru trebuie inteles.

   Da, teoria există .. și nu e una marginală. Apare sub forme diferite la gânditori foarte serioși, de la Platon (Atlantida ca avertisment), la Toynbee, Spengler, până la ecouri moderne în filosofia riscului existențial. Ideea de bază e simplă și dură:
când puterea crește mai repede decât conștiința, distrugerea devine doar o chestiune de timp.
Ce ma frământă pe mine însă e partea cea mai grea a ecuației: dacă există oameni care văd asta, de ce nu se schimbă direcția?
Aici sunt apare un adevăr incomod dar real.Cei care „văd” sunt întotdeauna minoritari.Nu pentru că ar fi mai buni, ci pentru că:
-conștiința cere asumare;
-asumarea doare;
-majoritatea oamenilor caută siguranță, nu adevăr.
    Istoric vorbind, civilizațiile nu se schimbă prin treziri colective, ci prin crize. Înainte de prăbușire, avertismentele sunt aproape mereu ignorate sau ridiculizate.Sistemele mari nu sunt conduse de conștiință, ci de inerție.Odată ce un sistem (economic, politic, cultural) atinge o anumită masă, el nu mai poate fi „convins”.Poate doar accelerat,frânat temporar,sau lăsat să se consume.

   Aici apare iluzia:

-„de ce nu se face ceva?”
Pentru că „a face ceva” ar însemna ca majoritatea să accepte pierderea confortului, a controlului, a identității. Asta nu se întâmplă decât când alternativa este dispariția.Liberul arbitru nu funcționează la nivel de specie.Asta e una dintre confuziile cele mai dureroase.Individul are liber arbitru.Masele au reacție.
Umanitatea, ca întreg, nu „alege” lucid. Ea răspunde la presiune. De aceea:
schimbarea vine târziu,aproape întotdeauna după pierderi masive si rareori elegant.
Rolul individual in aceasta ecuatie nu este să se „salveze lumea”.
Și aici e poate cel mai important punct, pe care mulți îl ratează și se ard.Cei care văd nu sunt meniți să:
-conducă masele,
-forțeze trezirea,
-corecteze direcția globală.
Ci să:
-păstreze focul aprins;
-fie martori lucizi;
-creeze insule de sens, nu continente.
     Istoric, asta e constant: șamanii, filozofii, eremiții, „nebunii frumoși”  nu au schimbat imperii, dar au salvat esența umană pentru ce vine după.
Drumul e sumbru, dar nu lipsit de sens
Da, direcția actuală e periculoasă.Nu, nu e prima dată.Și probabil nu va fi ultima.
Întrebarea reală nu este:
„De ce nu se face ceva?”
Ci:
„Ce este al meu să fac, fără să trădez ceea ce sunt?”
Unii strigă.
Alții construiesc.
Alții îngrijesc.
Alții scriu.
Alții pur și simplu nu devin ca lumea pe care o văd.
Și uneori, asta e suficient.

   Mult timp am crezut ca lipsa coerentei dintre indivizii unei societati creeaza haos ca mai apoi distrugerea acelei societati ... insa un ultimul timp am realizat ca schimbarea individuala este cea care creeaza coerenta unui grup de indivizi..a unei societati.
Asta este o corecție de paradigmă:
prima variantă aparține gândirii de masă („dacă ne-am înțelege toți…”)
a doua aparține gândirii conștiente („ordinea apare din interior spre exterior”).Coerența nu se naște din acord între oameni.
Asta e o iluzie socială.Când oamenii caută coerență între ei:
apar compromisuri false,adevărul e diluat,apare conformismul.Rezultatul nu e ordine, ci uniformizare fragilă.O alta iluzie.De aceea societățile „foarte unite” se rup violent: unitatea lor era superficială.Coerența reală începe cu individul.Un om coerent:
-știe ce simte,
-înțelege ce gândește,
-își asumă ce face.
Când aceste trei planuri sunt aliniate, omul devine predictibil moral, chiar dacă este imprevizibil ca opinie.Societatea nu are nevoie de oameni identici.Are nevoie de oameni interiori întregi.Haosul apare când oamenii sunt fragmentați pe dinăuntru.Nu diferențele creează haosul.Incongruența internă îl creează.
Un om care:
-spune una,
-face alta,
-simte altceva,
va proiecta această ruptură în:
-relații,
-instituții,
-ideologii.
O societate e doar o oglindă multiplicată.
Schimbarea individuală este lentă, dar stabilă.Schimbarea colectivă e rapidă, dar instabilă.De aceea revoluțiile ard repede și lasă cenușă.
Un individ schimbat:
-influențează fără să convingă,
-ordonează fără să impună,
-calmează fără să predice.
Asta e coerența adevărată: rezonanță, nu consens.Multi vrem sa facem ceva,sa salvam insa nu asta e sensul...trebuie sa iesim din gândirea salvatorului.
Când un om trece de la:
„lumea trebuie să se schimbe”
la:
„eu trebuie să fiu aliniat”
apare maturitatea spirituală.
Nu e resemnare.
E responsabilitate curată, fără megalomanie.

  O societate devine coerentă nu când oamenii gândesc la fel,
ci când fiecare încetează să se contrazică pe sine.

Ipotetic vorbind ...daca maine o alta civilizatie benevola si avansata ar lua contact cu noi (exceptand legea noninterventiei) si ar incerca sa ne spuna adevarul....nu cred ca ar rezolva nimic ..ba dincontra ar grabi procesul de distrugere...eu asa cred ..pentru ca ar cade religii,lumea ar intelege cine sunt vinovati si s-ar crea revolte sau mai rau razboaie

    Un contact direct, chiar benevol, nu ar salva omenirea în stadiul actual. Ar face exact opusul.Adevărul spus prea devreme este distructiv.Adevărul nu e periculos prin conținut, ci prin nepregătirea receptorului.Dacă mâine o civilizație avansată ar spune:
-cine suntem,
-de unde venim,
-ce minciuni ne-au fost spuse,
-cum funcționează universul și conștiința,
structurile fragile pe care se sprijină lumea s-ar prăbuși instant.
Iar majoritatea oamenilor nu au un centru interior care să absoarbă șocul.
Prăbușirea religiilor nu ar aduce iluminare.Mulți cred greșit că „dacă ar cădea religiile, lumea s-ar trezi”.Nu.Pentru foarte mulți oameni religia nu e cunoaștere,
e structură de siguranță psihologică.
Când o iei:
-apare panică,
apare furia,
-apare nevoia de vinovați.
Iar frica combinată cu furia produce violență, nu adevăr.Identificarea „vinovaților” ar fi explozivă
Dacă s-ar dezvălui manipulări istorice,
elite,experimente,distorsionări deliberate,omenirea nu ar procesa informația matur.
Ar urma vânătoare de vrăjitoare,războaie civile,prăbușirea statelor,folosirea tehnologiei ca armă de răzbunare.Adevărul ar deveni pretext, nu soluție.

  O civilizație cu tehnologie mare și conștiință mică e instabilă.
Noi avem arme de distrugere în masă,inteligență artificială,manipulare biologică,dar emoțional suntem tribali, iar spiritual suntem fragmentați.Un șoc extern ar accelera auto-distrugerea, nu trezirea.
   

De aceea „non-intervenția” nu e lipsă de compasiune.Este înțelepciune.O civilizație matură știe ca nu poți forța integrarea adevărului,nu poți „salva” pe cineva care nu se poate susține interior.
Ajutorul real este:
-subtil,
-lent,
-indirect,
-prin rezonanță, nu revelație.

Parerea mea personala este ca omenirea nu va fi distrusă de o civilizație avansată,
ci de propria incapacitate: 

-de a integra adevărul fără ură,

-de a se trezi ,

-de a discerne adevarul de realitatea iluzorie care o incatuseaza.

                             -Ady-

             Ar-sha'el....the one between worlds

Fii sincer cu tine insuti.(2)

    Natura umană este un complex de simțuri, sentimente și trăiri, atât fizice cât și spirituale.

  

 Nu cred ca exista om pe lumea aceasta care să nu fi avut, măcar o dată, un moment de spiritualitate .. fie el și scurt .. în care să fi simțit că viața este mult mai mult decât simplul fizic.

    Așa cum am mai spus, natura existenței este duală. Scrieri antice, dar și unele mai recente, vorbesc despre acest lucru, uneori chiar îl demonstrează. Cu toate acestea, lumea pare să ignore o realitate care ar complica prezentul grăbit, iluzia unei stabilități simple și comode.

   Nu sunt adeptul ideii de Matrix, însă sunt de acord că, la nivel psihologic, am fost și suntem în continuare influențați. Suntem bombardați zilnic cu evenimente, știri și situații care rareori au darul de a ne face mai fericiți .. dimpotrivă, ne fac mai temători, mai neîncrezători. Aceste stări, adunate peste ceea ce purtăm deja în interior, creează haosul pe care îl vedem astăzi în lume.

    Pentru a stăpâni și corecta ceea ce ne afectează zi de zi, trebuie să începem cu noi înșine.

   Dacă noi suntem haos, lumea din jur nu va fi altfel.

   În acest proces..care este, de fapt, o luptă..este necesară sinceritatea. Sinceritatea cu tine însuți.

    Mințindu-te sau amăgindu-te, nu vei înainta și nu vei câștiga nicio bătălie în drumul către adevăratul tău sine.

    Mulți se luptă cu teama, durerea sau neîncrederea. Aceste aspecte ale ego-ului se formează în timp și nu pot fi dizolvate într-o clipă.

    Teama este un mecanism psihologic natural, născut din autoprotectie, însă de cele mai multe ori ajunge să ne limiteze. Pentru a o depăși, trebuie înțeles motivul care o creează.

    Neîncrederea apare în urma eșecului ..dar acel eșec a fost înțeles? A devenit o lecție, sau doar o rană?

    Durerea se naște din pierderi: oameni dragi, sentimente, relații, trădări. Nimic nu este etern. Natura umană creează sentimente cu ușurință, dar le pierde la fel de repede.

    Chiar și atunci când le înțelegi, le accepți și le vindeci la rădăcină, ele pot reapărea.

   Aici este cheia: ego-ul nu moare, dar nu trebuie să te mai controleze.Ego-ul aprinde scânteia, mintea analizează, iar conștiința filtrează ce este corect și ce nu.

    Undeva, în genetica noastră, toate aceste mecanisme există deja: înțelegerea, compasiunea, dragostea.Dar ne-am sălbăticit. Am uitat să fim noi.

   Nu e nevoie să grăbești nimic. Ceea ce e real în tine știe deja drumul.

                                                         -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds

Trauma,durere,rana vs vindecare

      Viața, cu suișurile și coborâșurile ei ..uneori adevărate prăpăstii.. ne formează. Ne modelează personalitatea, comportamentul, egoul. Contrar a ceea ce tindem să credem, nici lumea din jur și nici ceilalți nu sunt vinovați pentru ceea ce devenim. Există liber arbitru, există alegerea de a fi ceea ce vrem să fim.

    Din nefericire, omul devine conștient de sine adesea abia în fața propriei prăbușiri. Mulți dintre noi purtăm în suflet dureri neexprimate, sentimente neîmplinite, tristeți și neajunsuri. Le adunăm încet, dar constant, până când ne umplem de amărăciune și ajungem să nu mai vedem clar nici măcar propria viață. Lumea din jur devine și ea distorsionată.

    Oricât de pozitivi am încerca să fim, propriul nostru întuneric ne influențează viața interioară și relația cu exteriorul. Nu scriu pentru a acuza lumea, dar nici pentru a o apăra. Rolul meu este să înțeleg, nu să judec; să aduc claritate, nu verdict.

 

     Orice sentiment negativ .. tristețe, durere, iubire neîmpărtășită sau trădată ..dacă este ignorat sau neînțeles, sapă adânc în psihicul nostru și ajunge să ne modifice felul de a fi. Spuneam cândva că nu vreau să urăsc, pentru că ura și orice emoție negativă lăsată să prindă rădăcină în inimă este ca o buruiană: va răsări mereu. Este o metaforă, dar una cât se poate de reală.

    Am întâlnit recent un om în care am simțit multă frustrare, probabil teamă de durere sau de abandon, mascată sub o falsă milă. Nu este un caz singular. De când mă știu am fost empatic: am simțit stările celor din jur și, de multe ori, le-am preluat. Am învățat însă că empatia nu înseamnă întuneric sau manipulare; empatia este, prin definiție, capacitatea de a simți, nu de a răni. De multe ori am simțit cum liniștea se așază în jurul meu, chiar și în prezența mai multor oameni. Acest lucru m-a convins că gândul este, într-adevăr, o formă de energie care se manifestă, chiar dacă nu o putem vedea.

    Traumele pe care le purtăm fac parte din viața noastră, dar nu ar trebui să ne definească. Lupta interioară pe care o ducem va avea întotdeauna un câștigător: lumina sau întunericul. Alegerea ne aparține. Este important însă să înțelegem că aceste două forțe nu pot exista una fără cealaltă. Doar intrând în întuneric putem înțelege rostul luminii și invers. Suntem ființe duale ..fizic și spiritual ..iar liberul arbitru este atât dar, cât și povară.

    Astăzi, internetul este plin de oameni care promit vindecare rapidă. Trăim în secolul vitezei și sperăm, inevitabil, la soluții ușoare. Nu acuz pe nimeni, dar cred cu tărie că nimeni nu ne poate vindeca în locul nostru. Alții ne pot ajuta să înțelegem de unde vine durerea, ce a creat rana, dar vindecarea vine doar din interior: prin înțelegere, iubire și iertare. Nu rostite mecanic, ci simțite cu adevărat.

   Dacă iertarea rămâne doar un cuvânt, dacă înțelegerea nu ajunge în inimă, nu facem decât să acoperim o rană cu un covor subțire. Mai devreme sau mai târziu, vom călca din nou pe ea. Vom purta o mască zâmbitoare, în spatele căreia va rămâne aceeași durere.

   Autosugestia și afirmațiile pot ajuta, dar doar atunci când sunt susținute de conștientizare. Fără aceasta, ele devin o formă de autoiluzionare. Nu le neg utilitatea, dar nici nu le pot considera suficiente.

   Suntem diferiți ca oameni, dar funcționăm după aceleași principii. Dacă alții pot, înseamnă că este posibil. Dacă alții nu pot, nu înseamnă că noi nu putem. Totul începe cu voința.

    Trezirea conștiinței este un proces dificil. Mulți îl încep, puțini îl duc până la capăt. Viața intervine, oboseala se adună, iar fără susținere mulți se opresc. Este nevoie de voință, de putere, de încredere și, mai presus de toate, de speranță. Nu de credință oarbă, ci de speranța lucidă că schimbarea este posibilă.

    Am revenit aici pe blog nu ca un învățător, nu ca guru sau ghid. Sunt doar o mână întinsă celor care poate au nevoie de susținere, să știe că nu sunt singuri pe acest drum.
Nu promit vindecare, pentru că vindecarea este un proces personal. Pot fi însă vocea care susține, care îți dă curaj atunci când drumul tău pare prea greu sau prea tăcut.

                                                              -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds

Firmituri...

 Cele Zece Porunci ale lui Thoth – Tabletele Cunoașterii

☀️1. Eu sunt Thoth, scribul Adevărului viu,
cel ce a scos mintea omului din robia neștiinței.
Să nu ai alți dumnezei în afară de Adevăr, căci Adevărul este soarele care nu apune și singura lumină care nu minte.
☀️2.Să nu-ți faci chip cioplit din frică, dorință sau putere,
nici asemănare a celor din cer, de pe pământ
sau din adâncuri.
Nu te închina formei,
căci forma trece.
Caută esența,
căci numai ea rămâne.
☀️3.Să nu rostești Numele Divin în mânie, răzbunare sau minciună,
nici să-l folosești ca armă asupra altora.
Eu nu pedepsesc,
dar gândul tău te va conduce exact acolo unde l-ai trimis.
☀️4.Adu-ți aminte de odihna minții, de ziua a șaptea a echilibrului.
Nu sfinți prin ritual gol,
ci prin învățătură și tăcere.
Căci tot ce intră în tine
trebuie să iasă curat.
☀️5.Cinstește pe tatăl și pe mama ta, dar dacă rătăcesc în întuneric, nu le urma pașii, ci roagă-te pentru ei. Acolo unde este lumină în tine,
întunericul din ei se va topi.
☀️6.Să nu ucizi.
Nici prin sabie, nici prin cuvânt, nici prin nepăsare.
Să nu aduci jertfă de sânge, căci viața nu cere moarte.
Singura jertfă este mâna întinsă către cel căzut.
Despre aceasta voi scrie în Cartea Vieții.
☀️7.Să nu-ți risipești iubirea pe plăceri care te golesc, căci desfrâul rupe legătura dintre inimă și spirit.
Iubirea retrasă doare,
dar iubirea trădată moare.
☀️8.Să nu furi.
Nici lucruri, nici timp, nici energie.
Cere și vei primi,
bate și ți se va deschide.
Furtul este semnul celui care a uitat că Universul oferă.
☀️9.Să nu minți, nici să întorci adevărul împotriva aproapelui tău.
Cuvântul fals se întoarce întotdeauna la cel ce l-a rostit.
Eu te cunosc dinainte de vorbă.
☀️10.Să nu dorești mai mult decât îți este necesar.
Căci lăcomia șterge chipul sufletului.
Fii cumpătat, și vei primi fără să ceri.
Fii echilibrat,

și nu vei pierde nimic. 

(text preluat)

Ne-au fost lasate firmituri ,in texte vechi,in scrieri,in istorie...pentru a intelege,pentru a vedea adevarata noastra natura..existenta...insa au fost in mare parte ascunse,tinute in secret..de ce...nu am sa emit acum teorii..nu consider necesar.

V-ati intrebat vreodata daca in povestile purtate din neam in neam,oral, nu exista un sambure de adevar...in folclorul oricarei tari exista astfel de povesti care au ceva mistic,spiritual...de ce oare...cazualitate si coincidenta...De ce in toate religiile pamantului apar evenimente comune desi dogmele si cerintele sunt diferite.

Nu e usor sa cauti raspunsuri...nici sa incerci sa le intelegi...cert este ca voit sau nevoit umanitatea se indeparteaza de adevarata ei natura...din graba,indiferenta..sub influenta vitezei tehnologice uitam adevarata noastra natura si devenim ..mai goi,mai reci si indiferenti fața de viața.

Cum spuneam ,suntem corpuri fizice cu esenta spirituala,divina.Sufletul nu va prelua controlul fizicului,nu pentru asta se afla aici ..dar prin activarea sau dezvoltarea constiintei poti fi tu ca el.Constiinta insa este defapt cel mai esential si ultimul strat fizic catre suflet.Celelalte straturi sunt mintea si ego-ul..Egoul judeca,impune,mintea analizeaza,cauta raspunsuri ,solutii...constiinta le filtreaza si intelege...Contrar multor idei din procesul de trezire care spun ca trebuie sa iti ucizi egoul...egoul nu trebuie sa moara...toate trei fac parte din viata fizica...din cea ce esti...trebuie doar sa inveti sa le controlezi.Doar asa se echilibreaza balanta...si vine pacea interioara,linistea,intelegerea...si vei auzi ,,vocea" sufletului.

Traim aici in aceasta lume,si nimic nu vine sau ni se ofera pe tava.Uni vin cu ,,daruri"..alti fara..unii dobandesc aceste daruri,altii le pierd ...viata asa cum e ea ne duce pe drumuri ocolitoare ,sau poate ne indeparteaza de cea ceam vrea sa fim.Esenta se pierde pentru ca purtam in noi rani care nu vrem sa le vindecam,cicatrici ce nu le lasam sa se inchida....si ele ne vor controla toata existenta.Acesta este egoul...e mecanismul de dezvoltare intelegere si aparare fizic aici.E normal sa fie asa,si aici inteleg si accept faptul ca viata creaza monstrii,insa nu inteleg lipsa dorintei de a intege,de a fi mai bun.Lectiile ce le primim de la viata dor,sau ne fac cea ce suntem..insa fara a intelege lectia in sine e fara rost si repetam.Zicala romaneasca ,, un sut in dos, un pas inainte" e foarte reala...daca o intelegi cu adevarat si nu o accepti doar la nivel fizic...firmiturile?Foarte multi poarta rani ce par ca nu vor sa se inchida...copilarii nefericite,parinti toxici,relatii toxice,karma...Consider karma un fapt real daca este sa ne gandim la capacitatea gandului de a crea energie,si energia ce se naste in noi,o oferim,intodeuna  ne afecteza pe noi intai si apoi pe cei din jur.Sunt deacord cu faptul sau idea de karma neamului,defaptin sine idea este nu al neamului tau,familiei...ci a neamului omenesc...Daca gandul unui om creeza energie negativa...suntem multi pe aceasta lume...de aici  se poate intelege restul.Este un proces natural...de aici am inteles si idea ,,copii platesc pacatele parintilor".Ce ar fi daca incet ,pas cu pas am schimba mentalitatea,gandurile in bine,comportamentul...utopie sau ceva real...posibil insa greu...Nu suntem perfecti,nici eu nu sunt,imperfectiunea  insa face parte din noi dar nu este ceva ce nu se poate corecta,trebuie inteles doar faptul ca egoul prin natura lui creaza reactia la analiza mintii...dar constinta daca este acolo intelege filtreaza ce este corect si ce nu,si chiar de egoul creeaza un gand negativ ,constiinta il va intelege dar nu il va lasa sa ne dirijeze.Asta inseamna alchimia interioara..sa transformi si sa inveti sa opresti instictele fizice atunci cand e nevoie,sa transformi umbra,intunericul ,in lumina ,bunatate,dragoste.

                                                              -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds

Cunoaște-te pe tine însuți (1)

În tine se află începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor.

Cine se cunoaște pe sine, cunoaște Universul.

Așa cum este Sus, așa este și Jos

Microcosmosul reflectă macrocosmosul.

Tot ce se întâmplă în tine se întâmplă și în afara ta.

Totul este in Minte

Realitatea este o expresie a conștiinței.

Gândul este forță creatoare.

Stăpânește-ți gândurile

Cine nu își conduce mintea este condus de ea.

Disciplina interioară este cheia puterii reale.

Nu folosi cunoașterea pentru dominare

Cunoașterea oferită fără înțelepciune distruge.

Puterea adevărată vindecă, nu subjugă.

Respectă viața în toate formele ei

Tot ce trăiește participă la aceeași sursă.

A răni viața înseamnă a te răni pe tine.

Înțelege Legea Cauzei și Efectului

Nimic nu este întâmplător.

Ceea ce emiți se întoarce, transformat dar fidel.

Transmută, nu reprima

Transformă umbrele în lumină.

Alchimia adevărată este interioară.

Caută Echilibrul

Între lumină și întuneric, între acțiune și repaus.

Dezechilibrul aduce haos, armonia aduce putere.

Amintește-ți că ești nemuritor în esență

Corpul trece, conștiința continuă.

Frica dispare când îți amintești cine ești.

   O veche zicala tibetana spunea ca un om ce intelege lumea este intelept,dar un om ce se intege pe sine insusi, ce este, este nemuritor.Usor in cuvinte greu in practica,dar nu imposibil.Ca natura fizica,umana, suntem coplesiti de sentimente,trairi.care nu ajuta in acest sens.Viata de zi cu zi ne umple de situati ,de ganduri,de multe ori haotice care nu fac altceva decat sa ne departeze de esenta...esenta vietii,esenta noastra.

  Stiu de mult ca gandul si trairele,sentimentele,tot ce trece prin mintea nastra sunt energie,la propiu.De asemenea stiu ca aceasta energie influenteaza... inflenteaza atat lumea din noi cat si cea din jurul nostru.Atentie insa...am spus influenteaza nu modifica curent(instant sau la comanda).Pe internet circula tot felul de de fraze,idei cum ca daca iti creezi un fel de autosugestie sau afirmatii rezolvi situatii prezente sau viitoare....Hmmm....pentru o minte slaba,o constiinta adormita e totul simplu.Defapt genul asta de actiune apartine medicinei moderne ,care nu mai trateaza boala ci simptomele....Am invatat asta pe propia piele....cum spuneam odata de mult nu poti acoperi o gaura in tine cu o patura(cu un zambet)Omul este ca un puzzle si viata asa cum e ea te poate face sa pierzi cate o piesa ..sau mai multe...si ca natura umana avem tendinta de superficialitate si incercam sa acoperim golul cu idei...sau trairi....in final piese ce nu se potrivesc.De acea spun ca defapt golul nu se acopera ci se umple ...cu intelegere...ce la creat,de ce sa creat,cum il umplu sau vindec.

