viata si cararea ei

   Nu de multe ori am cazut...si am simtit ca vreau sa ramin acolo....sa nu ma mai ridic...dar m-am ridicat...si am pasit mai departe...cu speranta ca va veni totusi si ziua aia....si inca sper.Nu am crezut ca voi trece prin tot ce trec...demult cind abia incercam sa inteleg...si ciudat acum dupa tot si toate....imi dau seama ca defapt totul e asa cum am stiut de prima oara....viata.....Odata de mult am creat un tipar...cu mult timp inainte de a stii defapt ce port in suflet....ce l-am numit fara sa-mi dau seama Serenity....era tiparul unui suflet ...al persoanei ce o doream linga mine...opusul celei cu care luptam...si am continuat sa lupt...sperind ca intr-o zi....Am creat un tipar asemanator cu cineva pe care cunoscusem inainte...o iubire aparuta brusc in viata,tumultoasa si plina de nabadai...dar care sa incheiat brusc...nu am incercat sa lupt pentru ea...nu am incercat...din orgoliu...si mindrie copilareasca...defapt eram copii...dar a fost...Am pierdut in 16 ani mai mult decit as vrea sa recunosc ..pentru ce ma intreb acum...traim iubim suferim ...altii ne fac sa suferim....si noi insine ne creem suferinta...ne temem ne lasam condusi  de ginduri...complicam totul...si uneori nu e necesar decit sa fim pur si simplu noi.Poate asta e rostul la toate..sa invatam....ma intreb cind...voi invata sa fiu doar un simplu om...sau daca o voi face vreodata...Nu pot fi decit ceea ce sint...nu mai repet cuvintul...ar putea deveni (daca deja nu este)un complex.Am stiut destul de multe ...am avut destule motive sa lupt..si-as putea spune ca am.....dar in timp..in acest labirint al vietii mi-am pierdut rostul...poate nu mai stiu ce vreau...poate nu am stiut niciodata ....si de ce ar trebui sa stiu...viata in sine este plina de complicatii de genul asta...insa poate eu nu am putu trece de ele...viata pare o afacere uneori...inclin sa cred ca avea dreptate cea ce a fost....si unii din noi nu ne pricepem la afaceri....ramin in picioare doar cei ce au resurse....ma intreb ce am facut eu cu ele...le-am abandonat....le-am pierdut...sau le-am daruit...nu stiu...dar nu le mai am.

  Acum dupa mult timp intilnesc din nou acest tipar...cu mici diferente...perfectul nu exista ...Sa produs un soc in mine...un soc lent...nu dureros insa ce mi-a trezit o parte din suflet...de mult nu l-am ascultat...demult nu am mai intrat acolo....mie tema ca as umple rindurile la Socola...si asa nu sint prea departe...dar ma mentin.Socul creat mia deschis o mica stralucirein ochi...a aprins o flacara..cu toate ca slaba dar care se stinsese de mult..si totusi...viata si ale ei ...socuri...Ciudat insa e faptul ca a reusit sa faca ce nu am reusit sa fac eu in ani...ce alti nu au stiut sa faca sau sa poate nu au vrut.......nu doar prin cuvinte sau sfaturi...nu doar prin rabdarea de a ma asculta...ci prin prezenta...prezenta acelui tipar....Astfel  dupa mult timp chiar am ajuns intr-un punct nul de gindire...poate numi strica o pauza....

de ce inca sint

Am trait doisprezece ani linga un .....om fara suflet...ce nu se iubeste decit pe el....am incercat..am cautat in sufletul lui iubirea....apropierea...caldura....nu am gasit decit gheata si venin.....Acum totul sa terminat...pentru mine....sint om si am limitele mele.....sufletul meu...suflet blestemat....pentru ce am facut totul...pentru ce...pentru ca totusi viata e viata...si uneori pretul ei e scump...mult prea scump...si mult prea dureros cind totul pare a fi in van ...as vrea ca totul sa se opreasca acum....dar nu mi-o doresc din tot sufletul pentru ca daca as face acest lucru stiu ca asa ar fi..stiu..SINGURUL LUCRU PENTRU CARE MAI TRAIESC SINT ...copii , dar sa fiu linga ei inseamna sa ....ma condamn pe mine insumi , ei au nevoie de mine..dar ...Dumnezeule cit urasc viata asta....O URASC pur si simplu...singura ura care cred ca o simt e pentru viata...pentru propia viata.....

autoportret

o umbra se ce strecoara incet prin multime
umbra unui vis,unei dorinte..unui blestem
sa nascut asa si stie ca nu-l poate rupe
citeodata nu-i mai pasa de nimic...nimic
viata si amintirile i-au luat tot ce a contat
nu simte decit durere si a uitat sa zimbeasca
a uitat sa rada...poarta doar o masca
pentru a acoperi cea ce simte...ce-l ucide
merge pe strada si priveste inainte desi...
pentru el nu exista inainte,acum sau maine
e gol pe dinauntru...si ochii lui sint goi
defapt asa este de mult..chiar daca
a incercat sa acopere durerea ,sa o aline
stiind ca un gol nu se acopera ci se umple
cu toate ca viata nu i-a fost vitrega sau rea
el sia dorit intodeauna un singur lucru
un suflet...ce sai ofere piesa lipsa
in puzzelul propiei vieti,un suflet ce sa umple
golul ce-l simte permanent ... si-l doare
destinul sau soarta il tin departe de linistea
de linistea ce odata demult ...a cunoscut-o
departe de acel sentiment,de acea traire
si lipsa ... il doare cel mai mult...absenta
singuratatea dorintei din el naste lacrimi
lacrimi ce demult sau terminat...au secat
si totusi...e acolo..pe drum,pe drumul vietii
vrea sa spere dar si speranta are o limita
dar totusi se strecoara incet printre oameni
merge inainte...fara tinta...fara dorinta
e doar o umbra intr-o lume...materiala
o umbra ce cauta lumina
un suflet blestemat ce-si cauta izbavirea

randuri.....

sa fiu al tau as vrea
sa fiu linga tine imi doresc
sa fiu si sa ramin
sa fiu pina cind soarele s-ar stinge
sa fiu caldura ce te alinta cind tie frig
sa fiu lumina ce te inconjoara
sa fiu imbratisarea de care tie dor


nu am crezut si nici gindit ca viata e atit de rea fara tine
nu am crezut ca fara tine cerul nu va fi niciodate albastru
nu am crezut vreodata ca pot trai fara tine aici,cu mine
nu am crezut ca viata fara tine are un pret atit de mare
nu am crezut ca voi plati un pret atit de mare iubirii ce o port
nu am crezut ca voi continua sa te am in suflet dar, esti acolo
nu am crezut poate destul de mult in tine,in cea ce noi am fost


as vrea sa pot avea dreptul sa schimb ceva
as vrea sa pot sa aduc clipele cu tine inapoi
as vrea sa pot sterge ce viata mi-a luat in lipsa ta
as vrea sa pot merge inainte fara sa simt lipsa ta
as vrea sa pot privi zimbind din nou privind cerul instelat
as vrea  sa pot privi luna fara sa ma doara singuratatea
as vrea sa se opreasca totul cit timp nu esti linga mine


sa fiu ... sa fii...sa fim...ceea ce lumea refuza sa-nteleaga
nu am crezut ...ca vom fi atat de departe unul de altul
as vrea ...dar nu e posibil...si nici nu pot


      Singurul motiv pentru mine ca sa exist a fost iubirea si dragostea....apropierea.....asa am fost de mic chiar daca copilaria nu a avut un efect...viata de mai tirziu si amintirile din mine m-au transformat enorm de mult...nu stiu ce este egoismul,nu stiu ce este interesul...singurul interes pe care il am e sa opresc durerea din mine....uneori ma urasc pe mine insumi...defapt mie ciuda pe mine insumi ca sint asa...ca nu pot fi indiferent,ca nu pot inchide ochii si merge mai departe...din motive ce continua sami lipseasca nu stiu care e rostul daruiri mele ...sint clipe cind simt ca sint pe margine unei prapastii si acolo jos e ...nebunia....nu stiu daca se poate explica ceea ce simt si durerea ce o simt cind...iubirea ce o port in suflet musca adinc din inima  mea....nu e usor sa-ti doresti sa ai pe cineva sincer linga tine...nu e usor sa stii ce inseamna puritatea unui sentiment ,caldura si siguranta  ce ti-o ofera acel sentiment ....nu e usor sa simti cind razi sentimentul de fals si pur si simplu sa ti se faca sila de tine...nu e usor sa mergi pe strada si sa stringi din dinti ca lacrimile sa nu izbucneasca...nu e usor sa privesti cerul si sa intrebi dece......cu toate asta simt...indur...ma intreb....pina cind...

2010...2011...dorinte,vise,sperante....viata...

    A mai trecut un an...au mai trecut zile...multe clipe...pline de ... durere....si prea putine pline de fericire.Ce sint eu sa judec viata...ce sint eu sa-mi doresc,sa sper....sa visez....Un om ..un suflet...o particula in imensitatea existentei...Ce ar trebui sa fac ca dorintele sa se implineasca....ce as putea face ca visele sa devina realitate....visele mele...pentru ce sper oare...ce sper oare....Exista oare lumina in intuneric....exista oare...ceva...cineva... undeva,care ma vede ma aude...Sintem atit de mici...de infimi...si totusi in noi exista vise...vise ce uneori sint mult mai mari decit noi insine...dorinte ce ne depasesc pragul real al vietii...Uneori totul pare in van...de cele mai multe ori...si totusi...mergem inainte...unii ... altii abandonam totul si alegem moartea...asta atunci cind simtim ca nu mai avem putere...energie...sa luptam.Si eu simt acelasi lucru dupa ce in ultimele ore ale anului ce a trecut primesc...acelasi venin...ca intodeauna din partea unui suflet caruia am dedicat o parte din mine.Am crezut in iubire...port in mine amintiri ce moartea nu a avut puterea sa le stearga...iubirea nu moare...iubirea...si totusi...citeodata se pare ca da...insa in realitate in ...unii din noi nu...eu o port mai departe...chiar daca acum nu mai are o tinta....si deci nu moare ...m-am nascut cu ea ...acolo...adinc inscrisa in sufletul meu....Dupa mult timp inteleg rostul...golului din mine...prea mult timp...Singura problema pentru cei ce purtam iubire in suflet si nu pe buze sau in buzunar e ca...prezenta ei acolo...fara o tinta ne consuma ..incet..si sigur.Cel putin asa simt eu...nu vorbesc decit in numele meu...eu sint eu....si sper sa am putere sa ramin eu...Ne bucuram de viata toti insa nimeni ....uneori nici eu ...nu vrem sa ne ingreunam gindirea cu rostul trairilor,sentimentelor ce se nasc si mor in noi..si traim...la fel cum am mai spus-o ...in van...ce rost au toate...Au rost bine definit in dezvoltarea noastra ca forma materiala?Au rost in dezvoltarea noastra spirituala...poate da ..dar viata ne duce departe de acest sens...sintem prea mici sa putem opune rezistenta...iar sa lupti uneori cu valul vietii e...epuizant...Si totusi sint persoane care sint mai aproape de adevar decit cred...dar viata...e viata...si uneori stam pe margine si asistam la toate fara a mai dori sa intelegem...Dispare dorinta,mor visele,si odata cu ele speranta se stinge...neramanand decit o forma materiala ...un zombi cum imi place sa spun...
     Un nou an incepe...nu mai am decit o singura dorinta....un singur vis....o singura speranta....ma intreb oare daca cineva ..undeva,le stie...le vede in mine...le simte...pentru ca nu cred....nu mai cred in aproape nimic...aproape....Incerc insa sa...mentin ceva ....incerc  sa tin aprinsa o sclipire...nu pot si nu trebuie sa o las sa moara....lumea ar fi altfel daca multi nu ar lasa ca acesta sclipire sa moara...Mie tot mai greu ...si pe dealta parte sint consumat de neimplinirea ce o simt clipa de clipa...si tocmai de asta sint momente cind nu inteleg rostul...acestui cosmar ce pare ca nu vrea sa se sfarseasca...Acest an sper ...sper sa fie cu o picatura mai sus decit cel ce a trecut...o picatura macar...sper,desi nu stiu daca ar fi deajuns ...dar sper...Speranta se stinge ultima in noi...ma intreb ce e dincolo de ea...dincolo de momentul cind ea dispare.....Am gustat din dulcele elixir al....mortii... dar stiu ca nu e corect....stiu ca trebuie sa fiu aici...simt asta insa nu mai inteleg pentru ce....sau poate sint doar las.............Stiu doar ca am nevoie de ceva ce nu vad...nu pare sa fie real...nu pare sa existe...poate doar am ramas inchis in capcana propiului meu vis.....

ultimele ginduri...

    Asa cum ani trec...la fel si noi trecem...traim,dorim,visam....speram...toate in functie de ceea ce sintem si ceea ce viata ne ofera sau ne ia.UNii dintre noi ne schimbam,incet fara sa ne dam seama ... viata e cea care ne ajuta...sau ne obliga..putini dintre noi ramanem aceasi...In curind se va incheia cel de-al 34 an al vietii mele...viata in care am ratacit...am cautat ....am incercat sa fiu ceea ce sufletul mi-a cerut...sau ce viata a incercat sa-mi cearaCu toate ca sint balanta ca zodie nu am reusit sa-mi gasesc niciodata echilibrul...nu am reusit sa echilibrez sufletul ce-l port cu societateain care traiesc...Spre diferenta de lumea din jurul meu am avut un atu in plus...amintiri....amintiri ce mult timp nu le-am inteles...si poate nici acum nu le inteleg...iar acest lucru ma facut diferit...si intrun fel ma exclus...spun asta pentru ca de multe ori o simt...Am avut dreptul sa stiu ce inseamna natura reala a omului...si nu cea ce ne-o creaza societatea...si tocmai din acest motiv am ratacit...cautind acel ceva...defapt sigurul lucru ce-mi-a lipsit si continua sa lipseasca...Amexistat intodeauna in extreme...mai mult in cea joasa dar asta e ...nu putem avea totul...si probabil ar trebui sa invat ceva din toate astea...nu reusesc insa...poate nu sint in stare...sau poate pur si simplu imi scapa.Au trecut multi ani sa-mi dau seama...poate prea multi si prea valorosi...dar viata merge inainte...chiar daca inapoi as vrea sa mearga ...nu se poate sint constient si de asta...chiar daca sint momente ca ieri de exemplu cind ridic ochii spre cer si intreb DE CE...in acelasi timp stiind in mare parte de ce totul e asa...Se spune ca raspunsurile sint in noi...nu stiu daca acest raspuns ce il mai caut acum ...e in mine si nu in altcineva...in acel suflet ... acea raza de lumina...
  Mi-am dorit sa fiu aici,unde sint...si trebuia sa fiu...era inevitabil...insa de data asta sint pre multe...ginduri,sentimente ce se invirt haotic in mine...singura realitate neatinsa raminind doar golul creat din prezenta amintirilor...doar caracterul ce ele mi-l-au format.In ultimul timp totul sa accelerat la culme si nu reusesc sa ma mentin...eu cel ce am cautat liniste ..ma departez din ce in ce mai mult de ea fara sa am puterea de a ma opri ...aproape ca nu ma recunosc uneori...nu mai reusesc sa am autocontrol... in nimic...ma pierd in intuneric...nu mie teama de el insa stiu ca e periculos ...pentru mine si poate pentru altii...Hmm...mi se pare atit de ciudat uneori sa nu pot controla ceva ce tine de mine si numai de mine...De cind m-am departat de ce imi era drag totul a luat amploare...la un nivel care acum il privesc si nu imi vine sa cred...in afara de faptul ca sa incheiat o perioda din viata de care as vrea sa-mi amintesc si sa zimbesc dar...as zimbi fals...in mine totul...amintirile ..nevoia de ... Ea sau ... ce reprezinta ea a atins o amploare ce n-o o pot stapini.Dupa cum evolueaza in curind voi pierde controlul total.
    Cu toate astea...cu tot balamucul din mine,cineva...a reusit sa...faca ceva...ce nu m-am asteptat chiar in momentele cele mai grele...a reusit sa-mi aduca un zimbet,o speranta...o picatura de lumina acolo unde intunericul inainta cu toata forta...si chiar daca in mare parte mintea si sufletul mi-au fost pline de ginduri negre pentru o clipa..sau poate mai mult...a reusit prin prezenta si vorbe sa-mi alunge durerea si tristetea...Putini sint cei ce pot face asta...sau poate chiar nu mai sint...si totusi...undeva exista o speranta pina la urma...totusi viata ar putea fi altfel...Intodeauna viata e plina de astfel de momente in care ne prabusim ...si atunci uneori apare cineva..care...face sa ne ridicam din genunchi si sa mergem inainte...Acest lucru trebuie sa-l fac si eu...sa merg mai departe chiar daca tot timpul ce a trecit,toti anii sau scurs in mare parte degeaba...totusi poate totul are un rost...sper sa nu ma amagesc in continuare...in mare parte am obosit...sa alerg in cautarea ...linistii...acum insa stiind sigur ca in mare parte nu o voi gasi in mine...si deci in final cautarea...in mare parte se opreste..aici...pentru prima data stiind ceea ce imi doresc...si chiar daca viata va refuza cu indirjire sa-mi ofere voi ramine ceea ce sint in parte schimbat...efectul vietii..dar acelasi eu...acelasi romantic,acelasi sentimental...acelasi incapatinat (in anumite chestii)...acelasi om asa cum viata de pina acum ma creat...

...where...

I want to be where the angels never cry
I want to be where love is something warm ...in us, not just an illusion
I want to be where ... I never feel empty inside
I want to be where ... I will not be ever afraid
I want to be where you are ... my dream

SARBATORI FERICITE

Fie ca fulgi de nea sa va aduca cu ei - fericire [asemenea fericirii copiilor cand se joaca in zapada] - bogatie [atata cata zapada se asterne pe pamant] - puritate si bunatate, iar sufletul sa va fie bun si usor[asemenea unui fulg de nea] - iubire [asemenea unui fulg care se topeste in sarutarea pielii] LA MULTI ANI !si pupici dulci la toti

seminte....

Ti-am dat totul si l-ai luat Dar nu te-ai saturat 
Iar acum vrei incet 
Sa-mi bagi in inima 
Din nou cuvinte verzi 
Pline de venin si ura 
Vrei si ultimile picaturi 
De viata si speranta 
Dar nu am sa-ti le dau  Nu am sa te las 
Sa-mi calci in picioare 
Inima ce ai facut-o 
Mii de bucatele 
Nu am sa telas 
Sa-mi arzi sufletul 
Ce-mi e deja scrum  In focul urii tale 
Nu te voi lasa 
Sa-mi inegresti inima
 Nu voi lasa lacrimi 
Sa curga din nou 
Pentru a umple golul 
Care tu nici macar 
Nu ai dorit sa-l vezi 
Si nici sa stearga  
Anii ce tu mi-ai rapit 
............................... 
Si as vrea sa spun  
TE URASC....dar..  Din pacate...nu pot 
Sa simt ceea ce pe tine
 Te defineste ca om 
Nu o fac,nu pot
 Mi e doar mila 
Mila si inca ceva... 
Teama...pentru tine 
Pentru ca esti mama
......scriu aceste rinduri simtind ca semintele urii vor sa incolteasca in sufletul meu....dar nu o sa o faca...prefer moartea decit ura...nu pot simtii ura si nu trebuie mai ales cind stiu ca nimic din tot ce a trecut ,...in anii ce au trecut nu a meritat...ramine doar durere surda ...muta ...si acelasi gol.....parca mai imens...

viata...un cosmar

De curind viata a tinut sa-mi arate ca unele greseli sint scumpe si ma vor urma inca mult timp...nu stiu cum ar trebui sa ma simt...sau ce ar trebui sa simt...cind...sint acuzat ca nu sun acasa ,ca nu dau nici un semn de viata....iar apoi cind sun...vorbesc cu copii iar ..."doamna" nu se da jos din pat ca e obosita si o doare capul...ca mai apoi dupa vreo doua ore sa-mi trimita totusi un mesaj in care sa-mi readuca aminte doar de chestii financiare.........ma intreb de ce mi-au trebuit atitia ani sa inteleg...dar oare duoa luni fara munca printre straini,luni in care doar datorita fratelui meu am putut sa rezist.....de ce oare mia trebuit atit de mult sa inteleg ca defapt am linga mine ce urasc cel mai mult...Uite ca am inceput sa "vind  din casa" ....sint momente ca acesta care dor mai mult decit as putea spune....in aceasta clipa pot spune ca in adincul meu sa pierdut orice speranta fata de familia ce mi-am dorit-o sau care am avut-o pina acum...Mai rau e ca singura bucurie ce am avut-o ...copii ....pentru mine...viitorul lor pentru mine va fii ...nu stiu...incert si va trebui sa lupt pentru e ei...Viata .....pentru mine a fost un cosmar...creat de mine insa-mi...la naiba...doua cosmare defapt as putea spune...ma intreb din nou ce pacat oare am de ispasit....acela de a avea suflet probabil...poate defapt sint mai mult decit sint...un demon....sau un inger...eu nu-mi doresc decit sa fiu un suflet...cu valoarea lui..pentru alt suflet....Pentru mine viata e un iad...probabil si pentru altii ..un singur lucru am invatat totusi...viata e o unealta..ce daca sti sa o folosesti..poti sa o rezulte chestii frumoase ...eu nu am stiut sa o folosesc poate...nici macar nu stiu daca am invatat...Viata nu e un cosmar decit in momentul cind o fortezi sa fie asa cum vrei ...defapt trebuie sa stii doar sa te folosesti de ea...
 In ultimul timp simt...mult mai mult decit de obicei...poate doar ma insel...poate doar nu mai reusesc sa mentin echilibrul ideilor si dorintelor din mine...uneori mie frica sa nu pierd controlul...timpul trece ...va urma primul sfirsit de an departe de casa....si ce ...m-ia mai ramas drag...o sa fie ingrozitor...as putea sa merg poate la prieteni ..dar  nu m-as distra...motivul..nu-l mai spun....

Timp...

timp...clipe,secunde,minute,ore,zile,ani...toate nu au nici o valoare.Maddy ai spus ca sint mai mult decit un om...gresit...sint un om..simplu om pentru daca as fi mai mult as putea schimba ceva..dar nu pot...a fi om inseamna sa depinzi de natura ta..umana...materiala..daca nu as fi decit un om as fi avut puterea sa rup orice obsatacol ce-mi sta in fata...dar sint om si depind de viata materiala la fel ca oricine...si chiar dca pentru mine sufletul si multe alte intrebari au raspuns...ramin om ...singura sansa ,singura rupere de aceasta natura materiala fiind ...iubirea...legatura dintre doua suflete ce da atit de multa energie sufletului incit baza materiala dispare....ai dreptate in parte reusind sa crez aceasta legatura intre trup si suflet..am reusit ceva ce putini au puterea si dorinta sa o faca...si uneori ma bucur pentru ei...as vrea sa nu fi facut acest lucru...defapt cu multi ani in urma cind in relatia...cind atinsesem un punct de disperare maxim...(fumasem in mai putin de o ora doua pachete de Kent lung si vroiam sa-l incep pe al treilea...dar un prieten ma oprit la timp)..m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea puterea de a intelege ...tot si toate...si tot atunci...vocea din mine mia dat semn ca pot regreta acesta dorinta...dar nu am ascultat,considerind ca doar asa voi putea intelege ce se petrece in mine ...totul tine de alchimie ...de cunoasterea si descoperirea aurului din noi...dupa tot acest timp ..si in tot acest timp care a trecut...am aflat valoarea a ceea ce sintem,a ceea ce putem face sau crea,a ceea ce simtim sau oferim...insa doar tarziu am aflat de ce simt acest gol in mine...si nici macar acum nu stiu sigur daca defapt dorinta  si golul din mine sint create de lipsa acelei..Ea..pe care am vazut-o in acel vis...sau poate sufletul nu a facut decit sa-mi deschida o alta poarta spre cunoastere...coincidente sint multe...simturi...ochii ei pe care nu i-am vazut dar si dorinta mea de mult timp inainte ca persoana ce va fi linga mine sa aiba ochi albastri...cineva acolo sus ma iubit se pare pentru ca toate evenimentele importante din viata le-am stiut dinainte...si ma corectez...din nou...avem un destin...e o linie a vietii fiecaruia...o linie care oricit vom incerca sa o schimbam nu avem puterea...primim insa in viata semne,premonitii despre viitor...despre ceea ce va urma...asta pentru ca in acel punct avem puterea de a ocoli acel eveniment asta insa nu va afecta capul de linie...un exemplu pe cit de clar pe atit de concludent a fost casatoria mea...am visat cu o luna inainte ca voi intilni persoana caruia i-am daruit 11 ani din viata,aceleasi sentimente si stari...stiam ca-mi va fi sotie...stiam ca are ochii negri,cit e de inalta,toate aspectele mai putin sufletul...hmm mi aduc aminte ca facusem o descriere completa mamei mele si radea de mine stiind ca mie imi plac si-mi doream doar ochi albastri...bineinteles cind a cunoscut-o  a fost un soc ...un singur lucru am omis atunci..la sfirsitul visului cineva plingea...plingea si simtea durere...nu am inteles mult timp cine...acum ..stiu..au fost destule lacrimi...pentru ca chiar daca nu stiam inca tot ce stiu acum prin prisma a tot ceea ce simteam atunci m-am daruit trup si suflet familiei....aruncind viata mea la gunoi neintersandu-ma propia persoana...fara sa vreau fara sa inteleg atunci iubeam cu adevarat...insa timpul mia aratat cine plangea ,iubirea trebuie sa existe in doua suflete nu doar in unul...si sa ales praful...revin...nu sint altceva decit un om , adevarat ca unde am ajuns din punct de vedere spiritual...sufletesc probabil ma scoate din tiparele impuse de societate...dar sint un om...am ratacit ani,prea multi ani IN CAUTAREA... mea,a mea si a raspunsurilor pentru golul din mine...in dorinta de ami aduce liniste in suflet...ani ce i-am dedicat...si i-am pierdut...prea multi ani...si acum dupa tot acest timp ma simt pierdut,o umbra intr-o lume materiala...am foarte mult de recuperat insa ...problema e ca golul se simte din ce in ce mai puternic...cel putin nu mai inteleg pentru ca ar fi trebuit normal sa ma obisnuiesc...natura umana...dar nu reusesc sa o fac....in mine dorinta de viata e la un nivel scazut...foarte scazut doar pentru ca nu am ce-mi doresc.doar pentru acest fapt nu pot trai normal...nu pot fi normal....singurul motiv de viata,singurul lucru ce poate sa-mi ofere energie pentru a face ceva in viata  fiind...un suflet... pe care il caut,il iubesc fara sa-l stiu...nu-mi doresc prea multe de la viata...dar stiu si simt ca doar prezenta acelui suflet linga mine imi va da puterea si dorinta de viata..si da Sunshine sint dependent...de un drog...cel mai dulce si cel mai ucigator ...iubire..dar nu iubirea impusa de societate ci cea impusa de suflet...sint dependent de iubire...ce aiurea suna...acest drog pentru cei ca mine,ca noi ...cei ce am descoperit sufletul din noi..e un drog mortal...si neavindul  suferim...a accepta suferinta asta insa nu e usor ..e chiar impsibil..pentru ca pentru acest drog nu exista inlocuitori,dependenta de el nu se poate vindeca...nici macar moartea nu poate vindeca aceasta dependenta...cel putin pentru ca in mare parte ea vine din partea nemuritoare ...sufletul...timpul va trece insa si sper ca in mare parte sa-mi pot implini dorintele...timpul trece ingrozitor de greu in absenta .... nu stiu daca pot recupera timpul...si nici nu-l pot opri nu am acest drept cit sint inca om..si nu voi putea face nimic altceva atita timp cit exista  o piesa lipsa in constructia mea sufleteasca...stiu ca doar atunci cind acea piesa va fi la locul ei viata va lua alta forma...stiu ca iubirea pura poate face mai mult decit sa rupa regulile materiale...

Daca..

..as putea sa-ti spun cit de mult...am nevoie de tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi doresc sa fi aici,linga mine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma dor zilele fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma doare venirea noptii fara tine alaturi

..as putea sa-ti spun cit de mult...ma intristeaza venirea unei noi dimineti fara tine

..as putea sa-ti spun cit de mult...mie dor de o imbratisare

..as putea sa-ti spun cit de mult...imi lipseste iubirea ta

..as putea sa-ti spun cit de mult...doare golul ce-l simt si care doar tu il poti umple

daca as putea sa-ti spun toate astea...si multe altele....daca...ai fi aici...lacrimi nu ar mai curge,durere nu ar mai exista...dar nu esti....si ma intreb vei fi vreodata.aici sint doar eu...si abisul meu,eu si dorul de tine,de iubire,de dorinta,de atingere....daca as putea,daca as avea o putere ce sa ma ajute sa te gasesc mai repede...daca as putea sa zbor as pleca acum in cautarea ta...as colinda neobosit lumea intreaga...doar ca sa te aflu....

 ..dar nu am putere...dar nu pot zbura...si ramin aici...asteptind...rugindu-ma ...gindindua-ma la tine...singur si pustiu....pina cind....oare? 

Concluzii...lipsuri

Imi dau seama ca ma simt intr-un fel...strain....strain de mine insumi ...nici macar eu nu ma cunosc....Incercind sa inteleg multe si "alergind"dupa ceva ce inca intarzii sa gasesc am uitat atit de mult de mine insumi incat ....nu mai stiu cine sint...ce sint....Ieri cineva mia spus ca cea mai mare virtute pe care poate sa o aiba un om e sa fie sufletist...si apoi a adaugat ...tu esti mult mai mult de atit...nu stiu cum par ...sint doar om sint doar un suflet....si nu vreau sa fiu decit ceea ce sint....Am momentele mele cind cad..adevarat ca mi se par mai dese...si momentele cind ma ridic,sau cind cuvintele altora imi dau putere...ar trebui sa sa va multumesc...voua celor ce ma incurajati.....In ultimi  ani  nu am avut ...sa spun asa multe incurajari ...poate nu le-am auzit si nici nu am fost intrebat de ce sint cum sint,cum ma simt sau ce ma doare....imi pare rau daca ieri am raspuns nepoliticos la intrebarea "Cum te simti" ce mia pus-o cineva...probabil a fost doar o intrebare din politete sau poate ..mai mult, dar...eu...am uitat ce inseamna multe...am uitat si probabil din acest motiv sint asa cum sint ,mie foame in adevaratul sens al cuvintului... de iubire...mie foame de liniste...am uitat sau poate nu am reusit sa simt toate astea....citeodata cred ca defapt totul e doar un cosmar...as vrea eu ...e viata..insa nu viata ce simt ca o doresc ...de multe ori viata nu e ceea ce ne dorim ..si ca sa o schimbam..de tot de atitea multe ori avem nevoie de cineva.....

...adevar sau minciuna...

      Dupa mult timp intru din nou in camaruta cu amintiri a sufletului meu....Se pare ca nu sint prea ordonat pentru ca totul e vraiste aici...nu am mai facut de mult ordine pe aici.....Gasesc doar ginduri ,idei,intrebari fara raspuns....si nu stiu care sint reale sau ireale...adevarate sau care sint minciuni....Ieri seara am vrut sa fac o ultima postare,sa ma opresc definitiv...dar vocea acea din mine ce in ultimul timp nu sa mai facut auzita a spus ...nu...un nu plin de ..durere.Ma intreb oare este cu putinta sa-ti poti auzi propiul suflet,e adevarat sau e doar o minciuna...doar sint paranoic....oare este adevarat ca se poate crea o legatura intre trup si suflet...Imi aduc aminte de faptul ca parintii mei imi povesteau ca atunci cind am fost "plecat"...dincolo am avut momente cind ma trezeam...insa nu imi recunosteam propii parinti,vroiam sa ma ridic si sa plec,nu raspundeam la numele meu...adevar sau minciuna ...poate sufletul meu luase controlul total si vroia sa mearga la ...ea... sau poate defapt totul a fost doar o chestie medicala....un nou adevar sau o alta minciuna....cu destul timp inainte exista in mine aceasi neliniste,care mai apoi dupa drumul facut pe lumea cealalalta a revenit mai arzatoare parca...adevar sau minciuna...dupa acest drum...in mine sa asternut idea ca persoana ce va fi linga mine va trebui sa aiba ochi verzi sau albastri....adevar sau minciuna...una dintre "aventurile" mele daca as putea spune asa avea ochii albastri si de multe ori cind ...eram in momente mai intime ...pentru citeva clipe se bloca in ochii mei...dupa care imi spune sa nu o mai privesc asa ca pur si simplu privirea mea o strapunge ...lucru ce defapt nu il faceam constient...nici macar nu imi dadeam seama ....adevar sau minciuna ...greseala fatala facuta de mine poate fii faptul ca dupa ceva timp am cautat sa -mi amutesc sufletul casatorindu-ma chipurile din iubire...a cui ....nu mai stiu...acum ca ma gindesc...stiu ca am iubit asa cum trebuia ...rezultatul dedicarea a 11 ani din viata...dedicarea....fata de familie ,fata de ea...si se va alege praful...adevar sau minciuna...timpul mia aratat ca am gresit alegind chiar contrariul ce il simteam in mine....in timp intelegind ca nu voi putea simti acea liniste linga cea de care mi-am legat destinul...in mine a inceput sa se simta si mai mult dorinta de iubire....pe care am incercat sa retin un timp dar ...viata nu e tocmai ceea ce vrem...persoana de linga mine era dedicata si ea...insa propiilor interese,propiei persoane....adevar sau minciuna strigatul din mine in timp dupa toate certurile si neintelegerile a devenit mai acut ...un urlet....apoi in timp sub presiunea rugamintilor mele si dorinta mea de a afla de ce sint asa pe dinauntru a venit visul... cu starea lui cu simtirile lui reale cu sentimentul de cunoastere a persoanelor ...cu propia recunoastere...adevar sau minciuna....am luat hotararea sa vin din nou in spania stiam ca am sa ajung din nou aici...din nou vise......adevar sau minciuna in momentul cind nici macar copii nu i-am mai avut linga mine ...prezenta lor ma mai linestea uneori...am explodat...in mii de particule....adevar sau minciuna se poate ca daca eu port in mine aceste lucruri si ea cea pe care sufletul meu o cere sa fie la fel ca mine ...sa poarte aceasi neliniste...sa purtam acelasi vis...adevar sau minciuna oriunde s-ar afla in lumea asta prea mica...e posibil sa o simt si sa ma simta,sentimente, trairi....adevar sau minciuna e posibil ca totul...iubirea in sine ...ea sau iubire sa fie tot una...e posibil ca tot ce simt sa fie marcat doar de dorinta de a avea pe cineva alaturi...cineva care pe care sa iubesc si sa ma iubeasca sincer...indiferent de ce sint sau ce este...indiferent de ceea ce as putea fi sau ce ar putea fi.......................................................ma opresc acum totusi...ma rezum azi doar la a rasfoi...azi sint... destul de obosit si nu am starea necesara de a pune nimic in ordine....defapt nu stiu daca o voi putea face vreodata..........

vise..sau ce-mi doresc...DURERE

.As putea spune ca as fi putut avea multe...dar...am cedat in fata unora in beneficiul..."altora".

-sa am o casa simpla ,nu in aglomeratia orasului ci poate intr-un loc mai linistit...
-sa am un loc de munca sigur sau poate sa fiu independent si sa-mi asigur necesarul...
-sa am o gradina de flori in care sa am si toate tipurile de trandafiri...
-sa am o gradina de zarzavat cum aveau parintii mei odata
-sa am biblioteca aglomerata,poate asa o sa stau mai putin in fata calculatorului...
-sa am un bonsai sau chiar o colectie...
-sa am un caine (labrador)...
-sa calotoresc,sa vad locuri istorice,sa vad locuri ce oamenii nu le-au "murdarit"
-sa zbor...am zburat doar de doua ori cu avionul...si restul in vise...


...nimic mai mult...si toate astea le-as avea degeaba...pentru ca nu vor alunga singuratatea din suflet....toate nu au valoare si nici nu am dorinta de a le creea atita timp cit....sufletul mie pustiu...defapt tot ce imi doresc e.. sa fiu iubit...si sa iubesc.E singurul lucru ce poate imi poate aduce implinirea.Acum insa nu sint decit un haos...un suflet dependent de ...alt suflet...Nu e drept...nu e drept deloc...Nu-mi doresc decit normalul...insa normalul societatii nu se potriveste cu al meu...Nu-mi doresc decit putina liniste...in suflet...in mine...nu inteleg , nu ma mai inteleg...sint dependent de ceva ce...defapt nici nu stiu ,nu am gustat...si cu toate astea...necesitatea continua sa ma macine...pina cind ..la naiba ...pina cind...asta e unul din momentele cind imi doresc sa inchid ochii...sa ma "opresc",sa se opreasca totul..............lacrimi....pentru ce oare...PENTRU TINE ORIUNDE AI FI.... 

  Asa se termina ziua de ieri...saptamina pentru mine..nu am putut posta pentru ca internetul e o "variabila" pentru mine.....azi o noa zi ,o noua seara...Cel putin azi am avut de ce sa ma simt mai bine...a nins...mai mult lapovita decit ninsoare...rau doar ca peste tot e udeala multa ..iar pe santier e...nasol..dar niciodata nu am simtit acelasi lucru ca azi....nu stiu....poate gresesc ...dar poate sint mai aproape decit cred....poate defapt ieri m-am descarcat...poate defapt totul se datoreaza altcuiva...sau poate sint doar dus cu pluta...departe....Mie dor ...si ...mie dor de acelasi "lucruri"

Alta dimineata,alta zi,alta noapte....fara tine...

...o alta sambata normala...sau poate mai putin....azi dupa mult timp am cintat de dimineata...munceam si m-am trezit cintand...ciudat ca nu am mai facut-o de mult...de foarte mult si de nici numi aduc aminte macar....si nici macar nu aveam starea necesara sa cint.... ritmurile veneau de la sine ....off D-zeule....poate ...poate ...
  
 ...m-am gindit de dimineata la tine...m-am gindit  si in pauza de masa si cind am facut baie chiar......aproape in fiecare clipa....ciudat..oare nu voi obosi niciodata  sa simt...sa doresc..sa am nevoie...de tine si tot ce reprezinti....

 ...acum e seara si..as vrea sa fi aici...si ca de obicei nu esti....nu o sa ma obisnuiesc si nici nu o voi face...as vrea sa te tin in brate ... sa adorm cu tine in brate...as vrea sa nu  vina o noua dimineata fara sa ma trezesc cu tine alaturi sa nu mai deschid ochi si sa privesc doar pustiul camerei....sa nu mai fac cafeaua doar pentru mine...

     mai nou azi gindindu-ma la ultimile doua luni de cind sint aici imi dau seama ca chiar sint ...prea de prea....in doua luni de zile nu mi-am facut decit de 4 ori mancare....acasa o faceam la doua zile poate trei ...imi place bucataria...dar in ultimul timp...imi dau seama ca imi lipseste dorinta..de a face ceva...pur si simplu nu am tragere de  inima nici macar pentru mine...nu am autoconservare...nu sint nimic...fara ....

Tot inainte...

...nu stiu spre ce...si nici nu stiu daca macar ma intereseaza....De o saptamina am inceput sa lucrez..aici printre straini....dar nu imi pasa....tot ce-mi pasa e....esti ...nu stiu....E seara si dupa o zi pe santier ar fi fost normal sa fiu obosit...dar niciodata nu am am fost "obosit" dupa o zi de munca...mint au existat si astfel de momente cind munceam de la 8 la 12 noapte....pentru o luna de zile.....a fost greu dar si banii au fost bani....dar la ce m-au ajutat banii.....am vrut sa fac ceva pt ...familia mea...ce acum nu mai este.....Tot inainte...spre ce oare...nu mai vreau sa lupt cu viata.....probabil ar trebui sa o fac dar nu mai pot...nu asa cum sint acum nu cu ceea ce simt....nu cred ca lupta cu viata se poate cistiga...trebuie doar sa invat sa iau cei mai bun de la ea....probabil.Dar oare ce e mai bun??Nebunia si cursa inbogatirii...creerii unui statut social ...si restul...inima...sufletul...ceea ce-mi doresc... Ar fi mai bine sa ma odihnesc....asa poate haosul din minte se va aranja singur....m-am saturat sa-l tot aranjez eu...Sa ma culc si sa visez din nou...sa te visez pe tine ceea ce mi-ai inlantuit sufletul ...la fel ca noaptea trecuta....si ce pacat ca a fost doar pentro citeva clipe...afurisitul de desteptator de la telefon....sa gasit sa sune chiar cind nu trebuia...

  Voi adormi ca de obicei cu gindul departe...la tine.......in ultimul timp te simt mai mult ca niciodata....ciudat e sa simti pe cineva si defaft sa nu sti cine e....dar sa-i simti sentimentele...starile....ar trebui sa spun multumesc si pentru asta dar....nimic nu poate inlocui prezenta.Am nevoi de tine oricine sau oriunde ai fi....spun asta de multe ori cind incerc sa-ti transmit gindurile mele....si simt ca e reciproc sentimentul...dar...nu pot face nimic...sint legat la ochi maini si picioare...nu vad in ce directie as putea merge....nu-mi ramine decit...tot inainte...sper sa fii acolo...imi doresc nespus de mult asta...

              
''''have a good night my love'''

Simturi...tristete,lacrimi,imaginatie sau nebunie

   -In aceasta dimineata sa intimplat ceva ce nu stiu daca intra in normalul ..acestei vieti....dar ma intreb ce e normal.

    M-am trezit destul de devreme ...ca de obicei cu gindul la ...ea. La putin timp mi-am dat seama ca pling ca lacrimi imi curg din ochi fara o motivatie...pur si simplu erau acolo ...cocentrundu-mi toata gindirea asupra ei am simtit tristetea si durerea ei ....Au mai fost dimineti ca asta insa acum pentru prima data am incercat sa fac ceva...nebunesc poate sau normal...incep sa pierd granita dintre real si ireal.Desi singurile informatii despre ea sint doar de ordin sufletesc...pentru citeva momente mi-am imaginat ca o tin in brate...am incercat sa-i transmit aceasta stare, caldura inbratisarii ...iubirea mea....Spre bucuria mea am simtit acelasi lucru chiar mai mult..imbratisarea ei...si lacrimile sau oprit.....

   Nu stiu daca e posibil...desi in mare parte cred ca da...ca acest lucru sa se intimple...nu stiu ,poate doar o iau razna...sau poate defapt legatura dintre noi devine mai puternica...in contrast cu distanta care "probabil" este intre noi...stiu doar ca anumite lucruri nu sint intodeauna ceea ce par , stiu ca ceea ce simt trebuie sa aiba pereche ,stiu doar ca de multe ori am simtit-o acolo.In ultimul timp gindurile despre ea si la ea sint tot mai adinci tot mai pline de ... simturi

     Ti-am simtit tristeatea si lacrimile azi...stiu ca ai fost Tu...si am incercat sa-ti redau bucuria ,caldura si iubirea ce o simt pentru tine cu o imbratisare...imaginara.Intodeauna te-am simtit si ti-am transmis gindurile chiar daca nu stiu daca tu le auzi..le simti...am nevoi de tine si stii bine ca si tu ai...oricit viata iti va cere sa fugi de mine...de ceea ce simti nu vei scapa niciodata....pentru ca totul e acolo ..in sufletul tau...ca si in al meu ...nu putem fugi de ceea ce sintem...si nu vom avea liniste fugind de cea ce sintem...Sint aici..pentru tine si esti aici pentru mine ...noi vom fi noi...oricit viata va incerca sa ne separeNu stiu cine esti..nu stiu unde esti...nu stiu nici macar cum arati...nu te stiu dar te simt...te stiu doar pentru ca in adincul sufletului meu te cunosc...si acelasi lucru il simti si tu..........Am sa continui sa te bintui asa cum nevoia de tine ,de iubirea ta ma bintuie pe mine.........Am nevoie de tine ...vreau sa te simt cu adevarat in bratele mele sa te vad ,sa te ating,nu doar sa-mi aduc aminte sau sa-mi imaginez asta....sa adorm cu tine in brate...sa ma trezesc dimineata sau sa te trezesc...cu un sarut ....

CE ESTE...

iubirea ..e ceva ..ce ar trebui a stiim ..asta daca realitatea si societatea in care traim nu ar fi...asa cum este...

   -ce inseamna sa simti nevoia de acel cineva..

   -ce inseamna sa nu treaca secunde,clipe fara ca acel cineva sa nu fie in gindurile tale...

   -ce inseamna ca clipele fara acel cineva langa tine sa para o eternitate...

   -ce inseamna sa te culci seara si sa plingi pentru ca acel cineva nu e linga tine,sa te trezesti dimineata si sa plingi din nou pentru ca acel cineva nu e acolo sa-ti lumineze ziua cu un zimbet...

  -ce inseamna sa-ti dedici viata trup si suflet cuiva....iar tu sa simti acelasi lucru din partea lui....

  -ce inseamna indiferenta fata de tot si toate ce-ti stau in cale numai sa fii alaturi de acel cineva...

  -ce inseamna sa faci ceva,orice dar sa faci din inima ,din suflet pentru ca stii ca acel cineva se va folosi de acel lucru,sau ce inseamna ca cineva sa-ti faca acest lucru....

  -ce inseamna sa accepti pe acel cineva oricum ar fii ,sa-ti doresti de la el doar sa fie linga tine si el sa-si doreasca acelasi lucru...

  -ce inseamna libertatea de a fi tu insati stiind ca nu ar deranja cu nimic pe cel de linga tine...

  -ce inseamna sa simti ca maine po-ti muri, doar faptul ca pina atunci esti linga acel cineva sa fie deajuns...

  -ce inseamna sa stringi in brate si sa simti caldura aceea ce nu vrei sa o mai pierzi niciodata...

  -ce inseamna sa simti un gol imens acolo ...in tine atunci cind acel cineva nu e linga tine...

   Iubirea inseamna dedicare totala.Iubirea nu e un sentiment.....e o legatura ce trece dincolo de tot si toate ..e o legatura spirituala mai intai si apoi una materiala pentru ca doar prin existenta ei in noi. noi fiintele materiale ne schimbam...ne transformam....Nu ne nastem invatati,nici macar nu avem habar ce viata ne poate oferi ...traim insa pentru a invata ...si iubirea se invata...iar invatatura ei e plina de suferinta.Suferinta insa pe unii din noi ne inchide ...ar fi normal as spune ...tot patitul invata...insa de cele mai multe ori luam decizii gresite pentru acest motiv...se creaza in noi teama si apoi nu vrem sa mai gresim,sa mai suferim..Drumul spre cunoastere e plin de capcane...dar din ele ar trebui sa invatam altceva..orice altceva numai nu teama....iubirea inseamna viata pentru ca daca macar un sfert din viata am simti si oferi cu adevarat iubire viata nu ar mai fi asa ..dar incercam sa ne protejam..mintindu-ne singuri ca iubim ,ca sintem normali si ca totul e perfect..dar in continuare din teama de a fi ranit continuam sa ne inchidem in noi,sa nu oferim vieti si asa prea scurte ceea mai importanta parte placerea si fericirea de a iubi si a fi iubit.Nu toti sintem la fel,fiecare avem modul nostru de viata si erorile personale...sintem imperfecti si fugim de perfectiune...sau o cautam ..material...materia e imperfecta Gandind putin la personalitatea umana imi dau seama ca de obicei totul se face reflex...teama e un reflex ...iar noi oameni ar trebui sa evoluam...doar animalele se comporta reflex...viata a devenit asa cum se vede...baza societatii umane e materiala...dar prin definitie si natura ,noi ca oameni avem si o baza spirituala...careia nu i se mai da importanta ...ce rost are spiritualitatea cind trebuie sa alergam dupa o situatie materiala perfecta...si care in majoritate nu o vom atinge niciodata...dar se continua orbeste acest drum fara macar o privire inapoi...sau in propiul suflet....ce sintem...cine sintem...ce gresim...fata de noi..de cei de linga noi...fata de viata ce o irosim fara a o macar intelege.Ne este frica sa privim in jur...iar daca o facem o facem cu invidie sau dispret...la final cind multa temuta moarte vine sintem la fel de egali...dar importanta vieti o vedem abia atunci ...si regretele sint tardive...Bineinteles intodeauna vor exista vise neimplinite dar oare cele din noi....acea voce ce de multe ori ne-am facut ca nu o auzim...am implinit-o vreodata,sau macar am cautat sa facem ceva pentru ea....Ne-am nascut din praf...traim pentru praf si ne facem praf...lasind in urma rareori ceva ce sa ramina in sufletele urmasilor nostri si nu in buzunar...sau poate cicarici sau obiceiuri ce nu fac decit sa evolueze din rau in mai rau......

(pentru ca de curind cineva ma intrebat ce e iubirea  si ce e sufletul)

Ganduri...intrebari...necesitate...perfectiune

ma rog soarelui sa-ti dea caldura din sufletul meu
ma rog lunii sa ma lase in visele tale
ma rog vintului sa-ti duca vocea sufletului meu
ma rog apelor sa-ti arate lacrimile sufletului meu
ma rog copacilor sa-ti aduca soaptele mele
ma rog la divinitate sa-mi duca pasi mai aproape de tine,
.....................................................................



    ma rog la orice....la oricine ....te caut....te strig....si nu am sa ma opresc....nevoia ...de tine .. nu ma lasa ..si astfel continui sa existi..in mine,in sufletul meu...



      Am vrut sa nu mai scriu astfel de postari dar....iubirea de care se pare ca am atit de multa nevoie ...intarzie sa apara.Adevarat este ca am devenit prea fix in "lipsa" din sufletul meu,ca am ridicat acest sentiment la o importanta probabil prea mare....defapt pentru mine personal...dupa cit imi dau seama acum e cel mai important lucru...cu toate ca aici in Spania m-am lovit de materialism mai mult decit credeam....orice s-ar intimpla nu cred ca am sa devin ceva diferit de ceea ce sint in acest moment...nu stiu daca ar trebui si nici daca vreau...stiu doar ca am nevoie de EA...poate doar iubire ,dar asa cum spunea cineva personalizata intr-o EA.....Vise, dorinte,amintiri toate se invirt intodeauna in sufletul meu...dar toate au acelasi tel cu toate ca au cai diferite....undeva in acest virtej creat in mine sint si eu incercind sa invat ce este autoconservarea ...pentru ca acum dupa destul de mult timp imi dau seama ca singur,singurel m-am aruncat pe treapta cea mai de jos...totul din acelasi motiv...stupida si totusi mult dorita liniste...sufleteasca.Cineva mi-a spus ca in viata trebuiesa nu uiti de tine insuti pentru ca oferind de la tine intodeauna ajungi la un moment dat sa nu mai ai nimic de oferit si atunci nu mai esti bun de nimic ...cazi ..probabil ca partea egoista a acestei gindiri ma facut sa nu accept acest lucru...cind iubirea face parte din tine nu poti fi egoist...iubirea nu e egoista....nu simte ura...iubirea se dedica trup si suflet...iubirea inseamna sa te daruiesti....insa atunci cind darul tau e calcat in picioare......c-am nasol...am simtit-o pe pielea mea...greseala sau poate defapt neintelegerea vietii.Am trecut si prin asta...ce mai urmeaza....mi-s-a spus ca sint filosof...ca gindesc prea mult...am descoperit filosofia vietii cautind raspunsuri pentru ceea ce era in sufletul meu...dar desigur nu toti sintem intodeauna pregatiti sa intelegem totul de la inceput....sau prea repede....



....nu pot sa nu ma intreb citeodata daca "vocile" din jurul meu...nu au dreptate.Poate mi-am complicat prea mult viata si sufletul gandindu-ma la tot si toate...o parte dim mine se teme de aceasta consecinta as putea spune ca ma trec fiori reci gindind acest lucru...poate totul e doar pura fantezie ce sa inradacinat prea adanc in mine...si totusi ma gindesc de ce totul,lipsa sau necesitatea a ceva nedefinit (la inceput) ,au existat de mic copil in mine...Citeodata ma pierd si ma intreb daca totul ...nu a fost si este decit un vis urit...un cosmar creat de mine insumi...AAHHH ...D-zeule....oare de ce e atit de greu sa gasesti un "suflet".....care sa stie sa te iubeasca fara sa fie nevoie sa-i spui cum,un suflet pe care sa-l cunosti,si sa te cunoasca in totalitate,un suflet...o iubire pura...o iubire ce pur si simplu sa existe,sa-ti incalzeasca sufletul...sa fie acolo,sa existe fara o motivatie materiala sau fizica ci doar sa existe pentru tine si sa existi pentru ea......hmmm...imi doresc perfectiunea s-ar putea spune....da...pentru ca cred ca iubirea e singura ce poate atinge acest punct,iar noi prin ea....

Daca as fi

    daca as fi fluture as sta doar in gradina ta de flori

    daca as fi o picatura de ploaie as cade pe buzele tale

   daca as fi greiere as cinta sub geamul tau sa-ti alung pustiul noptii

   daca as fi un nor as lua forma de inima sa-ti aduc aminte de menirea inimi tale

   daca as fi o raza de soare ti-as mangaia chipul in fiecare zi

   daca as fi luna de pe cer ti-as veghea somnul noapte de noapte

.................................................................

...dar nu sint,nu sint decit un om...chiar daca mi-as dori sa fiu ceva...orice numai sa fie ceva ce sa-ti fie aproape,sa te atinga....

Viata

ce e oare viata?Un drum...o cale pe care trebuie sau avem obligatia sa mergem.incepe atunci cind nu mai vrem sa depindem de nimeni ,cind vrem sa fim independenti as putea spune.Ajungem oare sa avem aceasta sansa, sa nu depindem de nimic din jurul nostru....nu cred...societatea in care traim ne alege calea de cele mai multe ori,si de tot atatea ori acea cale e gresita....dar viata merge inainte ... bine sau rau...alegem drumuri in viata ce de multe ori par sigure si par ca duc spre fericirea ce o vrem toti...insa de multe ori cadem prada propiilor sperante...propiilor dorinte si astfel ajungem sa ratacim..In viata.cind sintem tineri la inceput visam...vrem sa devenim ...ceva...ceva ce simtim ca e bine pentru noi,insa de cele mai multe ori acel ceva e o imagine pe care societatea ne-o impune sau ne-o cere,sau poate defapt vrem sa devenim ceva ce am vazut in jurul nostru,in societatea ce ne inconjoara.Multi dintre noi reusim...in parte...sa fim ce ne dorim...fara sa dam atentie, captivati de cursa potrivnica a vietii.

Acelasi lucru l-am facut si eu...obligat daca se poate spune,de "amintiri" , de viata din jur....si acum cind trecutul,mai precis ultimi 11 ani din viata se duc de ripa si undeva la orizont pare ca se zareste o "raza de soare" stau pe loc si nu stiu ce sa fac.Nu ar trebui sa stau pe loc insa sa merg inainte ar insemna sa uit...si nu pot...as vrea sa uit multe...as vrea sa am un buton sa o functie de DELETE....dar nu am si deci ....probabil sint un sentimental....probabil sint mai dependent de viata asta decit vreau sa recunosc.Am inteles ...cel putin asa cred, ca viata are importanta ei si rostul ei,dar societatea imi cere sa fac,sau sa fiu ...ceea ce nu stiu daca imi doresc...defapt sint intr-un punct nul...punctul zero in care defapt viata intr-un anume fel incepe din nou...putini au aceasta sansa si mai putini nu vad acest punct in viata...totusi asa cum sint format eu nu pot trece de anumite ...idei..poate principii...dar la fel de mult nu pot abandona speranta sau...visul ca va veni o zi cind acea "raza de soare" ma va "incalzi" din nou.In locul acesta unde ma aflu acum, in aceasta intersectie de drumuri se afla multa durere, sentiment ce ma dezorienteaza si ma tine pe loc,ma paralizeaza...trebuie sa fac o alegere ce nu stiu sa o fac...pe care nimeni si nimic nu ma poate ajuta sa o fac...mie teama...sa merg inainte...sa pasesc in viata...mie teama sa nu gresesc a doua oara in viata...mie teama...am mai crezut ca vad o raza de soare odata si .... visele si sperantele sint necesare insa de cele mai multe ori sint desarte...lipsite de consistenta...trebuie sa stii cind sa speri,cind sa visezi...eu nu am stiut,dar se pare ca mi-am invatat lectia.Oricum poate mie mai bine asa stind putin aici in aceasta intersectie a vietii...poate o mica pauza numi strica...singurul lucru ingrozitor fiind lupta ce se da in mine...cele doua parti din care sint facut...spiritualul ce-si doreste ceva si eu omul dependent de societatea in care traiesc.In mare parte chiar si eu omul imi doresc acelasi lucru ce il si simt...dar in aceasi masura mie teama de trecutul ce vreau sa-l las in urma...nu doar pentru ca pe mine ma doare ci pentru ca stiu ca durerea va fi si a altora....dumnezeule..dependinta de viata si societate...pentru putin timp am crezut ca nu mai sint un...ratacit, dar...inca sint ... cine stie inca pina cind...probabil pina cind voi intilni acel suflet care .....imi poate aduce linistea.