Eu...Ady

Ne nastem ne dezvoltam si invatam sa fim..mai mult sau mai putin oameni...Insa nu invatam un lucru...cum sa ne tinem departe de cea ce ne doare sau ne provoaca suferinte....Nu invatam asta decit pe calea cea mai grea...sau uneori niciodata...asta pentru ca de fiecare data viata ne ofera alte ...surprize...Nu ma consider normal din punct de vedere al vietii si cu toate ca intr-un anume fel am oarecare experienta...cu toate aste nu stiu sa ma feresc...de cea ce sint....de propiile mele greseli...de propiile mele erori...si cad in aceasi groapa ...la fel ca intodeaua....incat chiar si mie insumi mi se pare ciudat...Am uitat ce inseamna sa fii..om...am uitat multe ...am inchis in mine mult prea multa durere si imi e ingrozitor de greu sa elimin acum totul...oricum nu ma asteptam sa o fac repede insa sint ginduri si trairi ce nu le pot elimina asa de usor...in curind va trebui sa inchid sau sa sterg si ultimul vis ce mi-a ramas....trebuie dar mie teama ca nu o sa pot....trebuie sa ma resetez...dar nu am puterea.....hmmm ultimul vis...restul le-am stins sau le-am inchis....Invatam totul despre viata...insa niciodata nu invatam cum sa ne ferim de ....iubire...nu invatam cum sa ne tinem sufletul sau inima departe de ea....desi am impresia totusi ca unii reusesc...si intr-un fel simt invidie pentru ei....pentru ca eu nu pot...desi sint momente cind imi doresc acest lucru...As fi vrut sa fiu cu totul altul dar...ironia vietii...nu sint...nu doare insa e trist...iar eu m-am saturat de propia tristete...de propia dedicare..fata de ceva ce nu exista...am ajuns sa cred si ceva de genul asta...nu in totalitate pentru ca in sufletul meu port amintiri ce nu imi dau voie sa uit acest acest lucru dar ...aproape....Am trecut asa cum sint prin prea multe..am simtit prea multa dorinta de iubire ...si prea putina iubire...poate de asta....nu stiu...poate gresesc...poate nu..poate simplul rost al vietii e sa te nasti din praf ...sa traiesti in praf ...si sa mori tot acolo....As fi vrut sa fiu orice altceva decit cea ce sint acum...orice....dar nu sint decit un om...putin mai diferit...putin mai dus cu pluta ..poate prea dus...pentru ca singurul lucru care si la dorit in viata a fost stabilitate ...liniste...caldura unui suflet....vai....probabil sint irecuperabil...sau poate trebuie sa mai treaca timp...timp ce costa...timp ce ....va lasa dire tot mai adinci intr-un loc numit suflet....si asa deja e destul de ferfenitit de mine sau de ...altii...dar asta e ironia vietii...o viata cu care sintem datori dupa cum se spune sa o ducem la un bun sfarsit....Mi-am dorit perfectiune in viata...nu cea materiala....insa am creat contrariul...acum dupa...ceva timp...revin din nou la...viata si incerc sa refac tot ce am pierdut...simt insa prea putina putere...prea putina dorinta...si totusi va trebui sa ma folosesc de cea ce am ...si sa ma multumesc cu rezultatul....sper sa fie bun ...sper....si in acelasi timp mi-e teama...o mare parte din increderea in sine zace undeva in trecut ...pierduta ...ciudat...daca imi aduc bine aminte...spuneam ca mie teama sa nu devin propiul meu dusman...si totusi devin....defapt devenisem de atunci dar nu vedeam acest lucru...Deci ...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne doare...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne face rau....eu nu am facut acest lucru...si ciudat o mare parte din mine refuza cu desavarsire sa o faca......continui sa las in sufletul meu o poarta deschisa o poarta de care pina acum toti...chiar toti sau folosit....poate asta e rostul meu...sau poate aceasta poarta totusi intr-o zi va fi trecuta de cineva ce cu adevarat trebuie sa o treaca...pina atunci... ramane deschisa iar eu va trebui sa suport consecintele...neavind incotro....Asta sint eu...Ady..............pot opri multe ....dar niciodata sufletul sa fie cea ce este.....cel putin asa se pare.....