miercuri, 27 octombrie 2010

Pray for serenity

Doamne, acorda-mi linistea de a accepta  lucrurile ce nu se pot schimba, curajul de a schimba lucrurile ce se poat shimba, înţelepciunea să ştiu diferenţa, sa traiesc fiecare zi la rind, sa ma bucur de fiecare moment, sa inteleg ca dificultatea e o cale spre pace......
                                 .... reinhold  niebuhr....
 
   ....societatea in care traim ne duce atit de departe de ceea ce sintem ....e dureros si multi dintre noi nici macar nu observam acest lucru....muncim si traim pentru....a fi ceva in viata si uneori dupa ce o parte din dorinte sint realizate...ne dam seama ca defapt sintem singuri...si ca in tot acest timp nu am fost decit niste marionete ale vietii..ale societatii ...o societate ce a facut tot posibilul sa stearga tot ce e uman in noi... desigur nu putem avea totul...si atunci ce e mai important...chiar nu stiu....cum imi spunea cineva sintem fiinte spirituale si traim o viata materiala...dar unde e spiritualitatea...de ce oare trebuie sa treaca multi ani sau poate sa ajungem la o virsta la care sa privim in urma ... sau linga noi si sa ne dam seama ca defapt totul e praf ce singuri ni-l-am aruncat in ochi....pentru ca exista principii.....create si utilizate de societate....iar noi ... fiintele spirituale ... ne lasam condusi de ele si facem tot ce ne sta in putinta sa le satisfacem....uitind insa ca si noi sintem  ...praf in trecerea timpului ... ca ar trebui sa pretuim fiecare clipa.....

duminică, 24 octombrie 2010

Ginduri... de seara

am privit mult timp in propiul suflet fara sa vad evidentul....si am incercat sa fug de ceea ce vedeam.Viata asa cum este,necesitatile si cerintele asa zisei supravietuiri plus dorinta adinca ce o simteam in suflet m-au dus in ratacire prea mult timpPrivesc acum in urma si ...ma ingrozesc....defapt nici macar nu stiu ce ar trebui sa fac....timpul....viata trece...durerea ramine poate intr-un fel mai linistita dar e acolo....si acum mai e ceva...groaza...teama pentru ceea ce poate urma ...pentru ziua de maine...pentru viitor.Chiar si aici ura si indiferenta sint litere de lege....Privesc in jur si vad doar invidie si gelozie....acasa de unde am plecat la fel....probabil nu prima oara si nici ultima....de ce atita ura...de ce atita suferinta...de ce eu nu pot fi asa ...de ce nu pot trece peste anumite lucruri...sentimente....Faptul ca port amintirile care le port ma fac asa...probabil pentru ca stiu ca natura umana poate fi altfel....pentru ca port in suflet iubire.Privesc in urma la cei de acasa.Situatia a degenerat mai repede decit credeam,sau cit ma asteptam....."am plecat unde mi-e mai usor si am lasat tot greul acasa"...Asta mi se spune acum....stau aici de o luna in care am muncit doar o saptamina si dorm probabil pe un pat de flori...ma duc prin baruri si discoteci in fiecare seara................................................Astea sint momente cind pur si simplu inebunesc.....momente  si cuvinte pe care cred ca nu le merit dar....viata e foarte frumoasa de ce nu si putin piper ca sarata e destul......Cei de acasa care nu au fost niciodata "instrainati" nu inteleg...nu pot intelege...sau nu vor.Nu e usor sa mergi intr-o tara straina,sa lucrezi de dimineata pina seara si la sfirsitul lunii cind ai bani in mina sa sa zimbesti stiind ca vei trimite un pachet acasa sau bani....nimeni nu e linga tine ....atunci cind vii obosit si vezi ca camera goala ....si rece....NU e nimeni sa te alinte atunci cind iti plesneste capul de nervi ca sefului nu-i convine nu stiu ce chestie....iar tu nu poti comenta pentru ca pina la urma...e sef si la sfirsitul lunii ie niste banicare in tara iti trebuie cine stie cite luni de munca fara insa sa mananci sau stiu eu ce alte cheltuieli....dar oare cit timp te poti imbuna cu gindul asta...oare cit timp poti sa ignoritoate astea....Unii cred ca sa mergi si sa muncesti in strainatate e ceva...minunat....poate insa daca esti fara familie poate....cu insa ....mai ales in varianta ca unul pleaca si celalalt ramine....cite familii sau destramat din motive timpite pur si simplu....sincer eu cred ca nu aveau ce cauta impreuna....probabil si situatia mea....


D-zeule am atit de multa nevoie de....liniste....ma intreb oare cind voi putea sa pun capul jos pe perna si sa ... am liniste....in ultimul timp ma rog divinitatii sa ma ajute....sa ma ajute sa fiu ceea ce trebuie sa fiu....orice ar insemna sau orice drum ar fi.....am obosit....

luni, 18 octombrie 2010

A fost un timp....

A fost un timp in care incercam sa fiu ceea ce simteam....un timp in care neintelegind ceea ce simteam incercam sa acopar acest lucru cu ceea ce viata imi ofera.Timp....ceva inexistent si indefinit acum pentru mine....ceva dupa care alergam fara macar vreodata sa-l cistigam sau sa-l avem....am inteles ca nu exista timp,ci doar viata....pe care unii din noi o pierdem fara sa ne dam seama...alergind dupa lucruri si situatii....Probabil o parte din mine nu stiu daca va putea sa inteleaga materialismul acestei vieti pe care o traiesc....neintelegerea insa nu inseamna si neacceptarea...."materialul" acestei vieti fiind necesar existentei insasi ca om.Am implinit 34 de ani ...ani in care pina in ultimile zile (as putea spune) nu am inteles defapt ceea ce doresc de la viata.Am ratacit intre realitatea sufletului meu si realitatea ce viata mea cerut-o....imi dau seama ca am luptat cu ceea ce sufletul imi cerea....incercind sa inteleg de ce si ce simt am luptat impotriva fara sa imi dau seama de evident...34 de ani injumatatiti de mine insumi ,de ceva ce nu intelegeam sau poate nu acceptam.Port amintiri ce putini le au,si probabil ar trebui sa fiu mandru ca stiu tot ceea ce stiu.Numi apartine dreptul sa schimb ceva in aceasta situatie....lipsa acelui suflet,iubirea care o simt pentru el,necesitatea prezentei lui ...m-au facut sa ratacesc ...acum insa am inteles ca nu pot invinge ceea ce imi apartine defapt.Ca atare incepind de azi voi pasi in viata diferit....pina la urma schimbarea asta,plecarea mea si revenirea mea in strainatate a avut efectul dorit...un nou inceput. Asa cum am redat in ultima postare ceea ce simt e un foc ce nu se poate stinge....si pentru mine acest foc va fi dorinta de viata...pentru ca undeva...pe drumul pe care merg probabil ne vom intilni din nou..."traieste pentru mine...voi trai pentru tine"...Asa cum un prieten virtual mia spus traim aici sa invatam si trecem probabil prin toate ...bine sau rau...idea fiind ca trebuie sa intelegem ce rost au toate si utilitatea lor in existenta noastra.Citeodata ...inainte...as fi vrut sa ma asez jos sa inchid ochii ,sa nu mai aud sa nu mai simt....sa mor......"Am incredere in tine si tu trebuie sa ai in mine".....poate daca nu as fi inteles as fi facut acest lucru...Imi dau seama ca defapt prin alchimia ce am incercat sa o "studiez" am reusit sa-mi descopar pina la urma propia comoara.Pina la urma in fiecare din noi rai sau buni exista ceva,ceva ce are puterea sa ne ridice pe o treapta mai sus in existenta noatra,acel ceva pentru mine fiind acel suflet.Legatura si "adevarul"descoperit inpreuna ne-a legat cu un fir subtire,invizibil care va fi acolo todeauna... DEPINDE DE TINE...DE EA...DEPINDE DE VOI ...Asa a fost intodeauna si asa va fii totul in viata depinde de ceea ce ne dorim, ceea ce defapt simtim in suflet si nici intr-un caz de ceea ce viata este...precum am spui viata nu e curva(puiu) ci oameni o fac...si precum ai spus(sunshine) viata e asa cum o vedem...sau cum vrem sa o vedem.Chiar mia prins bine sa am prieteni cu gindiri diferite...asa avind posibilitatea sa pun in balanta tot ceea ce stiu si simt+ gindurile voastre si sa rezulte sper ceva bun.Viata are valoarea ei si eu abia acum poate am reusit sa-mi dau seama de acest lucru...chiar daca inainte il stiam..nu reuseam insa sa inteleg.Totul in jurul nostru depine de noi si numai de noi si deci voi cei ce ma cititi...cautati-va fericirea dar nu uitati ca nu sinteti singuri ce aveti dreptul la ea......Nu lasati iubirea din sufletele voastre sa moara...pentru ca odata cu ea vva dispare si viata din voi...si nu vreau sa am prieteni "zombii"




P.S...SUNSHINE sa nu uiti niciodata ca informatiile despre propiul viitor care iti sint date sa le stii sint date cu rost...pentru ca poti previne acest lucru...crede-ma daca viitorul ar fi asta ai putea sa-l impiedici si tocmai din acesta cauza nu ai afla.Informatiile primite, premonitiile despre viitor sint acolo sa te ajute...adevarata linie a vietii nu ai sa o poti scimba si nimeni nici macar tu nu o vei putea cunoaste vreodata....e balanta dintre legile create pentru noi si liberul arbitru.

vineri, 15 octombrie 2010

Despartire...nu pot...

Nisipul era moale si cald.Se aseza jos si privi in larg....Ea se aseza linga el si isi sprijini capul de umarul lui...

   -Nu vreau sa pleci....nu vreau sa ne despartim...
-Nici eu nu vreau dar....trebuie dragul meu...hotarirea sau puterea inca nu ne apartine.
Ea privi in sus la cerul plin de stele....
   -Voi fi acolo ...spuse privind cerul
   -Nu...nu te vreu decit linga mine...Te vreau aici...te...
   -Stiu dragul meu...stiu asa cum si tu stii ... ceea ce e intre noi nu se mai poate rupe.
   -.......
   -Nu trebuie sa-ti fie teama...acum cind stim ce sintem ..
   -Nu pot veni din nou aici fara tine...nu pot trai din nou fara tine ... nu vreau...
   -Va trebui sa te obisnuiesti ... voi fi mereu aici...ea puse mana in dreptul inimi lui... imi apartii asa cum si eu iti apartin...
   -Viata fara tine...spuse el ingrozit parca...
   -Priveste cerul si ma vei vedea de cite ori ai nevoie...traieste pentru mine...voi trai pentru tine ...intr-o zi poate vom gasi din nou drumul unul spre celalalt...
   -Si daca nu vom face decit sa ratacim la infinit...
Ea se ridica si se aseza in bratele lui si-l privi in ochi.
   -Am incredere in tine si tu trebuie sa ai in mine... in noptile ca astea te voi striga ...
   - Nu e corect de ce trebuie sa ne despartim acum cind stim totul...de ce trebuie sa o luam de la capat...
   -Poate intro zi vom avea raspuns la toate acum insa asta e cursul existentei noastre...nu mumai tie o sa-ti fie dor..o sa-mi lipsesti la fel de mult si tocmai asta o sa ne tina aprinsa lumina din noi...
   -Stiu ..stiu dar mie groaza de timpul in care nu vom fi impreuna...anii...poate vieti...ai dreptate...dar mie frica fara tine...
O imbrasisa si caldura din piepturile lor se facu simtita din nou...
  -Te iubesc ingerul meu...spuse el inainte ca ea sa se ridice si sa paseasca in mare.
Se intoarse si-l privi inca odata...in ochii ei citi aceasi teama pe care si el o simtea...
  -Si eu te iubesc dragul meu...spuse si apoi disparu incet...Brusc el se simti singur de parca era ...singur pe lume...singur...Se ridica si atinse valurile ce maturau incet plaja ca si cum ar fi vrut sa o atinga din nou.Simti o atingere calda pe umar...
  -E TIMPUL...
   -O sa uit tot, nu...pe ea ... pe mine...?
  -DEPINDE DE TINE...DE EA...DEPINDE DE VOI........







     Nu pot sa ma opresc....nu trebuie...nu vreau...sint promisiuni...sint legaturi ce chiar daca as putea nu am dreptul sa le rup.Existenta noastra nu se masoara in "timp"...nu exista timp pentru ...noi...clipele separate dor...citeodata ingrozitor...dar am promis....
  
# Nu stiu cum sint judecat de cei ce urmaresc acest blog....probabil nu bine ...am doi copii...am o familie...cu care am incercat sa acopar totul...am gresit e eronat spus,imi iubesc copii si familia...dar sint rupt in doua parti dinstincte...si nu mie usor...daca ziua aceea va veni vreodata ... acum sau "altadata" ,voi vedea la fata locului cum se spune...mie teama ca pe actualul drum al vietii nu am facut decit sa ma departez, dar viata e un drum cu multe variante si nu stiu ce imi rezerva...sper insa ca acel moment sa nu fie "departe".#

joi, 14 octombrie 2010

Povestea sufletului meu

  Viata este una singura , are valoarea ei si asta depinde de noi , de valoarea ce noi i-o atribuim . Pentru mine viata are o valoare total diferita fata de ceea ce vad la cei in jur , asta probabil datorindu-se sufletului cel port si ceea ce prin el am ajuns sa stiu .... sa simt.De cind ma stiu , cel putin de la virsta de cind ma indentific ca persoana in mine a existat ceva nelamurit , ceva lipsa , am fost un puzzel fara o piesa ... neterminat.in timp am cautat raspunsuri , am ratacit , am gresit multe poate in viata cautind ..... tot ceea ce urmeaza e povestea ce o port in suflet sau poate altfel spus mostenirea sufletului meu ... din alta viata . Voi inchide comentariile la acest ulltim post pentru ca nu doresc compasiune nimanui , si daca cineva se va simti miscat de ceea ce va citi sa nu se simta.O scriu aici pentru a elimina orice dilema din partea celor ce au citi printre rindurile blogului meu , asta daca printre ei sint persoane ce stiu si cred ca purtam un suflet , un suflet ce defapt reprezinta mai mult decit un cuvint,o caracteristica ......Tin sa spun ca pentru mine viata nu este doar ceea ce vedem zi de zi....lumea noastra fiind guvernata de legi si reguli nescrise ...




  Informatiile ce urmeaza le-am primit printr-un vis....in vis atit de real...un film la care eu eram spectator ... senzatiile sint greu de explicat stiu doar ca eram ... sau era sufletul meu pentru ca am simtit asta...la fel si despre ea...bucuria ca o vad amestecata cu tema si tristete...durerea si groaza in fata mortii.

   Cei doi s-au cunoscut pe malul marii ... el baiat singur ... fara parinti ... morti inainte de vreme ...ea , fata de familie mare bogata cu trei frati mai mari ... relatia dintre cei doi a devenit strinsa ... erau doua suflete gemene ... o iubire puternica ... mai presus de orice ... necesitatea de a fi impreuna ... momentele in care sint impreuna ... nu aveu nevoie de cuvinte ... dorinta , fericirea de a fi unul linga celalalt ... implinirea si disparitia fricii fata de viata si lume . Caldura ce izvora din propiile piepturi ... netinind cont ca defapt erau intr-o casa parasita si ploaia rece in udase pina la piele...Dar ca de obicei ce e frumos nu tine mult...parintii ei afla de relatie si o refuza ...el si ea se vad pe ascuns in continuare ... nimic nu ar fi putut opri ceea ce era intre ei ... Observind ca totusi se intimpla ceva parinti cer sa-l vada si de fata cu ea il jignesc si fratii ei chiar il lovesc ... in aceasi seara cei doi fug impreuna ... fara folos insa.Sint gasiti si separati din nou . Ea este inchisa in casa si tinuta cu forta departe de el . Cu toate astea reusesc sa se vada moment in care fratii ei o ameninta ca-i vor ucide iubitul . In disperare de cauza , pentru al proteja isi neaga iubirea pentru el si il izgoneste , moment in care el fara sa stie adevarul si incapabil sa inteleaga motivatia ei vine la ea acasa ... In acel moment fratii ei il bat si il duc undeva pe un cimp unde il injunghie ... si acolo moare ... Ea afla de moartea lui si indurerata considerind ca nu poate trai fara ideea ca el e acolo se sinucide ........



Totul , plus amanunte mici au fost primite intr-un vis...nu pot reda totul aici , nici macar trairile si simtire, nu le pot explica pentru ca fiecare simtim in felul nostru ... nu pot reda toate informatiile ce le-am primit prin simturi ... intr-un fel m-am bucurat si pe alta parte m-a intristat sa stiu in sfarsit ce a creat aceasta gaura in sufletul meu ... in mine pentru ca ce e al lui e si al meu.Dupa acest vis glasul acela interior ce l-am avut intodeauna a tacut ... a ramas doar durerea si ... exista legi sau reguli ce au fost incalcate . Imi pare rau ca nu am primit dreptul sa vad chipul ei ... nu stiu decit ca avea parul peste umeri si avea ochii de inger ... albastri sau verzi ... tot ea imi spusese si povestea ochilor de inger ... Nu stiu citi oameni poarta amintiri din alta viata ,sincer voi fi egoist ... nu cred ca ma intereseaza ... viata e diferita pentru toti si ne marcheaza din diferite motive ... Povestea asta sint nevoit sa o port in mine ... si o voi face , mindru ca stiu ce inseamna puritatea unui sentiment pe care lumea la uitat ....

luni, 11 octombrie 2010





Zile din jurnal....ginduri

9 oct
se lasa din nou seara si....sint intors pe dos...in mintea si sufletul meu ... haos total.Cineva ... ceva, ma face sa cred ceva...mie frica sa cred mie teama de mine si de tot ceea ce mintea sau sufletul imi spune.D-zeule devin oare paranoic...ce sa fac,ce sa cred,in ce sa mai cred....doamne mie teama de mine insumi.....adevarul...cuvintul ... idea...speranta....nu mai am putere sa dau cuvintelor si sentimentelor glas...nu mai am curaj...mie teama...dar nu stiu de ce mie teama.Mie teama ca as putea gresi,mie teama de tine...mie teama de realitate ..in iubire nu trebuie sa existe teama ...atunci mia fost teama si totul sa sfirsit ingrozitor....mie teama sa nu gresesc... o noua greseala pentru mine ar fi fatala...nu cred ca as avea puterea sa trec peste ...am obosit sa sper...sa visez la ceva ce citeodata pare ireal...ca un copil...ce inseamna oare sa fii matur... ce inseamna oare sa...simti ca cea ce tii in brate e tot ceea ce conteaza pentru tine in viata...ce inseamna oare sa te trezesti dimineata si sa vezi un zimbet ce sa faca mai mult decit zece cani cu cafea....doamne oare am simti vreodata asta.....astea sint momente cind pur si simplu inebunesc....mie teama ca nu o sa te aflu niciodata....ingerul meu drag...ploaia ce sa-mi stinga desertul din suflet....mangaierea ce sa-mi alunge durerea....zimbetul ce sa-mi opreasca lacrimile.Unde sint toate astea ....UNDE...

10 oct
ma gindesc la tine ....la mine ...si lupt din rasputeri sa nu o fac....dar nu pot ...anumite chestii dor...faptul ca nu esti aici...sau defapt ca nu te stiu...citeodata as vrea doar sa te stiu.... nu mi-ar ajunge insa...ma intreb la ce bun toate astea...la ce bun speranta in iubire...o iubire ce intirzie sa vina ...o iubire ce macina incet si sigur...oare merita iubirea atitia ani de agonie....pana la urma nici macar nu stiu ce "gust" are...nu cunosc decit gustul amar al durerii ca nu esti linga mine,ca nu te pot vedea,atinge...pentru a nu stiu cita oara ...Dzeule la ce bun totul...de ce trebuie sa fiu asa, nu inteleg,am obosit sa inteleg....am obosit sa ma simt gol pe dinauntru...destin,soarta...la naiba cu toate...la naiba...suflete gemene...la ce bun cind totul pare sa fie in van ce rost au greselile ce rost are faptul ca incerci sa fi tu insati intr-o lume plina de masti ,plina de o mizerie de sentimente umane.mascate de zimbete si de falsitate..la ce bun am primit amintirea ei daca .......trebuie sa ma opresc pentru ca ...merg prea departe....abia acum dupa mult timp imi dau seama ca defapt mie teama...ca probabil nu o sa am sansa sa te gasesc ....si ca defapt daca te gasesc o sa ratez clipa pentru ca nu stiu daca esti tu....

   Ceva ce am citit de curind ma intors pe dos...defapt nu a facut decit sa loveasca adinc acolo unde doare...nu stiu...probabil devin paronoic...mintea si sufletul imi devin haotice...imi doresc ceva si in acelesi timp mie teama...teama ca acel ceva nu poate fi real si nu vreau sa mai gresesc...sufar destul ca sa mai sufere si altii de pe urma mea...mie teama de mine.Am inceput sa scriu pe blog in speranta ca intr-o zi cuvintele mele vor trezi acel suflet...nu stiu daca au facut-o,si nici daca o vor face vreodata.Am incercat sa inteleg in timp ce simt si ce sint.De mult,prea mult timp golul din mine a macinat incet si sigur viata din mine.In ultimi ani mai precis 6 ani am reusit sa dau de capat misterului,sa inteleg lipsa din mine.Nu am fost privat de dragoste....iubire isa nu stiu daca as putea spune la fel.Pot gresi probabil....pentru ca iubirea ce eu mi-o doresc e total diferita de ceea ce lumea din ziua de azi numeste...poate doar eu sint devina in ceea ce simt pentru ca defapt atunci cind m-am casatorit am incercat sa acopar o gaura si nu sa o umplu.Stiu ca sint insa om si am erorile mele...una din ideile de viata fiindu-mi traiesc si invat din greseli.Din pacate unele din ele costa mult,si nu numai pe mine...Sintem dispusi greseli pentru ca tocmai asta ne face umani...insa singura dorinta ce o am ramine neimplinita acum,cind probabil voi incheia un capitol din viata.Nu sint o persoana prea ambitioasa insa cind imi doresc ceva cu adevarat fac...ciudat pentru ca-mi doresc ceva cu adevarat dar nu pot face nimic...mie teama de ceea ce imi doresc.Imi doresc ceva probabil ce alti ar caracteriza ca ceva copilaros...linistea sufleteasca...linistea...linistea care pentru mine este acel suflet...iubirea ce a trecut dincolo de moarte...nebunesc probabil dar sint curios citi incearca sa inteleaga un asemenea sentiment inainte sa-l judece....citi pot spune ca iubesc pe cineva fara macar sa-l cunoasca...alta nebunie nu?Viata ce o traiesc numi apartine,nu este a mea,apartine celei pe care am numito la un moment dat Serenity,fara macar sa stiu ce inseamna acel cuvint atunci, celei ce in clipele in care viata a incercat sa ma doboare aparea in gindurile mele ca o raza de soare ce alunga umbrele(eliminam coincidentele de data asta draga Sunshine)Acest vis pentru mine a fost puterea si energia vietii,insa cum toate au o limita incet sub presiunea vietii si cerinta sufletului,pe care am incercat sa-l amagesc,acum incet ma apropii de limite.Nu am facut in acest timp decit sa ma amagesc probabil,dar sincer nici nu stiu ce ar trebui sa fac,sau ce as putea sa fac.In mine sa creat o rana ,ce daca viata imi va demonstra intr-un fel sau altul ca ma insel,ma va ucide si fara sa stau pe ginduri prea mult as fi deacord...Nu pot concepe viata fara acea caldura care unii spun ca defapt nu dureaza prea mult.Eu stiu insa ca se stinge pentru ca defapt nu a existat vreodata,pentru ca defapt sint prea egoisti sa o intretina si egoismul si iubirea nu au aceasi casa.Cautind raspunsuri pentru mine am gasit multe altele si am ajuns poate in parte un filosof.Am vazut moartea as putea spune,nu mie teama de ea,mie teama insa de viata...viata fara "ea".Am ajuns sa dedic 99% din gindurile mele unui suflet ce nici macar nu stiu unde se afla.Cel putin cred ca nu stiu...precum am spus mie teama de ceea ce gindesc si simt cu toate ca imi doresc acest contact infinit de mult... mie teama...mie teama de iubirea ce o doresc...Chiar sint nebun...defapt pierd controlul a ceea ce simt si gindesc,nu ca miar fi aprtinut vreodata,insa niciodata ca acum.In ultimele doua saptamini de cind m-am instrainat si sint singur totul e mai rau...cel putin acasa ma luam cu altele....Nu am vrut niciodata sa ies in evidenta cu nimic,defapt mi sa parut normal in viata sa fiu eu insumi.Nu-mi doresc defapt decit sa fiu eu insumi nu-mi place sa port masca,poate doar la un bal mascat...daca o sa am vreodata ocazia.

sâmbătă, 9 octombrie 2010








you like piano .... you used to play the piano

joi, 7 octombrie 2010

I BELIEVE....YOU

....IN YOU....I believe in that love that has bonded us together long ago...
....IN DREAMS...I believe in dreams because it's the only place left where we can reach perfection
....IN LOVE...I believe in love because it's the only sense that makes us smile ... what really makes us happy
....IN LIFE.... I believe in life because is no life without love...is not worth living
    You're my dream, my love, my life. every second of my life is dominated by thoughts of you, by missing you ... So whatever I always try to make, life or myself belong to you.So please do not forget ... I love you ... I need you ... I want my life back, but not without you...

luni, 4 octombrie 2010

zile din ...jurnal

30 sept

e din nou noapte ....si...camera mea e atia de goala...sufletul mie gol...ochii imi sint incetosati de lacrimi ce numai sint....ce numai au izvor..............cit doamne cit.....cit vor trebui sa mai curga........am obosit sa traiesc cu sufletul asta.........AM OBOSIT SA PLING IN FIECARE SEARA !!!!!!!!!....pentru ca a mai trecut o zi fara ca tu sa fii ....linga mine...pentru ca nu te pot tine in brate in noapte asta....pentru ca va urma o noua dimineata in care ma voi trezi singur fara sa vad acei ochi de inger ce sa-mi lumineze ziua......Un de esti tu iubire...unde te ascunzi...UNDE ESTIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII.............................

4 oct
drifting... im dreaming...to you...drifting in life...im dreaming to finding you....and in search for you..im drifting...in life.Everthing around me is black and white.....no color...no touch...no hope ...no love....no life.Im dead ....like a zombie...like a shadow...im passing on earth ... in search of your love...in search of life....my life...you.Without you im nothing,i will never find my place to be,because my place is on your side,because you and my are one.Every second what is passing by....is a eternity ... a nightmare without end...I wonder how do you fell....i hope better then my self...

Incerc sa scriu un jurnal...speram ca "aici" o sa ma pot ascunde...in munca ...o sa pot trece peste lipsa dar...nu.Orasul in care stau se numeste TRES CANTOS...e mic dar linistit...oamenii sint altfel...intr-un fel ...desi sint tot oameni...Sint singur printre straini....cu toate ca aici sta si fratele meu....cu toate astea sint la fel....mie dor si doare...dar totusi incerc sa ma abtin sa arat ceea ce simt...sint citeva seri in care lacrimile au curs din nou...nu doar citeva...incep sa ma pierd tot mai des in propiul suflet....in acel "hau" ce se deschide in mine continuu...