timp si...gindire.

zile trec incet,se scurg neincetat uneori  parca timpul chiar ar vrea sa se opreasca...niciodata atunci cind defapt mi-as dori cu adevarat asta niciodata...nimic nu a avut aroma care eu as fi dorit-o...halal viata .sau poat doar eu sint devina...nu mai stiu..si nici nu vreau sa mai stiu....doar am nevoie de liniste si lumina...nu separat doar impreuna pentru ca pentru mine unde se naste una exista cealalalta ...linistea si lumina sint singurele stari  ce ma fac sa fiu din nou om...Nu ma mai intreb ce cind sau daca va venii vreodata...sint prea negativist ca sa spun ca sper din toata inima....nu....sper dar...dupa cite imi dau seama mult mai putin...Asta e ,sau poate asta sint...am consumat o mare parte dim mine intr-un timp scurt...am pierdut lucruri si timp irecuperabil...insa accept sa merg inainte fara sa mai pun intrebarea de ce...defapt nu stiu daca pina la urma imi mai doresc ceva ..daca acolo in sufletul mai este vreo dorinta..vreun vis...Psihologic ma inteleg...dupa tot ceea ce sint,ce gindesc si prin tot cea ce trec acum..si inca nu sa terminat.....offfff...cum se spune "zimbeste...asa e pina la capat"...Am incercat sa joc teatru atitia ani...am facut asta fara sa ma gindesc decit ca trebuie sa trec intr-un fel peste toate...acum insa nici teatru nu mai pot juca.Am strins atita timp in mine atita durere...visul ce am incercat sa-l fac realitate...visul ce am incercat sa-l acopar...visul ce a ars in mine atita timp...totul....a facut nu a decit sa roada in mine tot mai mult sa ma departeze ...de mine insumi...sa ma instraineze de realitatea vietii...cel putin de acea realitate ce viata mi-o cere...ma privesc..pe mine insumi...privesc in oglinda sufletului meu....si simt ca vreau sa urlu ...sa pling ... sa rid ..nu ma recunosc nu asa trebuie sa fiu eu...si totusi sint ....sint viu..desi tot mai mult alternativele ma ispitesc....no fear..n-o sa merg pina acolo...probabil din lasitate sau doar pentru faptul ca nu e corect....insa ati dori sfirsitul e cu totul altceva...si uneori foarte periculos....am facut asta odata ....Nu stiu de ce sint trist ...nu stiu de ce sint negativist...probabil pentru acelasi motiv ce  a fost intodeauna ...sufletul din mine se simte singur...e singur...si eu ........................la fel...Cineva mi-a spus de curind ...nefiind prima persoana ...ca ar trebui sa traiesc viata...altfel...dar niciodata nu am vrut aventura....desi aventura e ceva ce-mi place...dar nu la acest gen...la acest gen am dorit siguranta...ca este acolo,ca sint acolo...hmm...o doamne...de ce nu pot trece de anumite nivele..de anumite chestii ,de ce nu pot fi oare altfel....chiar nu gasesc nici o iesire din acest ...mod de gindire...

dependent....

....sau poate viata asa cum e ea ma duce cind in sus cind in jos....defapt cel mai mult mia fost frica de singuratate...poate asta e nul din motivele pentru care am stat atit de mult in ....umbra.Acum inerc sa privesc inainte fara a da prea multa atentie trecutul...incerc dar e ingrozitor de greu....nu sa privesc ci sa trec de acel punct ce in mine e format de cind am deschis ochii in aceasta lume.Port unele amintiri ce mi-au modificat de multe ori modul de a vedea aceasta lume...mi sa spus ca sint copil...oare...si totusi e posibil...ca undeva in timp evolotia mea interiora sa se fi oprit...simt nevoia de ceva ce rar se intilneste si mult mai putini stiu sa ofere...Am plins....am incercat sa rid...am sperat si am visat....timp in care realitatea trecutului...timpuri trecute ..cu amintiri si sentimente au venit si mi-au adus adevarul despre ceea ce e in mine...A trebuit sa treaca mult timp sa inteleg ca sint altfel decit ceilalti si defapt la fel din punct de vedere al vietii..Acum dupa ultimul soc .daca pot sa-l numesc asa tind sa cred ca nu voi cade asa usor...asta doar pentru ca defapt in mare parte ceva in mine sa inchis...pentru aceasta viata...Precum am spus mie frica doar de singuratate...amintirile ce le port mi-au marcat mult modul de a simti si trai viata...cu toate astea e foarte probabil ca viata sa-mi ofere sanse...ahhh dumnezeule....am devenit atit de negativist incit si eu ma sperii citeodata de mine insumi...sanse ce nu stiu daca am puterea si dorinta de a le valorifica...o mare parte din mine a murit in relatia ce se va incheia...sper cit mai curind...a murit chiar si vointa ...sincer nu o mai gasesc...nu pentru mine...nu in mine...si asta e groaznic....pentru ca din multe puncte de vedere am devenit acea 'umbra'...si daca sint umbra am nevoie de 'lumina' sa ma transform din nou....fara lumina...umbra e rece ...si goala..in mine mai ramine doar un intinct de conservare...si acela ca vai de el...pentru ca sint pina la urma dependent...dependent de ...lumina

frumoasa viata....prea frumoasa uneori...

........o concluzie ...ironica...ironie la fel ca cea pe care soarta mi-o serveste intodeauna....offffffff.....as vrea sa stiu care este pacatul pe care trebuie sa-l ispasesc aici in aceasta lume....acum citeva zile intr-o clipa cind am facut diferentele dintre vis si realitate am cazut ...m-am prabusit din nou in prapastia ce.... viata a deschis-o in mine.Nefiind deajuns cineva a tinut sa-mi adauge ceva..la cadere...ceva greu...ceva care sa ma faca sa cad mai rapid....ura...razbunare dorinta distructiva a unui...om daca se poate numi asa...dar de data asta transmisa prin ....cei ce nu au nici o vina...........care nici macar nu au facut nimic rau...nici o greseala in toate astea...greseala fiind doar.....a mea.....Nu stiu ...numai stiu decit ca durerea tinde sa revina cu o forta inzecita.....din nou....dupa ce un timp am reusit sa o alung...sa nu o mai vad...sa nu o mai aud....Incerc din rasputeri sa opresc caderea...incerc sa gindesc orice altceva...orice...as vrea sa visez...dar visele...nu sau implinit niciodatanici macar pe jumatate.......doar cosmarele au devenit realitate.......dar totusi incerc...incerc ....incerc

incercare de zbor ..cu aripile frante

.....c-am asa as numi cea ce in sufletul meu se petrece acum...Imi dau seama c am ajuns in punctul in care..nu am vrut sa ajung...de care mi-a fost teama si de care mie teama...unele lucruri..stari...sentimente..chiar daca se nasc in noi nu le putem separa pur si simplu de noi ..de sufletul nostru..Sint defapt undeva la limite...emotional si fizic...nu mai pot controlo nimic din cea ce sint...si asta pentru mine ca om e ...rau...Mult mai mult undeva in mine se duce o lupta cu mine insumi...o lupta ce sincer as vrea sa se opreasca...pentru ca nu pot controla rezultatul ei...si nu vreau sa ma lupt cu mine insumi...

...e ...complet nou acum ..in mare parte totul..s-ar putea spune ca intr-un fel ma nasc din nou...doar ca din multe puncte de vedere amintirile imi vor mentine cruzimea realitatii ...oricit de mult as vrea sa visez..si cu toate astea o fac...din nou ...si din nou..doar pentru ca acolo e singurul loc...neatins de ura...sint clipe cind as vrea sa inchid ochii...sa intru intr-un astfel de vis....si sa ramin acolo...sa nu mai deschid ochii si sa vad cea ce vad ...si simt zi de zi...Sperantele au tendinta sa apuna din nou in mine....defapt prabusirea de cite nopti in urma se pare ca nu sa terminat....nu inca ...defapt cred ca am facut o incercare de zbor cu aripile frinte...

dreams...

