miercuri, 14 decembrie 2011

Gandurile mele

In ultimul timp nu am mai prea scris aici...chiar daca in viata si in sufletul nu prea s-au schimbat prea multe...cu toate astea am fost tot timpul prezent....pe aici....pe la blogurile care le urmaresc...Mai nou ura mi-a atins sufletul ....probabil ca ar trebui sa stiu si ce inseamna sa urasc ....pentru citeva momente sau clipe....fiind deajuns insa sa provoace lacrimi....si ciudat tot in sufletul meu....Lipsa si dorul din sufletul meu au ramas aceleasi...la fel de puternice...sau arzatoare...noptile la fel de albe....mai nou citind anume articole imi dau seama ca cea ce se intimpla cu mine noapte ....sau insomniile mele au alta natura decit biologica...si incep sa-mi pun intrebari...intrebari ce le-am mai pus cindva.. si raspunsul lor imi provoaca o oarecare teama....asta nu pentru ca nu inteleg,ci pentru ca nu cred ca sint gata pentru cea ce simt......Inclin sa cred ca tot cea prin ce am trecut ,sau prin ce trec nu este intodeauna doar pentru mine..sau destinat mie...cineva acolo undeva simte la fel ca mine ...si nu numai....mi-a trebuit ceva timp sa inteleg asta...cu toate ca banuiam insa ....cum se spune ca trebuie sa dau cu capul ca sa vad...totusi ..din multe puncte de vedere asta nu ma ajuta cu nimic...doar imi confirma banueli....Oricare este drumul ce mi se asterne in fata eu am sa raman eu....asa dus cu sorcova cum sint ... si chiar daca intodeauna ceva se va gasi sa-mi alunge bucuria de pe chip...vor fii alte citeva zeci de motive care sa ma faca sa simt fericire in suflet...pentru ca defapt acolo si vreau sa simt...lumea din jur...hmm in afara de citeva persoane ce au un loc special in sufletul meu...m-a dezamagit ...si nu pentru faptul ca nu e asa cum vreau eu...sau cel putin pentru ca din ce in ce mai mult isi pierde parte umana , partea ce tine de suflet...in favoarea egoismului si si impliniri materiale....ma intreb oare cind ...noi romani...ne vom da seama ca propiul imn al tari este defapt un indemn ..un sfat ...un mod de viata...Asta e ..nu prea obisnuiesc sa vorbesc de politica si nici nu dezbat nimic de genul asta....ma dezgusta politica asta nu inseamna insa ca nu o inteleg...Revenind insa la subiect ma intreb oare cind ...noi oameni vom intelege ca individualismul si grija pentru propia persoana ne va duce in pragul distrugerii ca forma de existenta....ma intreb ..de ce este nevoie... de un cataclism...natural biologic sau uman ...oare e necesara suferinta pentru a intelege ca defapt singurul mod de a evolua este sa fim uniti sa lucram impreuna la dezvoltarea noastra.....vai....am impresia ca bat campii...subiectul asta nu cred ca are sens aici...dar uite ca ma doare sa vad ca suferinta si durerea unora este bucuria altora...