duminică, 27 martie 2011

eu...sufletul meu...viata

    Am venit aici ...in aceasta lume purtind un suflet...ce tarziu l-am inteles..dar care in timp ma modificat ..ca gindire si ca mod de a vedea viata si existenta in sine.Cind am inceput prima oara sa inteleg ce simt inauntrul meu...acel gol...acea nelamurire am inceput sa caut raspunsuri...ce au venit incet...in timp...Timpul insa si viata sint doi termeni insa diferiti ...aici..in aceasta forma de existenta.Cautand raspunsuri am facut poate o greseala ...nu stiu...pentru ca defapt totul era in mine inauntrul meu..dar eu am cautat in alta parte...si astfel nu am facut decit sa ma departez de realul in care traiesc....
    Visul ....visarea si dorinta au fost cu totul altele insa am facut greseli...pe rand ...si am mers mult mai departe de adevarul din mine.Acum ceva timp in urma cind in disperare de situatie la capatul puterilor...am cerut un ultim sacrificiu...ceva interzis....probabil sint totusi un om diferit...de restul...am avut drepturi pe care altii nu il au....Am cerut sa stiu de ce simt acest gol...de ce simt o lipsa personificata...de ce nimic nu e la locul lui ...acolo in mine....si am primit...Amintiri si trairi..multa fericire...cit si multa durere...si moarte....Nu inteleg nici acum de ce toate astea au fost lasate sa revina ... aici...odata cu sufletul...nu inteleg...de ce a trebuit sa stiu toate astea de ce a trebuit sa fac un drum pina dincolo ca ..."portile sa mi se deschida"....Doamne ...privind in urma imi dau seama ca totul pare sa se lege insa motivatia nu iese la iveala...Poate totul e doar pentru a stii ca......acel sentiment exista cu adevarat...sau poate ca ..cei doi ochi de inger...ea ...exista aici ....sau poate totul a fost...doar asa.Ultima varianta insa e vaga pentru ca tot ce am vazut si simtit a fost de o forta inimaginabila.....prea adinci trairi prea reale sentimente....Si totusi nu stiu...Intre timp pina ca acest vis sa-mi aduca adevarul...sau orice reprezinta...am mers pe un drum opus cred celui ce trebuia sa merg...poate totusi asta a fost destinul...sau soarta desi nu cred in nici unul din termeni...stiu ca avem puterea de a ne conduce singuri...de a ne ordona viata si orienta spre cea ce dorim....adevarat insa ca societatea in care traim ne limiteaza in parte orizonturile spre care vrem sa zburam...In principiile invatate de la parinti...in rindul societatii...in golul ce nu-l intelegeam...ascuns in visul meu am trait aproape douazeci de ani....mult ...mult prea mult timp plin de sperante si vise ce le credeam realizabile.... insa defapt erau irealizabile...AM ratacit atit de departe incit acum imi e foarte greu sa vad unde sint sau pe ce drum sa merg....In timp am lasat sa treaca multe....ocazii daca le pot numi asa...am pierdut multe...am inchis ochii pur si simplu si am ...sperat ca intr-o zi.....intr-o zi nu a venit...si pina la urma mi-am dat seama ca merg intr-o directie gresita...care ca sa o corectez ma va costa alt timp...alti ani poate...si mult efort...dar...exista un dar acum...dupa toata aceasta ratacire imi dau seama in ce am gresit...Sper insa ca de acum voi putea fi cea ce sint defapt.Nu am folosit niciodata....adevarul din mine...cea ce sint defapt...ce simt cu adevarat ca sintsau ca vreau sa fiu.
   De curind o persoana draga ma facut sa inteleg cu adevarat in ce stadiu ma aflu...in ce punct de decadenta am ajuns....si m-am ingrozit ... si uimitor e ca in parte cunosteam adevarul...dar niciodata nu m-am gindit ca am mers atat de mult in aceasta directie....defapt in jos....si abia atunci am realizat ca in mare parte tot ce a durut in toti ani ce au trecut...a fost din vina mea...pentru ca ma inchisesem in mine...pentru ca refuzam sa vad realitatea si traiam doar in visul si dorinta mea...nevrand sa vad ca defapt drumul e gresit...Acum insa de o saptamana sa format un gand ...o noua dorinta in mine ...nu stiu de unde are forta si energie...pentru ca eram la limite...insa acum...simt si vreau sa merg inainte...nu mai pot lasa timpul sa treaca...pentru ca timpul este esential aici in viata....dincolo.... e dincolo si chiar daca dincolo are inteles pentru mine nu ma intereseaza ...sint aici si acum vreau sa lupt pentru a deveni cea ce am vrut sa fiu candva...cea ce vreau sa fiu....Sint constient ca nu mai sint cel de ...candva...insa probabil va trebui sa fac mici modificari si sa merg inainte....pe loc nu pot sta....sincer nu-mi place ...iar pasii trebuie sa-i fac eu...nu altii...Din tot ce a fost pana acum in mine nu-mi ramane decit amintirea  unui trecut intunecat ...desi poate e c-am drastic termenul ,,voi folosi trecutul ca sfat...ca experienta si voi merge inainte in directia care mi-o doresc cu adevarat...de data asta intr-un nou mod...trebuie sa gasesc lumina in mine ... si o voi gasi atunci cind voi merge pe drumul meu....

luni, 21 martie 2011

ginduri...cind totul pare sa se naruie in jurul meu

in ultimul timp ceva se schimba drastic in mine.Hotararea de a-mi sterge pur si simplu anumite ...vise,dorinte si sperante a facut ca ceva sa se revolte ..in tacere...in mine...sufletul...Astfel fara sa vreau schimb balanta...pentru ca asta sint pana la urma ...schimb talerul...cel putin asa cred acum...desi numi doresc acest lucru.Probabil stergind anumite chestii din mine am alunecat in partea opusa...nu stiu...sincer nu mai vreau sa stiu....vreau doar...ceva ce nici macar nu mai inteleg.De curind am ales sa ma despart ...motivele sint simple si cred destul de reale....motivul meu sau singurul lucru care il pot spune e....unde dragoste nu e...nimic nu e...doamne ce mai cintam citecul asta odata...acum nici macar nu mai stiu versurile...Cu toate astea ceva ma pune in dificultate...copii ... la care tin mai mult decit orice...si vorbind pe yahoo cu ei au fost momente in care m-au pus in dificultatea...de a le raspunde la intrebari...si uneori asta ma durut ingrozitor...pentru ca nu le pot spune ca nu voi mai fi acolo ...cind isi doresc si cum isi doresc....Sint constient ca va veni si ziua cind va trebui sa fac asta...poate destul de curind...nu mie frica ca nu am sa pot sa le explic...insa mie frica de reactia lor...Asa cum cum tin eu la ei...asa tin ei la mine...Au crescut cu mine in casa ....am lasat serviciul pentru a fi cu ei...hmmm...am lasat multe ..doar pentru a fi bine...rezultatul ...e prezentul...Ieri am vorbit pentru prima oare cu fiul meu...prima oara ...a invatat majoritatea literelor si a vrut sa vorbeasca cu mine pe yahoo...cu ajutorul sorei lui dar a facut-o...A doua intrebare ce mi-a pus-o a fost daca il mai iubesc.....a fost destul de.....pentru mine...ma intrebat de ce nu vin acasa....sau de ce nu il iau pe el la mine...ca ai este tare dor de mine...ca ma viseaza noaptea.....Astea sint momente in care simt pur si simplu ca inebunesc....si deja simtind asta hop cineva mai pune o bucata mare de plumb topit pe ...inima mea....Poate singurul sprijin ce il am aici...sprijin ca prezenta...si uneori ajutor...dar oricum...cumnata mea draga ...defapt totul fiind doar ironia vietii mele...pentru ca ajung sa am impresia  ca viata mea chiar e plina de astfel de chestii....Sa suparat dintr-un motiv prostesc...as putea spune ..pentru ca nu avea acest motiv....Am lucrat ultimile trei saptamani in toate zilele asta incluzind si duminicile...am facut-o pentru era necesar...pentru ca am promis ca-mi voi ajuta...familia ..ce nu o mai am...iar ieri cind am ajuns acasa am incercat sa dorm...insa nu am putut sa o fac...si am vorbit cu copii pe net urmand ca apoi sa merg la...insa nu sa mai intimplat asta...am fost judecat ca nu am mers atunci cind trebuia ...atunci cind a vrut ea...Probabil gresesc cind spun ca nimeni nu trebuie sa-mi faca program...probabil ca gresesc cind spun ca sint om si am limite...probabil...acuzarile si vorbele ce mi-lea spus au trecut....pe langa mine insa nu sa putut abtine insa si a facut marea greseala....in ultimul mesaj ce mi-la lasat...o greseala ce nu cred ca am sa pot sa o trec cu vederea...ce nu am sa o iert ....a atins acolo unde doare...unde doare mai tare si astfel...nu o pot ierta ...stiu ca totul va trece ..pentru ea..si ca la un moment dat totul va reveni la normal...pentru ea...pentru mine nu....nu mai pot trece cu vederea nimic...nu mai vreau sa fac acest lucru....am facut asta ultimi 13 ani cu pretul prezentului...un pret ce nu ma asteptam sa fie atat de mare....Nu-i port pica...nu sint suparat pe ea...insa greseala ... a fost facuta...iar sufletul ma durut ....mai mult decit deja ma durea....Am impresia ca incet...incet tot ce mi-am dorit tot ce incerc sa fac...se naruie in jurul ...tot.....pentru ca tot ce incerc sa fac e sa fiu bun pentru toti ...si toate...pentru ca tot ce fac....fac pentru ca simt ...pentru ca fac cu suflet....ironia vietii ....viata mea ....sufletul meu...Nu imi dau seama unde gresesc in toate astea....pur si simplu nu imi dau seama....dar asta e mergem inainte...pentru ca inapoi nu se poate...si pentru ca e singur mod de a vedea ...si trai alte ironii...ale vietii....Sper ...sper ca toate astea se vor sfarsi intr-o zi...sper sa nu se sfarseasca ...la sfarsit....ar fii prea ironic...

