luni, 21 martie 2011

ginduri...cind totul pare sa se naruie in jurul meu

in ultimul timp ceva se schimba drastic in mine.Hotararea de a-mi sterge pur si simplu anumite ...vise,dorinte si sperante a facut ca ceva sa se revolte ..in tacere...in mine...sufletul...Astfel fara sa vreau schimb balanta...pentru ca asta sint pana la urma ...schimb talerul...cel putin asa cred acum...desi numi doresc acest lucru.Probabil stergind anumite chestii din mine am alunecat in partea opusa...nu stiu...sincer nu mai vreau sa stiu....vreau doar...ceva ce nici macar nu mai inteleg.De curind am ales sa ma despart ...motivele sint simple si cred destul de reale....motivul meu sau singurul lucru care il pot spune e....unde dragoste nu e...nimic nu e...doamne ce mai cintam citecul asta odata...acum nici macar nu mai stiu versurile...Cu toate astea ceva ma pune in dificultate...copii ... la care tin mai mult decit orice...si vorbind pe yahoo cu ei au fost momente in care m-au pus in dificultatea...de a le raspunde la intrebari...si uneori asta ma durut ingrozitor...pentru ca nu le pot spune ca nu voi mai fi acolo ...cind isi doresc si cum isi doresc....Sint constient ca va veni si ziua cind va trebui sa fac asta...poate destul de curind...nu mie frica ca nu am sa pot sa le explic...insa mie frica de reactia lor...Asa cum cum tin eu la ei...asa tin ei la mine...Au crescut cu mine in casa ....am lasat serviciul pentru a fi cu ei...hmmm...am lasat multe ..doar pentru a fi bine...rezultatul ...e prezentul...Ieri am vorbit pentru prima oare cu fiul meu...prima oara ...a invatat majoritatea literelor si a vrut sa vorbeasca cu mine pe yahoo...cu ajutorul sorei lui dar a facut-o...A doua intrebare ce mi-a pus-o a fost daca il mai iubesc.....a fost destul de.....pentru mine...ma intrebat de ce nu vin acasa....sau de ce nu il iau pe el la mine...ca ai este tare dor de mine...ca ma viseaza noaptea.....Astea sint momente in care simt pur si simplu ca inebunesc....si deja simtind asta hop cineva mai pune o bucata mare de plumb topit pe ...inima mea....Poate singurul sprijin ce il am aici...sprijin ca prezenta...si uneori ajutor...dar oricum...cumnata mea draga ...defapt totul fiind doar ironia vietii mele...pentru ca ajung sa am impresia  ca viata mea chiar e plina de astfel de chestii....Sa suparat dintr-un motiv prostesc...as putea spune ..pentru ca nu avea acest motiv....Am lucrat ultimile trei saptamani in toate zilele asta incluzind si duminicile...am facut-o pentru era necesar...pentru ca am promis ca-mi voi ajuta...familia ..ce nu o mai am...iar ieri cind am ajuns acasa am incercat sa dorm...insa nu am putut sa o fac...si am vorbit cu copii pe net urmand ca apoi sa merg la...insa nu sa mai intimplat asta...am fost judecat ca nu am mers atunci cind trebuia ...atunci cind a vrut ea...Probabil gresesc cind spun ca nimeni nu trebuie sa-mi faca program...probabil ca gresesc cind spun ca sint om si am limite...probabil...acuzarile si vorbele ce mi-lea spus au trecut....pe langa mine insa nu sa putut abtine insa si a facut marea greseala....in ultimul mesaj ce mi-la lasat...o greseala ce nu cred ca am sa pot sa o trec cu vederea...ce nu am sa o iert ....a atins acolo unde doare...unde doare mai tare si astfel...nu o pot ierta ...stiu ca totul va trece ..pentru ea..si ca la un moment dat totul va reveni la normal...pentru ea...pentru mine nu....nu mai pot trece cu vederea nimic...nu mai vreau sa fac acest lucru....am facut asta ultimi 13 ani cu pretul prezentului...un pret ce nu ma asteptam sa fie atat de mare....Nu-i port pica...nu sint suparat pe ea...insa greseala ... a fost facuta...iar sufletul ma durut ....mai mult decit deja ma durea....Am impresia ca incet...incet tot ce mi-am dorit tot ce incerc sa fac...se naruie in jurul ...tot.....pentru ca tot ce incerc sa fac e sa fiu bun pentru toti ...si toate...pentru ca tot ce fac....fac pentru ca simt ...pentru ca fac cu suflet....ironia vietii ....viata mea ....sufletul meu...Nu imi dau seama unde gresesc in toate astea....pur si simplu nu imi dau seama....dar asta e mergem inainte...pentru ca inapoi nu se poate...si pentru ca e singur mod de a vedea ...si trai alte ironii...ale vietii....Sper ...sper ca toate astea se vor sfarsi intr-o zi...sper sa nu se sfarseasca ...la sfarsit....ar fii prea ironic...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu