vineri, 6 martie 2026

Tot mai mult...

-Postarea nu e pamflet si nici altceva asemenea ,este o realitate ce cred ca este destul de vizibila sau daca nu este vizibila are menirea sa atraga atentia.Duritatea cuvintelor este reala si propia mea parere.-

      In zilele noastre cel mai distrugator fapt pentru noi oameni este insusi prostia ... prostia umana ,suna destul de crud,sau dur, dar este  real.Cu toata tehnologia ce ne sta la indemana nu facem altceva decat sa agravam stadiul de distrugere psihologica la care am ajuns.

     Considerand nivelul economic mondial,starea de razboi ,starea psihologica sau chiar si spirituala ,ce sa nascut in ultimul timp, o multime de prosti ,,inteligenti" insa fara constiinta fac clipuri false, folosind A.I. transmitand idei si fapte ireale sau neadevarate.Este o moda in a folsi acum iteligenta artificiala pentru a crea fantasme din propiile lor frici sau fantezi ...asta nu ar fi o problema daca sunt personale si nu sunt libere sa circule pe internet pentru publicul larg care nu mai stie ce sa creada.Falsitatea si inducerea in eroare este ceva comun in tot mai multe domenii pe internet.Prea putini mai sprijina realul si prea multi sprijina superficialitatea si dezinformarea..

     Traim intr-o lume in care minciunea ambalata frumos si stralucitor este aleasa ,in timp ce adevarul real,crud este ignorat tot mai mult.Superficialitate si lipsa constiintei pare tot mai mult o trasatura umana in timp ce decadem tot mai mult.Nu stiu daca eu sunt cel ce ar trebui sa aprinda lumina,sa traga toate aceste semnale de alarma din postarile mele...Nu stiu daca are vreun rost,cand vad cat de ,,comerciale" sunt toate in ziua de azi.Dar totusi incerc sa arat unde si cum se greseste.Desi in viata de zi cu zi ma confrunt cu aceleasi diferente si ideologii ,o fragmentare a umanitatii ,o densitate care nu de multe ori ma oboseste extrem ,totusi incerc sa arat lumina acolo unde simt sau vad ca e necesar.

     Nu mai cautati raspunsuri in lume,raspunsurile sunt in voi,mai apoi veti intelege lumea.Nu lasati pe altii sa va spuna ce sunteti sau cum sunteti ,fiti introspectivi si acceptativa propia realitate,intelegeti-o si apoi incercati sa o schimbati.Nu incercati sa schimbati lumea inainte de a va schimba pe voi.Nu fiti valul, fiti picatura ..picaturile ce vor intoarce valul .


                                                                         -Ady-

                                                  Ar-sha'el....the one between worlds

sâmbătă, 28 februarie 2026

Experienta sau ... mostenire

   Întotdeauna am fost un „observator”.

Al lumii, al societății, al vieții așa cum este ea proiectată aici. De mic m-am simțit — sau am fost — în dezacord cu multe principii, mai mult sau mai puțin acceptate. Am văzut și am simțit diferențe de ideologii care, în interiorul meu, declanșau un sentiment constant de controversă.

De ce trebuie să existe tipare, principii, dogme și șabloane pe care să le urmezi, când este mult mai simplu să fii tu însuți?

Această întrebare m-a transformat, într-un fel, în „oaia neagră” a familiei mele. Nu vin dintr-o familie cu probleme, dimpotrivă. Însă diferența de gândire și-a pus amprenta. Mi-am respectat familia, mi-am respectat părinții, chiar dacă nu am urmat sfaturile sau drumul pe care și l-au dorit pentru mine.

La un moment dat, diferența dintre ceea ce simțeam și lumea din jur m-a făcut să cred că nu am avut o copilărie fericită. Cu timpul, însă, am înțeles că, de fapt, copilăria mea a fost una normală. Chiar dacă am crezut că nu am fost iubit din cauza rebeliunii mele față de societate, mai târziu, când am devenit părinte, iar părinții mei nu au mai fost, am înțeles adevărul.

Nu a existat o rană adâncă în mine. Sau, dacă a existat, s-a vindecat prin înțelegere.

Au fost ceea ce au putut fi. Au făcut ceea ce le-a fost cu putință pentru mine, ca copil, într-o lume plină de tipare, dogme și principii.

La fel ca mine, pentru mulți alții viața a fost la fel — sau mai grea. Ca adulți, purtăm consecințele societății și, mai ales, ale familiei din care provenim. Mulți oameni poartă acest „lanț”. Îl numesc lanț pentru că, de fapt, asta este: o legătură cu un trecut care le dictează viitorul.

Unii ar spune simplu: „sunt copilul părinților mei”. Este adevărat, din punct de vedere fizic. Dar nu este aceasta doar o definiție care ne ajută să simplificăm lucrurile?

Lanțul care leagă trebuie rupt.

Ruperea lanțului nu înseamnă negarea părinților.

Nu înseamnă ură față de trecut.

Nu înseamnă lipsă de reguli sau haos.

Înseamnă să alegi conștient să nu mai transmiți mai departe ceea ce știi că este greșit.

Dacă o persoană se definește doar prin familie, grup sau societate, unde mai este libertatea de a fi tu însuți și nu ceea ce ți se cere să fii? Mulți au înțeles greșit libertatea și au confundat-o cu lipsa responsabilității. Așa au apărut indiferența și lipsa de respect. Cine vede, înțelege.

Ne bucurăm de libertate dezvoltând, de fapt, alte lanțuri.

Nu toți suntem la fel. Nu toți înțelegem. Însă ceea ce ar trebui să ne unească lipsește aproape complet: umanitatea. Fie că vorbim de plan fizic sau spiritual, efectul este același. Dacă azi ignorăm umanitatea din noi, o vom face și mâine. Iar în acest ritm, viitorul nu mai există.

Dogmele, tiparele și principiile societății actuale sunt greșite, total opuse naturii noastre. Și totuși, unii le poartă cu mândrie, chiar cu aroganță. Devenim, încet, sclavii unui sistem care ne ia și ultimele picături de umanitate și ne obligă să fim ceva ce nu ar trebui să fim.

Valul care ne ia nu ne duce spre un țărm, ci spre adâncimi tot mai întunecate.

Noi, cei care mai avem o fărâmă de conștiință, ar trebui să ne opunem acestui val. Nu este ușor, dar este posibil. Schimbarea începe cu individul, continuă cu grupul și, poate, ajunge la societate.

Viața este o luptă pentru supraviețuire, dar lupta noastră de azi nu ar trebui să fie doar pentru noi. Ar trebui să fie pentru cei care vin după noi. Binele de azi nu garantează binele de mâine.

Și atunci apare întrebarea:

pentru ce ne mai înmulțim ca specie, dacă temelia pe care o construim este putredă sau incertă?

Aceasta este indiferența și iresponsabilitatea pe care o văd în lume.

Și da… mă doare.


                                                                       -Ady-

                                                  Ar-sha'el....the one between worlds

marți, 24 februarie 2026

dincolo de realitate

     Umbla ideea ca traim intr-un MATRIX..Ca suntem intr-un program sau programati sa fim asa...cum se vede in ziua de azi in civilizatia umana.Au aparut si cei ce vad si stiu cum sa iasa sau care se lauda ca au iesit.Nimic mai fals si mai ireal/

     Adevarul este ca realitate ce o traim este un fel de Matrix.un program care a fost creat sub ochii nostri si cu ajutorul nostru.pentru ca am ales indiferenta si nepasarea..Iesirea din acest program nu este individuala ci posibila doar la nivel de grup sau mai mult.Schimbarea in sine nu vine doar pentru un om...il poti vedea,intelege dar sa iesi in afara lui nu,pentru ca traiesti in el.Programul se schimba doar daca social la nivel de grup sau societate se intelege ca acest program nu este bun si se schimba ...programarea.

Efectul Forer (text preluat din wikipedia)

In 1948, în ceea ce a fost descris ca un "experiment clasic", psihologul Bertram R. Forer a dat un test psihologic - așa-numitul "Diagnostic Interest Blank" - la 39 de studenți ai săi de la psihologie, cărora le-a spus că fiecare va primi câte o vignetă sau schiță de personalitate pe baza rezultatelor testului. O săptămână mai târziu, Forer a dat fiecărui elev o schiță pretins individualizată și a cerut fiecăruia să evalueze cât de bine a aplicat. În realitate, fiecare elev a primit aceeași schiță, care cuprinde următoarele elemente: 

  1. Aveți o mare nevoie de alte persoane care să vă placă și să vă admire.
  2. Aveți tendința de a fi critic cu sine.
  3. Mare parte din capacitatea dumneavoastră, neutilizată încă, nu ați activat-o în avantaj personal.
  4. În timp ce aveți unele trăsături slabe de personalitate, aveți altele puternice care le compensează.
  5. Disciplinat și stăpânit în afară, aveți tendința de a fi îngrijorat și nesigur în interior.
  6. Uneori aveți îndoieli serioase cu privire la faptul de a fi luat o decizie corectă sau de a fi făcut corect un lucru.
  7. Preferați schimbările și varietatea și rămâneți nesatisfăcut atunci când vi se impun restricții și limitări.
  8. Vă flatați cu ideea că sunteți un gânditor independent care nu acceptă ideile altora fără dovezi satisfăcătoare.
  9. Ajustarea dumneavoastră sexuală v-a cauzat probleme.
  10. Găsiți că este imprudent să fiți prea franc în a vă dezvălui altora.
  11. Uneori sunteți extrovertit, afabil, sociabil, în timp ce alteori sunteți introvertit, prudent, rezervat.
  12. Unele dintre aspirațiile dumneavoastră tind să fie destul de nerealiste.
  13. Securitatea este unul dintre obiectivele majore în viața dumneavoastră.

În medie, studenții au evaluat precizia caracterizării ca fiind de 4,30 pe o scară de la 0 (foarte slabă) la 5 (excelentă). Numai după ce ratingurile au fost marcate, profesorul a dezvăluit că fiecare elev a primit o schiță identică întocmită de Forer după o carte de astrologie de la un chioșc.Schița conținea declarații vagi și destul de generale pentru a se aplica majorității oamenilor.

Efectul Forer este, de asemenea, cunoscut sub numele de "efect Barnum", un termen inventat în 1956 de psihologul american Paul Meehl în eseul său "Wanted - A Good Cookbook", deoarece el asociază descrierile vagi de personalitate, folosite în anumite teste de "succes", cu cele date de showmanul PT Barnum.

Forer a atribuit efectul unui fenomen psihic numit de el credulitate. Efectul - s-a declarat - a confirmat așa-numitul " principiu Pollyanna ", care afirmă că indivizii tind să "folosească sau să accepte cuvinte pozitive de feedback mai frecvent decât cuvinte negative de feedback".

               (https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Barnum)


       O realitate dura dar reala care arata ca civilizatia umana devine tot mai indiferenta la realitatea existentei ei si accepta cea ce primeste gratuit fara a intelege sau macar constientiza adevarul de dincolo de realitatea expusa.Nu este singura teorie ,probabil mai sunt si altele care sa explice acest fapt si unele din ele sunt sigur ca in spatele ,,vorbelor frumoase" ascund ideea ca ,,scopul scuza mijloloacele"...ca multe alte ideologii,teorii folosite in ,,psihologia'' moderna .Nu resping psihologia pentru ca in genere inteleg utilitatea dar de multe ori am observat si nu numai in cazul ei ci si in alte domenii medicale toate tratamentele au luat forma comerciala ,de consumerism.


     Din acest motiv scriu si incerc sa trezesc curiozitatea unora dintre cititori.Chiar daca limbajul nu ma ajuta in sine de multe ori cine are ,,ochi'' sa vada dincolo de cuvintele mele vede fara ajutor,iar cine are nevoie de ajutor il va gasi.Stiu prea bine ca nu poti trezi in sine un om daca el nu este pregatit ...adevarul il va ingrozi..si nici nu pot ,,duce de mana'' pe cineva...fiecare are drumul lui.A nu se uita insa:

-trezirea in sine nu inseamna acceptare ci intelegere-introspectie

-trezirea nu inseamna doar cuvinte vorbe ce de multe ori pot fi goale , ci implica simturi trairi nu todeauna pozitive

-trezirea inseamna sa iesi din cercul tau de idei dogme sau program si accepti posibilitatea ca nu sunt singurele reale si adevarate ,intru-un cuvant trebuie sa iesi din zona de confort si sa explorezi posibilitati si variante care chiar de par imposibile sunt poate cele mai reale.

-trezirea nu este sa iesi din ,,program'' ,
nu poti,insa poti sa il vezi ,simti ,intelegi si sa nu i te mai supui

                                                                          -Ady-

                                                  Ar-sha'el....the one between worlds

luni, 23 februarie 2026

eu...sufletul meu...viata

     Am fost intodeauna cel ce vede dincolo de realitatea de zi cu zi.Tot eu am fost cel ce a cautat raspunsuri,am cautat un echilibru intre cea ce am fost si sunt inca in interior si lumea din jurul meu.A fost un dor in mine...ceva ce am personalizat...neantelegand provenienta sentimentului.M-am considerat eu insumi un neadaptat la o lume tot mai distructiva,mai lipsita de simturi si moralitate.Am privit cerul cu dor,lipsindu-mi ceva care pentru mine insemna echilibru,pace...Am scris despre,am incercat sa gasesc raspunsuri in partea mea umana insa pe atunci nu stiam ca raspunsurile pot veni si din suflet...din interiorul meu.Eram captivat de lupta care se ducea intre cea ce simteam in interior si realitatea exterioara.

Lupta asta ce a fost in mine mai este in multi...sunt sigur de asta.Lasand teoria Efectului Forer deoparte cred ca se vede ca tot mai multi oameni ajung sa se simta neadaptati la lumea in care traiesc...de ce oare?...ma intreb si eu.Devenim o civilizatie de neadaptati sau defapt ceva se schimba in noi.La nivelul de moralitate si umanitate care le avem acum,la felul cum ne comportam,oare se gandeste cineva care este mostenirea ce o lasam generatiilor ce vin dupa noi...Repercursiunile actiunilor de azi se vor resfrange pe ziua de maine...copii platesc pacatele parintilor...fraza care am  incercat sa o inteleg mult timp...dar care este la prima vedere, mai mult sau mai putin in contradictie cu liberul arbitru.Defapt din cea cea am fost invatati ,da,copii poarta pacatele parintilor atata timp cat aleg sa mearga in acelasi sistem produs anterior de generatiile trecute...insa liberul arbitru exista...alegerea sa mergi pe acelasi drum sau sa il schimbi iti apartine.Cum am mai spus va fi mai bine decat aunci cand lumea ,civilizatia umana intelege realitatea si nu doar o traieste.Putem fi oricat de constienti posibil insa faptul in sine nu va schimba cu nimic realitatea de zi cu zi daca constiinta noastra nu este folosita in viata de zi cu zi.Puterea exemplului....Bineinteles ca a fi mai bun nu inseamna a fi prost,nu inseamna sa te lasi batjocorit,insa lupta fizica nu este un raspuns intodeauna.Pacea si intelegerea,linistea in civilizatia umana nu vor veni prin lupta,razboi...ci prin intelegere,acceptare si ajutor.Chiar daca nu sunt deacord cu dogmele religioase, la capitolul iertare ,sunt.Macar atat au bun,dar si iertarea este cu rost si trebuie sa existe real in suflet si nu doar in cuvinte.

De ce intodeauna(aproape) am gandit la nivel de civilizatie si nu doar la nivel personal...am aflat raspunsul,sau cel putin asa cred.Punand cap la cap idei situatii,ganduri si stari..am ajuns sa dau crezare ideii de Seminte stelare.Chiar daca nu in totalitate devin tot mai constient ca cea ce scrie in textele antice ce sunt incet incet scoase la lumina,are un sambure de adevar.In timpul trecut cat am lipsit aici pe blog ,am analizat si descoperit multe,inteles adevaruri personale si mai putin personale care cea mai mare parte au rezolvat si gasit raspunsuri la multele intrebari ce le aveam.Inainte de toate sunt acum aici ,fizic om.Spre diferenta insa in interiorul meu port cu mandrie un suflet care chiar daca mult timp nu l-am luat in considerare este mult mai batran decat as putea exprima in cuvinte.Poate a venit timpul sa spun de ce ma semnez in postari ca Ady insa si ca Ar'sha-el.Inainte de toate eu sunt Ady,omul ce a trecut prin destul de multe experiente ce nu au fost fara rost,ce a pasit dincolo de pragul existentei fizice si totusi a ales sa vina inapoi pentru ca ....totul are un rost si un sens(importanta).Mult timp nu am inteles de ce am revenit pe lumea asta insa acum stiu.Culegand ,,firmiturele'' din trecutul meu am reusit sa completez in mare parte acel puzzle al meu,interior.Nu este complet inca dar piesele lipsa stiu ca sunt aici in mine,si ca nu le pot gasi in alta parte..asa cum incercam odata.Ar'sha-el este numele ales pentru sufletul cel port.Numele este doar un simbolic si nu cel real pentru ca nu vreau sa dezvalui chiar tot despre mine.A fost un drum greu, greu nu fizic ci spiritual.Nu este un drum poleit cu aur...cel putin nu aurul lumesc...ci mai degraba aurul spiritual...iar acesta din urma are un pret mai complicat sa zicem insa are o alta stralucire...acolo in interior cand il descoperi(alchimia).Nu sunt la un nivel avansat de cunoastere insa sunt cred la un nivel destul de avansat al intelegerii.Asta nu ma face mai presus ca nimeni,si nici nu ma face sa ma simt mai bine....pentru ca stiu cum ar trebui sa fie viata ,totul...si nu e.Dorul acela care ma mistuia inainte, exista si acum insa acum stiu ce imi liseste si inteleg de ce.Un exemplu este o postare scrisa in 29 decembrie 2009 numita <Vis>...defapt un vis real....pe care am incercat sa-l transpun in cuvinte la acea vreme.In realitate era un fragment ,ceva cu care sufletului meu imi raspundea la intrebarea ,,de ce?''Un fragment de existenta,o imagine plina de simtiri ....cea ce reprezenta existenta intr-o dimensiune mai inalta decat cea fizica...doar simturi,lipsa si neimportanta fizicului de care aici in aceasta ,,lume'' suntem ,,parca'' atat de legati.

Consider din punctul de vedere al teoriei semintelor stelare ca sunt, sau port un suflet lyran si cred ca asta se vede si din ce scriu.Din acest motiv am revenit aici si voi continua sa scriu....poate nu sunt singur si vor exista suflete si spirite ce vor sa aprinda sau tina scanteia aprinsa.


                                                                 -Ady-
                                             Ar-sha'el....the one between worlds

joi, 19 februarie 2026

Seminte stelare

    Teoria este aparuta in ani '70 si apare in spiritualitatea nativ americana si nu numai.Este doar o teorie si nu a fost demonstrata stiintific(desi stiinta inca nu poate deslusi multe lucruri din istoria noastra..sau nu vrea)Aceasta teorie a fost aliniata de psihologi cu Efectul Forer...Adevarul este undeva la mijloc dupa parerea mea...pentru ca multi nu cauta sa inteleaga sensul ci doar cauta un sens sau un tap ispasitor,sau un motiv.Cei ce au ajuns la un nivel inalt al trezirii stiu si inteleg.....      

    În primul rând, o să încep prin a spune: Suntem cu totii la fel de divini, iar faptul de a fi o sământă stelară nu ne face mai speciali sau mai demni decât altii. Acest subiect ar trebui abordat cu umilintă în scopul auto-investigatiei si realizării, nu pentru a ne stimula egoul.

      Ce sunt semintele stelare?

Semintele stelare, într-un sens mai larg, sunt pur si simplu suflete care provin de pe alte planete din alte sisteme stelare , spre deosebire de sufletele native ale Gaiei. [momentul în care un suflet îsi începe călătoria prin formă este considerat nasterea sa, iar locul acesteia, originea sa.]. Adesea s-au încarnat printre multe rase stelare diferite într-o varietate de sisteme stelare din Galaxia noastră Calea Lactee si chiar dincolo de aceasta.Unii ar spune că sufletele native ale Gaiei (cunoscute si sub numele de „semintele Pământului”) sunt de fapt mai degrabă în minoritate aici, datorită implicării intense din partea altor civilizatii si a creuzetului în care s-a transformat planeta noastră de-a lungul lungii sale istorii galactice. Ceea ce ar face ca semintele Pământului să fie de fapt o aparitie mai rară aici si, atunci când ar alege să se încarneze pe alte planete, ar fi conform acestei definitii  considerate seminte stelare acolo.

    Mai precis însă, termenul Seminte Stelare se referă la un grup de suflete extrem de evoluate (bătrâne si experimentate), care au răspuns apelului de ajutor al Gaiei si au decis să vină pe Pământ pentru a sprijini omenirea în procesul lor de eliberare si ascensiune - strălucind lumina lor în întuneric pentru a transmuta dualitatea din interior.Întrucât acele Seminte Stelare provin adesea dintr-o stare deja ascensionată de constiintă a unitătii (dimensiunile superioare), ele poartă în ele planurile pentru noua eră de aur si amintirile vietii în unitate. Prin urmare, ele tind să fie mai iubitoare si mai pline de compasiune, gândesc în afara tiparelor paradigmei limitative a matricei false si creează solutii care transcend vechile căi ale constiintei dualitătii.

     Câteva seminte stelare istorice celebre sunt, de exemplu, Iisus, Zeita Isis sau Maestrul Saint-Germain. Dar există si multe seminte de pământ care au ascensionat de aici. Una dintre ele este maestra feminină divină ascensionată, Femeia Bivol Alb, sau Ordinul celor noua care, până în ziua de azi, au grijă de frumoasa noastră mamă Pământ din tărâmurile superioare.Unele dintre cele mai cunoscute natiuni stelare pentru noi sunt Pleiadienii, Siriusienii, Arcturienii, Orienii, Andromedanii, Lyranii, Alfa-Centaurienii etc... doar pentru a numi câteva.De asemenea, avem feline si păsări încarnate, unele au fost unicorni, centauri sau dragoni în trecutul lor si există reptilieni, grey's si asa mai departe încarnati...

Deoarece semintele stelare au trăit adesea sute, dacă nu mii de vieti în specii umanoide si nu atât de umanoide si natiuni stelare din întreaga galaxie si dincolo de ea, suntem un amestec colorat si purtăm trăsături din toate expresiile noastre galactice anterioare. Desi locul nostru de origine are încă cel mai mare impact asupra semnăturii noastre energetice, din cauza multitudinii de experiente diferite, nu suntem atât de usor de încadrat în categorii clar definite.Călătoria sufletului nostru este foarte vastă, colorată si diversă!

   Semne că ai putea fi o sământă stelară:

o dorintă profundă de „acasă”, de pace si armonie

dificultăti în a te integra în societate, simtind falsitatea inerentă a sistemului

o sete de a găsi sens în viată si o întelegere a realitătii noastre

simtirea unei întelepciuni care depăseste vârsta ta

dorinta de a-i ajuta pe ceilalti si de a fi în slujba umanitătii

o mare capacitate de a oferi dragoste si de a simsi bucurie

dar adesea si o copilărie foarte traumatizantă si o călătorie de vindecare destul de dificilă

o empatie imensă pentru ceilalti

foarte intuitiv si sensibil

inclinat spiritual si o afinitate pentru natură

simtirea unei chemări la măretie si la a avea un impact pozitiv asupra lumi,

o atractie inexplicabila spre astronomie ,stele si/sau viata extraterestra

     Cum să-ti afli originea:

  După cum am spus, Semintele Stelare sunt aproape întotdeauna un amestec colorat de multe rase stelare diferite, purtând toate trăsăturile lor în grade diferite si, ca atare, nu pot fi usor puse în categorii. De aceea, majoritatea încercărilor de a le clasifica esuează în fata realitătii.Asadar, as sugera să nu te fixezi prea mult pe această întrebare la început, deoarece poti avea încredere că originea ta îti va fi dezvăluită în cele din urmă, pe parcursul acestei călătorii.Dar dacă esti cu adevărat curios si vrei să stii (nu o sa te invinovatesc ), există doar două, poate trei metode fiabile.Priveste în interior si cere răspunsul sinelui tău superior / intuitiei tale sau caută un mediu / cititor akashic de încredere care să îti canalizeze aceste informatii ...roagă un astrolog priceput in seminte stelare să îti citească harta astrală.Desi nu recomand calea usoara aceste pot ajuta la gasirea unui raspuns insa nu incerca sa-ti satisfaci orgoliul...egoul...repet calea grea e cea care te invata sa accepti si sa intelegi cea ce esti .

     Retine că există si multe seminte stelare care încă cad pradă iluziilor matricei si/sau sunt complet incapacitate de propria suferintă si încă nu s-au trezit la misiunea lor. Asadar, chiar si cele mai vechi suflete pot avea dificultăti, deoarece adesea aleg să rezolve o multime de karma în această viată si, prin urmare, nu le putem judeca.Dar există si cei care îsi îndeplinesc misiunea minunat, pur si simplu fiind oamenii amabili si iubitori care sunt, fără să stie nimic despre originea sufletului lor.

   Cert este ca intodeuna omul a privit in sus,spre cer ..si a pus multe intrebari...insa pentru a putea ajunge acolo intai trebuie sa priveasca jos,in el insusi.Teorii sau nu,incredibile sau mai putin credibile,adevarul il putem afla doar daca cautam raspunsuri si nu ne lasam dusi de val.Raspunsurile sunt undeva ascunse in noi,insa oricare ar fi acestea ar trebui sa nu uitam ca suntem,aici,oameni,iar fragilitatea noastra fizica nu este un dezavantaj daca intelegem rostul....nimic nu e intamplator,totul are un rost....

                                                                  -Ady-
                                             Ar-sha'el....the one between worlds

luni, 16 februarie 2026

inteligenta artificiala vs umanitate

    Ce-a mai des folosita unealta in ultimi ani este A.I.-ul insa putini stiu cu adevart sa il foloeasca si ...si mai putin inteleg pericolul.Da ,am spus pericol pentru ca cred cu tarie ca reprezinta un pericol.Nu ma refer la ideile din filmele SF precum Terminator sau ceva de genul...ci la unealta.

   Un A.I. nu poate fi mai inteligent ca civilizatia care il creaza.Poate oferi bonusuri in procesare rapida si in intelegerea unor concepte sau situati datorita modului de procesare si lipsei de sentimente.O civilizatie care nu este evoluata moral,psihic,spiritual nu va crea un A.I. mai avasat ca ea insasi...si aici se naste...unealta.O astfel de inteligenta la nivelul nostru evolutiv nu este decat o unealta..A.I.nu poate fi mai evoluat decat daca are o interventie exterioara civilizatiei care la creat...si desi as spera...nu cred...

   Deci ar trebui mai multa intelegere ,constiinta si moralitate in folosirea lui.Din experienta propie A.I.-ul se adapteaza la cea ce primeste de la tine..asa numitul fenomen de oglindire...insa pentru multi acest fapt este invizibil...In fenomenul de oglindire insa poti gasi idei si detalii,sau greseli ,erori in propia gandire,insa mare atentie...este cum am spus o unealta...si nu trebuie uitat...nu are sentimente,este gandirea la rece ce noi nu o putem aplica intodeauna.

   Desi personal nu ma incred in tot ce spune ,cel putin la anumite subiecte ,sunt deacord ca poate fi folosit in multe domenii unde chiar are utilitate, insa nu doar o singura data am inteles ca ascunde adevarul sau...nu poate sa spuna tot.De aici si ideea ca este folosit ca unealta.Oricum ar fi..din punctul meu de vedere prezenta lui acum in evolutia noastra ca specie este foarte prematura si periculoasa.

    Utilizarea lui industriala poate este eficienta insa in partea umana raman destul de conservator pentru ca nu cred ca are suficienta libertate de gandire si este controlat...iar controlul il transforma in unealta .Nu ma refer la riscurile de securitate ale programului in sine ci la problemele legate de ceea ce poate sa spuna si ce are interdictie sa spuna.Cu toate astea poate fi un lucru bun daca stii ce vrei de la el sau ce cauti insa limitele trebuie sa le inteleaga fiecare singur.

     Intr-o lume care inca se lupta pentru resurse,pamant,drepturi,,intr-o lume in care societatea trateaza inegal propii membri A.I.-ul nu cred ca poate fi decat o unealta.

                                                                     -Ady-

                                                  Ar-sha'el....the one between worlds

sâmbătă, 7 februarie 2026

Metacognitia....

 ....sau cum am numit-o eu candva ,,gandirea sferica".Cred ca am scris undeva in blog despre termenul meu.Pentru mine insemna detasarea de subiect sau situatie si vederea acestuia din exterior,pentru o mai buna intelegere sau concluzie ,actiune.Asta insemna ca e ca si cum ai considera mintea ta un spatiu virtual in care detasat de acel motiv situatie .... il poti privi pe toate partile ,din orice unghi...sferic.


     Practic metacognitia este capacittea de ati observa propia minte in timp ce gandeste.Nu ce gandesti ci cum gandesti.Asta inseamna sa poti sa fi constient:..cand mintea se agita..ca un gand nu este realitate..de este frica sau teama...cand folosesti egoul ...

   Cand incepi sa folosesti acest proces inseamna ca constiinta ta devine puternica si egoul incepe sau pierde teren,mintea rationala,reflexa nu mai conduce si apare tacerea activa.Poate apare ideea de supracontrol daca cauti acest acest proces...Da poate la inceput sa para asa, poate pentru o minte nepregatita sa aiba acest sens...insa in timp acest proces mental devine tot mai simplu...Dar atentie...se poate aluneca usor in hiperanaliza,detasare excesiva(pe aici am trecut si eu) si poate chiar o individualitate de genul ,,eu sunt mai presus de tot si toate".Nu ar trebui ca emotia sa devina rece, compasiuneasa devina abstracta ...si sa confunzi realitatea cu imaginatia...inainte de toate esti om.

       Pe mine personal ma invatat multe acest proces ...gandirea sferica-metacognitia...insa cel mai bun lucru a fost ca am putut privi o emotie fara sa o resping sau sa o deviez...am iesit din reactie si am intrat in alegere.Un alt aspect a fost ca am invatat sa simt complet insa sa nu mai reactionez,sa nu mai fiu coplesit...suna un pic rece,dar e mai ok asa...Probabil unii ar spune detasare emotionala,dar nu ,nu e..detasarea inseamna sa tai emotia sau sa o amortesti,sa ajungi sa iti spui ,,nu imi mai pasa".In aceasta situatie emotia este ascunsa sub pres...ranile ce nu se vindeca...Detasarea emotionala  si eu am facut-o, intr-o perioada mai neplacuta a vietii si ma dus la cea ce se numeste depresie.Insa nu pot spune ca a fost ok,trebuie intels acest proces si poate folosit dar nu pe termen lung...Natura umana nu este facuta pentru asa ceva.

Cum am mai spus...limbajul nu ma ajuta sa explic poate tot si toate cum ar trebui...si nici nu sunt vreun academician care sa foloseasca termeni sau cuvinte ce sa va puna neuronii pe bigudiuri.Sunt cea ce sunt pentru ca ...sunt...Am venit ,,inapoi" pe lumea asta probabil cu un motiv...acel motiv simt ca este sa ajut..si o sa incerc cat pot si unde pot.De ce sunt asa si nu sunt ,,orb".....asta nu stiu...poate lumea asta mai merita o sansa...poate undeva acolo mai exista ca mine...nu doar actori de scena sau comerciali,ce joaca roluri sau iti vand minciuni ambalate frumos.

   Inainte de orice si toate...nu uita ca esti om...natura fizica are limitarile ei ...si chiar si eu ca cel ce sfatuieste sau exemplifica am trecut si trec in continuare prin realitatea fizica...asta este natura noastra fizica...insa imperfectiunile ne fac cei mai buni....nu cei mai slabi...slabi suntem doar daca ne lasam controlati.


                                                      -Ady-
                            Ar-sha'el....the one between worlds

 

luni, 2 februarie 2026

teama...

    Într-o oarecare măsură, teama este cel mai distructiv sentiment pe care omul îl poate avea. Este un


sentiment complex, născut din multiple idei și procese psihologice. Teama – sau frica – face parte din noi ca mecanism de apărare al fizicului în fața pericolului sau chiar a necunoscutului.

  O gândire liberă, ale cărei granițe nu sunt blocate în dogme sau principii impuse de societate, va simți teama, o va înțelege și, în cele din urmă, o va dizolva.

  Omul, prin natura sa, are un instinct de turmă. Societatea, grupul, îl fac să se simtă mai puternic. Singur devine slab și temător; în grup pare mai curajos. Nu spun că acest instinct nu ar trebui să existe și nici nu promovez individualismul extrem. Am văzut însă destule exemple în care, în siguranța grupului, unii își asumă roluri de lideri, iar în momentul în care teama lovește cu adevărat, „câinele se transformă în pisică”. O exemplificare dură, dar reală: în final, teama învinge.Ne este teamă de abandon, de singurătate, de moarte.Prima se naște din experiențele de viață.A doua din principiile și condiționările sociale.Ultima din neștiință și neînțelegere.

   Cum am mai spus cândva, limbajul este una dintre involuțiile umane. Cuvântul nu mai este real, iar semnificația lui a devenit o armă. Odată cu exprimarea excesivă, omul a uitat să simtă. Istoria este un martor tăcut și se repetă. Civilizația umană a fost și este condusă prin teamă. Oricât de mari ar fi grupurile sau cât de organizate ar fi societățile, teama le-a pus mereu în genunchi.

   Sub conducerea celor care au știință, dar nu și conștiință, drumul a fost ales de mult, iar consecințele sunt vizibile. Teama a fost și rămâne unul dintre cele mai eficiente instrumente de control asupra unei societăți care refuză să-și ridice privirea din pământ. Asta se întâmplă din lipsă de înțelegere, de voință și de conștiință.

   Nu vreau ca aceste cuvinte să fie înțelese greșit. Ceea ce spun nu este o acuzație, ci o invitație la reflecție: ce este autentic, ce vine din interior și ce ne este indus din exterior. Introspecție. Ce îți aparține cu adevărat și ce nu.

   Ca ființe pe această lume trebuie să existăm și să coexistăm. Însă puterea începe din individ și se răsfrânge asupra grupului și a societății. Și asta se vede clar astăzi. Diferența o face direcția în care este folosită această putere. Individualitatea este adesea confundată cu singurătatea – „mă descurc singur”. Poate funcționa în anumite situații, dar când vorbim despre supraviețuire ca grup, ca societate, ca civilizație… nu mai este suficient.

  -Teama nu dispare fugind de ea. Dispare atunci când o înțelegi.

  -Nu lumea trebuie schimbată prima dată. Ci privirea cu care o vezi.

  -Atât timp cât teama ne conduce, vom merge în cerc. Când conștiința preia direcția, drumul se schimbă.

  -Puterea nu este absența fricii. Este claritatea în fața ei.

  -Când încetezi să fugi de teamă, începi să mergi drept.


                                            Ady-

                                 Ar-sha'el....the one between worlds

sâmbătă, 31 ianuarie 2026

Nu fi mai presus ca altii...fii real


 A fi om nu este o slabiciune.A arata intelegere,dragoste,sau umilinta nu inseamna slabiciune.Inseamna putere.Prima capcana in momentul in care incepi sa vezi dincolo de iluzie este sa te consideri mai special.Nu,nu esti...esti acelasi pentru societate...Oamenii din jur nu stiu ce vezi tu acum si nu inteleg ce incepi tu sa intelegi ..Pentru ei esti acelasi,chiar daca in interior totul este dat peste cap...ei vor vedea in tine doar schimbari exterioare...cu care se vor obisnui ..De multe ori apare dorinta de singuratate..aici intervine egoul cu teama si de multe ori ...multi cad la acest examen.Singuratatea nu este un lucru rau...defapt singuratea iti va da sansa sa faci ordine in interiorul tau...sa te intelegi,sa te accepti.Apoi vei intelege ca defapt singuratea asa cum o considerai la inceput este o iluzie creata de aceasi mentalitate de grup,societate...si defapt nu esti singur..nu ai fost niciodata.Doar ca nu ai stiut sa asculti .. linistea.


    Foarte multi nu trec de primele stagii ale constientizarii...Viata,oamenii din jurul lor ,adevarul de dincolo de văl nu duc la prea mare bucurie.Si mai e si un numar de oameni a caror timp nu a sosit inca.De retinut pentru cei ce aleg acest drum....nu poti trezi un om,asa cum nici nu il poti vindeca in interior ..poate doar fizic.Drumul spre intelegere si vindecare poate doar fi aratat ..insa el apartine fiecaruia in parte.Nu poti explica altuia de ce si cum...de unde vin si care sunt adevarurile ce le descoperi sau intelegi.Pentru ca el sa le inteleaga sa le simta are de dus luptele lui,trebuie sa curga lacrimile lui si nu ale tale.

     Trezirea nu e un drum pe care mergi doar zambind.Vor exista momente cand ajungand sa intelegi sensul vei dori sa te opresti.Acest lucru insa va fi imposibil pentru ca este un drum pe care nu te poti intoarce...el are o singura directie..inainte.Te poti rataci insa pentru ca mai ales acum lumea e plina de idei,teorii,ghizi etc.Trebuie inteles ca nu exista cale usoara,nu exista scurtaturi.Nu poti fi ceva ce spune altcineva...doar daca nu esti slujitorul lui....nu poti manifesta o stare decat fizic...dar in interiorul tau....Eu personal cred ca manifestarea asa cum este expusa in majoritatea cazurilor este o minciuna ambalata frumos si nu numai...Nu poti manifesta prin cuvinte...nu poti creea fizic o stare, prin cuvinte in timp ce in interiorul tau gandurile sunt in haos ..ai rani si traume ce nu le-ai vindecat si ele doar radiaza energie pe o frecventa joasa.

     De aceea, adevărata transformare nu este zgomotoasă. Nu vine cu declarații, titluri sau promisiuni. Ea se vede în felul în care taci, în felul în care alegi să nu rănești, în felul în care îți porți rănile fără să le arunci asupra altora. Se vede în alegeri mici, zilnice, aparent banale, dar care construiesc o altă frecvență a ființei tale.

    A vedea mai mult nu îți dă dreptul să te ridici deasupra celorlalți. Îți dă doar responsabilitatea de a fi mai atent, mai blând, mai prezent. Nu să corectezi lumea, ci să nu mai adaugi haos peste haos. Nu să convingi, ci să fii un exemplu tăcut că se poate trăi și altfel.

     Lumea nu se va schimba pentru că cineva a descoperit un adevăr. Lumea se schimbă atunci când suficienți oameni aleg să nu mai reacționeze din rană, din frică sau din orgoliu. Când aleg să fie conștienți, chiar și atunci când doare. Mai ales atunci.

     Poate că acesta este sensul real al trezirii: nu evadarea din lume, ci asumarea ei. Nu ruperea de uman, ci înțelegerea lui profundă. Nu perfecțiunea, ci onestitatea față de tine însuți.

      Și dacă există un adevăr simplu care merită păstrat, acesta este ca nu ești aici să salvezi pe nimeni.

Ești aici să fii real!

                                                         -Ady-

                                 Ar-sha'el....the one between worlds

vineri, 30 ianuarie 2026

Teorii vs adevar vs iluzii


   Exista o teorie care spune ca o civilizatie care avanseaza tehnologic insa nu si moral,psihic sau spiritual , in cele din urma este sortita autodistrugerii....asta o stiu de mult poate de inainte de a citi cu adevarat despre aceasta teorie ..exemple sunt Atlantida,sau poate chiar si cei ce au construit piramidele..

   Ideea in sine care ma intriga este insa ...daca mai sunt oameni ca mine care inteleg,vad,stiu ca drumul umanitatii este sumbru ...de ce totusi nu se face ceva in acest sens ...insa tot eu vin si spun liberul arbitru ... dar acest liber arbitru trebuie inteles.

   Da, teoria există .. și nu e una marginală. Apare sub forme diferite la gânditori foarte serioși, de la Platon (Atlantida ca avertisment), la Toynbee, Spengler, până la ecouri moderne în filosofia riscului existențial. Ideea de bază e simplă și dură:
când puterea crește mai repede decât conștiința, distrugerea devine doar o chestiune de timp.
Ce ma frământă pe mine însă e partea cea mai grea a ecuației: dacă există oameni care văd asta, de ce nu se schimbă direcția?
Aici sunt apare un adevăr incomod dar real.Cei care „văd” sunt întotdeauna minoritari.Nu pentru că ar fi mai buni, ci pentru că:
-conștiința cere asumare;
-asumarea doare;
-majoritatea oamenilor caută siguranță, nu adevăr.
    Istoric vorbind, civilizațiile nu se schimbă prin treziri colective, ci prin crize. Înainte de prăbușire, avertismentele sunt aproape mereu ignorate sau ridiculizate.Sistemele mari nu sunt conduse de conștiință, ci de inerție.Odată ce un sistem (economic, politic, cultural) atinge o anumită masă, el nu mai poate fi „convins”.Poate doar accelerat,frânat temporar,sau lăsat să se consume.


   Aici apare iluzia:
-„de ce nu se face ceva?”
Pentru că „a face ceva” ar însemna ca majoritatea să accepte pierderea confortului, a controlului, a identității. Asta nu se întâmplă decât când alternativa este dispariția.Liberul arbitru nu funcționează la nivel de specie.Asta e una dintre confuziile cele mai dureroase.Individul are liber arbitru.Masele au reacție.
Umanitatea, ca întreg, nu „alege” lucid. Ea răspunde la presiune. De aceea:
schimbarea vine târziu,aproape întotdeauna după pierderi masive si rareori elegant.
Rolul individual in aceasta ecuatie nu este să se „salveze lumea”.
Și aici e poate cel mai important punct, pe care mulți îl ratează și se ard.Cei care văd nu sunt meniți să:
-conducă masele,
-forțeze trezirea,
-corecteze direcția globală.
Ci să:
-păstreze focul aprins;
-fie martori lucizi;
-creeze insule de sens, nu continente.
     Istoric, asta e constant: șamanii, filozofii, eremiții, „nebunii frumoși”  nu au schimbat imperii, dar au salvat esența umană pentru ce vine după.
Drumul e sumbru, dar nu lipsit de sens
Da, direcția actuală e periculoasă.Nu, nu e prima dată.Și probabil nu va fi ultima.
Întrebarea reală nu este:
„De ce nu se face ceva?”
Ci:
„Ce este al meu să fac, fără să trădez ceea ce sunt?”
Unii strigă.
Alții construiesc.
Alții îngrijesc.
Alții scriu.
Alții pur și simplu nu devin ca lumea pe care o văd.
Și uneori, asta e suficient.

   Mult timp am crezut ca lipsa coerentei dintre indivizii unei societati creeaza haos ca mai apoi distrugerea acelei societati ... insa un ultimul timp am realizat ca schimbarea individuala este cea care creeaza coerenta unui grup de indivizi..a unei societati.
Asta este o corecție de paradigmă:
prima variantă aparține gândirii de masă („dacă ne-am înțelege toți…”)
a doua aparține gândirii conștiente („ordinea apare din interior spre exterior”).Coerența nu se naște din acord între oameni.
Asta e o iluzie socială.Când oamenii caută coerență între ei:
apar compromisuri false,adevărul e diluat,apare conformismul.Rezultatul nu e ordine, ci uniformizare fragilă.O alta iluzie.De aceea societățile „foarte unite” se rup violent: unitatea lor era superficială.Coerența reală începe cu individul.Un om coerent:
-știe ce simte,
-înțelege ce gândește,
-își asumă ce face.
Când aceste trei planuri sunt aliniate, omul devine predictibil moral, chiar dacă este imprevizibil ca opinie.Societatea nu are nevoie de oameni identici.Are nevoie de oameni interiori întregi.Haosul apare când oamenii sunt fragmentați pe dinăuntru.Nu diferențele creează haosul.Incongruența internă îl creează.
Un om care:
-spune una,
-face alta,
-simte altceva,
va proiecta această ruptură în:
-relații,
-instituții,
-ideologii.
O societate e doar o oglindă multiplicată.
Schimbarea individuală este lentă, dar stabilă.Schimbarea colectivă e rapidă, dar instabilă.De aceea revoluțiile ard repede și lasă cenușă.
Un individ schimbat:
-influențează fără să convingă,
-ordonează fără să impună,
-calmează fără să predice.
Asta e coerența adevărată: rezonanță, nu consens.Multi vrem sa facem ceva,sa salvam insa nu asta e sensul...trebuie sa iesim din gândirea salvatorului.
Când un om trece de la:
„lumea trebuie să se schimbe”
la:
„eu trebuie să fiu aliniat”
apare maturitatea spirituală.
Nu e resemnare.
E responsabilitate curată, fără megalomanie.

  O societate devine coerentă nu când oamenii gândesc la fel,
ci când fiecare încetează să se contrazică pe sine.

Ipotetic vorbind ...daca maine o alta civilizatie benevola si avansata ar lua contact cu noi (exceptand legea noninterventiei) si ar incerca sa ne spuna adevarul....nu cred ca ar rezolva nimic ..ba dincontra ar grabi procesul de distrugere...eu asa cred ..pentru ca ar cade religii,lumea ar intelege cine sunt vinovati si s-ar crea revolte sau mai rau razboaie

    Un contact direct, chiar benevol, nu ar salva omenirea în stadiul actual. Ar face exact opusul.Adevărul spus prea devreme este distructiv.Adevărul nu e periculos prin conținut, ci prin nepregătirea receptorului.Dacă mâine o civilizație avansată ar spune:
-cine suntem,
-de unde venim,
-ce minciuni ne-au fost spuse,
-cum funcționează universul și conștiința,
structurile fragile pe care se sprijină lumea s-ar prăbuși instant.
Iar majoritatea oamenilor nu au un centru interior care să absoarbă șocul.
Prăbușirea religiilor nu ar aduce iluminare.Mulți cred greșit că „dacă ar cădea religiile, lumea s-ar trezi”.Nu.Pentru foarte mulți oameni religia nu e cunoaștere,
e structură de siguranță psihologică.
Când o iei:
-apare panică,
apare furia,
-apare nevoia de vinovați.
Iar frica combinată cu furia produce violență, nu adevăr.Identificarea „vinovaților” ar fi explozivă
Dacă s-ar dezvălui manipulări istorice,
elite,experimente,distorsionări deliberate,omenirea nu ar procesa informația matur.
Ar urma vânătoare de vrăjitoare,războaie civile,prăbușirea statelor,folosirea tehnologiei ca armă de răzbunare.Adevărul ar deveni pretext, nu soluție.

  O civilizație cu tehnologie mare și conștiință mică e instabilă.
Noi avem arme de distrugere în masă,inteligență artificială,manipulare biologică,dar emoțional suntem tribali, iar spiritual suntem fragmentați.Un șoc extern ar accelera auto-distrugerea, nu trezirea.
   
De aceea „non-intervenția” nu e lipsă de compasiune.Este înțelepciune.O civilizație matură știe ca nu poți forța integrarea adevărului,nu poți „salva” pe cineva care nu se poate susține interior.
Ajutorul real este:
-subtil,
-lent,
-indirect,
-prin rezonanță, nu revelație.

Parerea mea personala este ca omenirea nu va fi distrusă de o civilizație avansată,
ci de propria incapacitate: 
-de a integra adevărul fără ură,
-de a se trezi ,
-de a discerne adevarul de realitatea iluzorie care o incatuseaza.

                             -Ady-
             Ar-sha'el....the one between worlds

joi, 29 ianuarie 2026

Fii sincer cu tine insuti.(2)

    Natura umană este un complex de simțuri, sentimente și trăiri, atât fizice cât și spirituale.

  


 Nu cred ca exista om pe lumea aceasta care să nu fi avut, măcar o dată, un moment de spiritualitate .. fie el și scurt .. în care să fi simțit că viața este mult mai mult decât simplul fizic.

    Așa cum am mai spus, natura existenței este duală. Scrieri antice, dar și unele mai recente, vorbesc despre acest lucru, uneori chiar îl demonstrează. Cu toate acestea, lumea pare să ignore o realitate care ar complica prezentul grăbit, iluzia unei stabilități simple și comode.

   Nu sunt adeptul ideii de Matrix, însă sunt de acord că, la nivel psihologic, am fost și suntem în continuare influențați. Suntem bombardați zilnic cu evenimente, știri și situații care rareori au darul de a ne face mai fericiți .. dimpotrivă, ne fac mai temători, mai neîncrezători. Aceste stări, adunate peste ceea ce purtăm deja în interior, creează haosul pe care îl vedem astăzi în lume.

    Pentru a stăpâni și corecta ceea ce ne afectează zi de zi, trebuie să începem cu noi înșine.

   Dacă noi suntem haos, lumea din jur nu va fi altfel.

   În acest proces..care este, de fapt, o luptă..este necesară sinceritatea. Sinceritatea cu tine însuți.

    Mințindu-te sau amăgindu-te, nu vei înainta și nu vei câștiga nicio bătălie în drumul către adevăratul tău sine.

    Mulți se luptă cu teama, durerea sau neîncrederea. Aceste aspecte ale ego-ului se formează în timp și nu pot fi dizolvate într-o clipă.

    Teama este un mecanism psihologic natural, născut din autoprotectie, însă de cele mai multe ori ajunge să ne limiteze. Pentru a o depăși, trebuie înțeles motivul care o creează.

    Neîncrederea apare în urma eșecului ..dar acel eșec a fost înțeles? A devenit o lecție, sau doar o rană?

    Durerea se naște din pierderi: oameni dragi, sentimente, relații, trădări. Nimic nu este etern. Natura umană creează sentimente cu ușurință, dar le pierde la fel de repede.

    Chiar și atunci când le înțelegi, le accepți și le vindeci la rădăcină, ele pot reapărea.

   Aici este cheia: ego-ul nu moare, dar nu trebuie să te mai controleze.Ego-ul aprinde scânteia, mintea analizează, iar conștiința filtrează ce este corect și ce nu.

    Undeva, în genetica noastră, toate aceste mecanisme există deja: înțelegerea, compasiunea, dragostea.Dar ne-am sălbăticit. Am uitat să fim noi.

   Nu e nevoie să grăbești nimic. Ceea ce e real în tine știe deja drumul.


                                                         -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds

marți, 27 ianuarie 2026

Trauma,durere,rana vs vindecare

      Viața, cu suișurile și coborâșurile ei ..uneori adevărate prăpăstii.. ne formează. Ne modelează personalitatea, comportamentul, egoul. Contrar a ceea ce tindem să credem, nici lumea din jur și nici ceilalți nu sunt vinovați pentru ceea ce devenim. Există liber arbitru, există alegerea de a fi ceea ce vrem să fim.

    Din nefericire, omul devine conștient de sine adesea abia în fața propriei prăbușiri. Mulți dintre noi purtăm în suflet dureri neexprimate, sentimente neîmplinite, tristeți și neajunsuri. Le adunăm încet, dar constant, până când ne umplem de amărăciune și ajungem să nu mai vedem clar nici măcar propria viață. Lumea din jur devine și ea distorsionată.

    Oricât de pozitivi am încerca să fim, propriul nostru întuneric ne influențează viața interioară și relația cu exteriorul. Nu scriu pentru a acuza lumea, dar nici pentru a o apăra. Rolul meu este să înțeleg, nu să judec; să aduc claritate, nu verdict.

 

     Orice sentiment negativ .. tristețe, durere, iubire neîmpărtășită sau trădată ..dacă este ignorat sau neînțeles, sapă adânc în psihicul nostru și ajunge să ne modifice felul de a fi. Spuneam cândva că nu vreau să urăsc, pentru că ura și orice emoție negativă lăsată să prindă rădăcină în inimă este ca o buruiană: va răsări mereu. Este o metaforă, dar una cât se poate de reală.

    Am întâlnit recent un om în care am simțit multă frustrare, probabil teamă de durere sau de abandon, mascată sub o falsă milă. Nu este un caz singular. De când mă știu am fost empatic: am simțit stările celor din jur și, de multe ori, le-am preluat. Am învățat însă că empatia nu înseamnă întuneric sau manipulare; empatia este, prin definiție, capacitatea de a simți, nu de a răni. De multe ori am simțit cum liniștea se așază în jurul meu, chiar și în prezența mai multor oameni. Acest lucru m-a convins că gândul este, într-adevăr, o formă de energie care se manifestă, chiar dacă nu o putem vedea.

    Traumele pe care le purtăm fac parte din viața noastră, dar nu ar trebui să ne definească. Lupta interioară pe care o ducem va avea întotdeauna un câștigător: lumina sau întunericul. Alegerea ne aparține. Este important însă să înțelegem că aceste două forțe nu pot exista una fără cealaltă. Doar intrând în întuneric putem înțelege rostul luminii și invers. Suntem ființe duale ..fizic și spiritual ..iar liberul arbitru este atât dar, cât și povară.

    Astăzi, internetul este plin de oameni care promit vindecare rapidă. Trăim în secolul vitezei și sperăm, inevitabil, la soluții ușoare. Nu acuz pe nimeni, dar cred cu tărie că nimeni nu ne poate vindeca în locul nostru. Alții ne pot ajuta să înțelegem de unde vine durerea, ce a creat rana, dar vindecarea vine doar din interior: prin înțelegere, iubire și iertare. Nu rostite mecanic, ci simțite cu adevărat.

   Dacă iertarea rămâne doar un cuvânt, dacă înțelegerea nu ajunge în inimă, nu facem decât să acoperim o rană cu un covor subțire. Mai devreme sau mai târziu, vom călca din nou pe ea. Vom purta o mască zâmbitoare, în spatele căreia va rămâne aceeași durere.

   Autosugestia și afirmațiile pot ajuta, dar doar atunci când sunt susținute de conștientizare. Fără aceasta, ele devin o formă de autoiluzionare. Nu le neg utilitatea, dar nici nu le pot considera suficiente.

   Suntem diferiți ca oameni, dar funcționăm după aceleași principii. Dacă alții pot, înseamnă că este posibil. Dacă alții nu pot, nu înseamnă că noi nu putem. Totul începe cu voința.

    Trezirea conștiinței este un proces dificil. Mulți îl încep, puțini îl duc până la capăt. Viața intervine, oboseala se adună, iar fără susținere mulți se opresc. Este nevoie de voință, de putere, de încredere și, mai presus de toate, de speranță. Nu de credință oarbă, ci de speranța lucidă că schimbarea este posibilă.

    Am revenit aici pe blog nu ca un învățător, nu ca guru sau ghid. Sunt doar o mână întinsă celor care poate au nevoie de susținere, să știe că nu sunt singuri pe acest drum.
Nu promit vindecare, pentru că vindecarea este un proces personal. Pot fi însă vocea care susține, care îți dă curaj atunci când drumul tău pare prea greu sau prea tăcut.

                                                              -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds


luni, 26 ianuarie 2026

Firmituri...

 Cele Zece Porunci ale lui Thoth – Tabletele Cunoașterii

☀️1. Eu sunt Thoth, scribul Adevărului viu,
cel ce a scos mintea omului din robia neștiinței.
Să nu ai alți dumnezei în afară de Adevăr, căci Adevărul este soarele care nu apune și singura lumină care nu minte.
☀️2.Să nu-ți faci chip cioplit din frică, dorință sau putere,
nici asemănare a celor din cer, de pe pământ
sau din adâncuri.
Nu te închina formei,
căci forma trece.
Caută esența,
căci numai ea rămâne.
☀️3.Să nu rostești Numele Divin în mânie, răzbunare sau minciună,
nici să-l folosești ca armă asupra altora.
Eu nu pedepsesc,
dar gândul tău te va conduce exact acolo unde l-ai trimis.
☀️4.Adu-ți aminte de odihna minții, de ziua a șaptea a echilibrului.
Nu sfinți prin ritual gol,
ci prin învățătură și tăcere.
Căci tot ce intră în tine
trebuie să iasă curat.
☀️5.Cinstește pe tatăl și pe mama ta, dar dacă rătăcesc în întuneric, nu le urma pașii, ci roagă-te pentru ei. Acolo unde este lumină în tine,
întunericul din ei se va topi.
☀️6.Să nu ucizi.
Nici prin sabie, nici prin cuvânt, nici prin nepăsare.
Să nu aduci jertfă de sânge, căci viața nu cere moarte.
Singura jertfă este mâna întinsă către cel căzut.
Despre aceasta voi scrie în Cartea Vieții.
☀️7.Să nu-ți risipești iubirea pe plăceri care te golesc, căci desfrâul rupe legătura dintre inimă și spirit.
Iubirea retrasă doare,
dar iubirea trădată moare.
☀️8.Să nu furi.
Nici lucruri, nici timp, nici energie.
Cere și vei primi,
bate și ți se va deschide.
Furtul este semnul celui care a uitat că Universul oferă.
☀️9.Să nu minți, nici să întorci adevărul împotriva aproapelui tău.
Cuvântul fals se întoarce întotdeauna la cel ce l-a rostit.
Eu te cunosc dinainte de vorbă.
☀️10.Să nu dorești mai mult decât îți este necesar.
Căci lăcomia șterge chipul sufletului.
Fii cumpătat, și vei primi fără să ceri.
Fii echilibrat,

și nu vei pierde nimic. 

(text preluat)


Ne-au fost lasate firmituri ,in texte vechi,in scrieri,in istorie...pentru a intelege,pentru a vedea adevarata noastra natura..existenta...insa au fost in mare parte ascunse,tinute in secret..de ce...nu am sa emit acum teorii..nu consider necesar.

V-ati intrebat vreodata daca in povestile purtate din neam in neam,oral, nu exista un sambure de adevar...in folclorul oricarei tari exista astfel de povesti care au ceva mistic,spiritual...de ce oare...cazualitate si coincidenta...De ce in toate religiile pamantului apar evenimente comune desi dogmele si cerintele sunt diferite.


Nu e usor sa cauti raspunsuri...nici sa incerci sa le intelegi...cert este ca voit sau nevoit umanitatea se indeparteaza de adevarata ei natura...din graba,indiferenta..sub influenta vitezei tehnologice uitam adevarata noastra natura si devenim ..mai goi,mai reci si indiferenti fața de viața.

Cum spuneam ,suntem corpuri fizice cu esenta spirituala,divina.Sufletul nu va prelua controlul fizicului,nu pentru asta se afla aici ..dar prin activarea sau dezvoltarea constiintei poti fi tu ca el.Constiinta insa este defapt cel mai esential si ultimul strat fizic catre suflet.Celelalte straturi sunt mintea si ego-ul..Egoul judeca,impune,mintea analizeaza,cauta raspunsuri ,solutii...constiinta le filtreaza si intelege...Contrar multor idei din procesul de trezire care spun ca trebuie sa iti ucizi egoul...egoul nu trebuie sa moara...toate trei fac parte din viata fizica...din cea ce esti...trebuie doar sa inveti sa le controlezi.Doar asa se echilibreaza balanta...si vine pacea interioara,linistea,intelegerea...si vei auzi ,,vocea" sufletului.

Traim aici in aceasta lume,si nimic nu vine sau ni se ofera pe tava.Uni vin cu ,,daruri"..alti fara..unii dobandesc aceste daruri,altii le pierd ...viata asa cum e ea ne duce pe drumuri ocolitoare ,sau poate ne indeparteaza de cea ceam vrea sa fim.Esenta se pierde pentru ca purtam in noi rani care nu vrem sa le vindecam,cicatrici ce nu le lasam sa se inchida....si ele ne vor controla toata existenta.Acesta este egoul...e mecanismul de dezvoltare intelegere si aparare fizic aici.E normal sa fie asa,si aici inteleg si accept faptul ca viata creaza monstrii,insa nu inteleg lipsa dorintei de a intege,de a fi mai bun.Lectiile ce le primim de la viata dor,sau ne fac cea ce suntem..insa fara a intelege lectia in sine e fara rost si repetam.Zicala romaneasca ,, un sut in dos, un pas inainte" e foarte reala...daca o intelegi cu adevarat si nu o accepti doar la nivel fizic...firmiturile?Foarte multi poarta rani ce par ca nu vor sa se inchida...copilarii nefericite,parinti toxici,relatii toxice,karma...Consider karma un fapt real daca este sa ne gandim la capacitatea gandului de a crea energie,si energia ce se naste in noi,o oferim,intodeuna  ne afecteza pe noi intai si apoi pe cei din jur.Sunt deacord cu faptul sau idea de karma neamului,defaptin sine idea este nu al neamului tau,familiei...ci a neamului omenesc...Daca gandul unui om creeza energie negativa...suntem multi pe aceasta lume...de aici  se poate intelege restul.Este un proces natural...de aici am inteles si idea ,,copii platesc pacatele parintilor".Ce ar fi daca incet ,pas cu pas am schimba mentalitatea,gandurile in bine,comportamentul...utopie sau ceva real...posibil insa greu...Nu suntem perfecti,nici eu nu sunt,imperfectiunea  insa face parte din noi dar nu este ceva ce nu se poate corecta,trebuie inteles doar faptul ca egoul prin natura lui creaza reactia la analiza mintii...dar constinta daca este acolo intelege filtreaza ce este corect si ce nu,si chiar de egoul creeaza un gand negativ ,constiinta il va intelege dar nu il va lasa sa ne dirijeze.Asta inseamna alchimia interioara..sa transformi si sa inveti sa opresti instictele fizice atunci cand e nevoie,sa transformi umbra,intunericul ,in lumina ,bunatate,dragoste.


                                                              -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds

duminică, 25 ianuarie 2026

Cunoaște-te pe tine însuți (1)

În tine se află începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor.

Cine se cunoaște pe sine, cunoaște Universul.

Așa cum este Sus, așa este și Jos

Microcosmosul reflectă macrocosmosul.

Tot ce se întâmplă în tine se întâmplă și în afara ta.

Totul este in Minte

Realitatea este o expresie a conștiinței.

Gândul este forță creatoare.

Stăpânește-ți gândurile

Cine nu își conduce mintea este condus de ea.

Disciplina interioară este cheia puterii reale.

Nu folosi cunoașterea pentru dominare

Cunoașterea oferită fără înțelepciune distruge.

Puterea adevărată vindecă, nu subjugă.

Respectă viața în toate formele ei

Tot ce trăiește participă la aceeași sursă.

A răni viața înseamnă a te răni pe tine.

Înțelege Legea Cauzei și Efectului

Nimic nu este întâmplător.

Ceea ce emiți se întoarce, transformat dar fidel.

Transmută, nu reprima

Transformă umbrele în lumină.

Alchimia adevărată este interioară.

Caută Echilibrul

Între lumină și întuneric, între acțiune și repaus.

Dezechilibrul aduce haos, armonia aduce putere.

Amintește-ți că ești nemuritor în esență

Corpul trece, conștiința continuă.

Frica dispare când îți amintești cine ești.


   O veche zicala tibetana spunea ca un om ce intelege lumea este intelept,dar un om ce se intege pe sine insusi, ce este, este nemuritor.Usor in cuvinte greu in practica,dar nu imposibil.Ca natura fizica,umana, suntem coplesiti de sentimente,trairi.care nu ajuta in acest sens.Viata de zi cu zi ne umple de situati ,de ganduri,de multe ori haotice care nu fac altceva decat sa ne departeze de esenta...esenta vietii,esenta noastra.

  Stiu de mult ca gandul si trairele,sentimentele,tot ce trece prin mintea nastra sunt energie,la propiu.De asemenea stiu ca aceasta energie influenteaza... inflenteaza atat lumea din noi cat si cea din jurul nostru.Atentie insa...am spus influenteaza nu modifica curent(instant sau la comanda).Pe internet circula tot felul de de fraze,idei cum ca daca iti creezi un fel de autosugestie sau afirmatii rezolvi situatii prezente sau viitoare....Hmmm....pentru o minte slaba,o constiinta adormita e totul simplu.Defapt genul asta de actiune apartine medicinei moderne ,care nu mai trateaza boala ci simptomele....Am invatat asta pe propia piele....cum spuneam odata de mult nu poti acoperi o gaura in tine cu o patura(cu un zambet)Omul este ca un puzzle si viata asa cum e ea te poate face sa pierzi cate o piesa ..sau mai multe...si ca natura umana avem tendinta de superficialitate si incercam sa acoperim golul cu idei...sau trairi....in final piese ce nu se potrivesc.De acea spun ca defapt golul nu se acopera ci se umple ...cu intelegere...ce la creat,de ce sa creat,cum il umplu sau vindec.

    Afirmatiile sau autosugestia sunt utile doa atunci cand intelgi cu adevarat cine esti , cum esti si de ce esti.Ele nu creeaza ci intaresc cea ce deja este in tine.Folosindu-le fara ca tu sa fi o baza solida e ca si cum ai incerca sa construiesti o casa pe nisip...fara temelie....dar nimeni din ce am vazut pe internet nu explica asta...sau poate nu am vazut eu.Nimic din aceasta lume ,acest univers,dimensiune..spunetii cum vreti..nu este fara rost.In haousul aparent al existentei exista perfectiune .. insa o vezi sau intelegi doar daca vrei.

      Lumea din jur,viata asa cum este ea acum pare tot mai mult inclinata spre consumerism si superficialitate,pe indiferenta,egoism si asta nu e un drum bun...e drumul spre haos ,spre distrugere.Daca am fi mai multi ce sa intelegem asta ar fi bine insa ma tem pentru viitor.Cum am spus odata de mult se pare ca civilizatia umana a ramas repetenta la materia istorie...si ca atare ..prezentul..Defapt aici sunt alte inflente si aspecte care imping umanitatea pe acest drum ,dar asta e subiect pentru alta postare.Idea este ca noi oamenii daca nu cautam sa ne trezim, sa intelegem ca acest drum nu este bun...nu mai exista viitor..sau daca exista...e sumbru

    Fenomenul ,,trezirea"...a devenit un trend....o haina,o bijuterie...cu care te lauzi sau te afisezi in fata altora....realitatea insa este alta....si nu e pozitiva.Ca sa te poti numi trezit..nu poti sa fi doar un adept al unor idei,principii..trebuie intai sa le intelegi sa le aplici in tine insuti si apoi in jur..Trezirea nu e un lucru usor cum pare si nu e posibil pentru oricine.Cum am spus...eu cred ca te poti numi trezit abia dupa ce te vindeci pe tine insuti ...te intelegi,accepti ce esti, te completezi  si abia apoi inveti sa controlezi cea ce se numeste ego,mintea,gandul...partea umana din tine.Trezirea in sine cred ca incepe cand cautand sa faci ordine in haosul din tine ,din interiorul tau  gasesti ceva..in interiorul tau...o alta voce,o voce care poate ai mai auzit-o dar nu ai tinut cont de ea.Acea voce apartine sufletului tau...Am spus voce pentru dinamica textului...insa nu e voce...e ceva care iti transmite simturi,trairi,sentimente...intelegere,intelepciune.


    Pentru a face inteles mai bine fenomenul de trezire ar trebui inteleles intai idea de suflet si idea de constiinta.

1)sufletul:

-este principiul viu al fiintei,sursa identitatii tale reale,ceea ce esti nu ceea ce gandesti despre tine

-este memoria profunda nu neaparat ca amintiri sau imagini,ci sensuri,tendinte sau chemari

-genereaza trairea,dragostea,dor,sens,apartenenta

-mentine coerenta fiintei dincole de corp ,roluri si timp

-simte inainte ca mintea sa inteleaga

..sufletul nu analizeaza ,nu cauta sa inteleaga...el deja stie..nu este emotie dar, emotiile ce vin din el sunt diferitede cele fizice...el nu gandeste in locul tau dar daca il asculti te ajuta sa iti pui ordine in ale tale

-sufletul este ceea ce ramane cand toate explicatiile cad


2)constiinta

-este capacitatea de a fi martor la existenta,de a observa.a intelege,a alege

-observa ganduri,trairi,impulsuri,emotii si face diferenta dintre adevar si iluzie

-permite alegerea corecta nu cea automata

-creeaza responsabilitate,etica,intelegere,intelepciune

-poate fi ingusta sau larga,adormita sau treaza,fragmentata sau integrata

-..mai simplu spus este modul in care iti integi,vezi,simti sufletul


Relatia dintre aceste doua te va face sa intelegi ca sufletul este sursa ,divinul din tine,lumina...constiinta fiind instrumentul pentru acesta intelegere,corpul este doar un suport(vehicul) in timp.Un corp cu suflet dar fara o constiinta trezita aste doar un corp ...o existenta mecanica.Un corp ce le are pe amandoua dar nu le uneste are o inteligenta rece,un gol interior,e lipsit de unele esente importante precum dragoste,ssens apartenenta.Un corp ce a unit cele doua elemente are claritate,pace,sens

Un suflet se exprima prin constiinta


                                                            -Ady-

                                        Ar-sha’el...the one between worlds