Natura umană este un complex de simțuri, sentimente și trăiri, atât fizice cât și spirituale.
Nu cred ca exista om pe lumea aceasta care să nu fi avut, măcar o dată, un moment de spiritualitate .. fie el și scurt .. în care să fi simțit că viața este mult mai mult decât simplul fizic.
Așa cum am mai spus, natura existenței este duală. Scrieri antice, dar și unele mai recente, vorbesc despre acest lucru, uneori chiar îl demonstrează. Cu toate acestea, lumea pare să ignore o realitate care ar complica prezentul grăbit, iluzia unei stabilități simple și comode.
Nu sunt adeptul ideii de Matrix, însă sunt de acord că, la nivel psihologic, am fost și suntem în continuare influențați. Suntem bombardați zilnic cu evenimente, știri și situații care rareori au darul de a ne face mai fericiți .. dimpotrivă, ne fac mai temători, mai neîncrezători. Aceste stări, adunate peste ceea ce purtăm deja în interior, creează haosul pe care îl vedem astăzi în lume.
Pentru a stăpâni și corecta ceea ce ne afectează zi de zi, trebuie să începem cu noi înșine.
Dacă noi suntem haos, lumea din jur nu va fi altfel.
În acest proces..care este, de fapt, o luptă..este necesară sinceritatea. Sinceritatea cu tine însuți.
Mințindu-te sau amăgindu-te, nu vei înainta și nu vei câștiga nicio bătălie în drumul către adevăratul tău sine.
Mulți se luptă cu teama, durerea sau neîncrederea. Aceste aspecte ale ego-ului se formează în timp și nu pot fi dizolvate într-o clipă.
Teama este un mecanism psihologic natural, născut din autoprotectie, însă de cele mai multe ori ajunge să ne limiteze. Pentru a o depăși, trebuie înțeles motivul care o creează.
Neîncrederea apare în urma eșecului ..dar acel eșec a fost înțeles? A devenit o lecție, sau doar o rană?
Durerea se naște din pierderi: oameni dragi, sentimente, relații, trădări. Nimic nu este etern. Natura umană creează sentimente cu ușurință, dar le pierde la fel de repede.
Chiar și atunci când le înțelegi, le accepți și le vindeci la rădăcină, ele pot reapărea.
Aici este cheia: ego-ul nu moare, dar nu trebuie să te mai controleze.Ego-ul aprinde scânteia, mintea analizează, iar conștiința filtrează ce este corect și ce nu.
Undeva, în genetica noastră, toate aceste mecanisme există deja: înțelegerea, compasiunea, dragostea.Dar ne-am sălbăticit. Am uitat să fim noi.
Nu e nevoie să grăbești nimic. Ceea ce e real în tine știe deja drumul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu