Am scris de multe ori despre religii și dogme. Nu am făcut-o pentru a convinge pe cineva de un adevăr personal și nici din dorința de a demola credințele altora. Poate mă repet, dar nu sunt ateu și nu lupt împotriva credinței.
Tot ceea ce încerc este să încurajez gândirea critică și gândirea individuală, nu pe cea impusă.
La fel ca în multe alte aspecte ale vieții, încă de la naștere suntem supuși unor condiționări. În familie, la școală, în societate și, uneori, până la sfârșitul vieții, ni se spune ce să credem, cum să gândim și cum să privim lumea. Unii numesc acest lucru educație, alții programare. Indiferent de nume, rezultatele se văd în jurul nostru.
Tot ce îmi doresc este ca cei care citesc aceste rânduri să înceapă să-și pună întrebări și să caute singuri răspunsurile. Să înțeleagă că viața este mult mai mult decât ceea ce vedem și auzim și că libertatea nu are nicio valoare fără responsabilitate.
Responsabilitatea nu poate fi delegată. Ea aparține fiecăruia dintre noi.
A avea conștiință nu înseamnă neapărat a aparține unei religii sau unei dogme. Conștiința se dezvoltă prin gândire critică, experiență și înțelegere. Iar o conștiință matură nu creează bariere între oameni.
Pentru omul care ajunge să înțeleagă cu adevărat, diferențele de rang, religie, statut sau ierarhie își pierd importanța. Înainte de toate, el vede omul.
Separările dintre oameni pot apărea din multe motive: culturale, sociale, religioase sau ideologice. Întrebarea pe care mi-o pun este dacă ele ne ajută cu adevărat să evoluăm sau doar ne fac să ne privim unii pe alții ca fiind diferiți.
Un om cu adevărat matur din punct de vedere al conștiinței nu îl judecă și nu îl respinge pe cel care gândește diferit. Din păcate, privind în jur, observ că acest lucru se întâmplă mult mai rar decât ne place să credem.
Mă întreb uneori de ce există încă tendința ca oamenii care nu împărtășesc aceeași credință să fie priviți cu suspiciune, chiar și atunci când sunt oameni cinstiți, morali și respectuoși. Poate că răspunsul este teama. Poate că nu.
Aș putea aduce argumente atât în favoarea, cât și împotriva multor idei. Dar nu consider că este rolul meu să conving pe cineva. Dacă aș încerca să impun propriul meu adevăr, aș face exact ceea ce critic.
Prefer să respect liberul arbitru al fiecăruia.
Dar să nu uităm un lucru:
-Libertatea fără responsabilitate nu este libertate. Este haos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu