Sfirsitul unei zile pentru mine

A mai trecut o zi...o zi un infinit..fara tine,dar totusi sint aici...si tu la fel..esti in sufletul meu...si nu te voi scoate de acolo ...chiar daca in anumite momente viata imi va cere acest lucru.Sint obosit...de la 8 la 20 seara am ordonat o curte ...parca puteam mai mult dar se pare ca ....aripile imi sint frinte ...energia mea vitala e iubirea ta...si imi va fi tot mai greu...dar macar stiu ca nu voi ceda in fata acestei vieti ceea ce simt si cred.Ma doare lipsa ta mai mult decit pot descrie ...sa pot macar sa stiu ca esti acolo.............


As vrea sa pot sa te visez...macar acolo a pot sa te ating...sa te tin in brate sa simt inima ta la pieptul meu...sa te iubesc...

Ma pierd din nou...in cuvinte.Se spune ca cuvintele nu au valoare ...dar exprima vise,dorinte..ce vin din suflet...

Pentru cei ce nu inteleg...

Eu...

Clipe..

Am vazut luna plina in seara asta...si m-am gindit din nou la "tine",la ....vise...fantasme...dorinte...oricum le-as numi imi ard sufletul .....D-zeule ...
(m-am oprit pentru ca sint momente cind e pre mult dar... voi continua)

..imi aduc aminte de clipe din trecut...eram in armata..era luna plina intr-o noapte si stateam intins pe banca din fata dormitoarelor.Era intuneric in jur si cerul era...splendit.Cautam ceva ... "te cautam" printre stele...le rugam sa-mi arate calea spre tine...eram copil...si totusi erai acolo..in sufletul meu...
...de ce sint asa cum sint,de trebuie sa port aceasta povara de ce nu pot trece de partea cealalalta,sa fiu indiferent cu lumea din jurul meu ..sa traiesc pur si simplu....Imi doresc uitarea...o mica amnezie te rog dar care sa stearga tot...tot...nu sa uit tot...nu vreau sa ma intorc in timp sa schimb nimic,vreau doar sa uit tot ...vise,dorinte...sentimente pe care viata mi le interzice dar eu nu am puterea sa le schimb...de ce trebuie sa port eu acest suflet..tot mai des ma pierd...pe mine insumi...cit de adinc e oare haul in care cad....

Viata e...

...un amalgam de ginduri si trairi,de sentimente pozitive si negative.Peste toate astea mai venim si noi impovarati de idei si principii create sau culese si....ajungem in momente cind pur si simplu nu mai stim incotro sa mergem,momente in care trebuie sa decizi unde ar trebui sa fii si unde defapt iti doresti sa fi.Acest lucru sa datoreaza parti materiale a vietii si efectele ei asupra noastra.Sintem oameni...sintem materiali ...dar oare fericirea, linisteasi implinirea pe care ne-o dorim cu totii e materiala....chiar daca unii ar spune da eu inclin sa cred ca nu.Probabil ca sint "dus cu pluta rau" sa spun asta dar nimic in aceasta lume nu va fi ok atita timp cit oameni isi vor dori ....vor aspira la fericirea personala.Fericirea nu e decit un sentiment,o traire dar prezenta ei in om si in sufletul lui schimba insa totul....Viata ce o traim e rezultatul indiferentei fata de cel de linga noi.Am citit sau auzit undeva ca doar atunci cind omul va invata ca nu trebuie sa traiasca doar pentru el ci toti pentru unul si unul pentru toti abia atunci pamintul si civilizatia umana va avea pace.Dar pina atunci ne complacem in idei si teorii ce acopera defapt greselile si erorile noastre ca oameni in timp ce noi ar trebui defapt sa le eliminam.Minciuna e o arta dar noi oameni am dus-o mult mai sus.Incercam sa ne creem o imagine falsa ce defapt e plina de cratere..de goluri pe care lipim poze, amintiri....motive.O singura viata avem ca fiinte materiale si pe aceea o ingropam in mocirla gindurilor,ideilor,principiilor nascute din disperare,invidie si ura.Ma intreb oare de ce facem acest gest sinucigas.Ma intreb oare nu am putea respecta viata asa cum merita si cum e defapt.... mult mai simpla.La ce bun alergam oare o viata dupa o conditie materiala ...cind defapt la sfirsit totul se face praf....cind sintem gata sa pasim dincolo vrem sa facem pasul dar ne dam seama ca sintem singuri si nu e nimeni sa ne tina de mana.

 

  Viata e un fir de praf in oceanul timpului (scuze te-am plagiat raza de soare)....de ce oare nu vrem sa ne bucuram de ea si o umplem atit cu intrebari si raspunsuri.De ce nu ascultam da acel glas interior ce il numim suflet,de ce acoperim vocea din noi cu... lumea din jurul nostru.Nu, e mai simplu sa ne mintim pe noi insine il loc sa luptam pentru ceea ce sintem defapt...sub pretextul ca draga doamne luptam pentru viata.....eu mai degraba as spune ca luptam pentru moarte.Viata e in noi nu in jurul nostru.Trebuie intai sa luptam pentru viata din noi si abia apoi vom intelege viata din jurul nostru.Am fost creati dupa chipul si asemanarea lui...pentru ca trebuie sa invatam ce inseamna creatia in sine...dar acest drum pe care noi oameni il iubim atit de mult nu duce spre creatie ci spre distrugere...Si continuam sa distrugem ...chiar si generatiile viitoare...se vor naste distruse de viata noastra a celor din trecut.Privesc in trecut la parinti mei...au incercat sa-mi dea o educatie...dar ma intreb eu voi putea oferi copiilor mei aceasi educatie...nu ...nu voi putea.Diferentele de atunci si pina acum sint imense....mergem tot mai jos...Ne departam tot mai mult de motivul creatiei noastre.Si ma doare sa stiu asta...probabil suna nebunesc dar privesc in jur la viata ce o traiesc,sint obligat sa o traiesc...ma doare.Probabil trebuia sa fiu un pusnic...nu degeaba am visat sa am o casa undeva...intr-o padure separat de civilizatie,de galagia ei si dependintele ei....alaturi de ceea ce sufletul imi cere......

Culese...

Our soulmate is the one who makes life come to life

Be who you are and say what you feel because those who mind don't matter and those who matter don't mind.

I don't wish to be everything to everyone, but I would like to be something to someone.

You may not love me today, tomorrow, or ever, but I will love you until it kills me, and, even then, you'll be in my heart.

Don't believe what your eyes are telling you. All they show is limitation. Look with your understanding, find out what you already know, and you'll see the way to fly

Ginduri la rasarit de soare

Privesc rasaritul...hmm... yoga spune ca privitul in soare dimineata si seara are efect benefic asupra retinei...o faceam cu multi ani in urma...au trecut atitia ani....timpul insa e irelevant fara "tine".Am incercat sa "te" uit,sa te inlocuiesc...si in acest fel poate m-am departat tot mai mult de "tine".Am incercat sa iubesc asa cum te-am iubit pe tine dar...nu...cum pot da ceva ce defapt "iti apartine".Nimeni nu ma poate invinui ca nu am incercat....11 ani...

Privesc rasaritul...si ma gindesc...departe... la "tine".De mii de ori am incercat sa mi te imaginez....stiu doar ca ai ochi de inger...si imi e deajuns....ce ciudat e sa iubesti ceva ce nici macar nu cunosti...nici macar nu ai vazut sau atins..dar...te iubesc...si o voi face chiar daca lipsa ta face ca soarele sa nu mai rasara pentru mine niciodata...Timpul trece si lipsa ta va creea durere mai mult ..si mai mult ...voi fi insa aici tinind piept vietii...chiar daca simt ca nu o pot trai fara tine.

Privesc rasaritul...o noua zi incepe...fara tine...As vrea sa te tin in brate ...dar nu esti aici...nu inca....D-zeule privesc rasaritul si pling........

De ce visez.....

Intodeauna ..de cind ma stiu am simtit ca acolo undeva in mine e ceva ce lipseste.In timp viata si poate altcineva m-au ajutat sa inteleg ce liseste.A fost intr-un fel o alta viata traita in paralel...un vis...o dorinta nascuta din acea lipsa.Dealungul vietii insa asa cum era si normal influentele celor din jurul meu si a vietii sau facut simtite si nu de putine ori am cautat sa uit... sa ignor ceea ce simt.Aici a fost greseala mea pentru ca nu trebuie sa fac acest lucru.Da ...asa cum am mai spus o spun din nou...iubesc ceva ce nici macar nu stiu cum arata,iubesc un suflet ...pe care il stiu atit de bine...care stie si stiu ce imi doresc..dar defapt habar nu am unde e...cine il poarta.Si daca ma gindesc bine poate nu o pot numi iubire in sensul actual al acestui sentiment...e ceva ce nu pot exprima...atractie....e ceva necesar...e viata in sine pentru mine.M-am ascuns in spatele ideei ca creind o familie voi acoperi toate astea dar m-am inselat.Sint si voi fii ceea ce sufletul imi dicteaza si in parte contrastul dintre ceea ce simt si viata din jur e mare si nu  pot crea armonia....pentru ca defapt armonia aceasta nu imi apartine ci ne apartine.M-am incurcat in multe teorii si idei uitind ca defapt singurul lucru ramas si cel corect e sa ascult de sufletul meu.Ascultarea lui e ceea ce scriu...sentimente...dor...durere...neimplinire....haos ..pentru ca voi fi toate aste pina cind il voi intilni din nou.

Fragmente din... mine

Mie dor...

Mie dor de tine...si ma doare.Mie dor sa te ating,mie dor de mangierea ta.Mie dor sa te tin de mina,mie dor de plimbarile sub cerul instelat.Mie dor sa stam in iarba calda cautind pe cer stele cazatoare,mie dor de gradina mea de trandafiri in care iti placea sa stai ore intregi.Mie dor sa te privesc in ochi..sa vad in ei...viata,mie dor de sarutul tau suav ce intodeauna ..ma topit :) :( .Mie dor sa te tin in brate, sa-ti simt inima batind la pieptul meu, mie dor...de iubirea ta.....Dumnezeule mie atit de dor de tine si ma doare...........

Vina

Am fost si sint un om diferit....o spun constient ca suna egoist poate...sau poate defapt fiecare din noi oameni sintem diferiti unul de altul.Daca iau aceasta ipoteza in calcul atunci...cam ies din tipare si asta nu e bine.


Viata mi-a fost guvernata de idei si principii ce uneori am impresia ca au fost acolo chiar de la inceput...ceva acolo ce a asteptat sa fie activat parca...cred ca inebunesc...Pe linga toate astea ceva,undeva a fost mereu linga mine aratindu-mi una din nenumaratele variante ale viitorului.Intodeauna pasi hotaritori in viata mea si nu numai mi-au fost aratati dinainte.In alchimie se spune ca D-zeu nea creat un destin darpentru ca noi am refuzat sprijinul lui si am respins dragostea lui avem acum liberul arbitru...Totusi in mare parte nu am fost parasiti si citeodata primim "semne"...care sa ne arate ceea ce urmeaza pe drumul pe care mergem...cu toate astea aceste semne vor fi intodeauna de avertizare pentru on posibil viitor ...pentru ca defapt viitorul adevarat nu va fi vazut si stiut niciodata...probabil pentru ca omenirea nu are inca capacitatea sa inteleaga ...infinitul.Revenind la mine abia in ultimul timp mi-am dat seama ca defapt stiam ca voinajunge in situatia in care ma aflu acum stiam ce am de facut dar ...atunci cind semnele au fost nu intelegeam totul asa cum o fac acum....rezultatul il simt acum mai mult decit as vrea ...insa ...sint cel vinovat.Am inchis in mine suferinta,durere si....dor...fata de ...un vis....sentimente si ginduri ce acum ma sfisie...Stiam ca va fi ceea ce este dar nu am ascultat.In viata primim semne pentru a sti ca ceea ce poate urma e sau nu e periculos...insa adevaratul viitor nu il vom sti cu adevarat niciodata.Timpul scurs creaza complicatii...si totusi semne sint in continuarele vad si le inteleg dar dupa atita timp scurs in compania principiilor si ideilor preconcepute de mine si de lumea ce ma inconjoara am ajuns totusi sa spun ca lumea e la picioarele mele si nu invers...iar viata merge inainte...Pentru mine insa exista acum si in viitor un "vis"(cel putin pina voi reusi sa-l implinesc...daca o voi face vreodata)...un vis ce nu am puterea si nici dorinta sa il abandonez.A fost in mine de la inceput si va fi acolo intodeauna... e ratiunea mea de viata si tocmai acest lucru e partea negativa a situatiei..fara acel suflet,fara prezenta lui sint un mare zero.......

Oricit....

...as incerca sa trec peste ceea ce sint se pare ca nu pot...sau poate cineva....sau ceva ...nu ma lasa.Poate e doar un semn de lasitate...sau poate doar acel ceva imi arata cine si ce sint.Defapt  cu o seara  in urma am vazut un film ...ce nu a facut altceva decit sa-mi confirme sufletul...si ideile...SERENDIPITY......semne si suflete gemene...motivatii si idei....aceasi problema ....cautarea de raspunsuri si motivatii...fara dorinta de a accepta ceea ce simti.Oare si eu am facut acelasi lucru...poate da insa in ultimul timp am schimbat macazul intelegind ca defapt viata e mai simpla decit pare(din punct de vedere spiritual) si noi o complicam cu definitii ,teorii ...Revin din nou la scrierea acestui blog fara ca ceva anume sa se schimbe..sau poate defapt ceva e schimbat ...intunericul pare tot mai adinc ....si lipsit de orice sunet.Am acumulat prea multa durere in suflet si simt ca acum incepe sa ma consume.

Recomand acest film celor ce cred ca viata are un sens si o motivatie.Eu l-am scos din torrente de la acesta adresa (http://thepiratebay.org/torrent/4603263/Serendipity.2001.DVDRip.XViD-BTSFilms) Mai trebuie si un program de download  pe care le gasiti pe net

fragmente din mine

Melodia din sufletul meu

Am iubit...am visat...intr-o lume in care asa ceva nu e permis...trebuie sa ma opresc...aici si acum...iubirea si visele alimenteaza sufletul dar trupul are nevoie de viata, iar viata...ce o traiesc nu permite vise si iubire.......
O sa fiu acolo fara vise....fara iubirea ...ta

Cine sint...

...poate binele ...poate raul...poate lumina sau poate intunericul....defapt nimic pentru mine.....si totusi totul.....pentru tine.O secunda in infinitului timpului,o secunda ce nici macar nu e a mea...e a ta....si totusi...o secunda poate insemna un infinit...un infinit de ginduri,de temeri,de principii si idei ce defapt ne duc tot mai departe de adevar.O secunda in care dupa ce mai e si scurta...o complicam si mai mult...o viata ce defapt e aceasi peste tot...diferit fiind doar mediul , idea creata despre ea.....noi nu sintem decit.....acele vase de lut care de care mai pictate si mai impopotonate  cu tot felul de chestii...pline de ginduri ,sentimente,trairi ce le datoram scumpei evolutii umane....si undeva prin imensul numar de vase sintem noi ce simtim adevarata valoare...dar coplesiti de dependenta de viata ne e frica sa recunoastem ceea ce sintem...platim pacatele parintilor nostri.....o facem pentru ca alegerile ce ei le-au facut in trecut se rasfring asupra noastra,iar alegerile noastre se rasfring asupra copiilor nostri....se numeste evolutie...dar in ce directie...
  Implinirea vietii nu inseamna sacrificiu,ineseamna doar intelegerea ei...dar ne grabim inainte cu definitii si teorii...uitind insa ca acolo in noi e o voce ce spune ceva :)....dar nuuuuu...e mai usor sa fugim de ceea ce e in noi sa ne complacem in distrugerea a tot ce e sfint...in noi...asta pentru ca societatea ne face asa .Nu poti face aia ca parinti spun asa...nu poti face asa ca ce o sa zica lumea....hmm...cineva mia spus ca ceea ce eu urmeaza sa fac se poate numi lasitate ...si stiu ca asa o sa fie vazuta situatia in ochii celor din jur...dar nimeni nu a intrebat de ce...dar sa grabit sa defineasca....Asta e lumea in care traim...si la naiba cu viata si definitia ce i-o da lumea pentru ca eu nu voi urma decit ceea ce sufletul a incercat sa-mi spuna in tot acest timp...chiar daca am incercat sa-i astup glasul.Eh.....aici e o problema insa...poate sint las...vorba prietenului meu"Daca nu as fi las ,m-as fi sinucis inainte de a ma naste".Sau poate e efectul vietii...si mie teama sa spun ce simt....poate nesiguranta...poate....dorinta de a nu suferi si a nu crea suferinta.....ah...ginduri,idei......

The Shape of Things to Come

Am trait in ultimi ani in umbra principiilor...in umbra lucrurilor si a sentimentelor in care credeam cu adevarat....in umbra vietii de care sintem cu totii dependenti.Am ajuns in punctul in care am inteles ce am gresit...si unde am gresit.Poate sint un demiurg cum am fost numit de un bun prieten....dar acolo undeva totusi trebuie sa pun stop la multe principii si idei ....si vise...vise ce poate m-au tinut in viata.....sa renunt la ele....sau sa lupt pentru ele....BIG FRAKIN QUESTION!!!!!!!!!

Idea mea de viata a fost ca inainte de toate trebuie sa fie dragoste....dar se pare ca am daruit prea multa dintr-o data si....Sacrificiul pentru cel de linga mine...daruirea...si ma aleg cu....nici macar respectul...Viata e o prapastie in care vrei nu vrei cazi...si daca in cadere nu inveti sa crezi in ea nimeni si nimic nu te opreste si cazi...si cazi...Nu stiu daca cred cu adevarat in viata asa cum e ea acum ...visele se pare ca m-au dus prea departe...Ma doare sa acept ca viata e materiala si ca defapt nimic nu mai tine de suflet si de ceea ce simti in el si nu in buzunar.Cunosc si simt dependenta de viata dar...Dumnezeule de ce mai facut asa...la ce bun ...daca sufletul.....e pustiu...singur...Asteptare...invatare...teorii...cuvinte ..intrebari raspunsuri....Dumnezeule...am pierdut atit de mult timp facind asta....prea multe ginduri...prea multe cuvinte...merg inainte pentru ca ...merg ...sau poate cad in continuare defapt....dar in mine...motivatia.....pentru a fi ceea ce trebuie sa fiu. trebuie sa fiu intai pentru mine...dar....

 Nu cunosc forma viitorului...dar trebuie sa sper...in...ce...nu stiu...


Dont run, please do not run away....do not blame me, do not blame yourself ...blame God,blame the Devil...blame life,blame death...we have no responsibility for what we are.

Fragmente din mine

un serial ce il recomand oricui....o poveste...o drama...si nu neaparat un sci-fi......