Timpul trece ...incet...timpul...al cui timp oare,al meu,al nostru...sau poate timpul acestei lumi ce eu nu prea o inteleg.Viata noastra e atit de infima in comparatie cu varsta universului...si totusi o consideram atat de importanta....si are pentru ca acest graunte de nisip din clepsidra timpului are rostul lui...sau poate rostul ce noi il dam.M-am gindit in ultimul timp la cit de "ciudat" sint probabil pentru alti care aici vad un chip ce defapt eu in viata de zi cu zi il ascund.Sint un om ca toti cei pe linga care treceti zi de zi pe strada.Sint simplu ,sint eu,...in curind 34 de ani....i-as numi altfel dar nu o fac...,1,87m inaltime,somer pentru ca deocamdata ma descurc si nici nu vreau sa-mi bat joc de mine muncind pe branci la cine stie ce patron nenorocit ce a uitat ca si el e om,sot si tata a doi copii,probabil divortat in curind(frumusetea vietii ),un visator inrait ...ce si-ar dori o lume aproape perfecta....o casa undeva in mijlocul codrului.....el si familia lui...departe de civilizatia galagioasa si egoista....departe de dependintele unei lumii ce stie doar sa ia ...si nu sa dea si inapoi....un visator inrait...ce plinge neincetat dupa doi ochi de inger pe care i-a "vazut",le-a simtit lipsa intodeauna....in cautarea lor si a intelegerii neampliniri simtite constant...un cautator de raspunsuri,pentru el,pentru suflet,pentru viata....un alchimist as putea spune ....un om ce stie si sa dea cu sapa dar si sa se ocupe de un PC ca programare si parte tehnica.....un om care stie sa faca o casa de la zero.... Sint un om ...ca oricare altul....sau poate un nebun...dupa cum gindeste fiecare.Singurul lucru pe care mi-l doresc in viata ,probabil nu sint singurul,e linistea ....sau poate fericirea...insa cum fericirea si nefericirea sint parti ale aceasi monede...se pare ca nu am noroc...inca....poate alta data sau cine stie..Timpul pentru mine sa masurat in ginduri si idei de viata ce in timp sau cernut si au ramas cele care defapt ar trebui sa fie.Sint om ca toti oamenii dar asta nu inseamna ca accept societatea in care traiesc.Vad si inteleg principiile actuale de viata insa nu le pot accepta si...cu greu ma conformez lor.Asta e ..asta sint ....stiu sa iubesc insa stiu sa si urasc....chiar daca la ultimul capitol sint mediocru....in viata trebuie sa stii de toate.A stii insa nu inseamna i sa o fac.Nu mi-as intina sufletul ...sau karma cum spun altii...nu cred ca exista ceva ce merita astfel de sacrificiu.Iubesc viata ...dar nu asa cum sint obligat de societatea in care traiesc... sa o traiesc!Am inclinat intodeauna spre partea spirituala a vietii pentru ca nimic din societatea moderna numi poate oferi ceea ce eu imi doresc.... o eliberare pe care putini au puterea de a o intelege....
Eu si timpul....timpul pentru mine e irelevant...nu-l voi masura niciodata si nu voi cauta sa-i dau forma minimala pe care noi oameni i-o dam in ultimul timp....nu mie teama de moarte ...nu mie teama de viata....mie teama doar ca am sa ramin "aici"...fara macar sa am acea.... liniste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu