I`m falling .. without you.

         After all this time has passed ... after much has changed in me ... even if by silence and by ignorance I try to ignore, the pain ... or absence what I feel constantly ... I often get  terrible tired. Yet nothing can persuade me to believe otherwise. There were times when I felt that I wanted to lie down somewhere ... down ... to close my eyes ... to let the silence embrace  me ... I'm tired and I stopped many thoughts ... hopes ... dreams ... I stood still ... I wanted to stop time ... but I know am not allowed ... however I would like to stop or forget always something ... around me ... a person or whatever else reminds me of the lack of love that know but which is missing    ...

Vise...ganduri...teama.......

Priveste viata si vei intelege valoarea mortii...
Priveste moartea si vei intelege valoarea vietii...

Priveste in lumina si vei intelege de e necesar intunericul...
Priveste in intuneric si ve vedea de ce e necesara lumina...

Priveste cit de frumoasa e iubirea si vei intelege de ce exista ura...
Priveste cit de rea e ura si vei intelege de ce ai nevoie de iubire...

     Nu am crezut ca poate exista ura in iubire....cum poti ajunge sa urasti un om si sa iubesti acelasi om in acelasi timp....sau poate ..poate asta nu mai e iubire...ci doar dependenta...sau....orice altceva decit iubire...Un vis de noapte dupa o saptamana de munca de 12 din 24...imi alung somnul si imi provoaca ingrijorare sau neliniste...Nu pot sa cred ca dupa tot si toate ...inca in adincurile sufletului meu simt asa ceva...poate visul este doar un vis insa mi-a aratat ceva ce nu vreau sa cred....Desi implinirea visului nu m-ar surprinde  prea mult in mine ceva nu vrea sa se intample asta ...si nu e partea de autoconservare ci pur si simplu e ceva acolo ca parca pune stop gindurilor intr-un mod dureros....ciudat este ca acelasi lucru il simt  de ceva timp....dar sper ca nu voi vedea acest fapt implinit...va fi dureros nu doar pentru mine......

...miss you....

I look deep in my soul

I look deep in my heart
I try to find you
I try ...to see ... again ..
... even ... as if in a dream ...
I miss you ... terribly much
tears in the night ... come again ...
without me to call them ... why ...
why ... you're not here ....

Suflet pustiu

    Asta sint acum...un suflet pustiu....incep din ce mai mult sa alunec intr-un intuneric de nepatruns...nu mai vad viitorul,,trecutul e ... prea plin de fiere...prezentul..e nul....Ma simt pustiu si nu vad nimic...mintea si sufletul sint parca blocate...in acelasi cosmar din care nu mai reusesc sa vad o cale de iesire....prea multe ginduri intunecate imi strapung sufletul....am incercat din rasputeri sa resping ura pe care o vad ...zi de zi..ura indiferenta...nesimtirea si ..prostia...Am incercat orice....insa insa asa zisa "afacere" ce a inceput ce 13 ani in urma mi-a luat sau consumat toate resursele...M-ai rau este ca acum haosul pe care nu pot sa-l stapinesc...haosul dintre noi ...cei ce ar fi trebuit sa fim inima acestei familii...afecteaza tot mai mult copii...o vad...zi de zi .. in comportamentul lor si ma doare...ce mai e o durere in plus in sufletul meu....
  Am trait intr-o familie aproape perfecta cel putin atita cit stiu eu....stiu ca parinti mei au avut si ei probleme...dar au stiut sa treaca de ele ..sa le depaseasca...mostenirea ..sau cele sapte clase primare cum spunea cineva sint foarte importante si la mine au fost totul...(cu riscul sa ma laud)marturie fiind oamenii ce au avut ocazia sa ma cunoasca ...Cu toate aste nu am incercat sa impun modul meu de viata....as putea spune acum ca ma pot adapta la orice mod de viata....insa nu la unul in care fiecare doarme in camera lui ...la unul in care viata de cuplu se rezuma doar la fa-mi aia ca esti barbat ...am nrevoie de aia.... ....hmmm mai bine nu spun chiar tot.....Cind eram mai tanar vedeam altfel o viata de cuplu....cel putin credeam ...credeam in mai multe chestii dar acum...in ce sa cred...si culmea din cite imi dau seama foarte multe cupluri traiesc in felul asta....pt dumnezeu ...ma intreb pentru ce.....pentru ce se mai numeste relatie de cuplu....De ce ... am raspunsuri si la asta sint foarte multi factori stiu si daca i-as enumera aici probabil nu as termina postarea asta decit dimineata.....insa stiu doar un lucru ...multi dintre noi facem pasul spre viata de familie nestiind ce avem alaturi...In cazurile fericite depinzand de educatie relatia devine platonica ...fiecare cu treaba lui dar impreuna....in cele mai rele ....exemplul meu..unul se foloseste din plin si altul...rezolvarea....simpla pare...un divort dar atunci cind sint copii la mijloc ....dar atunci cind stii ca divortul va desparti mai mult decit pe el de ea ci si pe copii....Viata pare intodeauna sa fie complicata si sa nu vrea sa ofere o cale de scapare????....sau mi-se pare doar mie!!!!. Daca as putea sa fac acest lucru l-as face si maine...as lasa totul in urma si as pasi inainte...nu as mai sta pe loc ...chiar daca stiu ca in urma mea ramin doua suflete ce pur si simplu ma doare sa stiu ca ramin linga omul ce....insa nesiguranta zilei de azi nu poate fi temelie pentru maine....as pleca ..pentru ca daca inca mai exist ...este datorita lor...

    Nu vreau sa scap...nu mai vreau nimic decit ca in mine sa nu mai simt pustiul....sa nu mai fiu un suflet pustiu....insa nu stiu cum as putea face asta...nu stiu....dar maine e o noua zi....si poate..poate speranta sau cea ce numim speranta prin definitie nu e doar o minciuna sau basm ... poate....

...inima franta.....

        Nu prea am mai scris ...nu prea am mai fost pe aici....incerc sa las durerea in urma ...hmmm...fara succes insa....In ultimul timp am analizat ...tot...ce sint,ce traiesc...ce fac...Concluzia.....c-am nasoala sa o spun aici....nu e buna...Am ajuns intr-un punct mort....defapt cred ca sint...aici,de ceva timp....stand insa aici nu am facut decit sa consum si putinul de energie cel mai aveam....Privind totul in ansamblu port cea mai mare vina...am lasat timpul sa treaca...am lasat lucrurile sa se rezolve de la sine cind ar fi trebuit sa le rezolv eu si ...invers... Pustiu acum ... privesc in urma...nu am fost niciodata altfel....decit in momentele frumoase petrecute alaturi de copii....si totusi...amintirile mele....simturile si tot ceea ce produce asa de multa durere in mine....sint acolo ...tot timpul...uneori ating intensitati pe care putini probabil ar putea sa le simta fara sa....ma intreb oare...de ce nu pot gasi linistea ...de ce undeva inauntrul meu e o voce care vrea ca totul sa se repete....de ce totul e atit puternic inscris in mine ...ea...iubirea....totul... relatia in sine...Sint lucruri si stari care nu pot sa le confirm 100% dar le simt ...le stiu.....sint ani...ani de zile in care in sufletul meu acea voce rasuna...tipa si urla pur si simplu....acea voce pe care de cite ori am nesocotit-o tot de atatea ori am avut de suferit...nu ma opresc in a intreba de ce...care este motivul pentru toate astea ..

         Ar trebui sa merg inainte...si sa las totul in urma....dar tot ceea ce se numea energie sau putere in mine sa consumat...hmmm ironic ...pe incercarea de a-mi acoperi soaptele propiului suflet....mi-am consumat toate resursele incercind sa redau sufletului acea...iubire...hmmm...iubirea insa nu se naste decit intre suflete compatibile....am inteles asta mult prea tarziu...Sintem capabili sa iubim sau sa simtim ura...depinde de ceea ce alegem...eu am ales iubirea ...sau defapt ea ma ales pe mine....ciudat ...acum realizez ca orice se va intimpla de acum inainte linga sufletul meu nu va mai putea sta nimeni ..decit acel suflet dupa care tanjesc atit de mult ...............................................................................

Chiar daca....

  ...totul pare sa continue la fel...chiar daca azi simt oboseala si nu cred ca mai am puterea sa lupt pentru cea ce imi doresc in sufletul meu...chiar daca...acel dor nestins continua sa mistue sufletul meu... chiar daca "ea" pare sa fie mult mai departe de mine decit as vrea sa cred.... chiar daca sint jos si nu mai am putere sa ma ridic...chiar daca viata incearca sa-mi alunge si ultimul zimbet.....CHIAR DACA...toate astea le simt in continuu...clipa de clipa ... zi de zi....continui sa sper ca va veni si ziua in care acestea vor fi amintiri...scrise in cartea propiei vieti...sfaturi si exemple.Continui sa sper ca va veni clipa care sa merite toate astea...clipa in care in sufletul meu va inflori din nou acea floare...pe care ma zbat din rasputeri sa nu o las sa moara...sper sa am puterea ...

Sa fim mai buni...

...vom reusi oare?????

DE CE....

... e oare viata asa???Ma intreb ...asa...probabil pentru a nu stiu cita oara!Va intreb pe voi....hmmm dar nu vreau un raspuns...pentru ca fiecare avem propia viata,fiecare vedem lucrurile din propiul punct de vedere.Ma intreb insa citi sinteti instare sa analizati viata fara a o privi prin prisma propiei vieti...citi dintre voi pot sa pastreze liberul arbitru cind judeca pe cineva sau analizeaza,gindeste.... Ma intreb citi dintre cei ce ratacesc aici ...pe blogul meu,pe bloguri in general sint in stare sa vada in rindurile ce le citesc persoana care a scris...sufletul acesteia...sa-i inteleaga suferinta sau ...fericirea....foarte putini sau deloc...Ma gindesc insa ca postarile le alimenteaza anumite stari....melancolie....sau invidie....in functie de ...subiect... Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca fiecare om e diferit in felul lui...si uneori desi sint un om ce gindeste liber trebuie sa fiu si invers....sa fiu contra liberului arbitru...pentru ca datorita acestui fapt se ajunge la aceasta diferentiere....si tot eu am sa revin si cu opusul....e normal...din punct de vedere al evolutiei ...e normal...trebuie sa invatam din propiile greseli...pentru ca daca cineva ne-a spus sa nu facem aia sau aia........nu am mai facut aia sau aia insa in modul nostru ,in felul nostru personal...hmmm...orice lege...orice principiu de viata...este privit si inteles in felul in care se doreste si foarte rar din cel care trebuie.Dar ce pot spune...asta e viata ce o traim....o traiesc...si la ce bun sa scriu aici cit de mult ma doare...sau mau durut sarbatorile ce au trecut...si ca singurele zimbete au fost doar cind am citit mesajesi urarile de la prieteni de aici,de pe blog...cit si cei apropiati...NU...nu vreau sa fiu compatimit....la ce bun sa scriu aici toate astea??!!??(si totusi le-am scris)...Da...o fac pentru ca uneori la situatiile ce le expun aici...la gindurile ce le vars pe hartia virtuala.....eu nu mai gasesc raspuns...dar sint altii ...prietenii virtuali ce pot sa-ti dea un sfat...o mina invizibila ce sa te ajute sa te ridici....si daca exista cineva ce se crede instare sa o faca atunci e bine venit...si daca cineva vrea sa intelega ...este bine venit....insa daca vrei sa judeci cea ce nu vrei sa intelegi....atunci....internetul e...fara sfirsit ...(doar sa nu ramai fara semnal)....
       DE CE acesta postare...pentru ca am fost judecat...pentru ca mi sa spus ca habar nu am cei viata...pentru ca eu nu am suferit....aste venind de la o persoana cu 14 ani mai in varsta ca mine,persoana destul de apropiata...persoana ce a omis faptul ca ..parinti nu i-au intrerupt scoala...si astfel are calificari in multe domenii...persoana ce a uitat ca are linga ...pe cineva care vrea sa mearga pe acelasi drum cu el si nu pe drumul ei...in timp ce eu sint chiar opusul....am 34 de ani si nu am nici o calificare documentata....iar persoana de linga mine...vai mai bine tac....si cu toate astea....habar nu am...ha ha ce usor se poate judeca...egoist..............si deci de ce sa ma pling ca viata mea e asa... oricum inrteleg ca nu vrea sa vada acest lucru...pentru ca de inteles sint siur ca intelege...dar... eu insumi sint fericit...am doi copii la care tin enorm de mult...sint fericit chiar daca maine este pus sub semnul intrebarii....implinit insa nu sint...sufletul mie pustiu...insa sper ca nu va mai e mult pina departe (cum se spune)....


 

 miss ...miss the light...miss the warm...

Gandurile mele

In ultimul timp nu am mai prea scris aici...chiar daca in viata si in sufletul nu prea s-au schimbat prea multe...cu toate astea am fost tot timpul prezent....pe aici....pe la blogurile care le urmaresc...Mai nou ura mi-a atins sufletul ....probabil ca ar trebui sa stiu si ce inseamna sa urasc ....pentru citeva momente sau clipe....fiind deajuns insa sa provoace lacrimi....si ciudat tot in sufletul meu....Lipsa si dorul din sufletul meu au ramas aceleasi...la fel de puternice...sau arzatoare...noptile la fel de albe....mai nou citind anume articole imi dau seama ca cea ce se intimpla cu mine noapte ....sau insomniile mele au alta natura decit biologica...si incep sa-mi pun intrebari...intrebari ce le-am mai pus cindva.. si raspunsul lor imi provoaca o oarecare teama....asta nu pentru ca nu inteleg,ci pentru ca nu cred ca sint gata pentru cea ce simt......Inclin sa cred ca tot cea prin ce am trecut ,sau prin ce trec nu este intodeauna doar pentru mine..sau destinat mie...cineva acolo undeva simte la fel ca mine ...si nu numai....mi-a trebuit ceva timp sa inteleg asta...cu toate ca banuiam insa ....cum se spune ca trebuie sa dau cu capul ca sa vad...totusi ..din multe puncte de vedere asta nu ma ajuta cu nimic...doar imi confirma banueli....Oricare este drumul ce mi se asterne in fata eu am sa raman eu....asa dus cu sorcova cum sint ... si chiar daca intodeauna ceva se va gasi sa-mi alunge bucuria de pe chip...vor fii alte citeva zeci de motive care sa ma faca sa simt fericire in suflet...pentru ca defapt acolo si vreau sa simt...lumea din jur...hmm in afara de citeva persoane ce au un loc special in sufletul meu...m-a dezamagit ...si nu pentru faptul ca nu e asa cum vreau eu...sau cel putin pentru ca din ce in ce mai mult isi pierde parte umana , partea ce tine de suflet...in favoarea egoismului si si impliniri materiale....ma intreb oare cind ...noi romani...ne vom da seama ca propiul imn al tari este defapt un indemn ..un sfat ...un mod de viata...Asta e ..nu prea obisnuiesc sa vorbesc de politica si nici nu dezbat nimic de genul asta....ma dezgusta politica asta nu inseamna insa ca nu o inteleg...Revenind insa la subiect ma intreb oare cind ...noi oameni vom intelege ca individualismul si grija pentru propia persoana ne va duce in pragul distrugerii ca forma de existenta....ma intreb ..de ce este nevoie... de un cataclism...natural biologic sau uman ...oare e necesara suferinta pentru a intelege ca defapt singurul mod de a evolua este sa fim uniti sa lucram impreuna la dezvoltarea noastra.....vai....am impresia ca bat campii...subiectul asta nu cred ca are sens aici...dar uite ca ma doare sa vad ca suferinta si durerea unora este bucuria altora...

missing you........missing love....missing everything and hollow feeling

lacrimile ....de dimineata

Incerc sa gandesc pozitiv...asa cum o faceam in primavara...incerc sa caut din nou calmul...dar nu pot...realitatea ...prezentul ma darama ...ma lasa fara putere....Am complicat totul singur...motivat sau nu de cautarea mea....prezentul este rezultatul ....si acum nu stiu daca am puterea sa gasesc o rezolvare....o cale de iesire ....Durerea din suflet...ce am reusit sa o reduc destul de mult, un timp...acum creste din nou...dar deocamdata trebuie sa merg inainte.... sa privesc inainte pentru ca inapoi nu  maiare rost...as vrea insa sa vad..acest inainte mai bine...dar mie teama...nu de singuratate ...incep tot mai mult sa am dorinta de singuratate...tendinte de izolare...probabil viata si oamenii mau dezamagit prea mult....hmmm ...nu condamn pe nimeni....ba din contra.....,nu pot cere ca cineva sa fie ca mine...nu pot cere cuiva sa fie altceva decit el insusi...nu e corect....Ce e culmea e insa faptul ca defapt cea mai adinca si puternica dorinta ce am simtit-o intodeauna a fost departe de mine...si continua sa fie   cu toate ca confirmarea posibilitatii am avut-o....nu reusesc sa fac nimic in acest sens....eii.....poate e inca nevoie de timp...
 
  Lacrimile de dimineata continua sa apara...nemotivat  uneori ma trezesc cu ele.....fara sa fi visat ceva ...uneori apar la citeva minute mai tarziu ...doar....pentru o clipa.......am sa caut sa aflu daca cumva nu este o afectiune biologica....
 


   ...TEARS ARE WORDS FROM HEART THAT CANT BE SPOKEN...

Haos.....decadere

M-am inchis in muzica...in filme ....in munca....plec dimineata la opt si vin seara la opt.....nu imi mai pasa...nu ma mai intereseaza nimic...nici macar propia persoana.......Ma simt gol pe dinauntru....diferenta o face doar clipele cind unul din copii ma ia in brate...clipe in care as vrea sa urlu...dar nu pot....Se instaleaza haosul...in mine....si chiar si in gindire....am devenit dezordonat si neatent.....nu stiu ....nu stiu...decit ca nu e bine dar nu mai sint capabil sa ies din starea asta....nu gasesc dorinta si nici energia....

am vrut...am sperat....in van

             Am vrut sa creez ceva am vrut sa fie bine pentru ..noi...nu a existat niciodata eu pentru mine...In van....Am vrut sa vad un zimbet...constant...am vrut...dar..in van....Am vrut sa fie liniste in sufletul tau..pentru a fi si in al meu....in van...Am vrut sa fii acolo pentru ca vrei sa fi...acolo...dar...in van am asteptat...Am vrut ....si am incercat sa te mentin in sufletul meu...in van...citeodata parca te-ai luptat din rasputeri sa nu fii acolo................................................
            Am sperat ca totul se va schimba...Am sperat ca trecerea timpului va asterne in sufletul tau ceva...Am sperat ca viata ...noastra..conteaza..dar nu...doar tu..Am sperat ca diferentele vor dispare....Am sperat ca nu va veni ziua cind voi privi in sufletul meu si ma voi infiora.....e gol...pustiu.....la fel dealtfel ca si noptile cind ...Am sperat sa nu simt acest gol ...pe care tu...tu nu il vei mai putea umple niciodata......................................................................
   
    In viata trebuie facute alegeri....uneori ce tin de noi ...mai mult sau mai putin....Rezultatul ...hmmm....depinde...Am ales....un drum....un om ..un suflet sa-mi stea alaturi....am ales ...se pare cu ochii inchisi...orbit de o dorinta si o durere prost inteleasa.....E uimitor cit de scump poate fi uneori pretul....cit de usor trec anii.....cit de usor poti sa speri ceva si cit de greu e atunci cind intelegi ca speranta .....nu e decit ca.... fumul unei tigari....se inprastie usor in citeva clipe si nu ramine decit un un miros....citeodata placut ....sau poate neplacut...de la caz la caz...Nu pot alege o viata in indiferenta...nu pot alege o viata in care fiu ....sau sa ma simt singur desi cineva este acolo......doar pe o hirtie...nu pot....nu cu tot cea ce stiu si simt in sufletul meu.....poate ...poate viitorul imi va oferi totusi sansa sa-mi gasesc acea liniste ce mi-o doresc....


      Adevăratul timp este un punct care se numeşte "acum", înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă

questions

   I look at the sky .. and my memories come back ... I look around ... and is empty ... even if many are those who are near me ... continue to feel the same love ... of something that is not ... I have not ... is not here.
   The pain has not gone totally ... I can not miss her ... I accepted the reality and the possibility to not repeat what was then ... I think ... maybe ... actually ... I refused just to hope ... I do not know ... are moments when everything is ok inside me ... is silence ... peace ... but are as many moments when everything collapses ... I feel terrible sometimes ... a lot of sadness ... sometimes even at tears up ... feeling that often is not mine ... Who i am ... or what should I be ...

Din nou ...aici...la fel...

    Chiar daca nu am mai scris , am fost aici in fiecare zi  privind..cautind sau ascultind ....nu am mai scris pentru ca nu am mai vrut ...sa scriu ,sa elimin aici negativul din mine..dar a atins din nou o cota alarmanta...cu toate ca nu ma mai afecteaza la fel de profund ca inainte ...el este prezent.Undeva in subconstient ceva se revolta ...noptile au devenit albe chiar si cind muncesc si ar trebui sa fiu foarte obosit....nu stiu ce se intampla. In ultimele zile am gasit pe internet un tip de muzica ....de meditatie ce parca ma ajuta sa-mi relaxez mintea si corpul...pare sa aiba efect bun  si am sa o incerc in continuare..... 
      
 
Zilele trec...lasind in urma doar acelasi lucru ce il stiu atit de bine....acel sentiment ce as fi vrut ,am sperat sa nu il mai simt...dar.....asta e...Din nou revin aici pentru a scrie...as vrea sa fi scrisceva mai vesel ...orice altceva...dar acest blog a devenit...locul unde vars din paharul durerii..lipsei..dorului....Am vrut sa schimb ceva...am sperat ca voi putea...si am sperat ca nu sint singurul ce vrea asta...am sperat....din nou...pentru nu mai stiu a cita oara...mi-am acoperit sufletul din nou  si....am ajuns in acelasi punct....Probabil sint prea las sau poate asa mie scris...nu stiu....dar de data asta va trebui sa continui cea ce am inceput nu cu mult timp in urma...pentru ca doar asa e singurul mod de a-mi gasi o parte din liniste...Am inteles destul incit sa stiu ,sau sa cunosc cea ce imi doresc...iar acest lucru nu se va implini decit atunci cind voi trece de situatia actuala.....Ahhh as vrea sa nu ma mai vait...sa nu ma mai pling.....hmmm complicat si greu...dar sper ca va veni momentul cind aici voi scrie si altceva decit ginduri grele si pline de .... dezamagire

illusions

How can I stay away from illusions ... how did I stay away from illusions ... illusions that I create them .... alone ...in my heart and soul ..

memories ...always there...

...asteptarea.....

Stau aici in fata calculatorului...citesc ....postarile de alta data....si uneori ma simt strain.... de mine insu-mi sau schimbat multe...in mine ...si in jurul meu....Eu defapt sint acelasi...as minti daca as spune altceva insa ...ideile de inainte sau transformat...intrebarile au raspuns...iar raspunsurile au ...alinat sau oprit cea mai mare parte din durerea ce o simteam ...inainte...In jurul meu pare ca totul sa fie altfel acum...chiar daca nu totul in bine...cea ce imi doream pare sa apara....sau poate e doar o iluzie...trecatoare...as vrea sa fie adevarat...dar timpul cea trecut....a lasat urme prea adanci...Poate rugaciunile mi-au fost ascultate....poate totusi cineva acolo sus sa saturat de lacrimile mele...poate......poate totusi asteptarea nu e decit... drumul ce ma va apropia de...acel moment ...cind voi putea sa fiu din nou eu in totalitate....