ultimele ginduri...

    Asa cum ani trec...la fel si noi trecem...traim,dorim,visam....speram...toate in functie de ceea ce sintem si ceea ce viata ne ofera sau ne ia.UNii dintre noi ne schimbam,incet fara sa ne dam seama ... viata e cea care ne ajuta...sau ne obliga..putini dintre noi ramanem aceasi...In curind se va incheia cel de-al 34 an al vietii mele...viata in care am ratacit...am cautat ....am incercat sa fiu ceea ce sufletul mi-a cerut...sau ce viata a incercat sa-mi cearaCu toate ca sint balanta ca zodie nu am reusit sa-mi gasesc niciodata echilibrul...nu am reusit sa echilibrez sufletul ce-l port cu societateain care traiesc...Spre diferenta de lumea din jurul meu am avut un atu in plus...amintiri....amintiri ce mult timp nu le-am inteles...si poate nici acum nu le inteleg...iar acest lucru ma facut diferit...si intrun fel ma exclus...spun asta pentru ca de multe ori o simt...Am avut dreptul sa stiu ce inseamna natura reala a omului...si nu cea ce ne-o creaza societatea...si tocmai din acest motiv am ratacit...cautind acel ceva...defapt sigurul lucru ce-mi-a lipsit si continua sa lipseasca...Amexistat intodeauna in extreme...mai mult in cea joasa dar asta e ...nu putem avea totul...si probabil ar trebui sa invat ceva din toate astea...nu reusesc insa...poate nu sint in stare...sau poate pur si simplu imi scapa.Au trecut multi ani sa-mi dau seama...poate prea multi si prea valorosi...dar viata merge inainte...chiar daca inapoi as vrea sa mearga ...nu se poate sint constient si de asta...chiar daca sint momente ca ieri de exemplu cind ridic ochii spre cer si intreb DE CE...in acelasi timp stiind in mare parte de ce totul e asa...Se spune ca raspunsurile sint in noi...nu stiu daca acest raspuns ce il mai caut acum ...e in mine si nu in altcineva...in acel suflet ... acea raza de lumina...
  Mi-am dorit sa fiu aici,unde sint...si trebuia sa fiu...era inevitabil...insa de data asta sint pre multe...ginduri,sentimente ce se invirt haotic in mine...singura realitate neatinsa raminind doar golul creat din prezenta amintirilor...doar caracterul ce ele mi-l-au format.In ultimul timp totul sa accelerat la culme si nu reusesc sa ma mentin...eu cel ce am cautat liniste ..ma departez din ce in ce mai mult de ea fara sa am puterea de a ma opri ...aproape ca nu ma recunosc uneori...nu mai reusesc sa am autocontrol... in nimic...ma pierd in intuneric...nu mie teama de el insa stiu ca e periculos ...pentru mine si poate pentru altii...Hmm...mi se pare atit de ciudat uneori sa nu pot controla ceva ce tine de mine si numai de mine...De cind m-am departat de ce imi era drag totul a luat amploare...la un nivel care acum il privesc si nu imi vine sa cred...in afara de faptul ca sa incheiat o perioda din viata de care as vrea sa-mi amintesc si sa zimbesc dar...as zimbi fals...in mine totul...amintirile ..nevoia de ... Ea sau ... ce reprezinta ea a atins o amploare ce n-o o pot stapini.Dupa cum evolueaza in curind voi pierde controlul total.
    Cu toate astea...cu tot balamucul din mine,cineva...a reusit sa...faca ceva...ce nu m-am asteptat chiar in momentele cele mai grele...a reusit sa-mi aduca un zimbet,o speranta...o picatura de lumina acolo unde intunericul inainta cu toata forta...si chiar daca in mare parte mintea si sufletul mi-au fost pline de ginduri negre pentru o clipa..sau poate mai mult...a reusit prin prezenta si vorbe sa-mi alunge durerea si tristetea...Putini sint cei ce pot face asta...sau poate chiar nu mai sint...si totusi...undeva exista o speranta pina la urma...totusi viata ar putea fi altfel...Intodeauna viata e plina de astfel de momente in care ne prabusim ...si atunci uneori apare cineva..care...face sa ne ridicam din genunchi si sa mergem inainte...Acest lucru trebuie sa-l fac si eu...sa merg mai departe chiar daca tot timpul ce a trecit,toti anii sau scurs in mare parte degeaba...totusi poate totul are un rost...sper sa nu ma amagesc in continuare...in mare parte am obosit...sa alerg in cautarea ...linistii...acum insa stiind sigur ca in mare parte nu o voi gasi in mine...si deci in final cautarea...in mare parte se opreste..aici...pentru prima data stiind ceea ce imi doresc...si chiar daca viata va refuza cu indirjire sa-mi ofere voi ramine ceea ce sint in parte schimbat...efectul vietii..dar acelasi eu...acelasi romantic,acelasi sentimental...acelasi incapatinat (in anumite chestii)...acelasi om asa cum viata de pina acum ma creat...

...where...

I want to be where the angels never cry
I want to be where love is something warm ...in us, not just an illusion
I want to be where ... I never feel empty inside
I want to be where ... I will not be ever afraid
I want to be where you are ... my dream

SARBATORI FERICITE

Fie ca fulgi de nea sa va aduca cu ei - fericire [asemenea fericirii copiilor cand se joaca in zapada] - bogatie [atata cata zapada se asterne pe pamant] - puritate si bunatate, iar sufletul sa va fie bun si usor[asemenea unui fulg de nea] - iubire [asemenea unui fulg care se topeste in sarutarea pielii] LA MULTI ANI !si pupici dulci la toti

seminte....

Ti-am dat totul si l-ai luat Dar nu te-ai saturat 
Iar acum vrei incet 
Sa-mi bagi in inima 
Din nou cuvinte verzi 
Pline de venin si ura 
Vrei si ultimile picaturi 
De viata si speranta 
Dar nu am sa-ti le dau  Nu am sa te las 
Sa-mi calci in picioare 
Inima ce ai facut-o 
Mii de bucatele 
Nu am sa telas 
Sa-mi arzi sufletul 
Ce-mi e deja scrum  In focul urii tale 
Nu te voi lasa 
Sa-mi inegresti inima
 Nu voi lasa lacrimi 
Sa curga din nou 
Pentru a umple golul 
Care tu nici macar 
Nu ai dorit sa-l vezi 
Si nici sa stearga  
Anii ce tu mi-ai rapit 
............................... 
Si as vrea sa spun  
TE URASC....dar..  Din pacate...nu pot 
Sa simt ceea ce pe tine
 Te defineste ca om 
Nu o fac,nu pot
 Mi e doar mila 
Mila si inca ceva... 
Teama...pentru tine 
Pentru ca esti mama
......scriu aceste rinduri simtind ca semintele urii vor sa incolteasca in sufletul meu....dar nu o sa o faca...prefer moartea decit ura...nu pot simtii ura si nu trebuie mai ales cind stiu ca nimic din tot ce a trecut ,...in anii ce au trecut nu a meritat...ramine doar durere surda ...muta ...si acelasi gol.....parca mai imens...

viata...un cosmar

De curind viata a tinut sa-mi arate ca unele greseli sint scumpe si ma vor urma inca mult timp...nu stiu cum ar trebui sa ma simt...sau ce ar trebui sa simt...cind...sint acuzat ca nu sun acasa ,ca nu dau nici un semn de viata....iar apoi cind sun...vorbesc cu copii iar ..."doamna" nu se da jos din pat ca e obosita si o doare capul...ca mai apoi dupa vreo doua ore sa-mi trimita totusi un mesaj in care sa-mi readuca aminte doar de chestii financiare.........ma intreb de ce mi-au trebuit atitia ani sa inteleg...dar oare duoa luni fara munca printre straini,luni in care doar datorita fratelui meu am putut sa rezist.....de ce oare mia trebuit atit de mult sa inteleg ca defapt am linga mine ce urasc cel mai mult...Uite ca am inceput sa "vind  din casa" ....sint momente ca acesta care dor mai mult decit as putea spune....in aceasta clipa pot spune ca in adincul meu sa pierdut orice speranta fata de familia ce mi-am dorit-o sau care am avut-o pina acum...Mai rau e ca singura bucurie ce am avut-o ...copii ....pentru mine...viitorul lor pentru mine va fii ...nu stiu...incert si va trebui sa lupt pentru e ei...Viata .....pentru mine a fost un cosmar...creat de mine insa-mi...la naiba...doua cosmare defapt as putea spune...ma intreb din nou ce pacat oare am de ispasit....acela de a avea suflet probabil...poate defapt sint mai mult decit sint...un demon....sau un inger...eu nu-mi doresc decit sa fiu un suflet...cu valoarea lui..pentru alt suflet....Pentru mine viata e un iad...probabil si pentru altii ..un singur lucru am invatat totusi...viata e o unealta..ce daca sti sa o folosesti..poti sa o rezulte chestii frumoase ...eu nu am stiut sa o folosesc poate...nici macar nu stiu daca am invatat...Viata nu e un cosmar decit in momentul cind o fortezi sa fie asa cum vrei ...defapt trebuie sa stii doar sa te folosesti de ea...
 In ultimul timp simt...mult mai mult decit de obicei...poate doar ma insel...poate doar nu mai reusesc sa mentin echilibrul ideilor si dorintelor din mine...uneori mie frica sa nu pierd controlul...timpul trece ...va urma primul sfirsit de an departe de casa....si ce ...m-ia mai ramas drag...o sa fie ingrozitor...as putea sa merg poate la prieteni ..dar  nu m-as distra...motivul..nu-l mai spun....

Timp...

timp...clipe,secunde,minute,ore,zile,ani...toate nu au nici o valoare.Maddy ai spus ca sint mai mult decit un om...gresit...sint un om..simplu om pentru daca as fi mai mult as putea schimba ceva..dar nu pot...a fi om inseamna sa depinzi de natura ta..umana...materiala..daca nu as fi decit un om as fi avut puterea sa rup orice obsatacol ce-mi sta in fata...dar sint om si depind de viata materiala la fel ca oricine...si chiar dca pentru mine sufletul si multe alte intrebari au raspuns...ramin om ...singura sansa ,singura rupere de aceasta natura materiala fiind ...iubirea...legatura dintre doua suflete ce da atit de multa energie sufletului incit baza materiala dispare....ai dreptate in parte reusind sa crez aceasta legatura intre trup si suflet..am reusit ceva ce putini au puterea si dorinta sa o faca...si uneori ma bucur pentru ei...as vrea sa nu fi facut acest lucru...defapt cu multi ani in urma cind in relatia...cind atinsesem un punct de disperare maxim...(fumasem in mai putin de o ora doua pachete de Kent lung si vroiam sa-l incep pe al treilea...dar un prieten ma oprit la timp)..m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea puterea de a intelege ...tot si toate...si tot atunci...vocea din mine mia dat semn ca pot regreta acesta dorinta...dar nu am ascultat,considerind ca doar asa voi putea intelege ce se petrece in mine ...totul tine de alchimie ...de cunoasterea si descoperirea aurului din noi...dupa tot acest timp ..si in tot acest timp care a trecut...am aflat valoarea a ceea ce sintem,a ceea ce putem face sau crea,a ceea ce simtim sau oferim...insa doar tarziu am aflat de ce simt acest gol in mine...si nici macar acum nu stiu sigur daca defapt dorinta  si golul din mine sint create de lipsa acelei..Ea..pe care am vazut-o in acel vis...sau poate sufletul nu a facut decit sa-mi deschida o alta poarta spre cunoastere...coincidente sint multe...simturi...ochii ei pe care nu i-am vazut dar si dorinta mea de mult timp inainte ca persoana ce va fi linga mine sa aiba ochi albastri...cineva acolo sus ma iubit se pare pentru ca toate evenimentele importante din viata le-am stiut dinainte...si ma corectez...din nou...avem un destin...e o linie a vietii fiecaruia...o linie care oricit vom incerca sa o schimbam nu avem puterea...primim insa in viata semne,premonitii despre viitor...despre ceea ce va urma...asta pentru ca in acel punct avem puterea de a ocoli acel eveniment asta insa nu va afecta capul de linie...un exemplu pe cit de clar pe atit de concludent a fost casatoria mea...am visat cu o luna inainte ca voi intilni persoana caruia i-am daruit 11 ani din viata,aceleasi sentimente si stari...stiam ca-mi va fi sotie...stiam ca are ochii negri,cit e de inalta,toate aspectele mai putin sufletul...hmm mi aduc aminte ca facusem o descriere completa mamei mele si radea de mine stiind ca mie imi plac si-mi doream doar ochi albastri...bineinteles cind a cunoscut-o  a fost un soc ...un singur lucru am omis atunci..la sfirsitul visului cineva plingea...plingea si simtea durere...nu am inteles mult timp cine...acum ..stiu..au fost destule lacrimi...pentru ca chiar daca nu stiam inca tot ce stiu acum prin prisma a tot ceea ce simteam atunci m-am daruit trup si suflet familiei....aruncind viata mea la gunoi neintersandu-ma propia persoana...fara sa vreau fara sa inteleg atunci iubeam cu adevarat...insa timpul mia aratat cine plangea ,iubirea trebuie sa existe in doua suflete nu doar in unul...si sa ales praful...revin...nu sint altceva decit un om , adevarat ca unde am ajuns din punct de vedere spiritual...sufletesc probabil ma scoate din tiparele impuse de societate...dar sint un om...am ratacit ani,prea multi ani IN CAUTAREA... mea,a mea si a raspunsurilor pentru golul din mine...in dorinta de ami aduce liniste in suflet...ani ce i-am dedicat...si i-am pierdut...prea multi ani...si acum dupa tot acest timp ma simt pierdut,o umbra intr-o lume materiala...am foarte mult de recuperat insa ...problema e ca golul se simte din ce in ce mai puternic...cel putin nu mai inteleg pentru ca ar fi trebuit normal sa ma obisnuiesc...natura umana...dar nu reusesc sa o fac....in mine dorinta de viata e la un nivel scazut...foarte scazut doar pentru ca nu am ce-mi doresc.doar pentru acest fapt nu pot trai normal...nu pot fi normal....singurul motiv de viata,singurul lucru ce poate sa-mi ofere energie pentru a face ceva in viata  fiind...un suflet... pe care il caut,il iubesc fara sa-l stiu...nu-mi doresc prea multe de la viata...dar stiu si simt ca doar prezenta acelui suflet linga mine imi va da puterea si dorinta de viata..si da Sunshine sint dependent...de un drog...cel mai dulce si cel mai ucigator ...iubire..dar nu iubirea impusa de societate ci cea impusa de suflet...sint dependent de iubire...ce aiurea suna...acest drog pentru cei ca mine,ca noi ...cei ce am descoperit sufletul din noi..e un drog mortal...si neavindul  suferim...a accepta suferinta asta insa nu e usor ..e chiar impsibil..pentru ca pentru acest drog nu exista inlocuitori,dependenta de el nu se poate vindeca...nici macar moartea nu poate vindeca aceasta dependenta...cel putin pentru ca in mare parte ea vine din partea nemuritoare ...sufletul...timpul va trece insa si sper ca in mare parte sa-mi pot implini dorintele...timpul trece ingrozitor de greu in absenta .... nu stiu daca pot recupera timpul...si nici nu-l pot opri nu am acest drept cit sint inca om..si nu voi putea face nimic altceva atita timp cit exista  o piesa lipsa in constructia mea sufleteasca...stiu ca doar atunci cind acea piesa va fi la locul ei viata va lua alta forma...stiu ca iubirea pura poate face mai mult decit sa rupa regulile materiale...

Daca..

..as putea sa-ti spun cit de mult...am nevoie de tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi doresc sa fi aici,linga mine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma dor zilele fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma doare venirea noptii fara tine alaturi

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma intristeaza venirea unei noi dimineti fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...mie dor de o imbratisare

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi lipseste iubirea ta

..as putea sa-ti spun cit de mult...doare golul ce-l simt si care doar tu il poti umple

daca as putea sa-ti spun toate astea...si multe altele....daca...ai fi aici...lacrimi nu ar mai curge,durere nu ar mai exista...dar nu esti....si ma intreb vei fi vreodata.aici sint doar eu...si abisul meu,eu si dorul de tine,de iubire,de dorinta,de atingere....daca as putea,daca as avea o putere ce sa ma ajute sa te gasesc mai repede...daca as putea sa zbor as pleca acum in cautarea ta...as colinda neobosit lumea intreaga...doar ca sa te aflu....

 ..dar nu am putere...dar nu pot zbura...si ramin aici...asteptind...rugindu-ma ...gindindua-ma la tine...singur si pustiu....pina cind....oare? 

Concluzii...lipsuri

Imi dau seama ca ma simt intr-un fel...strain....strain de mine insumi ...nici macar eu nu ma cunosc....Incercind sa inteleg multe si "alergind"dupa ceva ce inca intarzii sa gasesc am uitat atit de mult de mine insumi incat ....nu mai stiu cine sint...ce sint....Ieri cineva mia spus ca cea mai mare virtute pe care poate sa o aiba un om e sa fie sufletist...si apoi a adaugat ...tu esti mult mai mult de atit...nu stiu cum par ...sint doar om sint doar un suflet....si nu vreau sa fiu decit ceea ce sint....Am momentele mele cind cad..adevarat ca mi se par mai dese...si momentele cind ma ridic,sau cind cuvintele altora imi dau putere...ar trebui sa sa va multumesc...voua celor ce ma incurajati.....In ultimi  ani  nu am avut ...sa spun asa multe incurajari ...poate nu le-am auzit si nici nu am fost intrebat de ce sint cum sint,cum ma simt sau ce ma doare....imi pare rau daca ieri am raspuns nepoliticos la intrebarea "Cum te simti" ce mia pus-o cineva...probabil a fost doar o intrebare din politete sau poate ..mai mult, dar...eu...am uitat ce inseamna multe...am uitat si probabil din acest motiv sint asa cum sint ,mie foame in adevaratul sens al cuvintului... de iubire...mie foame de liniste...am uitat sau poate nu am reusit sa simt toate astea....citeodata cred ca defapt totul e doar un cosmar...as vrea eu ...e viata..insa nu viata ce simt ca o doresc ...de multe ori viata nu e ceea ce ne dorim ..si ca sa o schimbam..de tot de atitea multe ori avem nevoie de cineva.....

...adevar sau minciuna...

      Dupa mult timp intru din nou in camaruta cu amintiri a sufletului meu....Se pare ca nu sint prea ordonat pentru ca totul e vraiste aici...nu am mai facut de mult ordine pe aici.....Gasesc doar ginduri ,idei,intrebari fara raspuns....si nu stiu care sint reale sau ireale...adevarate sau care sint minciuni....Ieri seara am vrut sa fac o ultima postare,sa ma opresc definitiv...dar vocea acea din mine ce in ultimul timp nu sa mai facut auzita a spus ...nu...un nu plin de ..durere.Ma intreb oare este cu putinta sa-ti poti auzi propiul suflet,e adevarat sau e doar o minciuna...doar sint paranoic....oare este adevarat ca se poate crea o legatura intre trup si suflet...Imi aduc aminte de faptul ca parintii mei imi povesteau ca atunci cind am fost "plecat"...dincolo am avut momente cind ma trezeam...insa nu imi recunosteam propii parinti,vroiam sa ma ridic si sa plec,nu raspundeam la numele meu...adevar sau minciuna ...poate sufletul meu luase controlul total si vroia sa mearga la ...ea... sau poate defapt totul a fost doar o chestie medicala....un nou adevar sau o alta minciuna....cu destul timp inainte exista in mine aceasi neliniste,care mai apoi dupa drumul facut pe lumea cealalalta a revenit mai arzatoare parca...adevar sau minciuna...dupa acest drum...in mine sa asternut idea ca persoana ce va fi linga mine va trebui sa aiba ochi verzi sau albastri....adevar sau minciuna...una dintre "aventurile" mele daca as putea spune asa avea ochii albastri si de multe ori cind ...eram in momente mai intime ...pentru citeva clipe se bloca in ochii mei...dupa care imi spune sa nu o mai privesc asa ca pur si simplu privirea mea o strapunge ...lucru ce defapt nu il faceam constient...nici macar nu imi dadeam seama ....adevar sau minciuna ...greseala fatala facuta de mine poate fii faptul ca dupa ceva timp am cautat sa -mi amutesc sufletul casatorindu-ma chipurile din iubire...a cui ....nu mai stiu...acum ca ma gindesc...stiu ca am iubit asa cum trebuia ...rezultatul dedicarea a 11 ani din viata...dedicarea....fata de familie ,fata de ea...si se va alege praful...adevar sau minciuna...timpul mia aratat ca am gresit alegind chiar contrariul ce il simteam in mine....in timp intelegind ca nu voi putea simti acea liniste linga cea de care mi-am legat destinul...in mine a inceput sa se simta si mai mult dorinta de iubire....pe care am incercat sa retin un timp dar ...viata nu e tocmai ceea ce vrem...persoana de linga mine era dedicata si ea...insa propiilor interese,propiei persoane....adevar sau minciuna strigatul din mine in timp dupa toate certurile si neintelegerile a devenit mai acut ...un urlet....apoi in timp sub presiunea rugamintilor mele si dorinta mea de a afla de ce sint asa pe dinauntru a venit visul... cu starea lui cu simtirile lui reale cu sentimentul de cunoastere a persoanelor ...cu propia recunoastere...adevar sau minciuna....am luat hotararea sa vin din nou in spania stiam ca am sa ajung din nou aici...din nou vise......adevar sau minciuna in momentul cind nici macar copii nu i-am mai avut linga mine ...prezenta lor ma mai linestea uneori...am explodat...in mii de particule....adevar sau minciuna se poate ca daca eu port in mine aceste lucruri si ea cea pe care sufletul meu o cere sa fie la fel ca mine ...sa poarte aceasi neliniste...sa purtam acelasi vis...adevar sau minciuna oriunde s-ar afla in lumea asta prea mica...e posibil sa o simt si sa ma simta,sentimente, trairi....adevar sau minciuna e posibil ca totul...iubirea in sine ...ea sau iubire sa fie tot una...e posibil ca tot ce simt sa fie marcat doar de dorinta de a avea pe cineva alaturi...cineva care pe care sa iubesc si sa ma iubeasca sincer...indiferent de ce sint sau ce este...indiferent de ceea ce as putea fi sau ce ar putea fi.......................................................ma opresc acum totusi...ma rezum azi doar la a rasfoi...azi sint... destul de obosit si nu am starea necesara de a pune nimic in ordine....defapt nu stiu daca o voi putea face vreodata..........

vise..sau ce-mi doresc...DURERE

.As putea spune ca as fi putut avea multe...dar...am cedat in fata unora in beneficiul..."altora".

-sa am o casa simpla ,nu in aglomeratia orasului ci poate intr-un loc mai linistit...
-sa am un loc de munca sigur sau poate sa fiu independent si sa-mi asigur necesarul...
-sa am o gradina de flori in care sa am si toate tipurile de trandafiri...
-sa am o gradina de zarzavat cum aveau parintii mei odata
-sa am biblioteca aglomerata,poate asa o sa stau mai putin in fata calculatorului...
-sa am un bonsai sau chiar o colectie...
-sa am un caine (labrador)...
-sa calotoresc,sa vad locuri istorice,sa vad locuri ce oamenii nu le-au "murdarit"
-sa zbor...am zburat doar de doua ori cu avionul...si restul in vise...


...nimic mai mult...si toate astea le-as avea degeaba...pentru ca nu vor alunga singuratatea din suflet....toate nu au valoare si nici nu am dorinta de a le creea atita timp cit....sufletul mie pustiu...defapt tot ce imi doresc e.. sa fiu iubit...si sa iubesc.E singurul lucru ce poate imi poate aduce implinirea.Acum insa nu sint decit un haos...un suflet dependent de ...alt suflet...Nu e drept...nu e drept deloc...Nu-mi doresc decit normalul...insa normalul societatii nu se potriveste cu al meu...Nu-mi doresc decit putina liniste...in suflet...in mine...nu inteleg , nu ma mai inteleg...sint dependent de ceva ce...defapt nici nu stiu ,nu am gustat...si cu toate astea...necesitatea continua sa ma macine...pina cind ..la naiba ...pina cind...asta e unul din momentele cind imi doresc sa inchid ochii...sa ma "opresc",sa se opreasca totul..............lacrimi....pentru ce oare...PENTRU TINE ORIUNDE AI FI.... 

  Asa se termina ziua de ieri...saptamina pentru mine..nu am putut posta pentru ca internetul e o "variabila" pentru mine.....azi o noa zi ,o noua seara...Cel putin azi am avut de ce sa ma simt mai bine...a nins...mai mult lapovita decit ninsoare...rau doar ca peste tot e udeala multa ..iar pe santier e...nasol..dar niciodata nu am simtit acelasi lucru ca azi....nu stiu....poate gresesc ...dar poate sint mai aproape decit cred....poate defapt ieri m-am descarcat...poate defapt totul se datoreaza altcuiva...sau poate sint doar dus cu pluta...departe....Mie dor ...si ...mie dor de acelasi "lucruri"

Alta dimineata,alta zi,alta noapte....fara tine...

...o alta sambata normala...sau poate mai putin....azi dupa mult timp am cintat de dimineata...munceam si m-am trezit cintand...ciudat ca nu am mai facut-o de mult...de foarte mult si de nici numi aduc aminte macar....si nici macar nu aveam starea necesara sa cint.... ritmurile veneau de la sine ....off D-zeule....poate ...poate ...
  
 ...m-am gindit de dimineata la tine...m-am gindit  si in pauza de masa si cind am facut baie chiar......aproape in fiecare clipa....ciudat..oare nu voi obosi niciodata  sa simt...sa doresc..sa am nevoie...de tine si tot ce reprezinti....

 ...acum e seara si..as vrea sa fi aici...si ca de obicei nu esti....nu o sa ma obisnuiesc si nici nu o voi face...as vrea sa te tin in brate ... sa adorm cu tine in brate...as vrea sa nu  vina o noua dimineata fara sa ma trezesc cu tine alaturi sa nu mai deschid ochi si sa privesc doar pustiul camerei....sa nu mai fac cafeaua doar pentru mine...

     mai nou azi gindindu-ma la ultimile doua luni de cind sint aici imi dau seama ca chiar sint ...prea de prea....in doua luni de zile nu mi-am facut decit de 4 ori mancare....acasa o faceam la doua zile poate trei ...imi place bucataria...dar in ultimul timp...imi dau seama ca imi lipseste dorinta..de a face ceva...pur si simplu nu am tragere de  inima nici macar pentru mine...nu am autoconservare...nu sint nimic...fara ....

Tot inainte...

...nu stiu spre ce...si nici nu stiu daca macar ma intereseaza....De o saptamina am inceput sa lucrez..aici printre straini....dar nu imi pasa....tot ce-mi pasa e....esti ...nu stiu....E seara si dupa o zi pe santier ar fi fost normal sa fiu obosit...dar niciodata nu am am fost "obosit" dupa o zi de munca...mint au existat si astfel de momente cind munceam de la 8 la 12 noapte....pentru o luna de zile.....a fost greu dar si banii au fost bani....dar la ce m-au ajutat banii.....am vrut sa fac ceva pt ...familia mea...ce acum nu mai este.....Tot inainte...spre ce oare...nu mai vreau sa lupt cu viata.....probabil ar trebui sa o fac dar nu mai pot...nu asa cum sint acum nu cu ceea ce simt....nu cred ca lupta cu viata se poate cistiga...trebuie doar sa invat sa iau cei mai bun de la ea....probabil.Dar oare ce e mai bun??Nebunia si cursa inbogatirii...creerii unui statut social ...si restul...inima...sufletul...ceea ce-mi doresc... Ar fi mai bine sa ma odihnesc....asa poate haosul din minte se va aranja singur....m-am saturat sa-l tot aranjez eu...Sa ma culc si sa visez din nou...sa te visez pe tine ceea ce mi-ai inlantuit sufletul ...la fel ca noaptea trecuta....si ce pacat ca a fost doar pentro citeva clipe...afurisitul de desteptator de la telefon....sa gasit sa sune chiar cind nu trebuia...

  Voi adormi ca de obicei cu gindul departe...la tine.......in ultimul timp te simt mai mult ca niciodata....ciudat e sa simti pe cineva si defaft sa nu sti cine e....dar sa-i simti sentimentele...starile....ar trebui sa spun multumesc si pentru asta dar....nimic nu poate inlocui prezenta.Am nevoi de tine oricine sau oriunde ai fi....spun asta de multe ori cind incerc sa-ti transmit gindurile mele....si simt ca e reciproc sentimentul...dar...nu pot face nimic...sint legat la ochi maini si picioare...nu vad in ce directie as putea merge....nu-mi ramine decit...tot inainte...sper sa fii acolo...imi doresc nespus de mult asta...

              
''''have a good night my love'''

Simturi...tristete,lacrimi,imaginatie sau nebunie

   -In aceasta dimineata sa intimplat ceva ce nu stiu daca intra in normalul ..acestei vieti....dar ma intreb ce e normal.

    M-am trezit destul de devreme ...ca de obicei cu gindul la ...ea. La putin timp mi-am dat seama ca pling ca lacrimi imi curg din ochi fara o motivatie...pur si simplu erau acolo ...cocentrundu-mi toata gindirea asupra ei am simtit tristetea si durerea ei ....Au mai fost dimineti ca asta insa acum pentru prima data am incercat sa fac ceva...nebunesc poate sau normal...incep sa pierd granita dintre real si ireal.Desi singurile informatii despre ea sint doar de ordin sufletesc...pentru citeva momente mi-am imaginat ca o tin in brate...am incercat sa-i transmit aceasta stare, caldura inbratisarii ...iubirea mea....Spre bucuria mea am simtit acelasi lucru chiar mai mult..imbratisarea ei...si lacrimile sau oprit.....

   Nu stiu daca e posibil...desi in mare parte cred ca da...ca acest lucru sa se intimple...nu stiu ,poate doar o iau razna...sau poate defapt legatura dintre noi devine mai puternica...in contrast cu distanta care "probabil" este intre noi...stiu doar ca anumite lucruri nu sint intodeauna ceea ce par , stiu ca ceea ce simt trebuie sa aiba pereche ,stiu doar ca de multe ori am simtit-o acolo.In ultimul timp gindurile despre ea si la ea sint tot mai adinci tot mai pline de ... simturi

     Ti-am simtit tristeatea si lacrimile azi...stiu ca ai fost Tu...si am incercat sa-ti redau bucuria ,caldura si iubirea ce o simt pentru tine cu o imbratisare...imaginara.Intodeauna te-am simtit si ti-am transmis gindurile chiar daca nu stiu daca tu le auzi..le simti...am nevoi de tine si stii bine ca si tu ai...oricit viata iti va cere sa fugi de mine...de ceea ce simti nu vei scapa niciodata....pentru ca totul e acolo ..in sufletul tau...ca si in al meu ...nu putem fugi de ceea ce sintem...si nu vom avea liniste fugind de cea ce sintem...Sint aici..pentru tine si esti aici pentru mine ...noi vom fi noi...oricit viata va incerca sa ne separeNu stiu cine esti..nu stiu unde esti...nu stiu nici macar cum arati...nu te stiu dar te simt...te stiu doar pentru ca in adincul sufletului meu te cunosc...si acelasi lucru il simti si tu..........Am sa continui sa te bintui asa cum nevoia de tine ,de iubirea ta ma bintuie pe mine.........Am nevoie de tine ...vreau sa te simt cu adevarat in bratele mele sa te vad ,sa te ating,nu doar sa-mi aduc aminte sau sa-mi imaginez asta....sa adorm cu tine in brate...sa ma trezesc dimineata sau sa te trezesc...cu un sarut ....

CE ESTE...

iubirea ..e ceva ..ce ar trebui a stiim ..asta daca realitatea si societatea in care traim nu ar fi...asa cum este...

   -ce inseamna sa simti nevoia de acel cineva..

   -ce inseamna sa nu treaca secunde,clipe fara ca acel cineva sa nu fie in gindurile tale...

   -ce inseamna ca clipele fara acel cineva langa tine sa para o eternitate...

   -ce inseamna sa te culci seara si sa plingi pentru ca acel cineva nu e linga tine,sa te trezesti dimineata si sa plingi din nou pentru ca acel cineva nu e acolo sa-ti lumineze ziua cu un zimbet...

  -ce inseamna sa-ti dedici viata trup si suflet cuiva....iar tu sa simti acelasi lucru din partea lui....

  -ce inseamna indiferenta fata de tot si toate ce-ti stau in cale numai sa fii alaturi de acel cineva...

  -ce inseamna sa faci ceva,orice dar sa faci din inima ,din suflet pentru ca stii ca acel cineva se va folosi de acel lucru,sau ce inseamna ca cineva sa-ti faca acest lucru....

  -ce inseamna sa accepti pe acel cineva oricum ar fii ,sa-ti doresti de la el doar sa fie linga tine si el sa-si doreasca acelasi lucru...

  -ce inseamna libertatea de a fi tu insati stiind ca nu ar deranja cu nimic pe cel de linga tine...

  -ce inseamna sa simti ca maine po-ti muri, doar faptul ca pina atunci esti linga acel cineva sa fie deajuns...

  -ce inseamna sa stringi in brate si sa simti caldura aceea ce nu vrei sa o mai pierzi niciodata...

  -ce inseamna sa simti un gol imens acolo ...in tine atunci cind acel cineva nu e linga tine...

   Iubirea inseamna dedicare totala.Iubirea nu e un sentiment.....e o legatura ce trece dincolo de tot si toate ..e o legatura spirituala mai intai si apoi una materiala pentru ca doar prin existenta ei in noi. noi fiintele materiale ne schimbam...ne transformam....Nu ne nastem invatati,nici macar nu avem habar ce viata ne poate oferi ...traim insa pentru a invata ...si iubirea se invata...iar invatatura ei e plina de suferinta.Suferinta insa pe unii din noi ne inchide ...ar fi normal as spune ...tot patitul invata...insa de cele mai multe ori luam decizii gresite pentru acest motiv...se creaza in noi teama si apoi nu vrem sa mai gresim,sa mai suferim..Drumul spre cunoastere e plin de capcane...dar din ele ar trebui sa invatam altceva..orice altceva numai nu teama....iubirea inseamna viata pentru ca daca macar un sfert din viata am simti si oferi cu adevarat iubire viata nu ar mai fi asa ..dar incercam sa ne protejam..mintindu-ne singuri ca iubim ,ca sintem normali si ca totul e perfect..dar in continuare din teama de a fi ranit continuam sa ne inchidem in noi,sa nu oferim vieti si asa prea scurte ceea mai importanta parte placerea si fericirea de a iubi si a fi iubit.Nu toti sintem la fel,fiecare avem modul nostru de viata si erorile personale...sintem imperfecti si fugim de perfectiune...sau o cautam ..material...materia e imperfecta Gandind putin la personalitatea umana imi dau seama ca de obicei totul se face reflex...teama e un reflex ...iar noi oameni ar trebui sa evoluam...doar animalele se comporta reflex...viata a devenit asa cum se vede...baza societatii umane e materiala...dar prin definitie si natura ,noi ca oameni avem si o baza spirituala...careia nu i se mai da importanta ...ce rost are spiritualitatea cind trebuie sa alergam dupa o situatie materiala perfecta...si care in majoritate nu o vom atinge niciodata...dar se continua orbeste acest drum fara macar o privire inapoi...sau in propiul suflet....ce sintem...cine sintem...ce gresim...fata de noi..de cei de linga noi...fata de viata ce o irosim fara a o macar intelege.Ne este frica sa privim in jur...iar daca o facem o facem cu invidie sau dispret...la final cind multa temuta moarte vine sintem la fel de egali...dar importanta vieti o vedem abia atunci ...si regretele sint tardive...Bineinteles intodeauna vor exista vise neimplinite dar oare cele din noi....acea voce ce de multe ori ne-am facut ca nu o auzim...am implinit-o vreodata,sau macar am cautat sa facem ceva pentru ea....Ne-am nascut din praf...traim pentru praf si ne facem praf...lasind in urma rareori ceva ce sa ramina in sufletele urmasilor nostri si nu in buzunar...sau poate cicarici sau obiceiuri ce nu fac decit sa evolueze din rau in mai rau......

(pentru ca de curind cineva ma intrebat ce e iubirea  si ce e sufletul)

Ganduri...intrebari...necesitate...perfectiune

ma rog soarelui sa-ti dea caldura din sufletul meu
ma rog lunii sa ma lase in visele tale
ma rog vintului sa-ti duca vocea sufletului meu
ma rog apelor sa-ti arate lacrimile sufletului meu
ma rog copacilor sa-ti aduca soaptele mele
ma rog la divinitate sa-mi duca pasi mai aproape de tine,
.....................................................................



    ma rog la orice....la oricine ....te caut....te strig....si nu am sa ma opresc....nevoia ...de tine .. nu ma lasa ..si astfel continui sa existi..in mine,in sufletul meu...



      Am vrut sa nu mai scriu astfel de postari dar....iubirea de care se pare ca am atit de multa nevoie ...intarzie sa apara.Adevarat este ca am devenit prea fix in "lipsa" din sufletul meu,ca am ridicat acest sentiment la o importanta probabil prea mare....defapt pentru mine personal...dupa cit imi dau seama acum e cel mai important lucru...cu toate ca aici in Spania m-am lovit de materialism mai mult decit credeam....orice s-ar intimpla nu cred ca am sa devin ceva diferit de ceea ce sint in acest moment...nu stiu daca ar trebui si nici daca vreau...stiu doar ca am nevoie de EA...poate doar iubire ,dar asa cum spunea cineva personalizata intr-o EA.....Vise, dorinte,amintiri toate se invirt intodeauna in sufletul meu...dar toate au acelasi tel cu toate ca au cai diferite....undeva in acest virtej creat in mine sint si eu incercind sa invat ce este autoconservarea ...pentru ca acum dupa destul de mult timp imi dau seama ca singur,singurel m-am aruncat pe treapta cea mai de jos...totul din acelasi motiv...stupida si totusi mult dorita liniste...sufleteasca.Cineva mi-a spus ca in viata trebuiesa nu uiti de tine insuti pentru ca oferind de la tine intodeauna ajungi la un moment dat sa nu mai ai nimic de oferit si atunci nu mai esti bun de nimic ...cazi ..probabil ca partea egoista a acestei gindiri ma facut sa nu accept acest lucru...cind iubirea face parte din tine nu poti fi egoist...iubirea nu e egoista....nu simte ura...iubirea se dedica trup si suflet...iubirea inseamna sa te daruiesti....insa atunci cind darul tau e calcat in picioare......c-am nasol...am simtit-o pe pielea mea...greseala sau poate defapt neintelegerea vietii.Am trecut si prin asta...ce mai urmeaza....mi-s-a spus ca sint filosof...ca gindesc prea mult...am descoperit filosofia vietii cautind raspunsuri pentru ceea ce era in sufletul meu...dar desigur nu toti sintem intodeauna pregatiti sa intelegem totul de la inceput....sau prea repede....



....nu pot sa nu ma intreb citeodata daca "vocile" din jurul meu...nu au dreptate.Poate mi-am complicat prea mult viata si sufletul gandindu-ma la tot si toate...o parte dim mine se teme de aceasta consecinta as putea spune ca ma trec fiori reci gindind acest lucru...poate totul e doar pura fantezie ce sa inradacinat prea adanc in mine...si totusi ma gindesc de ce totul,lipsa sau necesitatea a ceva nedefinit (la inceput) ,au existat de mic copil in mine...Citeodata ma pierd si ma intreb daca totul ...nu a fost si este decit un vis urit...un cosmar creat de mine insumi...AAHHH ...D-zeule....oare de ce e atit de greu sa gasesti un "suflet".....care sa stie sa te iubeasca fara sa fie nevoie sa-i spui cum,un suflet pe care sa-l cunosti,si sa te cunoasca in totalitate,un suflet...o iubire pura...o iubire ce pur si simplu sa existe,sa-ti incalzeasca sufletul...sa fie acolo,sa existe fara o motivatie materiala sau fizica ci doar sa existe pentru tine si sa existi pentru ea......hmmm...imi doresc perfectiunea s-ar putea spune....da...pentru ca cred ca iubirea e singura ce poate atinge acest punct,iar noi prin ea....

Daca as fi

    daca as fi fluture as sta doar in gradina ta de flori

    daca as fi o picatura de ploaie as cade pe buzele tale

   daca as fi greiere as cinta sub geamul tau sa-ti alung pustiul noptii

   daca as fi un nor as lua forma de inima sa-ti aduc aminte de menirea inimi tale

   daca as fi o raza de soare ti-as mangaia chipul in fiecare zi

   daca as fi luna de pe cer ti-as veghea somnul noapte de noapte

.................................................................

...dar nu sint,nu sint decit un om...chiar daca mi-as dori sa fiu ceva...orice numai sa fie ceva ce sa-ti fie aproape,sa te atinga....

Viata

ce e oare viata?Un drum...o cale pe care trebuie sau avem obligatia sa mergem.incepe atunci cind nu mai vrem sa depindem de nimeni ,cind vrem sa fim independenti as putea spune.Ajungem oare sa avem aceasta sansa, sa nu depindem de nimic din jurul nostru....nu cred...societatea in care traim ne alege calea de cele mai multe ori,si de tot atatea ori acea cale e gresita....dar viata merge inainte ... bine sau rau...alegem drumuri in viata ce de multe ori par sigure si par ca duc spre fericirea ce o vrem toti...insa de multe ori cadem prada propiilor sperante...propiilor dorinte si astfel ajungem sa ratacim..In viata.cind sintem tineri la inceput visam...vrem sa devenim ...ceva...ceva ce simtim ca e bine pentru noi,insa de cele mai multe ori acel ceva e o imagine pe care societatea ne-o impune sau ne-o cere,sau poate defapt vrem sa devenim ceva ce am vazut in jurul nostru,in societatea ce ne inconjoara.Multi dintre noi reusim...in parte...sa fim ce ne dorim...fara sa dam atentie, captivati de cursa potrivnica a vietii.

Acelasi lucru l-am facut si eu...obligat daca se poate spune,de "amintiri" , de viata din jur....si acum cind trecutul,mai precis ultimi 11 ani din viata se duc de ripa si undeva la orizont pare ca se zareste o "raza de soare" stau pe loc si nu stiu ce sa fac.Nu ar trebui sa stau pe loc insa sa merg inainte ar insemna sa uit...si nu pot...as vrea sa uit multe...as vrea sa am un buton sa o functie de DELETE....dar nu am si deci ....probabil sint un sentimental....probabil sint mai dependent de viata asta decit vreau sa recunosc.Am inteles ...cel putin asa cred, ca viata are importanta ei si rostul ei,dar societatea imi cere sa fac,sau sa fiu ...ceea ce nu stiu daca imi doresc...defapt sint intr-un punct nul...punctul zero in care defapt viata intr-un anume fel incepe din nou...putini au aceasta sansa si mai putini nu vad acest punct in viata...totusi asa cum sint format eu nu pot trece de anumite ...idei..poate principii...dar la fel de mult nu pot abandona speranta sau...visul ca va veni o zi cind acea "raza de soare" ma va "incalzi" din nou.In locul acesta unde ma aflu acum, in aceasta intersectie de drumuri se afla multa durere, sentiment ce ma dezorienteaza si ma tine pe loc,ma paralizeaza...trebuie sa fac o alegere ce nu stiu sa o fac...pe care nimeni si nimic nu ma poate ajuta sa o fac...mie teama...sa merg inainte...sa pasesc in viata...mie teama sa nu gresesc a doua oara in viata...mie teama...am mai crezut ca vad o raza de soare odata si .... visele si sperantele sint necesare insa de cele mai multe ori sint desarte...lipsite de consistenta...trebuie sa stii cind sa speri,cind sa visezi...eu nu am stiut,dar se pare ca mi-am invatat lectia.Oricum poate mie mai bine asa stind putin aici in aceasta intersectie a vietii...poate o mica pauza numi strica...singurul lucru ingrozitor fiind lupta ce se da in mine...cele doua parti din care sint facut...spiritualul ce-si doreste ceva si eu omul dependent de societatea in care traiesc.In mare parte chiar si eu omul imi doresc acelasi lucru ce il si simt...dar in aceasi masura mie teama de trecutul ce vreau sa-l las in urma...nu doar pentru ca pe mine ma doare ci pentru ca stiu ca durerea va fi si a altora....dumnezeule..dependinta de viata si societate...pentru putin timp am crezut ca nu mai sint un...ratacit, dar...inca sint ... cine stie inca pina cind...probabil pina cind voi intilni acel suflet care .....imi poate aduce linistea.

Pray for serenity

Doamne, acorda-mi linistea de a accepta  lucrurile ce nu se pot schimba, curajul de a schimba lucrurile ce se poat shimba, înţelepciunea să ştiu diferenţa, sa traiesc fiecare zi la rind, sa ma bucur de fiecare moment, sa inteleg ca dificultatea e o cale spre pace......

                                 .... reinhold  niebuhr....

 

   ....societatea in care traim ne duce atit de departe de ceea ce sintem ....e dureros si multi dintre noi nici macar nu observam acest lucru....muncim si traim pentru....a fi ceva in viata si uneori dupa ce o parte din dorinte sint realizate...ne dam seama ca defapt sintem singuri...si ca in tot acest timp nu am fost decit niste marionete ale vietii..ale societatii ...o societate ce a facut tot posibilul sa stearga tot ce e uman in noi... desigur nu putem avea totul...si atunci ce e mai important...chiar nu stiu....cum imi spunea cineva sintem fiinte spirituale si traim o viata materiala...dar unde e spiritualitatea...de ce oare trebuie sa treaca multi ani sau poate sa ajungem la o virsta la care sa privim in urma ... sau linga noi si sa ne dam seama ca defapt totul e praf ce singuri ni-l-am aruncat in ochi....pentru ca exista principii.....create si utilizate de societate....iar noi ... fiintele spirituale ... ne lasam condusi de ele si facem tot ce ne sta in putinta sa le satisfacem....uitind insa ca si noi sintem  ...praf in trecerea timpului ... ca ar trebui sa pretuim fiecare clipa.....

Ginduri... de seara

am privit mult timp in propiul suflet fara sa vad evidentul....si am incercat sa fug de ceea ce vedeam.Viata asa cum este,necesitatile si cerintele asa zisei supravietuiri plus dorinta adinca ce o simteam in suflet m-au dus in ratacire prea mult timpPrivesc acum in urma si ...ma ingrozesc....defapt nici macar nu stiu ce ar trebui sa fac....timpul....viata trece...durerea ramine poate intr-un fel mai linistita dar e acolo....si acum mai e ceva...groaza...teama pentru ceea ce poate urma ...pentru ziua de maine...pentru viitor.Chiar si aici ura si indiferenta sint litere de lege....Privesc in jur si vad doar invidie si gelozie....acasa de unde am plecat la fel....probabil nu prima oara si nici ultima....de ce atita ura...de ce atita suferinta...de ce eu nu pot fi asa ...de ce nu pot trece peste anumite lucruri...sentimente....Faptul ca port amintirile care le port ma fac asa...probabil pentru ca stiu ca natura umana poate fi altfel....pentru ca port in suflet iubire.Privesc in urma la cei de acasa.Situatia a degenerat mai repede decit credeam,sau cit ma asteptam....."am plecat unde mi-e mai usor si am lasat tot greul acasa"...Asta mi se spune acum....stau aici de o luna in care am muncit doar o saptamina si dorm probabil pe un pat de flori...ma duc prin baruri si discoteci in fiecare seara................................................Astea sint momente cind pur si simplu inebunesc.....momente  si cuvinte pe care cred ca nu le merit dar....viata e foarte frumoasa de ce nu si putin piper ca sarata e destul......Cei de acasa care nu au fost niciodata "instrainati" nu inteleg...nu pot intelege...sau nu vor.Nu e usor sa mergi intr-o tara straina,sa lucrezi de dimineata pina seara si la sfirsitul lunii cind ai bani in mina sa sa zimbesti stiind ca vei trimite un pachet acasa sau bani....nimeni nu e linga tine ....atunci cind vii obosit si vezi ca camera goala ....si rece....NU e nimeni sa te alinte atunci cind iti plesneste capul de nervi ca sefului nu-i convine nu stiu ce chestie....iar tu nu poti comenta pentru ca pina la urma...e sef si la sfirsitul lunii ie niste banicare in tara iti trebuie cine stie cite luni de munca fara insa sa mananci sau stiu eu ce alte cheltuieli....dar oare cit timp te poti imbuna cu gindul asta...oare cit timp poti sa ignoritoate astea....Unii cred ca sa mergi si sa muncesti in strainatate e ceva...minunat....poate insa daca esti fara familie poate....cu insa ....mai ales in varianta ca unul pleaca si celalalt ramine....cite familii sau destramat din motive timpite pur si simplu....sincer eu cred ca nu aveau ce cauta impreuna....probabil si situatia mea....


D-zeule am atit de multa nevoie de....liniste....ma intreb oare cind voi putea sa pun capul jos pe perna si sa ... am liniste....in ultimul timp ma rog divinitatii sa ma ajute....sa ma ajute sa fiu ceea ce trebuie sa fiu....orice ar insemna sau orice drum ar fi.....am obosit....

A fost un timp....

A fost un timp in care incercam sa fiu ceea ce simteam....un timp in care neintelegind ceea ce simteam incercam sa acopar acest lucru cu ceea ce viata imi ofera.Timp....ceva inexistent si indefinit acum pentru mine....ceva dupa care alergam fara macar vreodata sa-l cistigam sau sa-l avem....am inteles ca nu exista timp,ci doar viata....pe care unii din noi o pierdem fara sa ne dam seama...alergind dupa lucruri si situatii....Probabil o parte din mine nu stiu daca va putea sa inteleaga materialismul acestei vieti pe care o traiesc....neintelegerea insa nu inseamna si neacceptarea...."materialul" acestei vieti fiind necesar existentei insasi ca om.Am implinit 34 de ani ...ani in care pina in ultimile zile (as putea spune) nu am inteles defapt ceea ce doresc de la viata.Am ratacit intre realitatea sufletului meu si realitatea ce viata mea cerut-o....imi dau seama ca am luptat cu ceea ce sufletul imi cerea....incercind sa inteleg de ce si ce simt am luptat impotriva fara sa imi dau seama de evident...34 de ani injumatatiti de mine insumi ,de ceva ce nu intelegeam sau poate nu acceptam.Port amintiri ce putini le au,si probabil ar trebui sa fiu mandru ca stiu tot ceea ce stiu.Numi apartine dreptul sa schimb ceva in aceasta situatie....lipsa acelui suflet,iubirea care o simt pentru el,necesitatea prezentei lui ...m-au facut sa ratacesc ...acum insa am inteles ca nu pot invinge ceea ce imi apartine defapt.Ca atare incepind de azi voi pasi in viata diferit....pina la urma schimbarea asta,plecarea mea si revenirea mea in strainatate a avut efectul dorit...un nou inceput. Asa cum am redat in ultima postare ceea ce simt e un foc ce nu se poate stinge....si pentru mine acest foc va fi dorinta de viata...pentru ca undeva...pe drumul pe care merg probabil ne vom intilni din nou..."traieste pentru mine...voi trai pentru tine"...Asa cum un prieten virtual mia spus traim aici sa invatam si trecem probabil prin toate ...bine sau rau...idea fiind ca trebuie sa intelegem ce rost au toate si utilitatea lor in existenta noastra.Citeodata ...inainte...as fi vrut sa ma asez jos sa inchid ochii ,sa nu mai aud sa nu mai simt....sa mor......"Am incredere in tine si tu trebuie sa ai in mine".....poate daca nu as fi inteles as fi facut acest lucru...Imi dau seama ca defapt prin alchimia ce am incercat sa o "studiez" am reusit sa-mi descopar pina la urma propia comoara.Pina la urma in fiecare din noi rai sau buni exista ceva,ceva ce are puterea sa ne ridice pe o treapta mai sus in existenta noatra,acel ceva pentru mine fiind acel suflet.Legatura si "adevarul"descoperit inpreuna ne-a legat cu un fir subtire,invizibil care va fi acolo todeauna... DEPINDE DE TINE...DE EA...DEPINDE DE VOI ...Asa a fost intodeauna si asa va fii totul in viata depinde de ceea ce ne dorim, ceea ce defapt simtim in suflet si nici intr-un caz de ceea ce viata este...precum am spui viata nu e curva(puiu) ci oameni o fac...si precum ai spus(sunshine) viata e asa cum o vedem...sau cum vrem sa o vedem.Chiar mia prins bine sa am prieteni cu gindiri diferite...asa avind posibilitatea sa pun in balanta tot ceea ce stiu si simt+ gindurile voastre si sa rezulte sper ceva bun.Viata are valoarea ei si eu abia acum poate am reusit sa-mi dau seama de acest lucru...chiar daca inainte il stiam..nu reuseam insa sa inteleg.Totul in jurul nostru depine de noi si numai de noi si deci voi cei ce ma cititi...cautati-va fericirea dar nu uitati ca nu sinteti singuri ce aveti dreptul la ea......Nu lasati iubirea din sufletele voastre sa moara...pentru ca odata cu ea vva dispare si viata din voi...si nu vreau sa am prieteni "zombii"




P.S...SUNSHINE sa nu uiti niciodata ca informatiile despre propiul viitor care iti sint date sa le stii sint date cu rost...pentru ca poti previne acest lucru...crede-ma daca viitorul ar fi asta ai putea sa-l impiedici si tocmai din acesta cauza nu ai afla.Informatiile primite, premonitiile despre viitor sint acolo sa te ajute...adevarata linie a vietii nu ai sa o poti scimba si nimeni nici macar tu nu o vei putea cunoaste vreodata....e balanta dintre legile create pentru noi si liberul arbitru.