GINDURI

timpul trece .. uneori mult prea repede pentru al mai simti ..al mai incerca sa-l retin......alteori ingrozitor de incet..ingrozitor...si atunci e la fel rau...hmm niciodata nu e bine..oare cind ...va fi bine..Noaptea ce a trecut a fost un ...brazdata de un cosmar...de o cadere cum nu am mai avut de mult...Poate cineva a avut dreptate cind a spus ca am totusi destul de mult orgoliu si mandrie...si totusi...acum...sau atunci nimic din toate astea nu erau acolo...erau doar amintiri,dorinte..vise neimplinite  ce urlau in sufletul meu pentru a se face auzite..toate astea si..o durere ...imensa..acolo ..in suflet,in mine..Nu stiu de unde a venit..defapt se poate sa fi venit si din anumite scene ale unui film vazut la televizor...nu stiu..dar e acolo...este in mine e in sufletul meu..si revin cu intrebarea cind ..cind va dispare de acolo..Timpul ...relativ ..va sterge oare totul...sau va acoperi cu praful lui fin acest suflet blestemat..hmmm chiar si asa nimic nu cred ca se va schimba..Acum gindindu-ma la cea ce a fost in mine aseara ma ingrozesc..chiar sint pe marginea prapastiei..la un pas de nebunie..si mie teama..sint doua parti acum in mine,una ce vrea ceva si cealalalta ce combate dorinta primei parti...viata si frumusetea ei ma rupe in doua ...la propiu si la figurat...lupta dintre ele ma consuma ingrozitor...clipe de calm si liniste sint destul de rare si depind de una din partile ce ma compun..doamne cit urasc haosul din mine...

...uneori..ca aseara as vrea sa nu o faci..e mult prea mult ...asa ceva nu vreau sa simti si tu...

vise...

as fi vrut sa fii aici aseara..cu mine sau poate sa fi fost acolo..linga tine..simteam nevoia..mult mult prea mult..simteam nevoia ca cel mai simplu "vis" sa fie real..cel mai simplu.Simteam doar acea dorinta ..nevoie de a vedea pe cineva drag..de a simti acel sentiment..dar golula fost ..la fel de gol..si asta a fost..

ne nastem din vise,visele parintilor nostri si traim visind,dorind sperind ... insa din tot cea ce visam ...putin ...mult prea putin se implineste sau reusim sa implinim...pentru ca viata depinde nu numai de noi ci si de lumea din jurul nostru...multe vise,poate cele mai frumoase in timp se pierd,se modifica ..se uita..cu toate aste insa visam in continuare..dorind indeplinirea lor..nepasindu-ne ca defapt putin din ele se implineste...uneori fiind noi cei ce le impiedicam sa se implineasca pentruca durerea ne impiedica ,ne ingheata,ne face sa ne prabusim in neantul suferintei..loc in care visele mor..si aste de multe ori nu poate fi impiedicat de nimeni si nimic..ne prabusim ...si la un moment dat chiar si vointa moare acolo...

teama...sau...singuratate

de cea ce sint..si cum sint...Mie teama de cea ce incep sa simt ...de cea ce sufletul imi spune.Am cautat atit de mult ...ceva...ceva ce sa-mi aduca liniste in suflet ...asa cum faci tu....am cautat o imagine...o dorinta..un vis...o caldura...iar tu...tu le-ai unit pe toate.........
   
    -Iubirea este capacitatea si dispozitia de a permite celor de care îti pasa sa fie ceea ce aleg pentru ei însisi, fara nici o insistenta pentru a te multumi.
    -Atasarea fata de o persoana si dorinta de a ramine in prezenta lui fara nici un regret se numeste iubire
    -Daca lasi o persoana sa plece pentru ca stii ca trebuie sa faca asta,dar stii ca defapt nu vrea sa faca asta..,atunci iubesti .....

 uneori ma simt ...mort...fara nimic..doar gol pe dinauntru si pe dinafara...Nu mai am puterea sa-mi revin singur din anumite ..caderi psihice si asta e foarte grav...probabil visul urit a durat prea mult...si la naiba ....inca o sa mai dureze...poate defapt asta fost doar inceputul....viata insa poate fi schimbata...depinde de cit de mult imi doresc asta si....la mine depinde si de ...altceva...ce sa-mi dea putere sa lupt...of ...mie dor de mult mai multe decit credeam ....sint atit de multe ce lipsesc...sint atit de multe ce-mi doresc si in acelasi timp ...atit de simple....de ce oare viata refuza ...sa ma lase sa ating  aceste vise....Incerc sa las ceva in urma...sa incerc sa inchid un capitol al vietii mele...trebuie sa o fac cu orice pret si o voi face...intr-o zi ...va fi bine ...imi spui tu...nu mie teama de ceea ce urmeaza...mie teama si mie groaza defap ca va trece inca mult timp...prea mult timp...nu sint chiar atit de batrin dar ....timpul nu se mai intoarce...anumite lucruri si parti ale vietii odata trecut timpul lor le pierzi...nu le recuperezi ...nu pe toate......lacrimile nu au disparut,inca sint acolo ....ma intreb cind o sa pot sa-mi refac gradina mea de trandafiri....sau oare o sa pot sa o fac vreodata......oare o sa am puterea sa fiu ce-mi doresc fara sa simt ......nu stiu....mie teama ca nu...speranta.. visele.. dorintele ..sint toate acoloau renascut dar acel ceva din mine ce...acea nevoie ...lipsa nu a murit...e inca acolo si are destul de multa forta incit sa incline balanta destul de mult........

last words for you ... my dream

long time ago ... you and me ... we have learned what is love ... we learned what is life ... was still a little time ... we had little time to enjoy what we was and we could not taste our eternity ..... and yet ... what we have acquired, love .. remained ... is in me ... is there and I am sure it is where you are. I promised, you promised ... we promised existence, one to another, I promised that nothing will change that together we felt that we've achieved together ... and I promise to keep my life ... and even if it does not bring you near me, I will try to be what I was ... because I promised ... I'll be here ...I will live ... I will love ... as I loved you ... I'll keep the love in me ... and I will give love ... I will not ever forget what has been, what we where then...i will not do it as long as love will be the energy of my soul ... and even if life will be different than the way we wanted it then ... fear not  ... I will not forget ... I will not stop to think ... I know you're there ... I know ... and even dozens of lives will pass for our souls until will be together again , I will remain the same... soul will remain the same ... Now it's time to stop crying for you ... it's time to keep my promises...

ginduri , trairi , clipe....

Someday .. you appeared .. from nowhere

You brought me a smile

Cleaner than ever smile

In a fateful day for me

You brought into my soul ... peace

You taught me to dream

As I've never done it until now

You gave me strength to hope again

As I have not done it until now

You made me see life differently

As I have never seen her

So.......



    Mie teama ...de mine ..de viata...de tot ...si toate...Cind privesc in mine,in sufletul meu....aproape incep sa pling...de acea in ultimul timp nu o mai fac ...atit de des...privesc mai mult in jurul meu...privesc ..viata.Privesc la cei din jur...vad durere indiferenta...egoism...Defapt totul in viata pare sa fie cladit doar pe asa ceva...contind doar ca virful constructiei sa fie altfel.In ultimul timp nu ma mai intereseaza viitorul..trecutul..doar prezentul si ce am acum...clipa...Bineinteles nu merg la extrem in acest sens...dar am reusit sa inteleg ca clipa e mai importanta ca ...minutul....si daca voi putea trece de bariera ei...va urma minutul si apoi ...restul....Si totusi....mai nou am invatat sa visez....asa cum nu am facut-o niciodata...probabil asta a fost singurul lucru ce ma mentinut pe linia de plutire...si-o face in continuare...Stiu ca nu e bine...dar visul sau visele de acum au alta...esenta...alt parfum...alta....prezenta...Acum ceva timp am vrut sa nu mai visez,sa ucid visele din mine...dar altcineva mi-le-a redat.Incep sa pierd o mare parte din ideile ce ma faceau sa fiu asa ...cum eram inainte...ma schimb...doar ca idei si nu ca suflet...pentru prima oara in viata incep sa am mai multa grija de mine...pentru prima oara in viata simt izvorind in mine o putere si o dorinta diferita de viata...sper doar sa pot face ceea ce imi doresc..sa-mi pot indeplini visele oricare ar fi drumul meu in viata si ...oricit de singur as fi....Viata are un pret...pentru mine acesta nu e un secret ..il stiu,il simt...si asta ma face sa fiu ce sint...si voi fi de acum inainte....durerea,lipsa,dorinta ...vor fi acolo atita timp cit nu e nimic real...in sufletul meu...pina atunci insa....voi avea rabdare...si speranta...Mi-am dorit linistea intodeauna dar nu am stiut sa o caut...sau sa o vad.Ea era acolo si in parte am gasit-o ...in parte.Tot ce acum nu sint decit trairi si sentimente...simple...pentru ca defapt cea ce-mi doresc vine din simplitate...Dorintele ajung la  limite uneori,lipsa..uneori pare sa nu mai fie,durerea se stinge din cind in cind...totul ...totul pentru ca acolo undeva ceva exista ... sau poate totul e in mine.A venit timpul sa traiesc ins anu o sa o pot face la nesfirsit prin vise...asta e singurul lucru de care trebuie sa ma folosesc ...si in acelasi timp trebuie sa il elimin....de ce oare nimic nu e usor ... in viata....


... for everything that you've brought me
... for everything that you've shown me
... for everything that you represent
... ....................because you exist

I want to ask you something ... please

... do not disappear from where ever you are
... do not disappear from my life and soul
... please stay whatever happens
...................................................................
... and you know very well why I do this ...
... I think you see ... and feel ... why ...

vise...dorinte...realitate

Am visat atit de mult...cu ochii deschisi...de atit multe ori...uneori e bine...insa uneori...e rau..Mi-am dorit multe insa nimic nu a fost nici macar pe aproape....dorinte ce le simteam in suflet....nu sau inplinit niciodata....niciodata pina acum.E  ciudata viata ...si credeam ca o inteleg...ca o pot controla...insa nu o pot face...atit timp cit nici pe mine nu ma pot controla in totalitate.Acum in parte dorinta cea mai puternica ce am avut-o s-a implinit...hmmm...in parte...of D-zeule...cit mat este pina la capat...E nou pentru mine sa simt ceea ce simt acum...e nou si uneori analizind ceea ce e in mine ... ma sperii dar in ultimul timp gindesc tot mai putin...filosofic...viata trebuie traita...si cred ca asta am sa fac...desi in fata mea se astern ani...grei...si probabil ...plini de singuratate...dar prefer asa decit suferind fara motiv...Nu ....nu ma tem defapt decit de absenta .... de golul de linga mine...nu pot visa la nesfirsit...nu pot sa ma amagesc ...Cu toate astea ceva inauntru meu sa schimbat...se schimba...se modifica...Acest fapt se datoreaza ...sufletului ce mia intins o mana...un zimbet...atunci cind eram hotarit in mare parte sa inchei ...multe...timpul insa nu iarta si nici sufletul din mine nu tace.Oricit incerc sa nu-l mai ascult asa ca inainte...nu pot sa ignor...si uneori sint clipe ...scurte dar sint in care simt ca ma prabusesc ..ca nu mai vreau sa merg inainte...dar trec peste ele... trec pentru ca acolo exista ceva...nedeslusit inca dar este..si e acolo in mine..nu inteleg inca dar...poate va veni si un moment cind totul va fi altfel...pentru mine.....D-zeule ..e atit de departe acea clipa...cel putin asa o vad eu...oricum mai mult ca niciodata am inceput sa inteleg valoarea mea personala si autoconservarea sa activat... pot sa spun in mine...sper sa nu fie prea tirziu....dar cu pasi mici incepe totul....sper doar ca merg ...pe drrumul care trebuie...