Viața, cu suișurile și coborâșurile ei ..uneori adevărate prăpăstii.. ne formează. Ne modelează personalitatea, comportamentul, egoul. Contrar a ceea ce tindem să credem, nici lumea din jur și nici ceilalți nu sunt vinovați pentru ceea ce devenim. Există liber arbitru, există alegerea de a fi ceea ce vrem să fim.
Din nefericire, omul devine conștient de sine adesea abia în fața propriei prăbușiri. Mulți dintre noi purtăm în suflet dureri neexprimate, sentimente neîmplinite, tristeți și neajunsuri. Le adunăm încet, dar constant, până când ne umplem de amărăciune și ajungem să nu mai vedem clar nici măcar propria viață. Lumea din jur devine și ea distorsionată.
Oricât de pozitivi am încerca să fim, propriul nostru întuneric ne influențează viața interioară și relația cu exteriorul. Nu scriu pentru a acuza lumea, dar nici pentru a o apăra. Rolul meu este să înțeleg, nu să judec; să aduc claritate, nu verdict.
Orice sentiment negativ .. tristețe, durere, iubire neîmpărtășită sau trădată ..dacă este ignorat sau neînțeles, sapă adânc în psihicul nostru și ajunge să ne modifice felul de a fi. Spuneam cândva că nu vreau să urăsc, pentru că ura și orice emoție negativă lăsată să prindă rădăcină în inimă este ca o buruiană: va răsări mereu. Este o metaforă, dar una cât se poate de reală.
Am întâlnit recent un om în care am simțit multă frustrare, probabil teamă de durere sau de abandon, mascată sub o falsă milă. Nu este un caz singular. De când mă știu am fost empatic: am simțit stările celor din jur și, de multe ori, le-am preluat. Am învățat însă că empatia nu înseamnă întuneric sau manipulare; empatia este, prin definiție, capacitatea de a simți, nu de a răni. De multe ori am simțit cum liniștea se așază în jurul meu, chiar și în prezența mai multor oameni. Acest lucru m-a convins că gândul este, într-adevăr, o formă de energie care se manifestă, chiar dacă nu o putem vedea.
Traumele pe care le purtăm fac parte din viața noastră, dar nu ar trebui să ne definească. Lupta interioară pe care o ducem va avea întotdeauna un câștigător: lumina sau întunericul. Alegerea ne aparține. Este important însă să înțelegem că aceste două forțe nu pot exista una fără cealaltă. Doar intrând în întuneric putem înțelege rostul luminii și invers. Suntem ființe duale ..fizic și spiritual ..iar liberul arbitru este atât dar, cât și povară.
Astăzi, internetul este plin de oameni care promit vindecare rapidă. Trăim în secolul vitezei și sperăm, inevitabil, la soluții ușoare. Nu acuz pe nimeni, dar cred cu tărie că nimeni nu ne poate vindeca în locul nostru. Alții ne pot ajuta să înțelegem de unde vine durerea, ce a creat rana, dar vindecarea vine doar din interior: prin înțelegere, iubire și iertare. Nu rostite mecanic, ci simțite cu adevărat.
Dacă iertarea rămâne doar un cuvânt, dacă înțelegerea nu ajunge în inimă, nu facem decât să acoperim o rană cu un covor subțire. Mai devreme sau mai târziu, vom călca din nou pe ea. Vom purta o mască zâmbitoare, în spatele căreia va rămâne aceeași durere.
Autosugestia și afirmațiile pot ajuta, dar doar atunci când sunt susținute de conștientizare. Fără aceasta, ele devin o formă de autoiluzionare. Nu le neg utilitatea, dar nici nu le pot considera suficiente.
Suntem diferiți ca oameni, dar funcționăm după aceleași principii. Dacă alții pot, înseamnă că este posibil. Dacă alții nu pot, nu înseamnă că noi nu putem. Totul începe cu voința.
Trezirea conștiinței este un proces dificil. Mulți îl încep, puțini îl duc până la capăt. Viața intervine, oboseala se adună, iar fără susținere mulți se opresc. Este nevoie de voință, de putere, de încredere și, mai presus de toate, de speranță. Nu de credință oarbă, ci de speranța lucidă că schimbarea este posibilă.
Am revenit aici pe blog nu ca un învățător, nu ca guru sau ghid. Sunt doar o mână întinsă celor care poate au nevoie de susținere, să știe că nu sunt singuri pe acest drum.
Nu promit vindecare, pentru că vindecarea este un proces personal. Pot fi însă vocea care susține, care îți dă curaj atunci când drumul tău pare prea greu sau prea tăcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu