luni, 24 ianuarie 2011

Somewhere inside .......






Din nou....of Doamne...sint intrebat daca in mine mai exista vre-un sentiment pentru ea....hmmmm...si incep sa rid....si sa pling in acelasi timp...imi vine sa urlu...sa tip.......dar nu pot...nu sint ...in padure.....de ce...dece inca lacrimi...de ce inca lacrimi????Pentru ca mie ciuda.....pentru ca ma urasc pe mine insumi....chiar daca stiu ca numite parti ale mele sint sau au valoare.....degeaba.....nu au avut atunci cind a trebuit...nu au avut atunci...acum de ce ar avea.....offfff.....lumina....lumina din capatul drumului......afurist drum cu nume viata mai am.....Dupa tot si toate ...nu mai are nimic al ei.... in sufletul meu...si a avut tot atita amar de timp....nici macar nu o urasc...nu pot nu vreau...si nu sint capabil ...sa simt ura...insa mie ciuda ca mia trebuit atit de mult timp sa inteleg ca este o speranta goala....ca sper in van....ca a trecut atitta timp..sau intimplata atitea....am suportat atitea...
  Starea sanatatii nu pare sa vrea sa se amelioreze...cel putin nu in ritmul care stiam sau credeam ca ar trebui...probabil imi va trebui ceva timp sa analizez totul...timp ce se pierde de la locul de munca unde sper sa nu ma aleg cu un cartonas rosu....daca tot vin cu probleme.....se pare ca multe ...multe au ramas de izbeliste...si acum cind cad...le vad.......

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

... ginduri....sentimente....

Ciudata viata asta....atit de ciudata uneori....dar mai ciudat e modul in care o percem si simtim...A trecut o saptamina de cind sint "infirm" sa spun asa...ma atins si pe mine pentru prima oara gripa.....si ma atins bine....Se mai intimpla si din astea insa sincer ....urasc sa fiu bolnav....e contrar constructiei mele....Oricum dupa o saptamina in care unele sau parca inrautatit decit ameliorat imi dau seama ca ...am neglijat ingrozitor de multe aspecte  ale vietii mele si in primul rind sanatatea....Facem anumite alegeri in viata,insa aceste alegeri uneori ne iau ,ne seaca de tot cei mai bun in noi....de viata.....Timpul trece si o parte din ceea ce pierdem recuperam...dar niciodata nu e la fel...nu mai e la fel....EU sint eu pentru ca am reusit sa mentin in mine ceva...o amintire .....o mostenire ce nu o voi putea uita...si astfel in mare parte tot ce pierd se recostruieste.....intodeauna....Viata insa mi-a facut o surpriza...intilnind ....indirect ... un suflet ....ce a aparut exact atunci cind aveam mai multa nevoie.....Mecanismul psihic uman  sau partea aia din creier ce se ocupa cu sentimente...a fost intodeauna mai ...slaba la mine....si incet datorita naturii acestui suflet....am simtit ca ceva ,sentimental se naste in mine.....initial...m-am alarmat pt ca era prea usor ... prea repede...insa in timp am inteles ca totul e un cerc.....ca ma sperii de mine insumi...ca defapt....viata .....viata se traieste si nu se gindeste....Datorez mai mult decit as vrea sa recunosc acestui suflet si datorita lui am avut puterea sa trec peste chestii ce uneori credeam ca ma vor  ...opri.....si incerc sa fiu acelasi , sa ramin  si sa continui sa fiu eu...doar pentru faptul ca stiu ca acest lucru e nepretuit....si sper ca intro zi viata imi va da sansa sa-mi platesc toate datoriile fata de cei ce le merita....ma refer la cele bune....nu sint razbunator....chiar daca unii merita din plin ....nu....
   Cea ce ma sperie cel mai mult la viata e umorul ei sarat uneori...chiar prea sarat uneori....probabil aici e tot vina oamenilor in general...dar asta e ...asta avem cu asta defilam....sper...sper sa simt linistea in viata mea cit mai curind.....Am nevoie ......de tine.......caldura.......apropiere......intelegere........dragoste......LINISTE.

marți, 11 ianuarie 2011

viata si cararea ei

   Nu de multe ori am cazut...si am simtit ca vreau sa ramin acolo....sa nu ma mai ridic...dar m-am ridicat...si am pasit mai departe...cu speranta ca va veni totusi si ziua aia....si inca sper.Nu am crezut ca voi trece prin tot ce trec...demult cind abia incercam sa inteleg...si ciudat acum dupa tot si toate....imi dau seama ca defapt totul e asa cum am stiut de prima oara....viata.....Odata de mult am creat un tipar...cu mult timp inainte de a stii defapt ce port in suflet....ce l-am numit fara sa-mi dau seama Serenity....era tiparul unui suflet ...al persoanei ce o doream linga mine...opusul celei cu care luptam...si am continuat sa lupt...sperind ca intr-o zi....Am creat un tipar asemanator cu cineva pe care cunoscusem inainte...o iubire aparuta brusc in viata,tumultoasa si plina de nabadai...dar care sa incheiat brusc...nu am incercat sa lupt pentru ea...nu am incercat...din orgoliu...si mindrie copilareasca...defapt eram copii...dar a fost...Am pierdut in 16 ani mai mult decit as vrea sa recunosc ..pentru ce ma intreb acum...traim iubim suferim ...altii ne fac sa suferim....si noi insine ne creem suferinta...ne temem ne lasam condusi  de ginduri...complicam totul...si uneori nu e necesar decit sa fim pur si simplu noi.Poate asta e rostul la toate..sa invatam....ma intreb cind...voi invata sa fiu doar un simplu om...sau daca o voi face vreodata...Nu pot fi decit ceea ce sint...nu mai repet cuvintul...ar putea deveni (daca deja nu este)un complex.Am stiut destul de multe ...am avut destule motive sa lupt..si-as putea spune ca am.....dar in timp..in acest labirint al vietii mi-am pierdut rostul...poate nu mai stiu ce vreau...poate nu am stiut niciodata ....si de ce ar trebui sa stiu...viata in sine este plina de complicatii de genul asta...insa poate eu nu am putu trece de ele...viata pare o afacere uneori...inclin sa cred ca avea dreptate cea ce a fost....si unii din noi nu ne pricepem la afaceri....ramin in picioare doar cei ce au resurse....ma intreb ce am facut eu cu ele...le-am abandonat....le-am pierdut...sau le-am daruit...nu stiu...dar nu le mai am.
  Acum dupa mult timp intilnesc din nou acest tipar...cu mici diferente...perfectul nu exista ...Sa produs un soc in mine...un soc lent...nu dureros insa ce mi-a trezit o parte din suflet...de mult nu l-am ascultat...demult nu am mai intrat acolo....mie tema ca as umple rindurile la Socola...si asa nu sint prea departe...dar ma mentin.Socul creat mia deschis o mica stralucirein ochi...a aprins o flacara..cu toate ca slaba dar care se stinsese de mult..si totusi...viata si ale ei ...socuri...Ciudat insa e faptul ca a reusit sa faca ce nu am reusit sa fac eu in ani...ce alti nu au stiut sa faca sau sa poate nu au vrut.......nu doar prin cuvinte sau sfaturi...nu doar prin rabdarea de a ma asculta...ci prin prezenta...prezenta acelui tipar....Astfel  dupa mult timp chiar am ajuns intr-un punct nul de gindire...poate numi strica o pauza....

de ce inca sint



Am trait doisprezece ani linga un .....om fara suflet...ce nu se iubeste decit pe el....am incercat..am cautat in sufletul lui iubirea....apropierea...caldura....nu am gasit decit gheata si venin.....Acum totul sa terminat...pentru mine....sint om si am limitele mele.....sufletul meu...suflet blestemat....pentru ce am facut totul...pentru ce...pentru ca totusi viata e viata...si uneori pretul ei e scump...mult prea scump...si mult prea dureros cind totul pare a fi in van ...as vrea ca totul sa se opreasca acum....dar nu mi-o doresc din tot sufletul pentru ca daca as face acest lucru stiu ca asa ar fi..stiu..SINGURUL LUCRU PENTRU CARE MAI TRAIESC SINT ...copii , dar sa fiu linga ei inseamna sa ....ma condamn pe mine insumi , ei au nevoie de mine..dar ...Dumnezeule cit urasc viata asta....O URASC pur si simplu...singura ura care cred ca o simt e pentru viata...pentru propia viata.....

luni, 3 ianuarie 2011

autoportret

o umbra se ce strecoara incet prin multime
umbra unui vis,unei dorinte..unui blestem
sa nascut asa si stie ca nu-l poate rupe
citeodata nu-i mai pasa de nimic...nimic
viata si amintirile i-au luat tot ce a contat
nu simte decit durere si a uitat sa zimbeasca
a uitat sa rada...poarta doar o masca
pentru a acoperi cea ce simte...ce-l ucide
merge pe strada si priveste inainte desi...
pentru el nu exista inainte,acum sau maine
e gol pe dinauntru...si ochii lui sint goi
defapt asa este de mult..chiar daca
a incercat sa acopere durerea ,sa o aline
stiind ca un gol nu se acopera ci se umple
cu toate ca viata nu i-a fost vitrega sau rea
el sia dorit intodeauna un singur lucru
un suflet...ce sai ofere piesa lipsa
in puzzelul propiei vieti,un suflet ce sa umple
golul ce-l simte permanent ... si-l doare
destinul sau soarta il tin departe de linistea
de linistea ce odata demult ...a cunoscut-o
departe de acel sentiment,de acea traire
si lipsa ... il doare cel mai mult...absenta
singuratatea dorintei din el naste lacrimi
lacrimi ce demult sau terminat...au secat
si totusi...e acolo..pe drum,pe drumul vietii
vrea sa spere dar si speranta are o limita
dar totusi se strecoara incet printre oameni
merge inainte...fara tinta...fara dorinta
e doar o umbra intr-o lume...materiala
o umbra ce cauta lumina
un suflet blestemat ce-si cauta izbavirea

randuri.....

sa fiu al tau as vrea
sa fiu linga tine imi doresc
sa fiu si sa ramin
sa fiu pina cind soarele s-ar stinge
sa fiu caldura ce te alinta cind tie frig
sa fiu lumina ce te inconjoara
sa fiu imbratisarea de care tie dor


nu am crezut si nici gindit ca viata e atit de rea fara tine
nu am crezut ca fara tine cerul nu va fi niciodate albastru
nu am crezut vreodata ca pot trai fara tine aici,cu mine
nu am crezut ca viata fara tine are un pret atit de mare
nu am crezut ca voi plati un pret atit de mare iubirii ce o port
nu am crezut ca voi continua sa te am in suflet dar, esti acolo
nu am crezut poate destul de mult in tine,in cea ce noi am fost


as vrea sa pot avea dreptul sa schimb ceva
as vrea sa pot sa aduc clipele cu tine inapoi
as vrea sa pot sterge ce viata mi-a luat in lipsa ta
as vrea sa pot merge inainte fara sa simt lipsa ta
as vrea sa pot privi zimbind din nou privind cerul instelat
as vrea  sa pot privi luna fara sa ma doara singuratatea
as vrea sa se opreasca totul cit timp nu esti linga mine


sa fiu ... sa fii...sa fim...ceea ce lumea refuza sa-nteleaga
nu am crezut ...ca vom fi atat de departe unul de altul
as vrea ...dar nu e posibil...si nici nu pot


      Singurul motiv pentru mine ca sa exist a fost iubirea si dragostea....apropierea.....asa am fost de mic chiar daca copilaria nu a avut un efect...viata de mai tirziu si amintirile din mine m-au transformat enorm de mult...nu stiu ce este egoismul,nu stiu ce este interesul...singurul interes pe care il am e sa opresc durerea din mine....uneori ma urasc pe mine insumi...defapt mie ciuda pe mine insumi ca sint asa...ca nu pot fi indiferent,ca nu pot inchide ochii si merge mai departe...din motive ce continua sami lipseasca nu stiu care e rostul daruiri mele ...sint clipe cind simt ca sint pe margine unei prapastii si acolo jos e ...nebunia....nu stiu daca se poate explica ceea ce simt si durerea ce o simt cind...iubirea ce o port in suflet musca adinc din inima  mea....nu e usor sa-ti doresti sa ai pe cineva sincer linga tine...nu e usor sa stii ce inseamna puritatea unui sentiment ,caldura si siguranta  ce ti-o ofera acel sentiment ....nu e usor sa simti cind razi sentimentul de fals si pur si simplu sa ti se faca sila de tine...nu e usor sa mergi pe strada si sa stringi din dinti ca lacrimile sa nu izbucneasca...nu e usor sa privesti cerul si sa intrebi dece......cu toate asta simt...indur...ma intreb....pina cind...

2010...2011...dorinte,vise,sperante....viata...

    A mai trecut un an...au mai trecut zile...multe clipe...pline de ... durere....si prea putine pline de fericire.Ce sint eu sa judec viata...ce sint eu sa-mi doresc,sa sper....sa visez....Un om ..un suflet...o particula in imensitatea existentei...Ce ar trebui sa fac ca dorintele sa se implineasca....ce as putea face ca visele sa devina realitate....visele mele...pentru ce sper oare...ce sper oare....Exista oare lumina in intuneric....exista oare...ceva...cineva... undeva,care ma vede ma aude...Sintem atit de mici...de infimi...si totusi in noi exista vise...vise ce uneori sint mult mai mari decit noi insine...dorinte ce ne depasesc pragul real al vietii...Uneori totul pare in van...de cele mai multe ori...si totusi...mergem inainte...unii ... altii abandonam totul si alegem moartea...asta atunci cind simtim ca nu mai avem putere...energie...sa luptam.Si eu simt acelasi lucru dupa ce in ultimele ore ale anului ce a trecut primesc...acelasi venin...ca intodeauna din partea unui suflet caruia am dedicat o parte din mine.Am crezut in iubire...port in mine amintiri ce moartea nu a avut puterea sa le stearga...iubirea nu moare...iubirea...si totusi...citeodata se pare ca da...insa in realitate in ...unii din noi nu...eu o port mai departe...chiar daca acum nu mai are o tinta....si deci nu moare ...m-am nascut cu ea ...acolo...adinc inscrisa in sufletul meu....Dupa mult timp inteleg rostul...golului din mine...prea mult timp...Singura problema pentru cei ce purtam iubire in suflet si nu pe buze sau in buzunar e ca...prezenta ei acolo...fara o tinta ne consuma ..incet..si sigur.Cel putin asa simt eu...nu vorbesc decit in numele meu...eu sint eu....si sper sa am putere sa ramin eu...Ne bucuram de viata toti insa nimeni ....uneori nici eu ...nu vrem sa ne ingreunam gindirea cu rostul trairilor,sentimentelor ce se nasc si mor in noi..si traim...la fel cum am mai spus-o ...in van...ce rost au toate...Au rost bine definit in dezvoltarea noastra ca forma materiala?Au rost in dezvoltarea noastra spirituala...poate da ..dar viata ne duce departe de acest sens...sintem prea mici sa putem opune rezistenta...iar sa lupti uneori cu valul vietii e...epuizant...Si totusi sint persoane care sint mai aproape de adevar decit cred...dar viata...e viata...si uneori stam pe margine si asistam la toate fara a mai dori sa intelegem...Dispare dorinta,mor visele,si odata cu ele speranta se stinge...neramanand decit o forma materiala ...un zombi cum imi place sa spun...
     Un nou an incepe...nu mai am decit o singura dorinta....un singur vis....o singura speranta....ma intreb oare daca cineva ..undeva,le stie...le vede in mine...le simte...pentru ca nu cred....nu mai cred in aproape nimic...aproape....Incerc insa sa...mentin ceva ....incerc  sa tin aprinsa o sclipire...nu pot si nu trebuie sa o las sa moara....lumea ar fi altfel daca multi nu ar lasa ca acesta sclipire sa moara...Mie tot mai greu ...si pe dealta parte sint consumat de neimplinirea ce o simt clipa de clipa...si tocmai de asta sint momente cind nu inteleg rostul...acestui cosmar ce pare ca nu vrea sa se sfarseasca...Acest an sper ...sper sa fie cu o picatura mai sus decit cel ce a trecut...o picatura macar...sper,desi nu stiu daca ar fi deajuns ...dar sper...Speranta se stinge ultima in noi...ma intreb ce e dincolo de ea...dincolo de momentul cind ea dispare.....Am gustat din dulcele elixir al....mortii... dar stiu ca nu e corect....stiu ca trebuie sa fiu aici...simt asta insa nu mai inteleg pentru ce....sau poate sint doar las.............Stiu doar ca am nevoie de ceva ce nu vad...nu pare sa fie real...nu pare sa existe...poate doar am ramas inchis in capcana propiului meu vis.....