marți, 15 martie 2011

ginduri...impreuna....

Azi am vazut ceva..ceva ce a trezit in mine ginduri si sentimente ce...as vrea sa le uit ,sa le sterg cu desavarsire..Doi batrini ce mergeau el in baston dar mandru...ea destul de afectata de viata...as putea spune ca mai mult ca el,la brat cu el....ca mai apoi sa se aseze pe banca si sa puna capul pe umarul lui....si sa vorbeasca si sa zambeasca.........Cu multi ani in urma acasa cind eram copil vedeam astfel de perechi mergind pe strada...tininduse de mina de parca erau doi tineri.......Am simtit durere ...azi...dorinta.....de a plinge...dorinta de a urla pur si simplu...AM CREZUT in ceva...AM VISAT la ceva....AM SPERAT.....dar nu a ramas decit un gol....adaugat la golul ce deja era acolo.....
Nu ma astept sa pot schimba ceva in atit de putin timp insa .....uneori ma tem ingrozitor de mult ca nu o sa o pot face...incerc sa fac orice pentru a elimina cea ce am devnit...incerc dar de fiecare data parca revine mai in forta...orice as incerca sa gindesc...diferit de  cum sint...intodeauna glasul din mine spune NU.....un nu plin de durere parca..un nu prea puternic...prea patrunzator.....Sper ca timpul sa vindece ranile...sper ca timpul sa aduca uitarea....sper ca tecerea lui sa ma ajute sa schimb cea ce sint....ce am devenit....timpul.....probabil...nu mai am nici rabdare ...si pe de alta parte....nici prea multa putere...Ma intreb uneori...voi ajunge pina acolo...probabil ca da...dar pina atunci...e acum...e gol.....e pustiu......si pustiul va mai dura ceva timp...macar pina voi trece peste ..."separarea de trecut"........din nou timpul...si uneori timpul...e foarte scump.....

duminică, 13 martie 2011

sâmbătă, 12 martie 2011

Eu...Ady

Ne nastem ne dezvoltam si invatam sa fim..mai mult sau mai putin oameni...Insa nu invatam un lucru...cum sa ne tinem departe de cea ce ne doare sau ne provoaca suferinte....Nu invatam asta decit pe calea cea mai grea...sau uneori niciodata...asta pentru ca de fiecare data viata ne ofera alte ...surprize...Nu ma consider normal din punct de vedere al vietii si cu toate ca intr-un anume fel am oarecare experienta...cu toate aste nu stiu sa ma feresc...de cea ce sint....de propiile mele greseli...de propiile mele erori...si cad in aceasi groapa ...la fel ca intodeaua....incat chiar si mie insumi mi se pare ciudat...Am uitat ce inseamna sa fii..om...am uitat multe ...am inchis in mine mult prea multa durere si imi e ingrozitor de greu sa elimin acum totul...oricum nu ma asteptam sa o fac repede insa sint ginduri si trairi ce nu le pot elimina asa de usor...in curind va trebui sa inchid sau sa sterg si ultimul vis ce mi-a ramas....trebuie dar mie teama ca nu o sa pot....trebuie sa ma resetez...dar nu am puterea.....hmmm ultimul vis...restul le-am stins sau le-am inchis....Invatam totul despre viata...insa niciodata nu invatam cum sa ne ferim de ....iubire...nu invatam cum sa ne tinem sufletul sau inima departe de ea....desi am impresia totusi ca unii reusesc...si intr-un fel simt invidie pentru ei....pentru ca eu nu pot...desi sint momente cind imi doresc acest lucru...As fi vrut sa fiu cu totul altul dar...ironia vietii...nu sint...nu doare insa e trist...iar eu m-am saturat de propia tristete...de propia dedicare..fata de ceva ce nu exista...am ajuns sa cred si ceva de genul asta...nu in totalitate pentru ca in sufletul meu port amintiri ce nu imi dau voie sa uit acest acest lucru dar ...aproape....Am trecut asa cum sint prin prea multe..am simtit prea multa dorinta de iubire ...si prea putina iubire...poate de asta....nu stiu...poate gresesc...poate nu..poate simplul rost al vietii e sa te nasti din praf ...sa traiesti in praf ...si sa mori tot acolo....As fi vrut sa fiu orice altceva decit cea ce sint acum...orice....dar nu sint decit un om...putin mai diferit...putin mai dus cu pluta ..poate prea dus...pentru ca singurul lucru care si la dorit in viata a fost stabilitate ...liniste...caldura unui suflet....vai....probabil sint irecuperabil...sau poate trebuie sa mai treaca timp...timp ce costa...timp ce ....va lasa dire tot mai adinci intr-un loc numit suflet....si asa deja e destul de ferfenitit de mine sau de ...altii...dar asta e ironia vietii...o viata cu care sintem datori dupa cum se spune sa o ducem la un bun sfarsit....Mi-am dorit perfectiune in viata...nu cea materiala....insa am creat contrariul...acum dupa...ceva timp...revin din nou la...viata si incerc sa refac tot ce am pierdut...simt insa prea putina putere...prea putina dorinta...si totusi va trebui sa ma folosesc de cea ce am ...si sa ma multumesc cu rezultatul....sper sa fie bun ...sper....si in acelasi timp mi-e teama...o mare parte din increderea in sine zace undeva in trecut ...pierduta ...ciudat...daca imi aduc bine aminte...spuneam ca mie teama sa nu devin propiul meu dusman...si totusi devin....defapt devenisem de atunci dar nu vedeam acest lucru...Deci ...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne doare...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne face rau....eu nu am facut acest lucru...si ciudat o mare parte din mine refuza cu desavarsire sa o faca......continui sa las in sufletul meu o poarta deschisa o poarta de care pina acum toti...chiar toti sau folosit....poate asta e rostul meu...sau poate aceasta poarta totusi intr-o zi va fi trecuta de cineva ce cu adevarat trebuie sa o treaca...pina atunci... ramane deschisa iar eu va trebui sa suport consecintele...neavind incotro....Asta sint eu...Ady..............pot opri multe ....dar niciodata sufletul sa fie cea ce este.....cel putin asa se pare.....

miercuri, 9 martie 2011

nu plec inca...

...probabil nu am puterea sau altii au multa putere de convingere....totusi .."in cautarea"  si cautarea se opreste ...cu toata durerea ce o are inautru...nu il sterg pentru ca apartine de mine ...e o parte din mine si cred ca prezenta lui imi va aduce aminte ca nu trebuie sa mai fac aceleasi greseli....si sper sa nu o fac....viata merge inainte ...si eu la fel...trecut ramane in urma dar va fi mereu acolo...intr-un fel sau altul....depinde cum este privit sau inteles...cum spuneam odata... trecutul e sfat...prezentul e viata si viitorul speranta....acum nu imi ramine decit sa-mi aplic propiile vorbe......

duminică, 6 martie 2011

...last words...







aceasta este muzica sufletului meu
aceasta este muzica ce reprezinta viata mea
aceasta este muzica ce reprezinta durerea mea
aceasta este muzica ce reprezinta fericirea mea
este trecutul meu
este prezentul meu
este viitorul meu
........................
aceste melodii ma reprezinta pe mine....intru totul.....


incerc sa inchid ochii sa-mi golesc mintea de ginduri...dar nu pot sa nu vad...sa nu aud...sa nu simt...Nu stiu totusi de ce a trebuit sa port un astfel de suflet...de ce a trebuit sa-mi amintesc de ...ea...de ce trebuie sa cunosc anumite parti ale acestei vieti ,parti ce defapt de cei din jurul meu sint tot mai mult uitate.Acest raspuns inca nu il am sau poate nu il inteleg nu stiu...m-am ratacit ...m-am pierdut de mine insumi...tocmai din acest motiv trebuie sa ma opresc din cautare...Am facut greseli ...am simtit mai mult durere decit fericire...cautind sa aflu ce e dincolo de acesta viata aparent fara rost...pentru toate exista un motiv,si pentru toate exista un timp...am fortat timpul si nu am inteles motivele...si am ajuns in punctul de a dezvolta o nebunie...in mine...de a crea o persoana diferita ...din mult prea multe puncte de vedere...Refuz sa cred ca toate prin cite am trecut au avut un sens refuz...pentru ca in mine erau toate de la inceput...doar ca nu stiam sa le vad...nu stiam sa le inteleg...
Acum imi este si o sa-mi fie foarte greu sa sterg  totul asa cum este...in mine... nici macar nu stiu daca voi putea sa o fac.Sa incerc insa e singura sansa ce consider ca o am acum...pentru ca altfel...nu e bine...m-am instrainat,m-am salbaticit as spune...gindindu-ma la cea ce as fi putut fi acum ...Cu toate astea pot spune ca o singura bucurie am....acea de a stii ce insemna iubirea...si o nefericire in acelasi timp..din pacate...pentru ca odata ce simti acest sentiment ...cel pur...nu mai poti fi altfel....e un drog fara de care viata poate fi un etern infern.L-am simtit prin intermediul amintirilor ce le port insa destul de mult incit sa stiu sa simt efecteleNu stiu...dca ea exista..nu stiu daca asa cum credeam la un moment dat sint aici pentru a o gasi...nu stiu daca defapt aceste amintiri sint doar pentru a stii ce inseamna apropiera dintre doua suflete...iubirea...lumina sau sensul adevarat al acestei vieti...nu stiu...stiu doar ca voi ramane in acelasi fel.....si voi spune acelasi lucru....nimic nu e mai important decit acest sentiment..nimic...nu are valoarea lui...cel putin pentru mine...asa cum spuneam odata...desi suna extrem...vreau sa pot trai doar patru zile......dar in aceste zile sa simt...acea caldura....acel calm...acea siguranta...acea lumina....Pina atunci insa....merg inainte...cu speranta ca acele zile vor veni....Pina atuncivoi fi acolo...in casuta mea...privind gradina de flori...gradina mea de trandafiri........

miercuri, 2 martie 2011

sfarsit....

Cu cinnci luni in urma in timp ce priveam peisajele ce se perindau in fata mea...la geamul autocarului...mi-am promis ceva mie insumi...sufletului meu...ca voi schimba totul...ca voi lupta si voi incepe totul de la capat...chiar daca imi va fi greu voi incepe totul de la capat si voi fi eu...eu pentru ca doar asa va apare ....ea...Promisiune ce mi-am incalcat-o in parte...chiar mai mult...nu ma asteptam ca singuratatea ce o simt acum sa ma afecteze atit de mult....nu ma asteptam la multe...si am ajuns intr-un punct acum...un moment in care viata imi cere sa fiu crud...sa fiu cea ce nu sint pentru a supravietui....pentru a supravietui acea parte din mine care nu trebuie sa moara....In tot timpul asta in aceste cinci luni am trecut prin stari ce numi imaginam ca o sa simt...ma gindesc daca este o limita la tot ce eu pot simti....probabil una fizica care deja o simt....si totusi in aceste cinci luni am cunoscut un al suflet caruia datorez o mare parte din puterea de a trece peste toate....si chiar mai mult....MULTUMESC CA AI FOST ACOLO.......Acum insa e timpul sa merg mai departe insa nu pot duce totul...va trebui sa las ceva din tot ce .....din mine....ceva ...nu stiu sau poate mai multe....privind nu cu mult timp in urma un tradafir de giveci ce il am in camera...avea cinci boboci insa nu ia putut sustine pe toti si doi sau uscat inainte de a se deschide...au fost sacrificati pentru ca ceilalti trei sa   ramina...la fel va trebui sa fac si eu...va trebui sa las o parte din mine sa moara....pentru binele celeilalte...si asta voi face.Partea ca va muri va fi visul....si visele...visele ce intodeauna m-au tinut departe de realitate...visele in care m-am inchis...visele in a caror fericire sau bucurie falsa m-am scaldat...si inca ceva...acea parte din mine ce intodeauna a oferit celor din jurul meu totul...chiar si sufletul...La toate astea se adauga cautarea si....in cautarea.....se vor opri aici....e timpul sa las totul in urma si sa merg inainte....nu pot trai la nesfirsit in trecut ...cum imi spunea cineva....si deci am ajuns la sfirsit...O sa traiesc acesta zi..pina la capat....si cea de maine si urmatoarea si tot asa....depinde de ce-mi vor oferi sau ce imi va oferi viata...sint in stare sa traiesc si sa ma adaptez la orice ...cred...daca nu va trebui sa invat sa o fac.....