sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Cine sint...cine sintem...sau cine am putea fii


In urma cu citiva ani cu mintea si sufletul ...sfarimate in mii de intrebari,indoieli asupra vietii am ridicat ochii spre "cer"si am cerut puterea de a intelege,de a gasi raspunsuri....totul din dorinta de a ma intelege pe mine insumi si de a intelege ceea ce simt.Ceva acolo sus ma iubeste ....probabil...pentru ca incet ...incet am inceput sa inteleg ce am fost..ce sint...ce as putea fi....ce ar trebui sa fiu.Pentru un timp nu am facut altceva decit sa ma "scald"in ape mai reci si mai intunecate decit credeam...dar totul sa schimbat odata cu trecerea timpului.Am vrut sa stiu,sa inteleg ce se petrcea cu mine si pe linga aceste am inteles ce e viata,ce reprezinta ea,ce reprezentam noi in infinitul existentei.Am creat o legatura...legatura cu propiul meu suflet,am invatat sa il ascult.sa il inteleg.Doar in acest mod am putut sa inteleg.Sintem un graunte de nisip in clepsidra timpului,defapt aproape nimic.Aproape nimic.De ce mai traim insa ????Pentru ca defapt noi...acea particula de nisip...reprezentam o clipa importanta in infinitul existentei.Aceasta clipa este insa un pas hotaritor pentru sufletul cel purtam cit si pentru noi asa zisele vase de lut.Precum se stie sau mai bine spus se crede cu toti avem un destin,soarta ...numiti-o cum vreti dar nu va ascundeti in spatele cuvintelor.Insa pe linga acest destin care trebuie urmat aveminsa si un drept universal pentru orice forma de existenta...liberul arbitru.Si astfel ne nastem si ne trezim la un moment dat in viata cu o sumedenie de carari in viata...si cu posibilitatea de a alege.Pina in acel moment insa invatam sa traim o viata dependenta de ce e in jurul nostru.De oameni,de bani,de idei ,dogme si teorii care le aceptam doar pentru care "par" sa fie corecte,ce par sa acopere golurile din mintea noastra.Le acceptam dar nu facem decit sa acoperim,nu sa umplem aceste goluri.Ne ascundem in propia noasta minte,si nu vrem sa ne punem intrebari pentru...Pentru ce????Pentru ca ne este teama sa intelegem cit de mici sintem,cit de infimi in raport cu existenta.Pentru ca exista teama ca la un moment dat totul se va termina...teama de moarte.Moartea insa nu e decit un pas un pas de care "trupurile" se tem.Omul se teme de moarte pentru ca crede ca ea reprezinta inevitabilul sfirsit....iar cu teama mortii se inchide in religie ascunzind teama intr-o speranta acoperind un gol (un gol pe care nici macar nu cauta sa-l inteleaga).O speranta nu neaparat falsa insa interpretabila.O numesc interpretabila pentru ca religia nu a facut decit sa acopere.sa inlocuiasca,sa creeze in om sperante ca va fi mai bine.Nu combat religia...as putea spune ca combat prostia...prostia de a crede in ceva fara macar sa cauti sa intelegi.Omenilor le e frica de moarte pentru ca nu realizeaza ca defapt pot fi "nemuritori".Sintem muritori ca trup dar ca suflet nu.Pentru a nu fi muritori trebuie sa ne intelegem sufletul...trebuie sa implinim motivul vietii.Motivul pentru care sintem aici,iar acest motiv se va cunoaste doar atunci cind se creaza legatura dintre trup si suflet.Atunci cind omul constientizeaza ce este ..cine este si cine ar putea fi.Citi din voi ce cititi aceste rinduri simtiti ca viata de zi cu zi,ceea ce faceti in aceasta viata ...va face sa va simtiti impliniti...sa simtiti ca chiar daca stiti ca veti intimpina greutati asta este viata ce o doriti??????
Din bunici si strabunici am primit o idee total gresita despre viata.Purtam o mostenire grea.Sintem dependenti de aceasta viata...dependenti de ceea ce gindim acoperim o problema cu alta si continuam asa ...la nesfirsit.Ne place sa suferim ..sintem oare dependenti de suferinta.Nu...sau poate da...raspunsul e in noi si conteaza doar sa vrem sa il stim..sa vrem sa intelegem ca defapt doar atunci cind viata si motivul existentei fiecaruia dintre noi e implinit doar atunci constiinta noastra trecatoare nu se va stinge odata cu trupul ci va fi preluata de suflet si dusa mai departe.Asta inseamna nemurire..........

joi, 21 ianuarie 2010

AM NEVOIE DE TINE


Sint prea obosit de aceasta lume..de aceasta viata.Am nevoie de liniste.de odihna..de un somn adinc.Esti atit de departe,departe si eu am atit de multa nevoie de tine.Zilele trec dar cosmarul sufletului meu ramine viu...pentru ca tu..nu esti aici linga mine.Oricare ar fi viitorul ce imi sta in fata..in sufletul meu te voi iubi pina cind moartea va absorbi si ultima picatura de viata din trupul meu.Am incercat sa trec de toate astea dar nu am putut....Atunci cind ne tineam in brate ne juram iubire vesnica...o faceam fara cuvinte ... Nu-mi voi calca juramintul chiar daca viata insasi se va intoarce contra mea.Lipsa ce o simt sa transformat in boala..o boala ce pina la urma ma va ucide.De multe ori mi-am dorit sa ma asez jos ..udeva in liniste...sa inchid ochii si sa astept pe "doamna intunecata"..Dar nu am facut-o pentru ca undeva in mine simt ca esti acolo...si atunci o licarire de speranta mai exista in mine ...ma intreb oare cit timp...sper doar destul sa dau vietii cursul care trebuie.Viata fara tine e doar durere pura,gindul la clipele petrecute impreuna ,amintirea ta,amintirile ....au facut ca lacrimile ochilor mei sa lase dire adinci..in sufletul meu.Nu-mi pot imagina,nu pot trai si accepta viata fara tine,fara zimbetul tau...fara sa vad ochi tai in fiecare dimineata cind incepe o noua zi................

miercuri, 20 ianuarie 2010

O lume fara lumina


Merg pe o strada pustie...intr-un oras ce pare a fi pustiu dar nu e.Dincolo de ferestrele caselor sint ochi ce ma privesc.Pasesc inainte pe strada...si simt teama...pentru ca sint singur...Privesc in urma si vad clipe ...clipe ce au trecut...vad viata ce o las in urma....Sint multi ani...ani intunecati..plini de umbre..de durere...umbrele se prelungesc pina la mine.Incerc sa scap dar cum pot scapa de propia umbra.Cineva ma trage de mana.Sint copii mei...sint cu mine si imi dau seama ca trebuie sa nu las umbra sa-i cuprinda.Fug de umbra dar ea legata de mine ..trebuie sa-i protejez.....Imi dau seama ca doar "lumina" va goni umbra dar...in jurul meu nu e "lumina"...nicaeri nu e lumina..Fara "lumina" nu voi putea lupta si invinge umbra.Vreau sa gasesc "lumina"...vreau sa ies din umbra.


Unde esti ..."lumina"

luni, 18 ianuarie 2010

trebuie sa invat


..sa trec de tot si toate prin indiferenta.Dar nu pot...m-am inconjurat parca in principii morale dupa care si pentru care am acceptat sa treaca 11 ani.Principii a caror prizioner sint acum si imi e greu sa trec de ele.Persoane apropiate imi spun ca trebuie sa ma gindesc la mine ...sint constient de acest lucru dar....Poate am visat prea mult...poate am obosit..sa mai lupt cu morile de vint.Ceva din mine imi cere tot mai mult liniste...liniste...pe care din cit imi dau seama doar doua ..fiinte(daca una dina dine ele poate fi numita asa)mi-o pot oferi.Nu sint las...doar obosit de o viata pe care nu o mai inteleg....o lume de care ma consider total strain...pur si simplu nu apartin parca.Undeva ..m-am pierdut pe mine insa-mi...ciudat cautind ceva pierdut de mult

duminică, 10 ianuarie 2010

SCRISOARE PENTRU TINE


Strig la cer...strig la pamint.Strig catre nicaeri si ... nu aud decit ecoul vocii mele.Prelung,adinc si inecat in durerea de a nu primi raspuns.Unde esti tu,suflet alaturi de care am invatat ce e iubirea...unde esti tu suflet far' de care acum eu nu mai pot merge inainte.Tu cea de pe a carui buze am sorbit dulcele elixir al iubiri pure, tu sufletul fara care existenta mea nu o pot motiva,nu o pot indura.
Port amintirea ta,port o bucatica din tine.Amintirea ta ce m-a facut sa fiu ceva opus lumii si vietii materiale ,o bucatica din sufletul tau ce ma arde clipa de clipa ce trece din ce in ce mai mult.Mie dor de iubirea ce o vedeam in ochi tai.de caldura ce se nastea in noi cind eram aprope,cind ne imbratisam ,cind ne iubeam...
Uneori te simt,aproape...uneori iti simt durerea....uneori iti aud strigatul.Stiu ca esti acolo pentru ca altfel eu nu as mai fi aici.

letter for you


I shout to heaven.I shouted to nowhere ... only hear the echo of my voice.Long voice, deep and drowned in pain .Where are you, soul with whom I learned what is love ... where are you now the soul without which I can not go forward . You the one on whose lips I drank the sweet elixir of pure love, you the soul without my existence can not be motivate, can not endure.
I have your memory, iwear a piece of yoursoul in me .Memory what made me something opposed to the world and material life, a piece of your soul that burns me every moment that passes the increasingly more.I miss the love that I saw in your eyes ...heat. who is born in us when we were approaching, when we embraced when we loved ...
Sometimes i feel you close ... sometimes i feel your pain .... sometimes i hear your cry.I know you're there because otherwise I would not be here

joi, 7 ianuarie 2010

INTUNERIC


Am ajuns sa ma urasc pentru ceea ce sint.Ma urasc pentru ca simt...simt ceva ce nu poate fi inteles..sau poate acceptat intr-o lume ce se bazeaza doar pe necesitatea materiala ..care pune punct doar pe existenta ei trecatoare.La virsta pe care o am probabil ar trebui sa fiu un om normal...asta considerind normalitatea ce societatea si viata ce o traim imi cere.Dar nu sint..si din acest motiv sint un neadaptat...si sincer nu cred ca ma voi putea adapta vreodata.Priveam intr-o zi la stirile tv si intr-un spital se inregistrase un numar record de sinucigasi..si o parte din ei au ajuns la acest gind pentru ca sau saturat de viata.Cunosc prea bine ce reprezinta viata si si inteleg de ce au ajuns la acest pas.Urma ca toti sa faca sedinte cu un psiholog.Ma intreb ce poate face acel psiholog...poate oare sa redea dorinta de viata,o viata ce ne ia totul...ce nu ne lasa nimic.Si chiar vreau sa mi se spuna daca gresesc.Multi dintre noi nu ne dorim decit normalitatea....un servici..o casa unde sa ai o familie de care sa fi mindru si care sa te respecte si sa o respecti...O munca care sa fie respectata si platita pe drept...o famile ce sa-ti ofera dragoste...dragoste ce sa-ti dea puterea de a privi inainte..de a lupta...Toate astea se numesc DORINTA DE VIATA.Daca aceasta dorinta dispare dintr-un om poate un psiholog sa o aduca inapoi?????Cum...va oferi oare persoanei un serviciu onest.dragostea familiei...si tot ceea ce iti da speranta sa mergi mai departe...
Cu toate ca viata asa cum e acum si nu sint motive multe care sa mentina dorinta de viata .flacare vie a vietii aprinsa totusi unii reusesc sa treaca peste asta si traiesc insa nu pentru mult timp.pentru ca mai devreme sau mai tarziu o boala il va dobori.E selectia naturii.
Am ajuns din nou ,pentru ca e a doua oara, sa simt si eu acelasi lucru...ura,lipsa ...problemele acestei "frumoase vieti" m-au d facit din nou sa cad si sa simt aceasi dorinta...sa simt ca flacara din mine se stinge.Nu ma simt singur as putea spune ca am cel putin doi prieteni dar ei sint prieteni.....sufletul meu unde e ...unde e?Poate am ajuns sa ma complac in propia suferinta,in propia distrugere.Totul din .....Dumnezeule de ce trebuie sa fie totul atit de complicat,de greu,de dureros...de ce trebuie sa simt eu asta ...de ce trebuie sa port in mine toate astea...nu mai inteleg rostul....nu mai vreau....sa se opreasca totul...sa se termine odata totul..E prea mult ..si nu imi mai pasa...am devenit indiferent...indiferent la ce se va intimpla cu mine...pentru mine nu mai exista autoconservare...nu a existat niciodata....am fost si sint o umbra pentru aceasta lume,o umbra in cautarea unei alte umbre cu care sa se contopeasca...sa creeze un tot...un univers.O umbra...

DARK

I came to hate me for what i am.I hate me because I feel ... I feel something is not understood .. or accepted in a world that is based only on material needs .. the only dot on the existence her transient life.At my age probably i should be a normal person ...Considering that normality as a society and live life as it asks .But i'm not .. and for that reason i'm a misfit ... and frankly I do not think I could adapt ever.I watch the TV news and one days in a hospital registered a record number of suicide .. and some of them have reached this going for or tired of life.I know well and i understand what is life and why they reached this step.Following that all sessions with a psychologist to do.I do wonder what a psychologist can do that ... can the desire to restore life, a life that we take everything. .. Why not let us anything. And I really want to be told if wrong.Many of us than we want normality ....than one job .. .... a house where you have a family to be proud of who and what you respect and respect ... a work that should be respected and paid fairly ... as a family to love ... love what you offer to give you the strength to look forward .. to fight .. . All this is called DESIRE OF LIFE .If this desire away from a man can bring it back by a psychologist ?????How does a person ... will provide a good service. family love ... and what gives hope to move on ....Although life as it is now and they are no many reasons to wish to maintain life,the flames of life lit they live though and some manage to cross over but not for long time.because sooner or later a disease will bring down . It is natural selection. I reached again for second time, and I feel the same ... hate,lack ... the problems of this "beautiful life" I have facit again to fall and feel the same desire ...to feel that flame in me dies.I'm not feel alone. I could say that i have at least two friends but they are friends ..... where is my soul ... where is it? Can I get to indulge in my own suffering,to own destruction.All of....God ..... why everything has to be so complicated, difficult, painful ... why must I feel this ... why should me wear this. .. do not understand the point .... no .... I want to stop everything ... to be over with.... too much .It's too much .. and I no longer care ... I became whatever ... whatever happens to me ... for me there was no charity ... never existed .... I was and are a shadow on this world, looking for shadow , a shadow to be with ... to merge... to create a whole universe ... A shadow ...