ultimele ginduri...

    Asa cum ani trec...la fel si noi trecem...traim,dorim,visam....speram...toate in functie de ceea ce sintem si ceea ce viata ne ofera sau ne ia.UNii dintre noi ne schimbam,incet fara sa ne dam seama ... viata e cea care ne ajuta...sau ne obliga..putini dintre noi ramanem aceasi...In curind se va incheia cel de-al 34 an al vietii mele...viata in care am ratacit...am cautat ....am incercat sa fiu ceea ce sufletul mi-a cerut...sau ce viata a incercat sa-mi cearaCu toate ca sint balanta ca zodie nu am reusit sa-mi gasesc niciodata echilibrul...nu am reusit sa echilibrez sufletul ce-l port cu societateain care traiesc...Spre diferenta de lumea din jurul meu am avut un atu in plus...amintiri....amintiri ce mult timp nu le-am inteles...si poate nici acum nu le inteleg...iar acest lucru ma facut diferit...si intrun fel ma exclus...spun asta pentru ca de multe ori o simt...Am avut dreptul sa stiu ce inseamna natura reala a omului...si nu cea ce ne-o creaza societatea...si tocmai din acest motiv am ratacit...cautind acel ceva...defapt sigurul lucru ce-mi-a lipsit si continua sa lipseasca...Amexistat intodeauna in extreme...mai mult in cea joasa dar asta e ...nu putem avea totul...si probabil ar trebui sa invat ceva din toate astea...nu reusesc insa...poate nu sint in stare...sau poate pur si simplu imi scapa.Au trecut multi ani sa-mi dau seama...poate prea multi si prea valorosi...dar viata merge inainte...chiar daca inapoi as vrea sa mearga ...nu se poate sint constient si de asta...chiar daca sint momente ca ieri de exemplu cind ridic ochii spre cer si intreb DE CE...in acelasi timp stiind in mare parte de ce totul e asa...Se spune ca raspunsurile sint in noi...nu stiu daca acest raspuns ce il mai caut acum ...e in mine si nu in altcineva...in acel suflet ... acea raza de lumina...
  Mi-am dorit sa fiu aici,unde sint...si trebuia sa fiu...era inevitabil...insa de data asta sint pre multe...ginduri,sentimente ce se invirt haotic in mine...singura realitate neatinsa raminind doar golul creat din prezenta amintirilor...doar caracterul ce ele mi-l-au format.In ultimul timp totul sa accelerat la culme si nu reusesc sa ma mentin...eu cel ce am cautat liniste ..ma departez din ce in ce mai mult de ea fara sa am puterea de a ma opri ...aproape ca nu ma recunosc uneori...nu mai reusesc sa am autocontrol... in nimic...ma pierd in intuneric...nu mie teama de el insa stiu ca e periculos ...pentru mine si poate pentru altii...Hmm...mi se pare atit de ciudat uneori sa nu pot controla ceva ce tine de mine si numai de mine...De cind m-am departat de ce imi era drag totul a luat amploare...la un nivel care acum il privesc si nu imi vine sa cred...in afara de faptul ca sa incheiat o perioda din viata de care as vrea sa-mi amintesc si sa zimbesc dar...as zimbi fals...in mine totul...amintirile ..nevoia de ... Ea sau ... ce reprezinta ea a atins o amploare ce n-o o pot stapini.Dupa cum evolueaza in curind voi pierde controlul total.
    Cu toate astea...cu tot balamucul din mine,cineva...a reusit sa...faca ceva...ce nu m-am asteptat chiar in momentele cele mai grele...a reusit sa-mi aduca un zimbet,o speranta...o picatura de lumina acolo unde intunericul inainta cu toata forta...si chiar daca in mare parte mintea si sufletul mi-au fost pline de ginduri negre pentru o clipa..sau poate mai mult...a reusit prin prezenta si vorbe sa-mi alunge durerea si tristetea...Putini sint cei ce pot face asta...sau poate chiar nu mai sint...si totusi...undeva exista o speranta pina la urma...totusi viata ar putea fi altfel...Intodeauna viata e plina de astfel de momente in care ne prabusim ...si atunci uneori apare cineva..care...face sa ne ridicam din genunchi si sa mergem inainte...Acest lucru trebuie sa-l fac si eu...sa merg mai departe chiar daca tot timpul ce a trecit,toti anii sau scurs in mare parte degeaba...totusi poate totul are un rost...sper sa nu ma amagesc in continuare...in mare parte am obosit...sa alerg in cautarea ...linistii...acum insa stiind sigur ca in mare parte nu o voi gasi in mine...si deci in final cautarea...in mare parte se opreste..aici...pentru prima data stiind ceea ce imi doresc...si chiar daca viata va refuza cu indirjire sa-mi ofere voi ramine ceea ce sint in parte schimbat...efectul vietii..dar acelasi eu...acelasi romantic,acelasi sentimental...acelasi incapatinat (in anumite chestii)...acelasi om asa cum viata de pina acum ma creat...

...where...

I want to be where the angels never cry
I want to be where love is something warm ...in us, not just an illusion
I want to be where ... I never feel empty inside
I want to be where ... I will not be ever afraid
I want to be where you are ... my dream

SARBATORI FERICITE

Fie ca fulgi de nea sa va aduca cu ei - fericire [asemenea fericirii copiilor cand se joaca in zapada] - bogatie [atata cata zapada se asterne pe pamant] - puritate si bunatate, iar sufletul sa va fie bun si usor[asemenea unui fulg de nea] - iubire [asemenea unui fulg care se topeste in sarutarea pielii] LA MULTI ANI !si pupici dulci la toti

seminte....

Ti-am dat totul si l-ai luat Dar nu te-ai saturat 
Iar acum vrei incet 
Sa-mi bagi in inima 
Din nou cuvinte verzi 
Pline de venin si ura 
Vrei si ultimile picaturi 
De viata si speranta 
Dar nu am sa-ti le dau  Nu am sa te las 
Sa-mi calci in picioare 
Inima ce ai facut-o 
Mii de bucatele 
Nu am sa telas 
Sa-mi arzi sufletul 
Ce-mi e deja scrum  In focul urii tale 
Nu te voi lasa 
Sa-mi inegresti inima
 Nu voi lasa lacrimi 
Sa curga din nou 
Pentru a umple golul 
Care tu nici macar 
Nu ai dorit sa-l vezi 
Si nici sa stearga  
Anii ce tu mi-ai rapit 
............................... 
Si as vrea sa spun  
TE URASC....dar..  Din pacate...nu pot 
Sa simt ceea ce pe tine
 Te defineste ca om 
Nu o fac,nu pot
 Mi e doar mila 
Mila si inca ceva... 
Teama...pentru tine 
Pentru ca esti mama
......scriu aceste rinduri simtind ca semintele urii vor sa incolteasca in sufletul meu....dar nu o sa o faca...prefer moartea decit ura...nu pot simtii ura si nu trebuie mai ales cind stiu ca nimic din tot ce a trecut ,...in anii ce au trecut nu a meritat...ramine doar durere surda ...muta ...si acelasi gol.....parca mai imens...

viata...un cosmar

De curind viata a tinut sa-mi arate ca unele greseli sint scumpe si ma vor urma inca mult timp...nu stiu cum ar trebui sa ma simt...sau ce ar trebui sa simt...cind...sint acuzat ca nu sun acasa ,ca nu dau nici un semn de viata....iar apoi cind sun...vorbesc cu copii iar ..."doamna" nu se da jos din pat ca e obosita si o doare capul...ca mai apoi dupa vreo doua ore sa-mi trimita totusi un mesaj in care sa-mi readuca aminte doar de chestii financiare.........ma intreb de ce mi-au trebuit atitia ani sa inteleg...dar oare duoa luni fara munca printre straini,luni in care doar datorita fratelui meu am putut sa rezist.....de ce oare mia trebuit atit de mult sa inteleg ca defapt am linga mine ce urasc cel mai mult...Uite ca am inceput sa "vind  din casa" ....sint momente ca acesta care dor mai mult decit as putea spune....in aceasta clipa pot spune ca in adincul meu sa pierdut orice speranta fata de familia ce mi-am dorit-o sau care am avut-o pina acum...Mai rau e ca singura bucurie ce am avut-o ...copii ....pentru mine...viitorul lor pentru mine va fii ...nu stiu...incert si va trebui sa lupt pentru e ei...Viata .....pentru mine a fost un cosmar...creat de mine insa-mi...la naiba...doua cosmare defapt as putea spune...ma intreb din nou ce pacat oare am de ispasit....acela de a avea suflet probabil...poate defapt sint mai mult decit sint...un demon....sau un inger...eu nu-mi doresc decit sa fiu un suflet...cu valoarea lui..pentru alt suflet....Pentru mine viata e un iad...probabil si pentru altii ..un singur lucru am invatat totusi...viata e o unealta..ce daca sti sa o folosesti..poti sa o rezulte chestii frumoase ...eu nu am stiut sa o folosesc poate...nici macar nu stiu daca am invatat...Viata nu e un cosmar decit in momentul cind o fortezi sa fie asa cum vrei ...defapt trebuie sa stii doar sa te folosesti de ea...
 In ultimul timp simt...mult mai mult decit de obicei...poate doar ma insel...poate doar nu mai reusesc sa mentin echilibrul ideilor si dorintelor din mine...uneori mie frica sa nu pierd controlul...timpul trece ...va urma primul sfirsit de an departe de casa....si ce ...m-ia mai ramas drag...o sa fie ingrozitor...as putea sa merg poate la prieteni ..dar  nu m-as distra...motivul..nu-l mai spun....

Timp...

timp...clipe,secunde,minute,ore,zile,ani...toate nu au nici o valoare.Maddy ai spus ca sint mai mult decit un om...gresit...sint un om..simplu om pentru daca as fi mai mult as putea schimba ceva..dar nu pot...a fi om inseamna sa depinzi de natura ta..umana...materiala..daca nu as fi decit un om as fi avut puterea sa rup orice obsatacol ce-mi sta in fata...dar sint om si depind de viata materiala la fel ca oricine...si chiar dca pentru mine sufletul si multe alte intrebari au raspuns...ramin om ...singura sansa ,singura rupere de aceasta natura materiala fiind ...iubirea...legatura dintre doua suflete ce da atit de multa energie sufletului incit baza materiala dispare....ai dreptate in parte reusind sa crez aceasta legatura intre trup si suflet..am reusit ceva ce putini au puterea si dorinta sa o faca...si uneori ma bucur pentru ei...as vrea sa nu fi facut acest lucru...defapt cu multi ani in urma cind in relatia...cind atinsesem un punct de disperare maxim...(fumasem in mai putin de o ora doua pachete de Kent lung si vroiam sa-l incep pe al treilea...dar un prieten ma oprit la timp)..m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea puterea de a intelege ...tot si toate...si tot atunci...vocea din mine mia dat semn ca pot regreta acesta dorinta...dar nu am ascultat,considerind ca doar asa voi putea intelege ce se petrece in mine ...totul tine de alchimie ...de cunoasterea si descoperirea aurului din noi...dupa tot acest timp ..si in tot acest timp care a trecut...am aflat valoarea a ceea ce sintem,a ceea ce putem face sau crea,a ceea ce simtim sau oferim...insa doar tarziu am aflat de ce simt acest gol in mine...si nici macar acum nu stiu sigur daca defapt dorinta  si golul din mine sint create de lipsa acelei..Ea..pe care am vazut-o in acel vis...sau poate sufletul nu a facut decit sa-mi deschida o alta poarta spre cunoastere...coincidente sint multe...simturi...ochii ei pe care nu i-am vazut dar si dorinta mea de mult timp inainte ca persoana ce va fi linga mine sa aiba ochi albastri...cineva acolo sus ma iubit se pare pentru ca toate evenimentele importante din viata le-am stiut dinainte...si ma corectez...din nou...avem un destin...e o linie a vietii fiecaruia...o linie care oricit vom incerca sa o schimbam nu avem puterea...primim insa in viata semne,premonitii despre viitor...despre ceea ce va urma...asta pentru ca in acel punct avem puterea de a ocoli acel eveniment asta insa nu va afecta capul de linie...un exemplu pe cit de clar pe atit de concludent a fost casatoria mea...am visat cu o luna inainte ca voi intilni persoana caruia i-am daruit 11 ani din viata,aceleasi sentimente si stari...stiam ca-mi va fi sotie...stiam ca are ochii negri,cit e de inalta,toate aspectele mai putin sufletul...hmm mi aduc aminte ca facusem o descriere completa mamei mele si radea de mine stiind ca mie imi plac si-mi doream doar ochi albastri...bineinteles cind a cunoscut-o  a fost un soc ...un singur lucru am omis atunci..la sfirsitul visului cineva plingea...plingea si simtea durere...nu am inteles mult timp cine...acum ..stiu..au fost destule lacrimi...pentru ca chiar daca nu stiam inca tot ce stiu acum prin prisma a tot ceea ce simteam atunci m-am daruit trup si suflet familiei....aruncind viata mea la gunoi neintersandu-ma propia persoana...fara sa vreau fara sa inteleg atunci iubeam cu adevarat...insa timpul mia aratat cine plangea ,iubirea trebuie sa existe in doua suflete nu doar in unul...si sa ales praful...revin...nu sint altceva decit un om , adevarat ca unde am ajuns din punct de vedere spiritual...sufletesc probabil ma scoate din tiparele impuse de societate...dar sint un om...am ratacit ani,prea multi ani IN CAUTAREA... mea,a mea si a raspunsurilor pentru golul din mine...in dorinta de ami aduce liniste in suflet...ani ce i-am dedicat...si i-am pierdut...prea multi ani...si acum dupa tot acest timp ma simt pierdut,o umbra intr-o lume materiala...am foarte mult de recuperat insa ...problema e ca golul se simte din ce in ce mai puternic...cel putin nu mai inteleg pentru ca ar fi trebuit normal sa ma obisnuiesc...natura umana...dar nu reusesc sa o fac....in mine dorinta de viata e la un nivel scazut...foarte scazut doar pentru ca nu am ce-mi doresc.doar pentru acest fapt nu pot trai normal...nu pot fi normal....singurul motiv de viata,singurul lucru ce poate sa-mi ofere energie pentru a face ceva in viata  fiind...un suflet... pe care il caut,il iubesc fara sa-l stiu...nu-mi doresc prea multe de la viata...dar stiu si simt ca doar prezenta acelui suflet linga mine imi va da puterea si dorinta de viata..si da Sunshine sint dependent...de un drog...cel mai dulce si cel mai ucigator ...iubire..dar nu iubirea impusa de societate ci cea impusa de suflet...sint dependent de iubire...ce aiurea suna...acest drog pentru cei ca mine,ca noi ...cei ce am descoperit sufletul din noi..e un drog mortal...si neavindul  suferim...a accepta suferinta asta insa nu e usor ..e chiar impsibil..pentru ca pentru acest drog nu exista inlocuitori,dependenta de el nu se poate vindeca...nici macar moartea nu poate vindeca aceasta dependenta...cel putin pentru ca in mare parte ea vine din partea nemuritoare ...sufletul...timpul va trece insa si sper ca in mare parte sa-mi pot implini dorintele...timpul trece ingrozitor de greu in absenta .... nu stiu daca pot recupera timpul...si nici nu-l pot opri nu am acest drept cit sint inca om..si nu voi putea face nimic altceva atita timp cit exista  o piesa lipsa in constructia mea sufleteasca...stiu ca doar atunci cind acea piesa va fi la locul ei viata va lua alta forma...stiu ca iubirea pura poate face mai mult decit sa rupa regulile materiale...

Daca..

..as putea sa-ti spun cit de mult...am nevoie de tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi doresc sa fi aici,linga mine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma dor zilele fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma doare venirea noptii fara tine alaturi

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma intristeaza venirea unei noi dimineti fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...mie dor de o imbratisare

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi lipseste iubirea ta

..as putea sa-ti spun cit de mult...doare golul ce-l simt si care doar tu il poti umple

daca as putea sa-ti spun toate astea...si multe altele....daca...ai fi aici...lacrimi nu ar mai curge,durere nu ar mai exista...dar nu esti....si ma intreb vei fi vreodata.aici sint doar eu...si abisul meu,eu si dorul de tine,de iubire,de dorinta,de atingere....daca as putea,daca as avea o putere ce sa ma ajute sa te gasesc mai repede...daca as putea sa zbor as pleca acum in cautarea ta...as colinda neobosit lumea intreaga...doar ca sa te aflu....

 ..dar nu am putere...dar nu pot zbura...si ramin aici...asteptind...rugindu-ma ...gindindua-ma la tine...singur si pustiu....pina cind....oare? 

Concluzii...lipsuri

Imi dau seama ca ma simt intr-un fel...strain....strain de mine insumi ...nici macar eu nu ma cunosc....Incercind sa inteleg multe si "alergind"dupa ceva ce inca intarzii sa gasesc am uitat atit de mult de mine insumi incat ....nu mai stiu cine sint...ce sint....Ieri cineva mia spus ca cea mai mare virtute pe care poate sa o aiba un om e sa fie sufletist...si apoi a adaugat ...tu esti mult mai mult de atit...nu stiu cum par ...sint doar om sint doar un suflet....si nu vreau sa fiu decit ceea ce sint....Am momentele mele cind cad..adevarat ca mi se par mai dese...si momentele cind ma ridic,sau cind cuvintele altora imi dau putere...ar trebui sa sa va multumesc...voua celor ce ma incurajati.....In ultimi  ani  nu am avut ...sa spun asa multe incurajari ...poate nu le-am auzit si nici nu am fost intrebat de ce sint cum sint,cum ma simt sau ce ma doare....imi pare rau daca ieri am raspuns nepoliticos la intrebarea "Cum te simti" ce mia pus-o cineva...probabil a fost doar o intrebare din politete sau poate ..mai mult, dar...eu...am uitat ce inseamna multe...am uitat si probabil din acest motiv sint asa cum sint ,mie foame in adevaratul sens al cuvintului... de iubire...mie foame de liniste...am uitat sau poate nu am reusit sa simt toate astea....citeodata cred ca defapt totul e doar un cosmar...as vrea eu ...e viata..insa nu viata ce simt ca o doresc ...de multe ori viata nu e ceea ce ne dorim ..si ca sa o schimbam..de tot de atitea multe ori avem nevoie de cineva.....