    Afirmatiile sau autosugestia sunt utile doa atunci cand intelgi cu adevarat cine esti , cum esti si de ce esti.Ele nu creeaza ci intaresc cea ce deja este in tine.Folosindu-le fara ca tu sa fi o baza solida e ca si cum ai incerca sa construiesti o casa pe nisip...fara temelie....dar nimeni din ce am vazut pe internet nu explica asta...sau poate nu am vazut eu.Nimic din aceasta lume ,acest univers,dimensiune..spunetii cum vreti..nu este fara rost.In haousul aparent al existentei exista perfectiune .. insa o vezi sau intelegi doar daca vrei.

      Lumea din jur,viata asa cum este ea acum pare tot mai mult inclinata spre consumerism si superficialitate,pe indiferenta,egoism si asta nu e un drum bun...e drumul spre haos ,spre distrugere.Daca am fi mai multi ce sa intelegem asta ar fi bine insa ma tem pentru viitor.Cum am spus odata de mult se pare ca civilizatia umana a ramas repetenta la materia istorie...si ca atare ..prezentul..Defapt aici sunt alte inflente si aspecte care imping umanitatea pe acest drum ,dar asta e subiect pentru alta postare.Idea este ca noi oamenii daca nu cautam sa ne trezim, sa intelegem ca acest drum nu este bun...nu mai exista viitor..sau daca exista...e sumbru

    Fenomenul ,,trezirea"...a devenit un trend....o haina,o bijuterie...cu care te lauzi sau te afisezi in fata altora....realitatea insa este alta....si nu e pozitiva.Ca sa te poti numi trezit..nu poti sa fi doar un adept al unor idei,principii..trebuie intai sa le intelegi sa le aplici in tine insuti si apoi in jur..Trezirea nu e un lucru usor cum pare si nu e posibil pentru oricine.Cum am spus...eu cred ca te poti numi trezit abia dupa ce te vindeci pe tine insuti ...te intelegi,accepti ce esti, te completezi  si abia apoi inveti sa controlezi cea ce se numeste ego,mintea,gandul...partea umana din tine.Trezirea in sine cred ca incepe cand cautand sa faci ordine in haosul din tine ,din interiorul tau  gasesti ceva..in interiorul tau...o alta voce,o voce care poate ai mai auzit-o dar nu ai tinut cont de ea.Acea voce apartine sufletului tau...Am spus voce pentru dinamica textului...insa nu e voce...e ceva care iti transmite simturi,trairi,sentimente...intelegere,intelepciune.

    Pentru a face inteles mai bine fenomenul de trezire ar trebui inteleles intai idea de suflet si idea de constiinta.

1)sufletul:

-este principiul viu al fiintei,sursa identitatii tale reale,ceea ce esti nu ceea ce gandesti despre tine

-este memoria profunda nu neaparat ca amintiri sau imagini,ci sensuri,tendinte sau chemari

-genereaza trairea,dragostea,dor,sens,apartenenta

-mentine coerenta fiintei dincole de corp ,roluri si timp

-simte inainte ca mintea sa inteleaga

..sufletul nu analizeaza ,nu cauta sa inteleaga...el deja stie..nu este emotie dar, emotiile ce vin din el sunt diferitede cele fizice...el nu gandeste in locul tau dar daca il asculti te ajuta sa iti pui ordine in ale tale

-sufletul este ceea ce ramane cand toate explicatiile cad

2)constiinta

-este capacitatea de a fi martor la existenta,de a observa.a intelege,a alege

-observa ganduri,trairi,impulsuri,emotii si face diferenta dintre adevar si iluzie

-permite alegerea corecta nu cea automata

-creeaza responsabilitate,etica,intelegere,intelepciune

-poate fi ingusta sau larga,adormita sau treaza,fragmentata sau integrata

-..mai simplu spus este modul in care iti integi,vezi,simti sufletul

Relatia dintre aceste doua te va face sa intelegi ca sufletul este sursa ,divinul din tine,lumina...constiinta fiind instrumentul pentru acesta intelegere,corpul este doar un suport(vehicul) in timp.Un corp cu suflet dar fara o constiinta trezita aste doar un corp ...o existenta mecanica.Un corp ce le are pe amandoua dar nu le uneste are o inteligenta rece,un gol interior,e lipsit de unele esente importante precum dragoste,ssens apartenenta.Un corp ce a unit cele doua elemente are claritate,pace,sens

Un suflet se exprima prin constiinta

                                                            -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds