miercuri, 14 decembrie 2011

Gandurile mele

In ultimul timp nu am mai prea scris aici...chiar daca in viata si in sufletul nu prea s-au schimbat prea multe...cu toate astea am fost tot timpul prezent....pe aici....pe la blogurile care le urmaresc...Mai nou ura mi-a atins sufletul ....probabil ca ar trebui sa stiu si ce inseamna sa urasc ....pentru citeva momente sau clipe....fiind deajuns insa sa provoace lacrimi....si ciudat tot in sufletul meu....Lipsa si dorul din sufletul meu au ramas aceleasi...la fel de puternice...sau arzatoare...noptile la fel de albe....mai nou citind anume articole imi dau seama ca cea ce se intimpla cu mine noapte ....sau insomniile mele au alta natura decit biologica...si incep sa-mi pun intrebari...intrebari ce le-am mai pus cindva.. si raspunsul lor imi provoaca o oarecare teama....asta nu pentru ca nu inteleg,ci pentru ca nu cred ca sint gata pentru cea ce simt......Inclin sa cred ca tot cea prin ce am trecut ,sau prin ce trec nu este intodeauna doar pentru mine..sau destinat mie...cineva acolo undeva simte la fel ca mine ...si nu numai....mi-a trebuit ceva timp sa inteleg asta...cu toate ca banuiam insa ....cum se spune ca trebuie sa dau cu capul ca sa vad...totusi ..din multe puncte de vedere asta nu ma ajuta cu nimic...doar imi confirma banueli....Oricare este drumul ce mi se asterne in fata eu am sa raman eu....asa dus cu sorcova cum sint ... si chiar daca intodeauna ceva se va gasi sa-mi alunge bucuria de pe chip...vor fii alte citeva zeci de motive care sa ma faca sa simt fericire in suflet...pentru ca defapt acolo si vreau sa simt...lumea din jur...hmm in afara de citeva persoane ce au un loc special in sufletul meu...m-a dezamagit ...si nu pentru faptul ca nu e asa cum vreau eu...sau cel putin pentru ca din ce in ce mai mult isi pierde parte umana , partea ce tine de suflet...in favoarea egoismului si si impliniri materiale....ma intreb oare cind ...noi romani...ne vom da seama ca propiul imn al tari este defapt un indemn ..un sfat ...un mod de viata...Asta e ..nu prea obisnuiesc sa vorbesc de politica si nici nu dezbat nimic de genul asta....ma dezgusta politica asta nu inseamna insa ca nu o inteleg...Revenind insa la subiect ma intreb oare cind ...noi oameni vom intelege ca individualismul si grija pentru propia persoana ne va duce in pragul distrugerii ca forma de existenta....ma intreb ..de ce este nevoie... de un cataclism...natural biologic sau uman ...oare e necesara suferinta pentru a intelege ca defapt singurul mod de a evolua este sa fim uniti sa lucram impreuna la dezvoltarea noastra.....vai....am impresia ca bat campii...subiectul asta nu cred ca are sens aici...dar uite ca ma doare sa vad ca suferinta si durerea unora este bucuria altora...

vineri, 11 noiembrie 2011

missing you........missing love....missing everything and hollow feeling





lacrimile ....de dimineata

Incerc sa gandesc pozitiv...asa cum o faceam in primavara...incerc sa caut din nou calmul...dar nu pot...realitatea ...prezentul ma darama ...ma lasa fara putere....Am complicat totul singur...motivat sau nu de cautarea mea....prezentul este rezultatul ....si acum nu stiu daca am puterea sa gasesc o rezolvare....o cale de iesire ....Durerea din suflet...ce am reusit sa o reduc destul de mult, un timp...acum creste din nou...dar deocamdata trebuie sa merg inainte.... sa privesc inainte pentru ca inapoi nu  maiare rost...as vrea insa sa vad..acest inainte mai bine...dar mie teama...nu de singuratate ...incep tot mai mult sa am dorinta de singuratate...tendinte de izolare...probabil viata si oamenii mau dezamagit prea mult....hmmm ...nu condamn pe nimeni....ba din contra.....,nu pot cere ca cineva sa fie ca mine...nu pot cere cuiva sa fie altceva decit el insusi...nu e corect....Ce e culmea e insa faptul ca defapt cea mai adinca si puternica dorinta ce am simtit-o intodeauna a fost departe de mine...si continua sa fie   cu toate ca confirmarea posibilitatii am avut-o....nu reusesc sa fac nimic in acest sens....eii.....poate e inca nevoie de timp...
 
  Lacrimile de dimineata continua sa apara...nemotivat  uneori ma trezesc cu ele.....fara sa fi visat ceva ...uneori apar la citeva minute mai tarziu ...doar....pentru o clipa.......am sa caut sa aflu daca cumva nu este o afectiune biologica....
 


   ...TEARS ARE WORDS FROM HEART THAT CANT BE SPOKEN...

joi, 27 octombrie 2011

Haos.....decadere

M-am inchis in muzica...in filme ....in munca....plec dimineata la opt si vin seara la opt.....nu imi mai pasa...nu ma mai intereseaza nimic...nici macar propia persoana.......Ma simt gol pe dinauntru....diferenta o face doar clipele cind unul din copii ma ia in brate...clipe in care as vrea sa urlu...dar nu pot....Se instaleaza haosul...in mine....si chiar si in gindire....am devenit dezordonat si neatent.....nu stiu ....nu stiu...decit ca nu e bine dar nu mai sint capabil sa ies din starea asta....nu gasesc dorinta si nici energia....

vineri, 14 octombrie 2011

am vrut...am sperat....in van

             Am vrut sa creez ceva am vrut sa fie bine pentru ..noi...nu a existat niciodata eu pentru mine...In van....Am vrut sa vad un zimbet...constant...am vrut...dar..in van....Am vrut sa fie liniste in sufletul tau..pentru a fi si in al meu....in van...Am vrut sa fii acolo pentru ca vrei sa fi...acolo...dar...in van am asteptat...Am vrut ....si am incercat sa te mentin in sufletul meu...in van...citeodata parca te-ai luptat din rasputeri sa nu fii acolo................................................
            Am sperat ca totul se va schimba...Am sperat ca trecerea timpului va asterne in sufletul tau ceva...Am sperat ca viata ...noastra..conteaza..dar nu...doar tu..Am sperat ca diferentele vor dispare....Am sperat ca nu va veni ziua cind voi privi in sufletul meu si ma voi infiora.....e gol...pustiu.....la fel dealtfel ca si noptile cind ...Am sperat sa nu simt acest gol ...pe care tu...tu nu il vei mai putea umple niciodata......................................................................
   
    In viata trebuie facute alegeri....uneori ce tin de noi ...mai mult sau mai putin....Rezultatul ...hmmm....depinde...Am ales....un drum....un om ..un suflet sa-mi stea alaturi....am ales ...se pare cu ochii inchisi...orbit de o dorinta si o durere prost inteleasa.....E uimitor cit de scump poate fi uneori pretul....cit de usor trec anii.....cit de usor poti sa speri ceva si cit de greu e atunci cind intelegi ca speranta .....nu e decit ca.... fumul unei tigari....se inprastie usor in citeva clipe si nu ramine decit un un miros....citeodata placut ....sau poate neplacut...de la caz la caz...Nu pot alege o viata in indiferenta...nu pot alege o viata in care fiu ....sau sa ma simt singur desi cineva este acolo......doar pe o hirtie...nu pot....nu cu tot cea ce stiu si simt in sufletul meu.....poate ...poate viitorul imi va oferi totusi sansa sa-mi gasesc acea liniste ce mi-o doresc....


      Adevăratul timp este un punct care se numeşte "acum", înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă

luni, 19 septembrie 2011

questions

   I look at the sky .. and my memories come back ... I look around ... and is empty ... even if many are those who are near me ... continue to feel the same love ... of something that is not ... I have not ... is not here.
   The pain has not gone totally ... I can not miss her ... I accepted the reality and the possibility to not repeat what was then ... I think ... maybe ... actually ... I refused just to hope ... I do not know ... are moments when everything is ok inside me ... is silence ... peace ... but are as many moments when everything collapses ... I feel terrible sometimes ... a lot of sadness ... sometimes even at tears up ... feeling that often is not mine ... Who i am ... or what should I be ...

duminică, 11 septembrie 2011

Din nou ...aici...la fel...

    Chiar daca nu am mai scris , am fost aici in fiecare zi  privind..cautind sau ascultind ....nu am mai scris pentru ca nu am mai vrut ...sa scriu ,sa elimin aici negativul din mine..dar a atins din nou o cota alarmanta...cu toate ca nu ma mai afecteaza la fel de profund ca inainte ...el este prezent.Undeva in subconstient ceva se revolta ...noptile au devenit albe chiar si cind muncesc si ar trebui sa fiu foarte obosit....nu stiu ce se intampla. In ultimele zile am gasit pe internet un tip de muzica ....de meditatie ce parca ma ajuta sa-mi relaxez mintea si corpul...pare sa aiba efect bun  si am sa o incerc in continuare..... 
      
 
Zilele trec...lasind in urma doar acelasi lucru ce il stiu atit de bine....acel sentiment ce as fi vrut ,am sperat sa nu il mai simt...dar.....asta e...Din nou revin aici pentru a scrie...as vrea sa fi scrisceva mai vesel ...orice altceva...dar acest blog a devenit...locul unde vars din paharul durerii..lipsei..dorului....Am vrut sa schimb ceva...am sperat ca voi putea...si am sperat ca nu sint singurul ce vrea asta...am sperat....din nou...pentru nu mai stiu a cita oara...mi-am acoperit sufletul din nou  si....am ajuns in acelasi punct....Probabil sint prea las sau poate asa mie scris...nu stiu....dar de data asta va trebui sa continui cea ce am inceput nu cu mult timp in urma...pentru ca doar asa e singurul mod de a-mi gasi o parte din liniste...Am inteles destul incit sa stiu ,sau sa cunosc cea ce imi doresc...iar acest lucru nu se va implini decit atunci cind voi trece de situatia actuala.....Ahhh as vrea sa nu ma mai vait...sa nu ma mai pling.....hmmm complicat si greu...dar sper ca va veni momentul cind aici voi scrie si altceva decit ginduri grele si pline de .... dezamagire

miercuri, 17 august 2011

illusions




How can I stay away from illusions ... how did I stay away from illusions ... illusions that I create them .... alone ...in my heart and soul ..

duminică, 31 iulie 2011

...asteptarea.....

Stau aici in fata calculatorului...citesc ....postarile de alta data....si uneori ma simt strain.... de mine insu-mi sau schimbat multe...in mine ...si in jurul meu....Eu defapt sint acelasi...as minti daca as spune altceva insa ...ideile de inainte sau transformat...intrebarile au raspuns...iar raspunsurile au ...alinat sau oprit cea mai mare parte din durerea ce o simteam ...inainte...In jurul meu pare ca totul sa fie altfel acum...chiar daca nu totul in bine...cea ce imi doream pare sa apara....sau poate e doar o iluzie...trecatoare...as vrea sa fie adevarat...dar timpul cea trecut....a lasat urme prea adanci...Poate rugaciunile mi-au fost ascultate....poate totusi cineva acolo sus sa saturat de lacrimile mele...poate......poate totusi asteptarea nu e decit... drumul ce ma va apropia de...acel moment ...cind voi putea sa fiu din nou eu in totalitate....

miercuri, 20 iulie 2011

...nu stiu....

   La un moment dat am lasat o mica speranta totusi sa existe....si ...am incercat sa merg ..inainte ..dar tot mai mult imi dau seama ca e foarte posibil sa nu fie...posibila..
  Am incercat sa inteleg...de ce ...dar nu asta trebuia sa fac....sau poae nu doar atit...mai trebuia sa fac ceva...sa-mi dau seama ca defapt nu are rost sa merg pe acest drum....Doamne...nu stiu....Am reusit sa-mi gasesc o parte din liniste,sa-mi descopar propia lumina ....si totusi nu e completa...si in drumul pe care il am ..tind sa cred ca nu o voi completa vreodata...Am reusit sa privesc altfel viata ...insa dorinta de a avea acea lumina ...acea stralucire ..a ramas...si nu am reusit sa o aduc in viata mea..poate..poate trebuie sa mai astept...sau sa am rabdare....Nu mie usor sa invat sa fiu altfel...insa in cea mai mare parte reusesc...totusi chiar daca eu in sine nu mai dau mare importanta chestiilor ce par sa vrea sa ma darame ...undeva inauntrul meu...parca separat de mine ceva negativ se intampla....sufera....poate fi sufletul...sau poate doar...paranoia...insa in ultimile doua-trei saptamani am inceput sa am imsomnii....defapt nopti in care visez enorm de mult nimic care sa aiba legatura cu activitatea sau fondul psihic ...si ma trezesc foarte obosit....poate este doar trecere de la un mod de gindire foarte detaliat la unul mai pasiv...nu stiu...

vineri, 8 iulie 2011

Oameni....goi...

  Privesc in jurul meu...oamenii...viata...hmmm...nu mai gindesc asa de mult ca inainte...raspunsurile ce de care am avut nevoie au venit...si totusi din cind in cind ...analizez...Venim aici in aceasta lume goi...goi din toate punctele de vedere...Imi dau seama ca unii oameni raman goi..alegind doar sa-si acopere adevarata imagine cu o alta...imprumutata...sau furata pur si simplu...Unii oameni raman goi pentru chiar daca nu au umplut goliciunea atunci cind trebuie...nu o fac nici mai tarziu...nu mai vor sau cel putin nu -i intereseaza...si pur si simplu..traiesc ca sa... traiasca....si nu vor sa faca nici macar un pas mai mult...Sint constient ca sintem diferiti...e normal sa fim...insa nu pot intelege dezinteresul.fata de viata , fata de propia viata.Sintem diferiti dar totusi sintem din acelasi ...aluat...nu putem fi toti doctori sau savanti...etc dar totusi..avem capacitatea de urca sau a umple sufletul ...sau viata cu lucruri sau sentimente mult mai frumoase ....dar ...in unii nu exista dorinta .
 Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca persoana de linga mine tine la mine...pina la urma...in felul ei...in felul in care poate si asa cum poate....mi-a trebuit mult sa inteleg ca defapt asa este formata ...sau poate asa a format-o viata...insa nu pot sa inteleg de ce nu vrea sa faca un pas inainte....nu vrea sa umple golurile ce le are...pentru ca are...destule....si in momentul asta lupt sa umplu aceste goluri...desi sint momente cind cred ca e lupta cu foarte putini sorti de izbanda...dar ..sper...
...atat de mult timp...atit de multa durere a trecut...prin sufletul meu...in parte am provocat-o fara sa vreau...in parte era acolo...dar acum ...e liniste...si e bine...privesc inauntrul meu si citeodata nu pot sa cred ce era si ce este acum...totul reusit si cistigat cu ajutotrul ...ingerului meu pazitor....un suflet ce a stiut sa ma asculte...sa ma sfatuiasca ...a stiut sa nu fie partinitor .... sa ma faca sa rad atunci cind defapt eu as fi vreu sa pling....sper ca esti bine...... Uneori mie dor de unele chestii de inainte...imi lipsesc...dar nu vreau sa mai fiu ca inainte...vreau sa fiu asa cum sint acum...EU......

joi, 23 iunie 2011

Pace.....




E  mai mult de o saptamana ...acasa....sint din nou  acasa...si imi pare bine in ..parte...mi-a fost dor de copii,mia fost dor de unele chestii...de acasa...Ciudat insa ca cea ce ma asteptam sa gasesc....nu am gasit...Nu stiu...poate defapt am facut o tragedie din tot si toate....in mine,in suflet.Poate defapt si faptul ca privsc altfel viata are un efect diferit....si totul pare altfel acum..hmmm...dintr-o data lucrurile ...par sa se schimbe...par sa vrea sa se schimbe....sau poate e doar o iluzie ..nu stiu.poate ....insa ma intereseaza doar azi maine si poate poimaine....restul las in grija sperantei si...a divinitatii poate....viata merge inainte..nu chiar pe drumul care l-as vrea...dar....nu putem avea chiar totul pina la urma....sper doar sa am sanatate si putere sa-mi implinesc macar o parte din dorinte...care oricum nu ma vizeaza numai pe mine.dar e ok....ce pot face ..voi face...ce nu..asta e .... In timp am reusit sa-mi gasesc pacea interioara...si numi-am imaginat niciodata ca poate fi asa de liniste...acolo in suflet...stiu cine sint....stiu ce sint.. stiu ce vreau...si atunci voi merge inainte...

duminică, 5 iunie 2011

eu ...

Am vrut sa nu mai scriu nimic ..de felul asta aici pe blog...sa nu mai arat durere....sau suferinta...dar nu am reusit .E singurul meu loc unde incerc sa vars paharul in speranta de al goli de ...amaraciune...Am incercat sa fiu altfel...am incercat sa fac ceva ce nu reusesc ,si nu stiu de ce....poate totusi undeva gresesc iar in viltoarea gindurilor nu-mi mai dau seama.La 35 de ani trebuie sa o iau de la capat...de la zero...si o voi face...sper doar ....ultima speranta...ce-mi ramane, sa am putere..si sanatate...restul....chiar nu ma intereseaza.
  Am vrut ,am incercat,am sperat....ca pot face ceva....dar se pare ca nu asta e drumul pe care trebuia ..sau trebuie sa merg...am crezut ca venind aici in Spania voi putea mai usor sa pasesc inainte...am crezut....dar nu am putut ...Am incercat sa alerg dupa o conditie materiala...pentru chiar daca pentru mine nu are importanta e importanta pentru cei ce depind de mine...si am esuat..din nou ...istoria se repeta...Poate totusi cineva sau ceva ma impiedica...nu stiu ce sa mai cred....cu ani in urma am facut o greseala ce ma urmareste...in continuu...Am fost la un preot ce mia deschis o carte si mia spus ce va urma....un act ce nu trebuia sa-l faca un preot.....si aici vorbin cu unii si cu alti am inteles ca este o greseala enorma.....si ca e posibil ca toate nereusitele sa se datoreze acestui fapt....Am cunoscut multe in viata....stiu ca exista multe forme de a face rau ,exista puteri ce ne pot controla sau afecta viata in multe moduri...si incerc poate sa gasesc o motivatie...la toate nereusitele mele...Nu stiu...singurul lucru cemi ramane este sa las trecutul...desi nu stiu daca voi putea trece peste ....sa las totul in urma...nu conteaza ce am fost pina acum...conteaza ce vreau sa fiu de acum incolo.....doar atit....iar pentru asta va fi necesara destul de mult efort si suferinta....si nu numai a mea...dar va trebui sa incerc...sa invat sa fiu eu pentru mine si apoi pentru restul....egoism poate...dar va trebui sa invat si asta....sper doar sa nu ajng sa las samanta urii sa incolteasca in sufletul meu....sper...

lacrimi...

...vars lacrimi din nou...pentru un suflet ce l-am iubit....si care chiar daca nu mai e acelasi pentru mine...nu il urasc...dar el o face...de ce nu pot sa simt ura...ar fi mai simplu nu...cind urasti nu te doare...doare doar cind iubesti...oare e iubirea un blestem...o boala incurabila...sau ura...In curind o sa trebuiasca sa revin in tara ... acasa...la familia pe care mi-am dorit-o atit de mult si ...nu am avut-o niciodata.Am gresit enorm crezind ca voi putea amana inevitabilul...defapt  am fugit de el nu doar am vrut sa-l aman...nu mi-a placut si nu imi place ..pentru ca e dureros...nu numai pentru mine...cind oare am sa incetez sa mai gindesc la alti...desi nu sint alti...sint copii mei si sufletul care....of doamne ....mi-am dorit intodeauna sa fac ceva bine pentru ...noi ...si totul sa facut praf..si ciudat continua sa se faca...as vrea doar sa inteleg de ce nimic din tot ce am incercat nu se leaga....Viata...si ironia ei...cum mia spus cineva  in seara asta totul poate are un rost...numai ca eu am obosit sa ...traiesc pentru un rost ce nu il mai inteleg...am obosit....sa lupt...sa visez sa sper in ..ceva ce pare sa nu fie real.....simt ca o iau razna ......incerc sa-mi mentin zimbetul ..e acolo...dar  imi dau seama ca e...doar actorie...inauntru totul e ...trist...si gol....
  ....nu stiu de ce ma tot agat de lucruri ce au fost.. de trecut....trebuie sa merg inainte...pentru ca e singura directie in care se poate merge...trebuie sa trec asta si sa merg inainte...orice rezultat ar avea viitorul apropiat trebuie sa merg inainte...nu pot sa stau pe loc....poate defapt singurul lucru ce imi lipseste este...pacea interioara ( de curind am vazut kung fu panda 2)...poate trebuie sa-mi gasesc echilibrul singur.....poate trebuie defapt sa fiu singur.....

vineri, 27 mai 2011

zero barat

   Am ajuns intr-un punct nul...nu stiu ce sa fac...nici nu reusesc sa gasesc un punct...de inceput....Am varsta care o am ...mult timp m-am ascuns intr-un cerc format de mine insumi ...cu vise si dorinte ..ce in parte ...una mica sau inplinit...doar cele mai putin importante...Aici unde sint situatia se complica nu pot sta fara munca si ...nici nu gasesc ..situatia locurilor de munca aici in spania e destul de ....neagra acum...cel putin pentru mine...Am lasat timpul sa treaca si am ajuns acum in acest moment cind nu ma pot baza pe nimic...stiu si sint in stare sa fac multe insa nu e deajuns sa stii in ziua de azi...trebuie sa stii cu ...acte...iar eu...eu nu am acest avantaj...Cineva a gresit ...demult cind nu ma lasat sa termin un liceu...cind nu ma lasat sa merg pina la capat...iar eu ...eu am gresit daruind timpul ...altora...si nu mie insumi....uneori mi se pare ca ma invirt intr-un cerc...si nu gasesc nici o iesire...Sa ma intorc acum in tara...mie groaza...dar daca se va ajunge la acest punct o voi face...rezultatul va fi si mai dezastruos pentru mine ....dar undeva trebuie sa gasesc un punct din care sa incep din nou...singura problema fiind partea materiala a acestei lumi....parte ce nu reusesc sa o pun in balanta...In momentul de fata aproape mi-am pierdut speranta ....speranta ce..."ingerul meu pazitor" ...a muncit atit de mult sa mi-o readuca...sper sa ma ierti...dar in lipsa ta ...e greu...:):):)...Ieri de exemplu am avut una din caderile mele obisnuite ....deja devin ceva normal la mine....sub presiunea cuvintelor primite de la cineva apropiat...sub presiunea unor principii de viata pe care eu nu le pot accepta...desi inclin ca sint totusi si niste interese la mijloc...si nu doar un ajutor neconditionat....sper din tot sufletul ca tot cea ce simt sa nu se adevereasca pentru ca altfel va fi...complicat...si sper sa nu fie nevoie sa stric anumite relatii doar din lipsa de intelegere sau respect....sper ...simturile niciodata nu m-au inselat ...sper  sa fie prima oara asta.Nu am inteles niciodata si nici nu o voi face de ce uni oameni vor sa te faca sa fi cea ce vor ei...cea ce vor ei sa fi....de ce trebuie sa-ti se impuna sa fi ceva ...de ce nu exista respectul fata de om....de ce dragostea este conditionata...intodeauna am spus vreau sa fiu respectat pentru cea ce sint...nu pentru ce as putea fi...sau pentru ce vor altii sa fiu...sint un simplu om...am defectele mele(sper ca divinul ma va ajuta sa trec peste ele)am si calitatile mele...nu sint in masura sa spun care din aceste parti e majoritara ...insa singurul lucru pe care mi-l doresc este sa fiu eu......Un bun prieten ma intrebat odata de mult ...stii sa faci atitea...spiritual esti mult mai sus decit peste medie...incearca ceva incearca sa faci ceva...sa te ridici mai sus.....raspunsul meu ....eu nu vreau decit sa fiu eu...nu are nici o valoare pentru mine ..o treapta sau doua in ierarhia sociala...eu sint simplu eu si atat....si inclin sa cred ca ...gresesc....enorm....asa cum am spus...am primit sanse destule....si nu am vrut sa le valorific...acum ma intreb daca o sa mai am vreuna ...sau am sa mai gasesc vreuna...Ahhh...as vrea sa nu mai gindesc atit de complicat....sa nu mai gindesc atit de mult .....vaiiii...trebuie sa gasesc o alta ocupatie
....macar daca as putea sa gasesc niste carti sa citesc ceva...dar in spaniola....ultima oara ma luat durerea de cap din cauza concentrari....



.. pina  cind totul se va aranja...sa nu uitam sa zimbim!!!!!

joi, 26 mai 2011

ingerul meu...

unde esti cind sufletu-mi se intuneca...
unde esti cind florile-mi incanta privirea....
unde esti cind inima-mi singereaza...
unde esti cind un zimbet imi poate alina durerea...
unde esti cind soarta mi-e doar potrivnica...
unde esti cind lumina soarelui ma mangaie...
unde esti cind sufletul mie gol.....
unde esti cind caut o stea pe cer,seara de seara...
unde esti cind rad si veselia imi alina tristea...
unde esti cind ratacesc si sufletul imi striga..
unde esti cind traiesc doar pentru mangaierea ta...
unde esti cind intunericul mi-acopera lumina...

ingerul meu ...
... unde esti cind seara privesc tavanul...si ma rog ..ca intr-o zi sa pot spune din nou ..te iubesc...

     atat de mult timp...petrecut in ginduri...in amintiri...in vise...si dorinte...dar ce a fost odata...nu o sa mai fie...nu o sa mai fie decit un suflet ... un suflet ,ce stie, ce simte acelasi lucru..la nesfarsit....fara dorinta si puterea de a uita...adevarul...

miercuri, 25 mai 2011

prezent...

   In ultimul timp dat fiind faptul ca nu muncesc ...si ca majoritatea timpului mi-l petrec gindindu-ma ....chiar si cind merg pe strada sau stau in parc...am aceasi tendinta ca de obicei...sa cad din nou ...si totusi nu o fac ca inainte....reusesc sa mentin un oarecare echilibru...
  Cel putin...un ultimul timp nu ma mai gindesc la..ea...sufletul pe care il cunosc atit de bine..acel suflet cu ochi de inger...este acolo...este in mine amintirea lui...este golul lasat de lipsa lui dar nu ma mai gindesc la ...ea...stiu ca trebuie sa merg inainte...nu-mi pot sacrifica viata pentru faptul ca ea nu e aici ...linga mine....si chiar daca viata are tendinta continua sa-mi raspunda negativ la dorinte si vise...nu pot fi decit ce sint...mai putin negativismul exasperant si multe alte idei ce in timp sau format in mine......viata merge inainte...intr-un fel sau altul  cu bune si rele...insa am sa caut sa vad doar ceea ce e bun...iar raului si suferintei....hmmm ..le voi rade in'fata...am primit un dar..sau poate un blestem..nu conteaza...am puterea de a merge inainte ... chiar daca undeva ...citeodata ma voi impiedica din nou...doar ca sa nu uit cine sint si cum sint...asa trebuie sa fie...si voi merge pina la capat....chiar daca in parte nu voi putea face viata sa fie asa cum imi doresc...am datoria ...si promisiunea ca am sa o fac...pentru ca viata este frumoasa doar atunci cind vrei sa o traiesti...cit despre ceea ce-mi lipseste...e acolo undeva si poate nu sint inca pregatit indeajuns ..poate inca nu merit acel pas...poate inca mai am de invatat...poate...cea ce simt nu va muri....nimic ce trece granita acestui corp...nimic ce simti in suflet nu dispare...nu se pierde...si in acest fel nu o sa ma pierd nici eu...

luni, 23 mai 2011

ce ar trebui sa facem sau...sa nu uitam

 -sa priviti un apus de soare impreuna.
 -sa vorbiti in soapta unul altuia.
 -sa gatiti unul pentru celalalt.  
  -o plimbare în ploaie.
  -sa va tineti mâna.
  -sa cumperi cadouri unul pentru celalalt
  -trandafirii....:).
  -sa afli parfumul preferat  si sa-l porti  de fiecare data când sunteti  împreuna.
  -o lunga plimbare pe plaja la miezul noptii.
  -sa scrii o poezie pentru celalalt 
  -imbratisarile.... sunt medicament universal.
  -spune te iubesc, doar atunci când îl întelege si asigura-te ca il(o) si simte 
  -sa faci cadouri aleatoare de flori / bomboane / poezie, etc
  -sa-i spui ca fara ea(el)nu poti trai,nu vrei sa fi. Nu minti.
  -sa petreci  fiecare secunda posibila, împreuna.
  -intodeauna priveste în ochii celuilalt.
  -sa-i ridici usor barbia, uite în ochii ei, spune-i ca o iubesti, si
       sarut-o usor.
  -sa pui biletele de dragoste în buzunarele celuilalt, atunci când nu e atent.
  -sa cinti pentru el(ea) 
  -sa o(il)inviti la cina
  -spaghete? (ati vazut filmul Doamna si Vagabondul?)
  -tine-i  mâna, priviste în ochii, sarut mâna si apoi puneti-o la inima.
  -dansati împreuna.
  -sa o(il)lasi sa adoarma cu capul în poala ta. 
  -scuza-te pentru bip la fiecare 5 minute
  -chiar daca esti cu adevarat ocupat fa ceva, iesi din "ocupatia" ta pentru a suna si ai 
         spune Te iubesc.
  -aminteste-ti visele tale si spune-i despre ele.
  -spuneti-va reciproc secretele cele mai sacre / temeri.
  -sa te joci cu parul ei(lui)
  -mergi un film romantic si aminteste-ti scenele ce i-au placut ei(lui)
  -invatati unul de la altul si nu face-ti aceeasi greseala de doua ori.
  -descrie bucuria ce o simti cind esti cu el(ea)
  -iubeste-l(o) cu adevarat , sau nu  ai ce cauta linga ea(el)
  -arata-i ca este primul tau gind in fiecare zi,chiar daca nu esti linga ea...fa-o(l_sa simta asta
  -iubeste-te pe tine insuti inainte de a putea sa-l(o)iubesti 
  -invata sa spui lucruri dulci în limbi straine.
  -adormi la telefon vorbind cu ea(el)
  -i-ai apararea atunci cind cineva o(il)vorbeste de rau
  -Nu uita niciodata sarutul de noapte buna. Si aminteste-ti mereu sa spui, Te iubesc ...


miss you...wherever you are


   -i miss you...when something really good happens,because you'are the one i want to share it  with
   -i miss you...when something troubles me,because you're the one who understands me well
   -i miss you...when i laugh and when  i cry,because you're the one who makes the laughter grow and the tears disappear

duminică, 22 mai 2011

pentru tine....M......

....sentimentul vinovatiei este destul de greu de invins...bintuit aproape douazeci de ani de un sentiment de neimplinire....de lipsa...incercind sa aflu ce ...si de ce...incercind sa uit sau sa nu dau atentie...au fost prea multe momentele cind am dorit...sa inchid ochii...Tu...tu ...acel suflet in care am cautat iubirea....ti-am daruit atitia ani...am incercat sa acopar cu ajutorul tau tot ... golul din mine...am incercat sa-ti ofer toata iubirea din sufletul meu...am incercat...si daca citesti aceste rinduri....acest blog ...intelege ca tot ce am facut am facut doar pentru tine...pentru ca am vrut sa ma ajuti sa uit...sa acoper ..dar...nu ai vrut sa vezi...nu ai vrut sa intelegi...ai fost doar tu...sau poate totul a fost in van...poate defapt eu am vrut mai mult decit puteai tu sa-mi oferi...poate defapt eu am fost cel orb...orbit de propiul meu suflet...propiul meu blestem....nu pot sa cred ca cea ce eu simt si stiu e ceva special...nu mai pot...Am incercat sa fac tot posibilul sa fiu cea ce vedeam ...ca vrei sa fiu...sa fiu cea ce tu iti doresti...probabil aici am gresit...poate incercind sa-ti fiu pe plac...dar iubirea de care aveam atit de multa nevoie a intarziat sa apara.....si aveam atit de multa nevoie de ea...atit de multa...noptile cind nu erai linga mine...diminetile...lacrimile ce au curs....ma intreb acum..pentru ce...ti-a fost atit de greu sa fi acolo...ti-a fost atit de greu sa fi linga mine...ti-am spus-o de multe ori...aduti aminte de clipele cind iti spuneam....dar replica ta era doarca sint bun la cuvinte...si da probabil pentru tine nu am fost decit atunci cind iti ascultam problemele..de la munca ,din suflet...dar eu oare nu vroiam la rindul meu ceva...oare nu vroiam acelasi lucru...chiar daca problemele mele ramaneau intodeauna la usa...vroiam altceva si tu nu ai inteles...sau nu ai vrut...nu stiu...nu stiu daca mai are importanta acum....sufletul mie la fel de gol...si plin de mai multa durere ca inainte...durere la care te-ai adaugat tu...tu si copii...si ma intreb din nou..de ce imi pasa...de ce imi pasa de tine .... de ce imi pasa cit suferi  sau de ce suferi...de ce imi pasa..iubirea ce am simtit-o pentru tine....nu mai e acolo...sa sters...lacrimile ai sters-o....si totusi de ce imi pasa...pentru ca am un suflet, pentru ca nu pot si nu vreau sa fac pe cineva sa sufere...pe nimeni...mergind pina la sacrificiul suprem...niciodata...NICIODATA nu ma interesat propia persoana...asa sint eu ..dar e greu sa intelegi asta...pentru ca defapt tu mai vazut in alt mod...in modul in care aveai nevoie de mine...doar atit ....fara sa conteze de ce aveam eu nevoie....of doamne poate defapt am gresit atunci cind am lasat iubirea pentru tine sa ma cuprinda....atunci cind am sperat ca tu vei putea sa acoperi golul din mine...poate....ce rost are trecutul..trecutul iti formeaza prezentul...iar prezentul iti aseaza viitorul....Spui ca este usor acum...ce este usor ...pentru cine...pentru tne...sau pentru mine....dumnezeule nu inteleg...e usor pentru mine sa fiu departe de copii...sa fiu in situatia de fata si sa nu pot sa fac ...ceva...orice sa va fie bine...e usor sa fiu aici...printre straini...sau e usor pentru tine sa vin eu acasa pentru copii si sa pleci tu....probabil ar trebui sa o fac,,poate asa vei vedea ce inseamna sa fi departe de tot ce tie drag .... si pentru ce... pentru o viata materiala ...si poate atunci vei fi mai fericita...insa intr-o zi vei vedea adevarul... adevarul ca nimic material pe lumea asta nu poate acoperi sau vindeca un suflet ce singereaza...ce este gol....doar un alt suflet...doar un zimbet o imbratisare...un cuvinnt ..cald...desigur astea sint doar vorbe...nu tin de foame...dar ma intreb oare  chiar ti-a lipsit ceva...si daca ti-a lipsit te intreb ce...ce ti-a lipsit....dar raspunsul il voi da tot eu... iubirea...pentru iubire trebuie sa fie doi...am fost doar eu....si nu inteleg de ce ai ales sa mergem pe acest drum stiind ca defapt nu faci altceva decit sa joci teatru....pentru ce ai jucat...de teama ,din interes...din ce motiv......motivul pentru care ai lasat sa treaca tot acest timp...daca eu nu am fost instare sa iau aceasta hotarire mai devreme de ce nu ai facut-o tu..mai de mult...de ce?..din ce motiv nu ai facut-o....imi spui ca sint vinovat..da sint ..dar nu imi iau vina singur...si tu esti vinovata...vinovati sintem amandoi...nu doar tu..sau numai eu...fiecare din noi avind greseala lui...si acum ...totul nu mai are valoare...ce a fost ..a fost... nu o sa mai fie...nici pentru mine si nici pentru tine...nimic nu va fi la fel...tu vei ramane cu felul au de a fi....vei fi tu....iar eu voi fi eu...nu am vrut niciodata sa te schimbi...niciodata...iubirea nu-ti cere sa te schimbi...insa te schimbi atunci cind iubesti...atunci cind iubesti....am incercat sa ma schimb eu...dar nu am avut pentru ce.....imi pare rau acum ....iarta-ma draga mea ..ca toti acesti ani nu am fost deajuns de bun ...iarta-ma ...ti-am spus acest cuvint...am facut-o de multe ori...si atunci cind chiar nu aveam nici o vina...si sti-ai asta....imi pare rau....pentru ani ce au trecut pentru tine si pentru mine...in van....Sintem vinovati dar nu trebuie sa ne oprim in acest punct...trebuie sa mergem mai departe ... vina va fi acolo..se va transforma in experienta ...sper si pentru tine....e dureroasa ...dar experienta se numeste....


....in mime va ramane acelasi gol...parca mai mare...mai dureros....dar am inceput sa ma obisnuiesc....cu durerea....

sâmbătă, 21 mai 2011

one error found...

......intodeauna am gindit...mai mult decit trebuia...si abia acum..in discutie cu cineva ...balanta ca si mine imi dau seama de o alta greseala ...in gindirea mea.Intodeauna tot cea ce sa intimplat rau sau bine ...mai mult rau ...am gindit mult...am cautat sa-mi explic sa inteleg.....am despicat firul in patru, in saisprezece sau mai mult chiar.....iar greseala ...greseala a fost ca intodeauna m-am asezat pe mine insumi mult mai jos...intodeauna....foarte probabil sa-mi fi indus o stare de inferioritate ...de neputinta....negativism intr-un cuvint ,stare ...ginduri ce au existat in mintea mea aproximativ opt ani.....iar acum cind am hotarit sa ma despart fac acest lucru din nou.....cu toate ca sint constient ca viata trebuie sa mearga inainte....Doamne cit de mult poate complica mintea umana lucrurile....cit de usor sau..normal poate fi totul ..si ce am facut eu....Ma simt raspunzator pentru faptele mele ...si ma simt legat ...mi-am pierdut o mare parte din increderea in mine ....si o mare parte din dorinta de a merge inainte..daca nu chiar toata....Am trait atit de mult timp cu o amintire...la care am adaugat acum si nereusita in plan familial....hmmm...nu ma mira starea mea....si culmea constient ca defapt sint ...poate cel ce a suferit cel mai mult in ultimi ani...ma invinuesc in continuare pentru cea ce a fost...ma invinuesc pentru ...fiecare convorbire care o am cu copii si-mi spun ca ma iubesc si le e dor de mine...ma invinuesc pentru fiecare seara sau dimineata ..plina de acel pustiu ce il urasc atit de mult......ma intreb acum ..de ce sint vinovat....de ce oare....am vrut sa am ceva ...siii..ma intreb oare o sa am acest lucru daca continui in acest mod...nu trebuie sa ma invinovatesc pentru faptul ca am incercat sa creez ceva...un vis nascut din propiul suflet...asta am simtit ..si asta am facut...de ce ar trebui sa ma consider vinovat...am ratat....well...next in line please!!!!!!! :):):)


PS:a nu te considera vinovat ...nu inseamna a uita cine esti.....si inca ceva....daca toate balantele despica firul..ca mine .....e...vai...

vineri, 20 mai 2011

nimic nou la orizont.....la fel ca intodeauna....

...probabil....asa trebuie sa fie sau asa imi este destinul....am primit vestea ca persoana ce ma putea ajuta sa gasesc un loc de munca ...nu ma mai poate ajuta....cel putin asa se pare...aici in spania nu mai e ce a fost cindva....si aici somajul e ridicat si ca sa poti avea sau detine un loc de munca  trebuie sa ai si pe cineva ...destul de sus care sa te ajute sa-l gasesti ....ma apropii de limite cu pasi repezi....am obosit...m-au obosit nesiguranta si.....celelalte....sint oameni ce sufera si mai mult sint constient de asta insa...nu stiu....am obosit sa ma gindesc cum sa fac ca totul sa fie bine...m-am epuizat singur ...in cautarea unei balante in toate....niciodata nu poate fi totul ok dar parca...e prea de tot ....numi ramane  decit sa sper ca in urmatoarele trei saptamani voi reusi sa fac ceva....sau ca ceva se va inttimpla...pentru ca aici .. e aici si fara munca e o mare problema...iar acasa....nu stiu ..nu cred ca imi va fi greu...ci ingrozitor de greu...acum ca am pornit pe un al "drum" ...... dar vom trai si vom vedea ... atita timp cit sint in picioare pot considera ca nimic numi poate sta in fata ...insa depinde...de multe...Am ajuns la nivelul de stress,incit as vrea uneori sa ma intind undeva ,oriunde si sa sa nu mai stiu ,sa nu mai aud ,sa nu mai simt nimic....si asta nu e bine....deloc....am tot mai des tendinta sa cad in nepasare ..in indiferenta...si uneori stiu ca poate...poate ar fi bine...dar nu cred ca trebuie...nu vreau sa o fac...of...cind oare ies din ...cercul asta in care ma invart incontinu......

miercuri, 18 mai 2011

remembers....(2)

......imi aduc aminte cind viata ...avea o tendinta normal....era totul normal pentru virsta ce o aveam si totusi...exista ceva acolo ce era gol....e posibil ..imi dau seama ca acel sentiment a care-i explicatie am aflato atat de tarziu ....sa fi dezvoltat in mine ..o psihoza sau poate ceva mai rau...nu stiu...stiu doar ca voi iesi din asta intr-un mod sau altul...trebuie sa o fac ,trebuie sa aduc linistea in propiul suflet...pretul insa ma sperie ingrozitor...offf....adevarul gol golut este ca acum cind am ratat implinirea singurei dorinte care ar fi putut alina sufletul.....mie teama...mie teama de mine insumi....de cea ce sint ....intodeauna am facut totul pentru cei ce au depins sau au pretins ajutorul meu....uneori din pacate prea mult...neglijind propia viata...cu ce m-am ales...hmmmm ironic dar nu-mi pare rau decit ca nu am reusit sa fiu cea ce am vrut intodeauna...sint un simplu om pina la urma...cu o singura dorinta ramasa....o viata normala....un servici stabil....un servici la care sa merg bucuros ca am pentru cine sa o fac...un suflet in a carui ochi cind vin sau cind vine acasa sa vad un zimbet(nu o privire aruncata in sila)...un sarut ...un noapte buna sau un buna dimineata care sa spuna la fel de mult ca un ...te iubesc...un suflet care sa-mi dea puterea si dorinta de viata...pentru care sa simt ca vreau sa fac orice si ca merita acest lucru.......desigur sint momente in viata cind toate astea au tendinta sa fie acoperite de problemele ce viata ni-le aseaza in cale...dar...dar niciodata nu vor putea sa le acopere...sint momente cind pur si simplu aceste mici chestii nu se produc insa ...acolo inauntru totusi vezi iubirea...vezi in sufletul de linga tine dorinta de a fi linga tine.....doamne ....poate imi doresc prea mult desi nu cred...asta am vrut de la inceput...de cind m-am casatorit....insa am gresit in punctul in care am inceput sa las de la mine....pentru acel zimbet....dar tot patitul invata....invatatura asta insa ma costa ingrozitor....si asta nu are importanta pina la urma pentru ca as trece mai usor peste suferinta mea ...insa copii ... nu voi fi acolo cind trebuie...nu voi fi tatal ce am vrut sa fiu...hmmm viata si preturile ei...a trebuit sa aleg intre a fi o marioneta si a fi ...eu....preturi...preturi....nu as fi facut poate nici acest pas daca batrinul Paco nu mi-ar fi spus ..."nu uita ca ai o singura viata...nu esti pisica....traieste-o cum poti mai bine..in limita de a nu-i face pe altii sa sufere...copii o sa creasca..singuri..nu pentru ca o faci tu ...cresc pe linga tine...tu doar trebuie sa fi langa ei atunci cind au nevoie ...sa-i sprijini...sa-i ajuti sa inteleaga...nu munci o viata pentru si doar pentru ei....pentru ca vor creste iar ceea ce tie ti-a placut sa faci pentru ei va fi diferit de ceea ce ei isi doresc pentru ei insisi...si munca ta se va face praf...nu va avea valoarea ce tu i-o dai....deci traieste, fi acolo cind e nevoie de tine...dar nu uita ca si tu esti om........" sa traiesc ...ei bine o fac ,insa nu voi simti asta cu adevarat decit atunci cind voi trai pentru un suflet...un suflet ce vrea sa fie acolo pentru mine...ca om...........deci sint trist ca nu am putut face ceea ce as fi dorit sa fac...sa nu am cea ce am dorit sa am....timpul...va rezolva totul...viata merge inainte...voi visa in continuare la acea zi cind dorinta din mine se va implini....pentru ca  atunci cind iti doresti ceva ...simti dorinta trup si suflet ...universul comploteaza  la implinirea ei....stiam acest lucru cu mult timp inainte de al citi pe paolo coelho.....

paolo coelho...

No existe amor en paz. Siempre viene acompañado de agonías, éxtasis, alegrías intensas y tristezas profundas.


Deja de pensar en la vida y resuélvete a vivirla.

Un niño siempre puede enseñar tres cosas a un adulto: a ponerse contento sin motivo, a estar siempre ocupado con algo y a saber exigir con todas sus fuerzas aquéllo que desea.

Cuando crezcas, descubrirás que ya defendiste mentiras, te engañaste a ti mismo o sufriste por tonterías. Si eres un buen guerrero, no te culparás por ello, pero tampoco dejarás que tus errores se repitan.

En toda historia de amor siempre hay algo que nos acerca a la eternidad y a la esencia de la vida, porque las historias de amor encierran en sí todos los secretos del mundo

Existen derrotas, pero nadie está a salvo de ellas. Por eso es mejor perder algunos combates en la lucha por nuestros sueños que ser derrotados sin siquiera saber por qué se está luchando.

Cuando menos lo esperamos, la vida nos coloca delante un desafío que pone a prueba nuestro coraje y nuestra voluntad de cambio.

Cuando quieres algo, todo el universo conspira para que realices tu deseo.

Las decisiones de dios son misteriosas, pero siempre a nuestro favor.

No tenía miedo a las dificultades: lo que la asustaba era la obligación de tener que escoger un camino. Escoger un camino significaba abandonar otros.

Podemos cometer muchos errores en nuestras vidas, menos uno: aquel que nos destruye.

¿cómo entra la luz en una persona? si la puerta del amor está abierta.

El miedo a sufrir es peor que el propio sufrimiento.

La razón teme la derrota, pero la intuición disfruta la vida y sus desafíos.

La felicidad es a veces una bendición, pero por lo general es una conquista.

Todo hombre tiene derecho a dudar de su tarea y a abandonarla de vez en cuando; lo único que no puede hacer es olvidarla.

Existe un lenguaje que vamás allá de las palabras

Quienes no tienen nada que perder jamás piensan en la vida eterna.

Esperar duele. Olvidar duele. Pero el peor de los sufrimientos es no saber qué decisión tomar.

El amor no está en el otro, está dentro de nosotros mísmos; nosotros lo despertamos. Pero para que despierte necesitamos del otro.

En todas las lenguas del mundo hay un mísmo dicho: ojos que no ven, corazón que no siente. Pues yo afirmo que no hay nada más falso que eso; cuánto más lejos, más cerca del corazón están los sentimientos que intentamos sofocar y olvidar.

Si tienes la paciencia de la tierra, la pureza del agua y la justicia del viento, entonces eres libre.

Todos los días dios nos da, junto con el sol, un momento en el que es posible cambiar todo lo que nos hace infelices.

El primer síntoma de que estamos matando nuestros sueños es la falta de tiempo.

El sexo, el dolor y el amor son experiencias límite del hombre. Y solamente aquel que conoce esas fronteras conoce la vida; el resto es simplemente pasar el tiempo, repetir una misma tarea, envejecer y morir sin saber realmente lo que se estaba haciendo aquí.

Cuántas cosas perdemos por miedo a perder.

Cada persona, en su existencia, puede tener dos actitudes: construir o plantar. Los constructores un día terminan aquéllo que estaban haciendo y entonces les invade el tedio. Los que plantan a veces sufren con las tempestades y las estaciones, pero el jardín jamás para de crecer.

Nada ni nadie es indispensable , ni una persona ,ni un lugar ni un trabajo. Nada es vital para vivir porque cuando tu viniste a este mundo llegaste sin ese adhesivo,

Sólo una cosa vuelve un sueño imposible: el miedo a fracasar.

Dios juzga al árbol por sus frutos, y no por sus raíces.

Todo está permitido, menos interrumpir una manifestación de amor.

Cuánto más se aproxima uno al sueño, más se va convirtiendo la leyenda personal en la verdadera razón de vivir.

El universo siempre conspira a favor de los soñadores.

Libéranos de todos esos conceptos malditos, de esa manía de tener que explicarlo todo

La vida siempre espera situaciones críticas para mostrar su lado brillante.

el amor empieza con una mirada,se decide con una palabra,se siente con un beso y se pierde con una lagrima

marți, 17 mai 2011

Din nou...

...simt  aceasi prabusire.....alunec din nou in acel hau intunecat....din mine...Nu vreau sa o fac si lupt ...sa-mi mentin echilibrul....dar cineva ma impinge ...tot mai mult....cineva ...persoana  la care am tinut atit de multi ani...degeaba....pentru iubire e nevoie de doi...
  Imi dau seama ca totul ...ce simt..ce am simtit...legatura mea cu ...partea nevazuta a existentei..a fost todeauna in mine,chiar si copil fiind...Hmm mi se pare ironic...tot timpul acolo...tot timpul ...dusmanul meu timpul...ce rost are timpul atat timp cit esti singur....dragoste am avut intodeauna...si am...iubirea insa...nu....Macar daca nu as sti ce inseamna...daca nu as fi...simtit-o...o alta ironie...de data asta nu a vietii in sine ci a sortii....de ce trebuie sa fiu asa ....Nu mie frica de nimic acum...nici de viata ,nici de moarte...in parte le-am cunoscut pe amandoua...si stiu ca nu inseamna doar intuneric....insa sufletul din mine mi-a redat ceva ..ce nu mai reusesc sa inteleg..de ce si pentru ce...ca sa fiu om...in lumea de azi...definitia om e cu totul alta...stiu ca nu sint singurul...insa...nu inteleg rostul...si nu am nici puterea sa mai schimb ceva...am reusit in mare parte sa elimin gandirea negativa...am reusit sa fac mai mult decit credeam....si totusi...visele din mine nu au disparut in totalitate...orice as face nu le pot face sa dispara...pentru ca din ele se hraneste speranta...ca maine va fi altfel...am asteptat atit de mult acest maine...sub mai multe aspecte...doar sensul general fiind acelasi...am incercat sa fac tot posibilul sa fac ca...maine sa fie altfel...am ramas doar cu incercarea...dar totusi nu am sa ma opresc...chiar daca maine va fi la fel....undeva trebuie sa rup acest blestem...trebuie sa gasesc veriga lipsa...piesa de puzzel ce lipseste...din mine...dar pina atunci raman aici...si incerc sa-mi mentin...sanatatea mintala...chiar daca cei din jur imi spun ca gresesc...ca nimanui nu-i pasa...ca viata in sine este egoista...totusi voi ramane ...eu...si voi merge inainte...asa cum sint...cu defectele si calitatile mele...Atat timp cit imi voi putea simti propiul suflet...voi avea totusi putere sa merg inainte....restul nu conteaza...singurul lucru ce ramane trist fiind...golul neacoperit din mine...dar cine stie..poate totusi visele se implinesc...odata si odata....visele mele intodeauna sau implinit(alea de noapte) poate am dreptul si la unul de zi care sa se implineasca....Am reusit sa gasesc lumina din mine...dar...mai am totusi nevoie de o alta...lumina...acea ce ti-o da iubirea..acea lumina ce se aprinde tit de usor uneori...atunci cind nu te astepti,sau nu-ti doresti....acea lumina ce are putere sa stearga...sa aline..sa incalzeasca....sa reinvie...



 Lectia de zbor


Mai întâi îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.


Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

**Nichita Stanescu**

duminică, 15 mai 2011

Când ai(..am..) nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.

când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?

fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.

întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.

                                                             ` Mircea Cărtărescu `


                

Oleee....!!!

                                                                                              ....prima oara cind am vazut un astfel de ...eveniment...pot spune ca este  spectaculos...pina in punctul de sacrificiu......e ceva diferit pentru mine...mai ales cand vezi asta prima oara...as fi vrut sa pot inregistra tot insa o ploaie afurisita mi-a anulat planurile pentru primele trei reprezentatii....e frumos...frumusete ce as fi vrut sa nu o vad ......"singur".....
                                             

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
...gracias..seniora Pilar....













 
 
 
 
 
 
 

joi, 5 mai 2011

mie dor.....

mie dor...mie dor de acele picaturi ...picaturi ce-mi pot umple...fantana inimi de mult timp secata........mie dor de caldura...ce-mi lipseste...in fiecare apus sau in fiecare rasarit............mie dor sa pot ridic privirea la cer...fara sa-i cer nimic.............mie dor sa pot privi din nou stelele si luna...fara sa ma doara...........mie dor...atit de dor.........cum poate sa-mi fie dor de ceva ce nu stiu daca am simtit vreodata pina acum...dar care stiu cum e...mie dor......

luni, 2 mai 2011

ginduri....probabil prea multe...

Asa cum a fost intodeauna....viata mi-a dat lectii ...mi-a dat clipe pe care nu o sa le pot uita niciodata....bune ...si rele.Nu stiu...nu inteleg desi as vrea sa o fac..de ce in mine continuu simt acelasi lucru....aceasi durere chiar daca acum dupa mult timp am reusit sa vad ,sa gasesc lumina de care defapt aveam nevoie...Niciodata nu am sa fiu asa cum am fost pina acum...niciodata trecutul nu va mai reveni...nu-l voi lasa...si totusi continui sa fac aceleasi greseli parca....In ultima discutie cu persoana caruia am dedicat ultimi 13 ani am ajuns sa-mi dau seama ca ..orice s-ar intimpla ...in viata,in jurul meu...voi fi la fel si chiar daca ranile nu se vor inchide (probabil din vina mea)eu voi fi acelesi....Singura intrebare ce mi-o pun acum,in acest moment este de ce trebuie sa fiu asa....sa inteleg...sa vad...sa ascult...sa ofer sufletul....fara nici un pret...fara sa pun nici o valoare pe ceea ce fac.La naiba ..........niciodata nu a avut valoare...niciodata...si totusi o fac fara sa-mi pese ca maine totul se va intoarce impotriva mea....Sint pe tusa acum si poate faptul ca nu muncesc si timpul care il acord gindirii mult prea intortocheate ce o am ...ma face din nou sa cad....probabil ca-mi trebuie o ocupatie...ceva ce sa-mi ocupe mintea ...ceva ce sa nu lase loc de ginduri...Doamne m-am ratacit ...de mine insumi ...de cea ce trebuie sa fiu....sint atit de departe de cea ce am vrut cu adevarat sa fiu....Am neglijat..prea multe...m-am neglijat pe mine insumi...in cautarea mea...Voi putea oare sa ma regasesc ...voi avea puterea sa trec peste....toate si sa redevin ...nici macar nu stiu ce as vrea sa fiu...sau cum sa fiu....

marți, 26 aprilie 2011

sufletul meu...sau poate doar nebunie

    M-am nascut in aceasta lume , traiesc in ea si totusi de multe ori nu reusesc sa o inteleg ,sa o accept , asta datorita unui singur lucru …sufletului ce il am … si a mostenirii ce el mi-a oferit-o .Viata mea ca om e rupta intre doua realitati … c-am ciudat suna ,stiu ,dar fiecare dintre noi avem propia istorie ,propiul mod de a vedea viata ,de a simti.Am fost foarte mult influentat de ceea ce am vazut in oglinda propiului meu suflet ….mai mult decit as putea explica sau spune .Nu e usor sa simti , sa stii sa vezi …tot ce eu as putea spune ca am vazut.Se pare ca portile mi-au fost deschise si imi vor ramane asa … inca mult timp si uneori as vrea sa stiu de ce trebuie sa trec prin asta .Uneori am impresia ca stiu de ce … uneori , insa viata si existenta in sine par sa tina departe de mine acest motiv.Am 34 de ani … poate psihic sint mai in urma decit anii care-i am … desi uneori privind in jur la lumea in care traiesc , la viata pe care o traiesc , ma sperii , tocmai asta fiind motivul pentru care in ultimul timp m-am izolat , m-am ascuns in intuneric . Am gresit enorm in final … pentru ca nu am facut decit sa ma inchid in propia mea inchisoare fara sa mai vreau sa vad lumina . In parte am fost si ajutat ,dar asta e alta poveste . Sint si ma simt uneori ingrozitor de obosit de viata , de tot si tóate ,de lumea in care traiesc . Ultimile luni , sau poate ultimul an au fost critice pentru mine … ingrozitoare as putea spune . Asta e efectul unei vieti inchise … inchise in principii exacte , in parte mostenite , in parte culese sau impuse de viata . Cu tóate aste a existat un moment cind paharul care se umpluse cu mult timp inainte … sa spart si astfel am luat hotararea ca totul trebuie sa fie altfel , ca trebuie sa fie altfel pentru ca un mai pot merge asa in continuare.


    Pentru mine ca om , viata are un singur sens , implinirea sufleteasca … implinirea mea …si a suflelor ce tin de mine … Viata materiala pentru mine este la un punct situat intre indiferenta si pasivitate . De cind ma stiu am fost asa … nimic nu e mai valoros ca caldura din suflet … nimic un e mai valoros ca suflele de langa tine … nimic . Nimic din tot ce intra sau se considera in existenta noastra material pentru mine nu a avut valoare … asta nu inseamna ca nu accept acest lucru … este viata pe care o traiesc si trebuie sa ma adaptez la ea , insa uneori mi-e ingrozitor de greu sa accept preturile ce trebuiesc insa platite in viata materiala . Niciodata nu am putut sa simt ura … o alta dilema a vietii mele , o intrebare la care sper sa pot afla raspunsul candva . Privesc in jur si vad ce se intimpla cu oamenii … cu prietenii , cu persoanele la care tin … vad ce viata face din ei , total din motive materiale . Ma ingrozesc cit de mult sa departat lumea de adevarul acestei vieti , de valoarea ei , si cu tóate ca pretul e scump … foarte scump uneori se merge pe acelasi drum , mai departe in acelasi mod … cu si mai multa indarjire fara sa fie aruncata macar o privire in urma , la cea ce ramane in urma … la mostenirea ce se lasa urmasilor .

    Am intalnit oameni in viata pe care in parte i-am ajutat si material si spiritual , singurul lucru care m-am ales si care este defapt totul pentru mine fiind acela de a sti ca totul e bine .Intodeauna si in relatiile cu prietenii , cu rudele , in propia familia … am incercat sa fac total in asa fel incat sa fie bine … singura dorinta fiind de a vedea zimbete pe chipurile celor din jur … In timp am inteles de ce simteam si faceam asta … mostenirea … amintirile din sufletul meu m-au facut sa fiu asa … si nu o sa pot fi altfel probabil niciodata pentru ca defapt asa am fost programat de propiul suflet . Am incercat sa ies din acest mod de viata , am incercat dar nu am putut merge , nu am putut rezista .Sint o persoana sufletista , am fost numit asa de multi si in acelasi timp de o parte din acesti multi am fost si utilizat … insa nu imi pare rau si nici un le port pica …daca atunci la acel moment am facut ceea ce eu am simtit ca e bine si am simtit multumire in suflet a fost deajuns … chiar daca rezultatul de mai tarziu a taiat o parte din acea multumire.Cind am plecat a doua oara din tara si am revenit aici in Spania nu am avut decat o singura dorinta … acea de a fi eu insumi … si acea de a-mi reface viata , de a recupera o mica parte macar din cea ce am pierdut … pana acum .Nu stiu in ce masura voi putea face asta vreodata insa cred ca am dreptul sa incerc . In ultimi ani inchis in propia mea inchisoare , inchis in propiile mele secrete si principii … in cautarea mea ,nu am facut decit sa las timpul sa treaca … si uneori timpul poate fi foarte valoros . Nu regret nimic din tot cea ce a trecut … poate doar ca am doi copii carora nu le pot oferi familia pe care defapt eu mi-am dorit-o nespus de mult . Asa cum am fost crescut si educat insa nu voi putea trece niciodata peste peste acest amanunt …partea din mine care a iubit si care in continuare iubeste viata nu ma lasa . Cu tóate astea la fel cum ei au dreptul la viata si eu o am … insa niciodata dincolo de acest punct .Aici intre straini am intalnit noi conceptii de viata , moduri de viata , gandiri ce m-au intristat in parte , dar si exemple de oameni ce m-am facut sa imi dau seama ca nu sint singur … ca nu sint totusi un sacrificiu ambulant si ca uneori totusi rezultatele sacrificiilor mele au un rezultat bun .Am intalnit oameni ce totusi au un suflet , chiar daca viata le cere o anumita conditie,nu au uitat ca sint oameni,nu au uitat valorile vietii.

      In viata intalnim oameni ... si oameni.In cea mai mare parte asa cum apar in viata noastra asa si dispar ... si totusi unii raman in sufletele sau in inima noastra.Acestia sint cei ce uneori ne ajuta sa mergem mai departe , sa trecem de anumite momente grele din viata.De obicei sint prietenii de moment , pe care timpul sau viata le rupe … cu tóate ca in sufletul nostru ele raman … ca niste dosare prafuite in arhiva noasta … arhiva amintirilor noastre.Unora timpul le da uitarea … un avantaj poate … nu pentru mine insa… uitarea e … imposibila.Ultimi ani pentru mine au fost destul de grei as putea spune…greul fiind accentuat de faptul ca nu am reusit sa creez acea familie pe care mi-am dorit-o.Cum se spune insa … am incercat marea cu degetul … exista oameni pe care nu-i poti schimba … nu-i schimba viata si nici suferinta…Am prieteni carora le lipsesc,am prieteni carora prezenta mea le ofera incredere ,am rude care ma vor aproape ,am persoane care au incredere in mine,persoane care ma ajuta …pentru toti as face tot ceea ce imi sta in putere sa stiu ca sint bine.Uneori insa nu am puterea de a fi ceea ce doresc … as vrea sa fiu mai mult dar nu pot…si doare…neputinta …Incet invat sa trec peste aceste parti ale modului meu de a fi … incet … Sunt únele insa peste care nu pot trece si asta ramane inscris sub forma de regret in mine…asta e viata…nu putem fi cea ce vrem sau visam intodeauna…insa avem datoria de a incerca…in limítele propii existente.OFFFFF… asta e o clipa in care as fi vrut sa nu stiu tot cea ce stiu….sa nu fi descoperit secrete…sa nu fi avut raspunsuri la tóate intrebarile.Uneori e ingrozitor de complicat …si obositor…dar cred ca in parte m-am obisnuit…cred ca am primit totul pentru a fi acolo cind e nevoie… nu stiu poate e doar o idee paranoica … dar cum total are un sens …in aceasta viata...