Gradina mea de trandafiri...

 ...e plina de uscaturi doar pe ici pe colo doi sau trei trandafiri se zbat sa iasa in evidenta.Haosul din noi va afecta intodeauna si tot ce ne inconjoara.

    Poate pentru prima oara...poate...vad viata asa cum ar trebui sa  fie...asa cum ar trebui defapt sa mi-o fi facut.Dar nu o am...pentru ca ca atunci cind trebuia sa inteleg si sa fac ceva pentru mine ....am facut pentru "altul".Voit sau nu,orbit sau poate vrajit de iubire,sentiment ce la acel moment il credeam infailibil,imi dau seama ca am daruit 12 ani de viata...fara sa mai pun pret pe ceea ce eu sint si ce as putea fi.12 ani ....dintr-o perioada importanta  in viata.Ani ce nu vor mai reveni...hm ce usor e sa distrugi...am incercat sa "construesc" ceva...in van pentru ca cel ce trebuie sa-mi fie aliat in lupta cu viata ...a fost defapt tocmai invers...a darimat intodeauna ceea ce eu am incercat sa "construiesc".Hmm...:) citeodata nici numi vine sa cred ca am creat cel mai simplu si concret exemplu de familie ...destramata.Putin drastic cuvintul...ceva de genul : o "ea" cu modul ei de viata...haos ..... indeferent de cei din jur...un "el" ce incearca incontinuu sa faca orice pentru a iesi bine ...citeodata prea perfectionist(recunosc)...si la mijloc doi copii ....cu reprezentarea de pretext pentru ea si sacrificiu pentru el. ....................
   Am fost intrebat de multe ori de ce am plecat pe acest drum....Raspunsul nu e pe intelesul tuturor si in acest caz am sa spun doar simplu.....iubirea are puterea sa orbeasca ratiunea...asa ca ...aviz amatorilor.De cind ma stiu cel putin de la virsta de 12 ani in mine incet sa creat o flacara ce incet descoperind ceea ce reprezinta nu a facut decit sa ma arda mai tare,sa ma consume.Psihologic vorbind poate daca in ultimi cinci sau sase ani nu as fi inteles ce reprezinta aceasta flacara,nu as mai fi aici, in aceasta situatie.E foarte posibil ca si eu sa am aportul meu la tot ceea ce simt si se intimpla acum...poate daca nu as fi acceptat sa fiu ceea ce ea vrea si as fi fost ceea ce sint defapt, acum nu eram aici in situatia asta...In acest moment recunosc ca ceea ce e in sufletul meu e ceva ce e acolo cu un motiv.....motivul insa cred ca-mi scapa dar...asta e....vom vedea ce ma asteapta in cotinuare.C-am nasol as putea spune pare sa fie viitorul pentru ca 12 ani de "stat la umbra" sint destul de greu de recuperat daca nu imposibil....
   Toata noapte trecuta ma gindeam ...la toate astea ...la ea,la noi ,la copii, la mine.O parte din mine considera considera ca majoritatea vinovatiei in toate aste este a mea...Nu cosider ca trebuie sa dezbat aici argumente ci doar sa spun ca intr-o relatie de cuplu nu e vinovat doar unul orice motiv....experienta sau trairi exista in acea relatie.Dealungul anilor am invatat un lucru...gradina lui D-zeu e mare...exista oameni si oameni diferite ideologii si diferite personalitati.Societatea in care traim viata care o traim ne face sa fim ceea ce sintem....si totusi viata de dincolo de mine nu ma schimbat pe mine prea mult si...se pare ca mai sint ca mine,oameni ce au reusit sa priveasca in propiul suflet si sa inteleaga,sa descopere realitatea si importanta vietii pe care o traiesc.Sint totusi si oameni pe care societatea vrea sa-i marginalizeze dar acestia lupta si chiar daca mostenirea genetica si culturala e inferioara ei continua sa lupte si urca mai sus.Sint insa si oameni care nu vor sa faca asta si ramin ceea ce sint ....nimic...si nefiind deajuns acestia din urma nu fac altceva decit sa reproduca doar ceea ce au...invatat.Un exemplu e chiar linga mine .....o copilarie traita in haosul dintre parinti,o concurenta (neloiala as putea spune) intre frati....si vrind nevrind creeaza acelasi mediu in propia familie....Am considerat intodeauna ca daca D-zeu sau mama natura mi-a dat un cap pe umeri (plin cred) cu materie cenusie atunci nu l-am primit doar pentru a nu ploua in gat cum se spune.Am crezut si..simtit ca daca am un cap pe umeri trebuie sa-l folosesc....cei drept atunci cind m-am insurat l-am folosit pe el si pe inima...o proasta configuratie.Vrem nu vrem atunci cind devenim adulti recreem aproape,daca nu exact,mediul ce l-am avut in casa parinteasca.In casa parintilor mei nu...a existat "cocos" care sa cinte ,sau "gaina" care sa cotcodaceasca ,a existat intelegere ca viata cu binele si raul apartine amandorura si numai unuia.In viata de cuplu unu plus unu... face unul....si varianta cealalalta era ...unu plus una face trei...patru...etc .:)
    Omul greseste...e normal si natural.Nu ne nastem perfecti si tocmai prin greseli ne perfectionam.A invata din propiile greseli e greu pentru ca viata e cam scurta parca.A gresi odata....de doua ori...de trei ori chiar si patru ori mi se pare acceptabil ,dar dincolo de acest numar greseala nu mai e greseala ...e altceva....
  Un prieten ma intreba intr-o discutie mai mult sau mai putin filosofica care e menirea noastra pe pamant.Raspunsul are doua parti :general-sintem aici pentru a invata ce este viata,pentru a ne dezvolta atit spiritual cit si material...particular-fiecare dintre noi are o menire...ceva ce face toata viata,sau poate ceva ce face doar citeva secunde....acea menire pe care o are o va gasi doar in propiul suflet.Ar trebui sa spun totusi ca la general dezvoltarea spirituala si materiala nu tine de individ ci de grup,societate ,cultura...civilizatie...pentru ca nimic in univers nu a fost creat la singular chiar si din punct de vedere  material sau spiritual.
  Viata mea ca om in acest moment e.....mai bine nu ma laud!Pentru a readuce totul la normal va trebui sa caut ....ceva ce dealungul timpului am pierdut....pe mine insumi.Va trebui sa invat din noi sa fiu eu...va trebui sa-mi creez din nou propia mea gradina de trandafiri.