sâmbătă, 20 noiembrie 2010

CE ESTE...

iubirea ..e ceva ..ce ar trebui a stiim ..asta daca realitatea si societatea in care traim nu ar fi...asa cum este...

   -ce inseamna sa simti nevoia de acel cineva..
   -ce inseamna sa nu treaca secunde,clipe fara ca acel cineva sa nu fie in gindurile tale...
   -ce inseamna ca clipele fara acel cineva langa tine sa para o eternitate...
   -ce inseamna sa te culci seara si sa plingi pentru ca acel cineva nu e linga tine,sa te trezesti dimineata si sa plingi din nou pentru ca acel cineva nu e acolo sa-ti lumineze ziua cu un zimbet...
  -ce inseamna sa-ti dedici viata trup si suflet cuiva....iar tu sa simti acelasi lucru din partea lui....
  -ce inseamna indiferenta fata de tot si toate ce-ti stau in cale numai sa fii alaturi de acel cineva...
  -ce inseamna sa faci ceva,orice dar sa faci din inima ,din suflet pentru ca stii ca acel cineva se va folosi de acel lucru,sau ce inseamna ca cineva sa-ti faca acest lucru....
  -ce inseamna sa accepti pe acel cineva oricum ar fii ,sa-ti doresti de la el doar sa fie linga tine si el sa-si doreasca acelasi lucru...
  -ce inseamna libertatea de a fi tu insati stiind ca nu ar deranja cu nimic pe cel de linga tine...
  -ce inseamna sa simti ca maine po-ti muri, doar faptul ca pina atunci esti linga acel cineva sa fie deajuns...
  -ce inseamna sa stringi in brate si sa simti caldura aceea ce nu vrei sa o mai pierzi niciodata...
  -ce inseamna sa simti un gol imens acolo ...in tine atunci cind acel cineva nu e linga tine...



   Iubirea inseamna dedicare totala.Iubirea nu e un sentiment.....e o legatura ce trece dincolo de tot si toate ..e o legatura spirituala mai intai si apoi una materiala pentru ca doar prin existenta ei in noi. noi fiintele materiale ne schimbam...ne transformam....Nu ne nastem invatati,nici macar nu avem habar ce viata ne poate oferi ...traim insa pentru a invata ...si iubirea se invata...iar invatatura ei e plina de suferinta.Suferinta insa pe unii din noi ne inchide ...ar fi normal as spune ...tot patitul invata...insa de cele mai multe ori luam decizii gresite pentru acest motiv...se creaza in noi teama si apoi nu vrem sa mai gresim,sa mai suferim..Drumul spre cunoastere e plin de capcane...dar din ele ar trebui sa invatam altceva..orice altceva numai nu teama....iubirea inseamna viata pentru ca daca macar un sfert din viata am simti si oferi cu adevarat iubire viata nu ar mai fi asa ..dar incercam sa ne protejam..mintindu-ne singuri ca iubim ,ca sintem normali si ca totul e perfect..dar in continuare din teama de a fi ranit continuam sa ne inchidem in noi,sa nu oferim vieti si asa prea scurte ceea mai importanta parte placerea si fericirea de a iubi si a fi iubit.Nu toti sintem la fel,fiecare avem modul nostru de viata si erorile personale...sintem imperfecti si fugim de perfectiune...sau o cautam ..material...materia e imperfecta Gandind putin la personalitatea umana imi dau seama ca de obicei totul se face reflex...teama e un reflex ...iar noi oameni ar trebui sa evoluam...doar animalele se comporta reflex...viata a devenit asa cum se vede...baza societatii umane e materiala...dar prin definitie si natura ,noi ca oameni avem si o baza spirituala...careia nu i se mai da importanta ...ce rost are spiritualitatea cind trebuie sa alergam dupa o situatie materiala perfecta...si care in majoritate nu o vom atinge niciodata...dar se continua orbeste acest drum fara macar o privire inapoi...sau in propiul suflet....ce sintem...cine sintem...ce gresim...fata de noi..de cei de linga noi...fata de viata ce o irosim fara a o macar intelege.Ne este frica sa privim in jur...iar daca o facem o facem cu invidie sau dispret...la final cind multa temuta moarte vine sintem la fel de egali...dar importanta vieti o vedem abia atunci ...si regretele sint tardive...Bineinteles intodeauna vor exista vise neimplinite dar oare cele din noi....acea voce ce de multe ori ne-am facut ca nu o auzim...am implinit-o vreodata,sau macar am cautat sa facem ceva pentru ea....Ne-am nascut din praf...traim pentru praf si ne facem praf...lasind in urma rareori ceva ce sa ramina in sufletele urmasilor nostri si nu in buzunar...sau poate cicarici sau obiceiuri ce nu fac decit sa evolueze din rau in mai rau......


(pentru ca de curind cineva ma intrebat ce e iubirea  si ce e sufletul)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu