remembers....(2)

......imi aduc aminte cind viata ...avea o tendinta normal....era totul normal pentru virsta ce o aveam si totusi...exista ceva acolo ce era gol....e posibil ..imi dau seama ca acel sentiment a care-i explicatie am aflato atat de tarziu ....sa fi dezvoltat in mine ..o psihoza sau poate ceva mai rau...nu stiu...stiu doar ca voi iesi din asta intr-un mod sau altul...trebuie sa o fac ,trebuie sa aduc linistea in propiul suflet...pretul insa ma sperie ingrozitor...offf....adevarul gol golut este ca acum cind am ratat implinirea singurei dorinte care ar fi putut alina sufletul.....mie teama...mie teama de mine insumi....de cea ce sint ....intodeauna am facut totul pentru cei ce au depins sau au pretins ajutorul meu....uneori din pacate prea mult...neglijind propia viata...cu ce m-am ales...hmmmm ironic dar nu-mi pare rau decit ca nu am reusit sa fiu cea ce am vrut intodeauna...sint un simplu om pina la urma...cu o singura dorinta ramasa....o viata normala....un servici stabil....un servici la care sa merg bucuros ca am pentru cine sa o fac...un suflet in a carui ochi cind vin sau cind vine acasa sa vad un zimbet(nu o privire aruncata in sila)...un sarut ...un noapte buna sau un buna dimineata care sa spuna la fel de mult ca un ...te iubesc...un suflet care sa-mi dea puterea si dorinta de viata...pentru care sa simt ca vreau sa fac orice si ca merita acest lucru.......desigur sint momente in viata cind toate astea au tendinta sa fie acoperite de problemele ce viata ni-le aseaza in cale...dar...dar niciodata nu vor putea sa le acopere...sint momente cind pur si simplu aceste mici chestii nu se produc insa ...acolo inauntru totusi vezi iubirea...vezi in sufletul de linga tine dorinta de a fi linga tine.....doamne ....poate imi doresc prea mult desi nu cred...asta am vrut de la inceput...de cind m-am casatorit....insa am gresit in punctul in care am inceput sa las de la mine....pentru acel zimbet....dar tot patitul invata....invatatura asta insa ma costa ingrozitor....si asta nu are importanta pina la urma pentru ca as trece mai usor peste suferinta mea ...insa copii ... nu voi fi acolo cind trebuie...nu voi fi tatal ce am vrut sa fiu...hmmm viata si preturile ei...a trebuit sa aleg intre a fi o marioneta si a fi ...eu....preturi...preturi....nu as fi facut poate nici acest pas daca batrinul Paco nu mi-ar fi spus ..."nu uita ca ai o singura viata...nu esti pisica....traieste-o cum poti mai bine..in limita de a nu-i face pe altii sa sufere...copii o sa creasca..singuri..nu pentru ca o faci tu ...cresc pe linga tine...tu doar trebuie sa fi langa ei atunci cind au nevoie ...sa-i sprijini...sa-i ajuti sa inteleaga...nu munci o viata pentru si doar pentru ei....pentru ca vor creste iar ceea ce tie ti-a placut sa faci pentru ei va fi diferit de ceea ce ei isi doresc pentru ei insisi...si munca ta se va face praf...nu va avea valoarea ce tu i-o dai....deci traieste, fi acolo cind e nevoie de tine...dar nu uita ca si tu esti om........" sa traiesc ...ei bine o fac ,insa nu voi simti asta cu adevarat decit atunci cind voi trai pentru un suflet...un suflet ce vrea sa fie acolo pentru mine...ca om...........deci sint trist ca nu am putut face ceea ce as fi dorit sa fac...sa nu am cea ce am dorit sa am....timpul...va rezolva totul...viata merge inainte...voi visa in continuare la acea zi cind dorinta din mine se va implini....pentru ca  atunci cind iti doresti ceva ...simti dorinta trup si suflet ...universul comploteaza  la implinirea ei....stiam acest lucru cu mult timp inainte de al citi pe paolo coelho.....