marți, 30 noiembrie 2010

...adevar sau minciuna...

      Dupa mult timp intru din nou in camaruta cu amintiri a sufletului meu....Se pare ca nu sint prea ordonat pentru ca totul e vraiste aici...nu am mai facut de mult ordine pe aici.....Gasesc doar ginduri ,idei,intrebari fara raspuns....si nu stiu care sint reale sau ireale...adevarate sau care sint minciuni....Ieri seara am vrut sa fac o ultima postare,sa ma opresc definitiv...dar vocea acea din mine ce in ultimul timp nu sa mai facut auzita a spus ...nu...un nu plin de ..durere.Ma intreb oare este cu putinta sa-ti poti auzi propiul suflet,e adevarat sau e doar o minciuna...doar sint paranoic....oare este adevarat ca se poate crea o legatura intre trup si suflet...Imi aduc aminte de faptul ca parintii mei imi povesteau ca atunci cind am fost "plecat"...dincolo am avut momente cind ma trezeam...insa nu imi recunosteam propii parinti,vroiam sa ma ridic si sa plec,nu raspundeam la numele meu...adevar sau minciuna ...poate sufletul meu luase controlul total si vroia sa mearga la ...ea... sau poate defapt totul a fost doar o chestie medicala....un nou adevar sau o alta minciuna....cu destul timp inainte exista in mine aceasi neliniste,care mai apoi dupa drumul facut pe lumea cealalalta a revenit mai arzatoare parca...adevar sau minciuna...dupa acest drum...in mine sa asternut idea ca persoana ce va fi linga mine va trebui sa aiba ochi verzi sau albastri....adevar sau minciuna...una dintre "aventurile" mele daca as putea spune asa avea ochii albastri si de multe ori cind ...eram in momente mai intime ...pentru citeva clipe se bloca in ochii mei...dupa care imi spune sa nu o mai privesc asa ca pur si simplu privirea mea o strapunge ...lucru ce defapt nu il faceam constient...nici macar nu imi dadeam seama ....adevar sau minciuna ...greseala fatala facuta de mine poate fii faptul ca dupa ceva timp am cautat sa -mi amutesc sufletul casatorindu-ma chipurile din iubire...a cui ....nu mai stiu...acum ca ma gindesc...stiu ca am iubit asa cum trebuia ...rezultatul dedicarea a 11 ani din viata...dedicarea....fata de familie ,fata de ea...si se va alege praful...adevar sau minciuna...timpul mia aratat ca am gresit alegind chiar contrariul ce il simteam in mine....in timp intelegind ca nu voi putea simti acea liniste linga cea de care mi-am legat destinul...in mine a inceput sa se simta si mai mult dorinta de iubire....pe care am incercat sa retin un timp dar ...viata nu e tocmai ceea ce vrem...persoana de linga mine era dedicata si ea...insa propiilor interese,propiei persoane....adevar sau minciuna strigatul din mine in timp dupa toate certurile si neintelegerile a devenit mai acut ...un urlet....apoi in timp sub presiunea rugamintilor mele si dorinta mea de a afla de ce sint asa pe dinauntru a venit visul... cu starea lui cu simtirile lui reale cu sentimentul de cunoastere a persoanelor ...cu propia recunoastere...adevar sau minciuna....am luat hotararea sa vin din nou in spania stiam ca am sa ajung din nou aici...din nou vise......adevar sau minciuna in momentul cind nici macar copii nu i-am mai avut linga mine ...prezenta lor ma mai linestea uneori...am explodat...in mii de particule....adevar sau minciuna se poate ca daca eu port in mine aceste lucruri si ea cea pe care sufletul meu o cere sa fie la fel ca mine ...sa poarte aceasi neliniste...sa purtam acelasi vis...adevar sau minciuna oriunde s-ar afla in lumea asta prea mica...e posibil sa o simt si sa ma simta,sentimente, trairi....adevar sau minciuna e posibil ca totul...iubirea in sine ...ea sau iubire sa fie tot una...e posibil ca tot ce simt sa fie marcat doar de dorinta de a avea pe cineva alaturi...cineva care pe care sa iubesc si sa ma iubeasca sincer...indiferent de ce sint sau ce este...indiferent de ceea ce as putea fi sau ce ar putea fi.......................................................ma opresc acum totusi...ma rezum azi doar la a rasfoi...azi sint... destul de obosit si nu am starea necesara de a pune nimic in ordine....defapt nu stiu daca o voi putea face vreodata..........

