marți, 26 aprilie 2011

sufletul meu...sau poate doar nebunie

    M-am nascut in aceasta lume , traiesc in ea si totusi de multe ori nu reusesc sa o inteleg ,sa o accept , asta datorita unui singur lucru …sufletului ce il am … si a mostenirii ce el mi-a oferit-o .Viata mea ca om e rupta intre doua realitati … c-am ciudat suna ,stiu ,dar fiecare dintre noi avem propia istorie ,propiul mod de a vedea viata ,de a simti.Am fost foarte mult influentat de ceea ce am vazut in oglinda propiului meu suflet ….mai mult decit as putea explica sau spune .Nu e usor sa simti , sa stii sa vezi …tot ce eu as putea spune ca am vazut.Se pare ca portile mi-au fost deschise si imi vor ramane asa … inca mult timp si uneori as vrea sa stiu de ce trebuie sa trec prin asta .Uneori am impresia ca stiu de ce … uneori , insa viata si existenta in sine par sa tina departe de mine acest motiv.Am 34 de ani … poate psihic sint mai in urma decit anii care-i am … desi uneori privind in jur la lumea in care traiesc , la viata pe care o traiesc , ma sperii , tocmai asta fiind motivul pentru care in ultimul timp m-am izolat , m-am ascuns in intuneric . Am gresit enorm in final … pentru ca nu am facut decit sa ma inchid in propia mea inchisoare fara sa mai vreau sa vad lumina . In parte am fost si ajutat ,dar asta e alta poveste . Sint si ma simt uneori ingrozitor de obosit de viata , de tot si tóate ,de lumea in care traiesc . Ultimile luni , sau poate ultimul an au fost critice pentru mine … ingrozitoare as putea spune . Asta e efectul unei vieti inchise … inchise in principii exacte , in parte mostenite , in parte culese sau impuse de viata . Cu tóate aste a existat un moment cind paharul care se umpluse cu mult timp inainte … sa spart si astfel am luat hotararea ca totul trebuie sa fie altfel , ca trebuie sa fie altfel pentru ca un mai pot merge asa in continuare.


    Pentru mine ca om , viata are un singur sens , implinirea sufleteasca … implinirea mea …si a suflelor ce tin de mine … Viata materiala pentru mine este la un punct situat intre indiferenta si pasivitate . De cind ma stiu am fost asa … nimic nu e mai valoros ca caldura din suflet … nimic un e mai valoros ca suflele de langa tine … nimic . Nimic din tot ce intra sau se considera in existenta noastra material pentru mine nu a avut valoare … asta nu inseamna ca nu accept acest lucru … este viata pe care o traiesc si trebuie sa ma adaptez la ea , insa uneori mi-e ingrozitor de greu sa accept preturile ce trebuiesc insa platite in viata materiala . Niciodata nu am putut sa simt ura … o alta dilema a vietii mele , o intrebare la care sper sa pot afla raspunsul candva . Privesc in jur si vad ce se intimpla cu oamenii … cu prietenii , cu persoanele la care tin … vad ce viata face din ei , total din motive materiale . Ma ingrozesc cit de mult sa departat lumea de adevarul acestei vieti , de valoarea ei , si cu tóate ca pretul e scump … foarte scump uneori se merge pe acelasi drum , mai departe in acelasi mod … cu si mai multa indarjire fara sa fie aruncata macar o privire in urma , la cea ce ramane in urma … la mostenirea ce se lasa urmasilor .

    Am intalnit oameni in viata pe care in parte i-am ajutat si material si spiritual , singurul lucru care m-am ales si care este defapt totul pentru mine fiind acela de a sti ca totul e bine .Intodeauna si in relatiile cu prietenii , cu rudele , in propia familia … am incercat sa fac total in asa fel incat sa fie bine … singura dorinta fiind de a vedea zimbete pe chipurile celor din jur … In timp am inteles de ce simteam si faceam asta … mostenirea … amintirile din sufletul meu m-au facut sa fiu asa … si nu o sa pot fi altfel probabil niciodata pentru ca defapt asa am fost programat de propiul suflet . Am incercat sa ies din acest mod de viata , am incercat dar nu am putut merge , nu am putut rezista .Sint o persoana sufletista , am fost numit asa de multi si in acelasi timp de o parte din acesti multi am fost si utilizat … insa nu imi pare rau si nici un le port pica …daca atunci la acel moment am facut ceea ce eu am simtit ca e bine si am simtit multumire in suflet a fost deajuns … chiar daca rezultatul de mai tarziu a taiat o parte din acea multumire.Cind am plecat a doua oara din tara si am revenit aici in Spania nu am avut decat o singura dorinta … acea de a fi eu insumi … si acea de a-mi reface viata , de a recupera o mica parte macar din cea ce am pierdut … pana acum .Nu stiu in ce masura voi putea face asta vreodata insa cred ca am dreptul sa incerc . In ultimi ani inchis in propia mea inchisoare , inchis in propiile mele secrete si principii … in cautarea mea ,nu am facut decit sa las timpul sa treaca … si uneori timpul poate fi foarte valoros . Nu regret nimic din tot cea ce a trecut … poate doar ca am doi copii carora nu le pot oferi familia pe care defapt eu mi-am dorit-o nespus de mult . Asa cum am fost crescut si educat insa nu voi putea trece niciodata peste peste acest amanunt …partea din mine care a iubit si care in continuare iubeste viata nu ma lasa . Cu tóate astea la fel cum ei au dreptul la viata si eu o am … insa niciodata dincolo de acest punct .Aici intre straini am intalnit noi conceptii de viata , moduri de viata , gandiri ce m-au intristat in parte , dar si exemple de oameni ce m-am facut sa imi dau seama ca nu sint singur … ca nu sint totusi un sacrificiu ambulant si ca uneori totusi rezultatele sacrificiilor mele au un rezultat bun .Am intalnit oameni ce totusi au un suflet , chiar daca viata le cere o anumita conditie,nu au uitat ca sint oameni,nu au uitat valorile vietii.

      In viata intalnim oameni ... si oameni.In cea mai mare parte asa cum apar in viata noastra asa si dispar ... si totusi unii raman in sufletele sau in inima noastra.Acestia sint cei ce uneori ne ajuta sa mergem mai departe , sa trecem de anumite momente grele din viata.De obicei sint prietenii de moment , pe care timpul sau viata le rupe … cu tóate ca in sufletul nostru ele raman … ca niste dosare prafuite in arhiva noasta … arhiva amintirilor noastre.Unora timpul le da uitarea … un avantaj poate … nu pentru mine insa… uitarea e … imposibila.Ultimi ani pentru mine au fost destul de grei as putea spune…greul fiind accentuat de faptul ca nu am reusit sa creez acea familie pe care mi-am dorit-o.Cum se spune insa … am incercat marea cu degetul … exista oameni pe care nu-i poti schimba … nu-i schimba viata si nici suferinta…Am prieteni carora le lipsesc,am prieteni carora prezenta mea le ofera incredere ,am rude care ma vor aproape ,am persoane care au incredere in mine,persoane care ma ajuta …pentru toti as face tot ceea ce imi sta in putere sa stiu ca sint bine.Uneori insa nu am puterea de a fi ceea ce doresc … as vrea sa fiu mai mult dar nu pot…si doare…neputinta …Incet invat sa trec peste aceste parti ale modului meu de a fi … incet … Sunt únele insa peste care nu pot trece si asta ramane inscris sub forma de regret in mine…asta e viata…nu putem fi cea ce vrem sau visam intodeauna…insa avem datoria de a incerca…in limítele propii existente.OFFFFF… asta e o clipa in care as fi vrut sa nu stiu tot cea ce stiu….sa nu fi descoperit secrete…sa nu fi avut raspunsuri la tóate intrebarile.Uneori e ingrozitor de complicat …si obositor…dar cred ca in parte m-am obisnuit…cred ca am primit totul pentru a fi acolo cind e nevoie… nu stiu poate e doar o idee paranoica … dar cum total are un sens …in aceasta viata...

luni, 18 aprilie 2011

eu ... viata mea ... sufletul meu ...







   Sint momente cind totusi simt ca ma prabusesc ....insa acum ceva mult mai puternic decit m-am asteptat sa nascut in mine...defapt a renascut...si totusi ma lupt ...destul e mult ...sa raman in picioare.E groaznic de greu cind trebuie sa lupti cu tine insuti....pentru ca crezi ca esti tu...si cunoscindut-e pe tine insuti nu crezi ca e complicat...insa...e mult mai dificil sa lupti...In urma cu citeva postari am spus ca am reusit sa elimin multe din vise ...insa a ramas unul...unul care ma rupe in doua parti dinstincte....realistul...si visatorul o parte din mine care stiu ca daca as elimina-o nu cred ca rezultatul e bun....pentru ca realistul din mine stie sa taie in carne vie...si nu cred ca ...ar fi bine sa cobor in aceasta limita.Sint balanta si uneori chiar am caracteristica generala...atit pozititv si negativ...pot fi foarte indulgent insa pot fi si foarte critic...am facut-o cu mine ...uneori caderile mele se datoreaza acestui fapt...am facut-o si cu altii si mai apoi..a trebuit sa dreg ...rautatea mea...Sint pozitivul si negativul....am doua parti cu care trebuie sa lupt in viata....o lupta ce ...singur...nu am sa o pot sfirsi...sau opri...asta sint si cred ca oricit as incerca sa preiau controlul nu fac decit sa fiu consumat tot mai mult...de propiul razboi interior..Am impresia ca incep din nou sa ma ....plang....si asta nu vreau sa
o mai fac... Visul in sine ,insa ,am tot mai mult senzatia ca nu imi va face decit rau..dar...inca nu pot sa aleg nici una din variantele mele...nu pot spune ca e bine nici ca inchid ochi si il las sa ma cuprinda...si nici sa-l gonesc...nu pot...pentru ca a ocupat un loc....ce nu trebuia sa-l ocupe...

eu....

Nu mare mi-a fost uimirea cind am gasit aceasta pereche de incaltaminte in garderoba cumnatei mele...si bineanteles...am si ras destul...ciudata viata asta uneori ...cu asemanarile ei ...

joi, 14 aprilie 2011

remembers....



  .....acum cite va zile..mai exact luni..m-am trezit de dimineata cu gindul ..la "ea" .....Am incercat si am reusit sa nu ma mai gindesc ..la amintirile ce le port in mine...am reusit sa las intr-un fel totul in urma ...sint acolo...le voi avea toata viata ,insa nu le voi ma da acelasi inteles...Hmmm...dar totusi undeva doare....nu la fel ca inainte..dar ...doare...Un vis o dorinta...arzatoare ce nu sa implinit...si nu stiu daca....Viata e viata...m-am s chimbat foarte mult ...desi in adincuri raman acelasi...ca atunci...Un vis..in care voi reveni intodeauna...singurul loc in care...voi putea simti chiar si pentru o mica picatura de timp...o clipa in eternitatea clipelor acestei vieti...acel sentiment ce l-am dorit intodeauna...iubirea,linistea,siguranta.....SERENITY...

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Dulce...amar







Dulce.....

    De ceva timp...defapt de o saptamana sint in tensiune...simt teama pentru viitor...pentru ce va urma....Am primit anunt scris ca contractul de munca se termina...pentru ca defapt era facut doar pe durata lucrarii la care ...am lucrat...iar la intrebarea ce se va intimpla dupa ...patronul firmei pentru care lucrez mi-a raspuns in asa fel incat totul era foarte improbabil...foarte ...nesigur...Intre timp insa "seful "de la aceasta lucrare,cel ce se ocupa de tot mia spus (pentru ca in aceste cinci luni de cind lucrez aici am devenit preferatul lui)ca vrea sa ma ia mai departe...ca ma va cere..pentru ca are baza in mine...Pe moment m-am bucurat pentru ca defapt totul...respectul si distinctia sint rezultatul munci mele....dar totusi (asa cum gindesc eu mult)miera teama ca patronul nu va vrea sa-mi faca alt contract...pur si simplu imi era teama....desi in aceasta saptamana ce a trecut am incercat sa nu ma gindesc...sa sper ca totul va fi bine....:):)asa cum cineva drag ma invatat...offf....si am facut acest lucru...atat cit am putut...cazind din cind in cind in...teama...Azi insa...azi am aflat ca totusi voi merge mai departe...si ca totul o sa fie bine....sursa...e....volatila...dar sigura...si in sfarsit pot spune ca...pentru prima oara...in ochi am avut lacrimi...desi nu le-am lasat sa curga ....de bucurie...Ma bucur ca am reusit sa merg pina aici...ca am reusit sa atrag atentia si am reusit sa fiu cea ce sint...pentru prima oara ...chiar daca tot cea ce fac fac la fel...cu suflet...cu daruire...In momentul asta imi dau seama ca o parte din incredere in propile forte...incredere pierduta in timp..revine...deci totusi se poate........

Amar....

  Asa cum viata este....si cum va fii intodeauna sint si lucruri amare...ce vor pata fericirea si bucuria vietii....totul insa depinde de cit le lasm de mult ...sa pateze...Cea caruia iam darui ultimi ani nu se poate schimba si continua sa fie ...la fel...In parte o inteleg...in parte nu pot sa accept acest lucru...ca nu se poate schimba...desi sint constient ca schimbarea unui om   se face foarte greu ...daca nu e chiar imposibila....Orice ar incerca...orice ar face insa ..nu mai are efect....decit acela ...ca ma va departa pe mine tot mai mult si ma va face indiferent ...la problemele ei......nu stiu daca voi putea ins afi cu adevarat indiferent pentru ca copii sint cu ea...iar suferinta ei va fi si a copiilor....insa totul are o limita...care probabil va fi atinsa in curind....



Concluzie...

Viata are o valoare inestimabila..inchizandu-ne in noi....fara a dori sa mai vedem propia lumina ...distrugem tot...in jurul nostru...pe noi insine....sufletul.....toti sint dispusi greselii...toti suferim in modul nostru...fiecare avem propia istorie...diferita de a altora...insa singurul lucru ce ar trebui sa-l facem e sa...privim inainte cu incredere...pentru ca.................totul va bine............

luni, 4 aprilie 2011

Life....

I live in darkness ... but I believe in light
I live in a nightmare ... but still I dream
I live in hate ... and yet I love

...nu am sti ce e lumina daca nu am cunoaste intunericul...nu am fi speriati de cosmare daca nu am si visa  frumos...nu am putea iubi fara sa stim ce este ura.....
   Nimic din ceea ce este in mintea si sufletul nostru nu este neatins de unul din termenii de mai sus...nimic...pentru ca nu poate  exista bine fara rau...pentru trebuie sa invatam sa facem balanta intre ele...sa invatam ce e bun pentru noi...sa invatam sa ne folosim de ele pentru a razbate in viata...in drumul si timpul ce il avem de facut aici....Doar in momentul in care intelegem de ce exista toate astea si ce rost au, putem sa intelegem viata...si toate secretele ei...abia cind sintem pregatiti sa infruntam orice...cind putem intelege ca defapt durerea si fericirea nu sint decit un impuls de a merge inainte ....de a spera ...de a visa....