luni, 29 noiembrie 2010

vise..sau ce-mi doresc...DURERE




.As putea spune ca as fi putut avea multe...dar...am cedat in fata unora in beneficiul..."altora".

-sa am o casa simpla ,nu in aglomeratia orasului ci poate intr-un loc mai linistit...
-sa am un loc de munca sigur sau poate sa fiu independent si sa-mi asigur necesarul...
-sa am o gradina de flori in care sa am si toate tipurile de trandafiri...
-sa am o gradina de zarzavat cum aveau parintii mei odata
-sa am biblioteca aglomerata,poate asa o sa stau mai putin in fata calculatorului...
-sa am un bonsai sau chiar o colectie...
-sa am un caine (labrador)...
-sa calotoresc,sa vad locuri istorice,sa vad locuri ce oamenii nu le-au "murdarit"
-sa zbor...am zburat doar de doua ori cu avionul...si restul in vise...


...nimic mai mult...si toate astea le-as avea degeaba...pentru ca nu vor alunga singuratatea din suflet....toate nu au valoare si nici nu am dorinta de a le creea atita timp cit....sufletul mie pustiu...defapt tot ce imi doresc e.. sa fiu iubit...si sa iubesc.E singurul lucru ce poate imi poate aduce implinirea.Acum insa nu sint decit un haos...un suflet dependent de ...alt suflet...Nu e drept...nu e drept deloc...Nu-mi doresc decit normalul...insa normalul societatii nu se potriveste cu al meu...Nu-mi doresc decit putina liniste...in suflet...in mine...nu inteleg , nu ma mai inteleg...sint dependent de ceva ce...defapt nici nu stiu ,nu am gustat...si cu toate astea...necesitatea continua sa ma macine...pina cind ..la naiba ...pina cind...asta e unul din momentele cind imi doresc sa inchid ochii...sa ma "opresc",sa se opreasca totul..............lacrimi....pentru ce oare...PENTRU TINE ORIUNDE AI FI.... 

  Asa se termina ziua de ieri...saptamina pentru mine..nu am putut posta pentru ca internetul e o "variabila" pentru mine.....azi o noa zi ,o noua seara...Cel putin azi am avut de ce sa ma simt mai bine...a nins...mai mult lapovita decit ninsoare...rau doar ca peste tot e udeala multa ..iar pe santier e...nasol..dar niciodata nu am simtit acelasi lucru ca azi....nu stiu....poate gresesc ...dar poate sint mai aproape decit cred....poate defapt ieri m-am descarcat...poate defapt totul se datoreaza altcuiva...sau poate sint doar dus cu pluta...departe....Mie dor ...si ...mie dor de acelasi "lucruri"

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Alta dimineata,alta zi,alta noapte....fara tine...

...o alta sambata normala...sau poate mai putin....azi dupa mult timp am cintat de dimineata...munceam si m-am trezit cintand...ciudat ca nu am mai facut-o de mult...de foarte mult si de nici numi aduc aminte macar....si nici macar nu aveam starea necesara sa cint.... ritmurile veneau de la sine ....off D-zeule....poate ...poate ...
  
 ...m-am gindit de dimineata la tine...m-am gindit  si in pauza de masa si cind am facut baie chiar......aproape in fiecare clipa....ciudat..oare nu voi obosi niciodata  sa simt...sa doresc..sa am nevoie...de tine si tot ce reprezinti....

 ...acum e seara si..as vrea sa fi aici...si ca de obicei nu esti....nu o sa ma obisnuiesc si nici nu o voi face...as vrea sa te tin in brate ... sa adorm cu tine in brate...as vrea sa nu  vina o noua dimineata fara sa ma trezesc cu tine alaturi sa nu mai deschid ochi si sa privesc doar pustiul camerei....sa nu mai fac cafeaua doar pentru mine...

     mai nou azi gindindu-ma la ultimile doua luni de cind sint aici imi dau seama ca chiar sint ...prea de prea....in doua luni de zile nu mi-am facut decit de 4 ori mancare....acasa o faceam la doua zile poate trei ...imi place bucataria...dar in ultimul timp...imi dau seama ca imi lipseste dorinta..de a face ceva...pur si simplu nu am tragere de  inima nici macar pentru mine...nu am autoconservare...nu sint nimic...fara ....

joi, 25 noiembrie 2010

Tot inainte...

...nu stiu spre ce...si nici nu stiu daca macar ma intereseaza....De o saptamina am inceput sa lucrez..aici printre straini....dar nu imi pasa....tot ce-mi pasa e....esti ...nu stiu....E seara si dupa o zi pe santier ar fi fost normal sa fiu obosit...dar niciodata nu am am fost "obosit" dupa o zi de munca...mint au existat si astfel de momente cind munceam de la 8 la 12 noapte....pentru o luna de zile.....a fost greu dar si banii au fost bani....dar la ce m-au ajutat banii.....am vrut sa fac ceva pt ...familia mea...ce acum nu mai este.....Tot inainte...spre ce oare...nu mai vreau sa lupt cu viata.....probabil ar trebui sa o fac dar nu mai pot...nu asa cum sint acum nu cu ceea ce simt....nu cred ca lupta cu viata se poate cistiga...trebuie doar sa invat sa iau cei mai bun de la ea....probabil.Dar oare ce e mai bun??Nebunia si cursa inbogatirii...creerii unui statut social ...si restul...inima...sufletul...ceea ce-mi doresc... Ar fi mai bine sa ma odihnesc....asa poate haosul din minte se va aranja singur....m-am saturat sa-l tot aranjez eu...Sa ma culc si sa visez din nou...sa te visez pe tine ceea ce mi-ai inlantuit sufletul ...la fel ca noaptea trecuta....si ce pacat ca a fost doar pentro citeva clipe...afurisitul de desteptator de la telefon....sa gasit sa sune chiar cind nu trebuia...
  Voi adormi ca de obicei cu gindul departe...la tine.......in ultimul timp te simt mai mult ca niciodata....ciudat e sa simti pe cineva si defaft sa nu sti cine e....dar sa-i simti sentimentele...starile....ar trebui sa spun multumesc si pentru asta dar....nimic nu poate inlocui prezenta.Am nevoi de tine oricine sau oriunde ai fi....spun asta de multe ori cind incerc sa-ti transmit gindurile mele....si simt ca e reciproc sentimentul...dar...nu pot face nimic...sint legat la ochi maini si picioare...nu vad in ce directie as putea merge....nu-mi ramine decit...tot inainte...sper sa fii acolo...imi doresc nespus de mult asta...
              
''''have a good night my love'''

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Simturi...tristete,lacrimi,imaginatie sau nebunie

   -In aceasta dimineata sa intimplat ceva ce nu stiu daca intra in normalul ..acestei vieti....dar ma intreb ce e normal.

    M-am trezit destul de devreme ...ca de obicei cu gindul la ...ea. La putin timp mi-am dat seama ca pling ca lacrimi imi curg din ochi fara o motivatie...pur si simplu erau acolo ...cocentrundu-mi toata gindirea asupra ei am simtit tristetea si durerea ei ....Au mai fost dimineti ca asta insa acum pentru prima data am incercat sa fac ceva...nebunesc poate sau normal...incep sa pierd granita dintre real si ireal.Desi singurile informatii despre ea sint doar de ordin sufletesc...pentru citeva momente mi-am imaginat ca o tin in brate...am incercat sa-i transmit aceasta stare, caldura inbratisarii ...iubirea mea....Spre bucuria mea am simtit acelasi lucru chiar mai mult..imbratisarea ei...si lacrimile sau oprit.....

   Nu stiu daca e posibil...desi in mare parte cred ca da...ca acest lucru sa se intimple...nu stiu ,poate doar o iau razna...sau poate defapt legatura dintre noi devine mai puternica...in contrast cu distanta care "probabil" este intre noi...stiu doar ca anumite lucruri nu sint intodeauna ceea ce par , stiu ca ceea ce simt trebuie sa aiba pereche ,stiu doar ca de multe ori am simtit-o acolo.In ultimul timp gindurile despre ea si la ea sint tot mai adinci tot mai pline de ... simturi



     Ti-am simtit tristeatea si lacrimile azi...stiu ca ai fost Tu...si am incercat sa-ti redau bucuria ,caldura si iubirea ce o simt pentru tine cu o imbratisare...imaginara.Intodeauna te-am simtit si ti-am transmis gindurile chiar daca nu stiu daca tu le auzi..le simti...am nevoi de tine si stii bine ca si tu ai...oricit viata iti va cere sa fugi de mine...de ceea ce simti nu vei scapa niciodata....pentru ca totul e acolo ..in sufletul tau...ca si in al meu ...nu putem fugi de ceea ce sintem...si nu vom avea liniste fugind de cea ce sintem...Sint aici..pentru tine si esti aici pentru mine ...noi vom fi noi...oricit viata va incerca sa ne separeNu stiu cine esti..nu stiu unde esti...nu stiu nici macar cum arati...nu te stiu dar te simt...te stiu doar pentru ca in adincul sufletului meu te cunosc...si acelasi lucru il simti si tu..........Am sa continui sa te bintui asa cum nevoia de tine ,de iubirea ta ma bintuie pe mine.........Am nevoie de tine ...vreau sa te simt cu adevarat in bratele mele sa te vad ,sa te ating,nu doar sa-mi aduc aminte sau sa-mi imaginez asta....sa adorm cu tine in brate...sa ma trezesc dimineata sau sa te trezesc...cu un sarut ....

CE ESTE...

iubirea ..e ceva ..ce ar trebui a stiim ..asta daca realitatea si societatea in care traim nu ar fi...asa cum este...

   -ce inseamna sa simti nevoia de acel cineva..
   -ce inseamna sa nu treaca secunde,clipe fara ca acel cineva sa nu fie in gindurile tale...
   -ce inseamna ca clipele fara acel cineva langa tine sa para o eternitate...
   -ce inseamna sa te culci seara si sa plingi pentru ca acel cineva nu e linga tine,sa te trezesti dimineata si sa plingi din nou pentru ca acel cineva nu e acolo sa-ti lumineze ziua cu un zimbet...
  -ce inseamna sa-ti dedici viata trup si suflet cuiva....iar tu sa simti acelasi lucru din partea lui....
  -ce inseamna indiferenta fata de tot si toate ce-ti stau in cale numai sa fii alaturi de acel cineva...
  -ce inseamna sa faci ceva,orice dar sa faci din inima ,din suflet pentru ca stii ca acel cineva se va folosi de acel lucru,sau ce inseamna ca cineva sa-ti faca acest lucru....
  -ce inseamna sa accepti pe acel cineva oricum ar fii ,sa-ti doresti de la el doar sa fie linga tine si el sa-si doreasca acelasi lucru...
  -ce inseamna libertatea de a fi tu insati stiind ca nu ar deranja cu nimic pe cel de linga tine...
  -ce inseamna sa simti ca maine po-ti muri, doar faptul ca pina atunci esti linga acel cineva sa fie deajuns...
  -ce inseamna sa stringi in brate si sa simti caldura aceea ce nu vrei sa o mai pierzi niciodata...
  -ce inseamna sa simti un gol imens acolo ...in tine atunci cind acel cineva nu e linga tine...



   Iubirea inseamna dedicare totala.Iubirea nu e un sentiment.....e o legatura ce trece dincolo de tot si toate ..e o legatura spirituala mai intai si apoi una materiala pentru ca doar prin existenta ei in noi. noi fiintele materiale ne schimbam...ne transformam....Nu ne nastem invatati,nici macar nu avem habar ce viata ne poate oferi ...traim insa pentru a invata ...si iubirea se invata...iar invatatura ei e plina de suferinta.Suferinta insa pe unii din noi ne inchide ...ar fi normal as spune ...tot patitul invata...insa de cele mai multe ori luam decizii gresite pentru acest motiv...se creaza in noi teama si apoi nu vrem sa mai gresim,sa mai suferim..Drumul spre cunoastere e plin de capcane...dar din ele ar trebui sa invatam altceva..orice altceva numai nu teama....iubirea inseamna viata pentru ca daca macar un sfert din viata am simti si oferi cu adevarat iubire viata nu ar mai fi asa ..dar incercam sa ne protejam..mintindu-ne singuri ca iubim ,ca sintem normali si ca totul e perfect..dar in continuare din teama de a fi ranit continuam sa ne inchidem in noi,sa nu oferim vieti si asa prea scurte ceea mai importanta parte placerea si fericirea de a iubi si a fi iubit.Nu toti sintem la fel,fiecare avem modul nostru de viata si erorile personale...sintem imperfecti si fugim de perfectiune...sau o cautam ..material...materia e imperfecta Gandind putin la personalitatea umana imi dau seama ca de obicei totul se face reflex...teama e un reflex ...iar noi oameni ar trebui sa evoluam...doar animalele se comporta reflex...viata a devenit asa cum se vede...baza societatii umane e materiala...dar prin definitie si natura ,noi ca oameni avem si o baza spirituala...careia nu i se mai da importanta ...ce rost are spiritualitatea cind trebuie sa alergam dupa o situatie materiala perfecta...si care in majoritate nu o vom atinge niciodata...dar se continua orbeste acest drum fara macar o privire inapoi...sau in propiul suflet....ce sintem...cine sintem...ce gresim...fata de noi..de cei de linga noi...fata de viata ce o irosim fara a o macar intelege.Ne este frica sa privim in jur...iar daca o facem o facem cu invidie sau dispret...la final cind multa temuta moarte vine sintem la fel de egali...dar importanta vieti o vedem abia atunci ...si regretele sint tardive...Bineinteles intodeauna vor exista vise neimplinite dar oare cele din noi....acea voce ce de multe ori ne-am facut ca nu o auzim...am implinit-o vreodata,sau macar am cautat sa facem ceva pentru ea....Ne-am nascut din praf...traim pentru praf si ne facem praf...lasind in urma rareori ceva ce sa ramina in sufletele urmasilor nostri si nu in buzunar...sau poate cicarici sau obiceiuri ce nu fac decit sa evolueze din rau in mai rau......


(pentru ca de curind cineva ma intrebat ce e iubirea  si ce e sufletul)

luni, 15 noiembrie 2010

Ganduri...intrebari...necesitate...perfectiune

ma rog soarelui sa-ti dea caldura din sufletul meu
ma rog lunii sa ma lase in visele tale
ma rog vintului sa-ti duca vocea sufletului meu
ma rog apelor sa-ti arate lacrimile sufletului meu
ma rog copacilor sa-ti aduca soaptele mele
ma rog la divinitate sa-mi duca pasi mai aproape de tine,
.....................................................................



    ma rog la orice....la oricine ....te caut....te strig....si nu am sa ma opresc....nevoia ...de tine .. nu ma lasa ..si astfel continui sa existi..in mine,in sufletul meu...



      Am vrut sa nu mai scriu astfel de postari dar....iubirea de care se pare ca am atit de multa nevoie ...intarzie sa apara.Adevarat este ca am devenit prea fix in "lipsa" din sufletul meu,ca am ridicat acest sentiment la o importanta probabil prea mare....defapt pentru mine personal...dupa cit imi dau seama acum e cel mai important lucru...cu toate ca aici in Spania m-am lovit de materialism mai mult decit credeam....orice s-ar intimpla nu cred ca am sa devin ceva diferit de ceea ce sint in acest moment...nu stiu daca ar trebui si nici daca vreau...stiu doar ca am nevoie de EA...poate doar iubire ,dar asa cum spunea cineva personalizata intr-o EA.....Vise, dorinte,amintiri toate se invirt intodeauna in sufletul meu...dar toate au acelasi tel cu toate ca au cai diferite....undeva in acest virtej creat in mine sint si eu incercind sa invat ce este autoconservarea ...pentru ca acum dupa destul de mult timp imi dau seama ca singur,singurel m-am aruncat pe treapta cea mai de jos...totul din acelasi motiv...stupida si totusi mult dorita liniste...sufleteasca.Cineva mi-a spus ca in viata trebuiesa nu uiti de tine insuti pentru ca oferind de la tine intodeauna ajungi la un moment dat sa nu mai ai nimic de oferit si atunci nu mai esti bun de nimic ...cazi ..probabil ca partea egoista a acestei gindiri ma facut sa nu accept acest lucru...cind iubirea face parte din tine nu poti fi egoist...iubirea nu e egoista....nu simte ura...iubirea se dedica trup si suflet...iubirea inseamna sa te daruiesti....insa atunci cind darul tau e calcat in picioare......c-am nasol...am simtit-o pe pielea mea...greseala sau poate defapt neintelegerea vietii.Am trecut si prin asta...ce mai urmeaza....mi-s-a spus ca sint filosof...ca gindesc prea mult...am descoperit filosofia vietii cautind raspunsuri pentru ceea ce era in sufletul meu...dar desigur nu toti sintem intodeauna pregatiti sa intelegem totul de la inceput....sau prea repede....



....nu pot sa nu ma intreb citeodata daca "vocile" din jurul meu...nu au dreptate.Poate mi-am complicat prea mult viata si sufletul gandindu-ma la tot si toate...o parte dim mine se teme de aceasta consecinta as putea spune ca ma trec fiori reci gindind acest lucru...poate totul e doar pura fantezie ce sa inradacinat prea adanc in mine...si totusi ma gindesc de ce totul,lipsa sau necesitatea a ceva nedefinit (la inceput) ,au existat de mic copil in mine...Citeodata ma pierd si ma intreb daca totul ...nu a fost si este decit un vis urit...un cosmar creat de mine insumi...AAHHH ...D-zeule....oare de ce e atit de greu sa gasesti un "suflet".....care sa stie sa te iubeasca fara sa fie nevoie sa-i spui cum,un suflet pe care sa-l cunosti,si sa te cunoasca in totalitate,un suflet...o iubire pura...o iubire ce pur si simplu sa existe,sa-ti incalzeasca sufletul...sa fie acolo,sa existe fara o motivatie materiala sau fizica ci doar sa existe pentru tine si sa existi pentru ea......hmmm...imi doresc perfectiunea s-ar putea spune....da...pentru ca cred ca iubirea e singura ce poate atinge acest punct,iar noi prin ea....

miercuri, 10 noiembrie 2010

Daca as fi

    daca as fi fluture as sta doar in gradina ta de flori
    daca as fi o picatura de ploaie as cade pe buzele tale
   daca as fi greiere as cinta sub geamul tau sa-ti alung pustiul noptii
   daca as fi un nor as lua forma de inima sa-ti aduc aminte de menirea inimi tale
   daca as fi o raza de soare ti-as mangaia chipul in fiecare zi
   daca as fi luna de pe cer ti-as veghea somnul noapte de noapte
.................................................................
...dar nu sint,nu sint decit un om...chiar daca mi-as dori sa fiu ceva...orice numai sa fie ceva ce sa-ti fie aproape,sa te atinga....

miercuri, 3 noiembrie 2010

Viata

ce e oare viata?Un drum...o cale pe care trebuie sau avem obligatia sa mergem.incepe atunci cind nu mai vrem sa depindem de nimeni ,cind vrem sa fim independenti as putea spune.Ajungem oare sa avem aceasta sansa, sa nu depindem de nimic din jurul nostru....nu cred...societatea in care traim ne alege calea de cele mai multe ori,si de tot atatea ori acea cale e gresita....dar viata merge inainte ... bine sau rau...alegem drumuri in viata ce de multe ori par sigure si par ca duc spre fericirea ce o vrem toti...insa de multe ori cadem prada propiilor sperante...propiilor dorinte si astfel ajungem sa ratacim..In viata.cind sintem tineri la inceput visam...vrem sa devenim ...ceva...ceva ce simtim ca e bine pentru noi,insa de cele mai multe ori acel ceva e o imagine pe care societatea ne-o impune sau ne-o cere,sau poate defapt vrem sa devenim ceva ce am vazut in jurul nostru,in societatea ce ne inconjoara.Multi dintre noi reusim...in parte...sa fim ce ne dorim...fara sa dam atentie, captivati de cursa potrivnica a vietii.
Acelasi lucru l-am facut si eu...obligat daca se poate spune,de "amintiri" , de viata din jur....si acum cind trecutul,mai precis ultimi 11 ani din viata se duc de ripa si undeva la orizont pare ca se zareste o "raza de soare" stau pe loc si nu stiu ce sa fac.Nu ar trebui sa stau pe loc insa sa merg inainte ar insemna sa uit...si nu pot...as vrea sa uit multe...as vrea sa am un buton sa o functie de DELETE....dar nu am si deci ....probabil sint un sentimental....probabil sint mai dependent de viata asta decit vreau sa recunosc.Am inteles ...cel putin asa cred, ca viata are importanta ei si rostul ei,dar societatea imi cere sa fac,sau sa fiu ...ceea ce nu stiu daca imi doresc...defapt sint intr-un punct nul...punctul zero in care defapt viata intr-un anume fel incepe din nou...putini au aceasta sansa si mai putini nu vad acest punct in viata...totusi asa cum sint format eu nu pot trece de anumite ...idei..poate principii...dar la fel de mult nu pot abandona speranta sau...visul ca va veni o zi cind acea "raza de soare" ma va "incalzi" din nou.In locul acesta unde ma aflu acum, in aceasta intersectie de drumuri se afla multa durere, sentiment ce ma dezorienteaza si ma tine pe loc,ma paralizeaza...trebuie sa fac o alegere ce nu stiu sa o fac...pe care nimeni si nimic nu ma poate ajuta sa o fac...mie teama...sa merg inainte...sa pasesc in viata...mie teama sa nu gresesc a doua oara in viata...mie teama...am mai crezut ca vad o raza de soare odata si .... visele si sperantele sint necesare insa de cele mai multe ori sint desarte...lipsite de consistenta...trebuie sa stii cind sa speri,cind sa visezi...eu nu am stiut,dar se pare ca mi-am invatat lectia.Oricum poate mie mai bine asa stind putin aici in aceasta intersectie a vietii...poate o mica pauza numi strica...singurul lucru ingrozitor fiind lupta ce se da in mine...cele doua parti din care sint facut...spiritualul ce-si doreste ceva si eu omul dependent de societatea in care traiesc.In mare parte chiar si eu omul imi doresc acelasi lucru ce il si simt...dar in aceasi masura mie teama de trecutul ce vreau sa-l las in urma...nu doar pentru ca pe mine ma doare ci pentru ca stiu ca durerea va fi si a altora....dumnezeule..dependinta de viata si societate...pentru putin timp am crezut ca nu mai sint un...ratacit, dar...inca sint ... cine stie inca pina cind...probabil pina cind voi intilni acel suflet care .....imi poate aduce linistea.