Chiar daca....

  ...totul pare sa continue la fel...chiar daca azi simt oboseala si nu cred ca mai am puterea sa lupt pentru cea ce imi doresc in sufletul meu...chiar daca...acel dor nestins continua sa mistue sufletul meu... chiar daca "ea" pare sa fie mult mai departe de mine decit as vrea sa cred.... chiar daca sint jos si nu mai am putere sa ma ridic...chiar daca viata incearca sa-mi alunge si ultimul zimbet.....CHIAR DACA...toate astea le simt in continuu...clipa de clipa ... zi de zi....continui sa sper ca va veni si ziua in care acestea vor fi amintiri...scrise in cartea propiei vieti...sfaturi si exemple.Continui sa sper ca va veni clipa care sa merite toate astea...clipa in care in sufletul meu va inflori din nou acea floare...pe care ma zbat din rasputeri sa nu o las sa moara...sper sa am puterea ...

Sa fim mai buni...

...vom reusi oare?????

DE CE....

... e oare viata asa???Ma intreb ...asa...probabil pentru a nu stiu cita oara!Va intreb pe voi....hmmm dar nu vreau un raspuns...pentru ca fiecare avem propia viata,fiecare vedem lucrurile din propiul punct de vedere.Ma intreb insa citi sinteti instare sa analizati viata fara a o privi prin prisma propiei vieti...citi dintre voi pot sa pastreze liberul arbitru cind judeca pe cineva sau analizeaza,gindeste.... Ma intreb citi dintre cei ce ratacesc aici ...pe blogul meu,pe bloguri in general sint in stare sa vada in rindurile ce le citesc persoana care a scris...sufletul acesteia...sa-i inteleaga suferinta sau ...fericirea....foarte putini sau deloc...Ma gindesc insa ca postarile le alimenteaza anumite stari....melancolie....sau invidie....in functie de ...subiect... Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca fiecare om e diferit in felul lui...si uneori desi sint un om ce gindeste liber trebuie sa fiu si invers....sa fiu contra liberului arbitru...pentru ca datorita acestui fapt se ajunge la aceasta diferentiere....si tot eu am sa revin si cu opusul....e normal...din punct de vedere al evolutiei ...e normal...trebuie sa invatam din propiile greseli...pentru ca daca cineva ne-a spus sa nu facem aia sau aia........nu am mai facut aia sau aia insa in modul nostru ,in felul nostru personal...hmmm...orice lege...orice principiu de viata...este privit si inteles in felul in care se doreste si foarte rar din cel care trebuie.Dar ce pot spune...asta e viata ce o traim....o traiesc...si la ce bun sa scriu aici cit de mult ma doare...sau mau durut sarbatorile ce au trecut...si ca singurele zimbete au fost doar cind am citit mesajesi urarile de la prieteni de aici,de pe blog...cit si cei apropiati...NU...nu vreau sa fiu compatimit....la ce bun sa scriu aici toate astea??!!??(si totusi le-am scris)...Da...o fac pentru ca uneori la situatiile ce le expun aici...la gindurile ce le vars pe hartia virtuala.....eu nu mai gasesc raspuns...dar sint altii ...prietenii virtuali ce pot sa-ti dea un sfat...o mina invizibila ce sa te ajute sa te ridici....si daca exista cineva ce se crede instare sa o faca atunci e bine venit...si daca cineva vrea sa intelega ...este bine venit....insa daca vrei sa judeci cea ce nu vrei sa intelegi....atunci....internetul e...fara sfirsit ...(doar sa nu ramai fara semnal)....
       DE CE acesta postare...pentru ca am fost judecat...pentru ca mi sa spus ca habar nu am cei viata...pentru ca eu nu am suferit....aste venind de la o persoana cu 14 ani mai in varsta ca mine,persoana destul de apropiata...persoana ce a omis faptul ca ..parinti nu i-au intrerupt scoala...si astfel are calificari in multe domenii...persoana ce a uitat ca are linga ...pe cineva care vrea sa mearga pe acelasi drum cu el si nu pe drumul ei...in timp ce eu sint chiar opusul....am 34 de ani si nu am nici o calificare documentata....iar persoana de linga mine...vai mai bine tac....si cu toate astea....habar nu am...ha ha ce usor se poate judeca...egoist..............si deci de ce sa ma pling ca viata mea e asa... oricum inrteleg ca nu vrea sa vada acest lucru...pentru ca de inteles sint siur ca intelege...dar... eu insumi sint fericit...am doi copii la care tin enorm de mult...sint fericit chiar daca maine este pus sub semnul intrebarii....implinit insa nu sint...sufletul mie pustiu...insa sper ca nu va mai e mult pina departe (cum se spune)....


 

 miss ...miss the light...miss the warm...

Gandurile mele

In ultimul timp nu am mai prea scris aici...chiar daca in viata si in sufletul nu prea s-au schimbat prea multe...cu toate astea am fost tot timpul prezent....pe aici....pe la blogurile care le urmaresc...Mai nou ura mi-a atins sufletul ....probabil ca ar trebui sa stiu si ce inseamna sa urasc ....pentru citeva momente sau clipe....fiind deajuns insa sa provoace lacrimi....si ciudat tot in sufletul meu....Lipsa si dorul din sufletul meu au ramas aceleasi...la fel de puternice...sau arzatoare...noptile la fel de albe....mai nou citind anume articole imi dau seama ca cea ce se intimpla cu mine noapte ....sau insomniile mele au alta natura decit biologica...si incep sa-mi pun intrebari...intrebari ce le-am mai pus cindva.. si raspunsul lor imi provoaca o oarecare teama....asta nu pentru ca nu inteleg,ci pentru ca nu cred ca sint gata pentru cea ce simt......Inclin sa cred ca tot cea prin ce am trecut ,sau prin ce trec nu este intodeauna doar pentru mine..sau destinat mie...cineva acolo undeva simte la fel ca mine ...si nu numai....mi-a trebuit ceva timp sa inteleg asta...cu toate ca banuiam insa ....cum se spune ca trebuie sa dau cu capul ca sa vad...totusi ..din multe puncte de vedere asta nu ma ajuta cu nimic...doar imi confirma banueli....Oricare este drumul ce mi se asterne in fata eu am sa raman eu....asa dus cu sorcova cum sint ... si chiar daca intodeauna ceva se va gasi sa-mi alunge bucuria de pe chip...vor fii alte citeva zeci de motive care sa ma faca sa simt fericire in suflet...pentru ca defapt acolo si vreau sa simt...lumea din jur...hmm in afara de citeva persoane ce au un loc special in sufletul meu...m-a dezamagit ...si nu pentru faptul ca nu e asa cum vreau eu...sau cel putin pentru ca din ce in ce mai mult isi pierde parte umana , partea ce tine de suflet...in favoarea egoismului si si impliniri materiale....ma intreb oare cind ...noi romani...ne vom da seama ca propiul imn al tari este defapt un indemn ..un sfat ...un mod de viata...Asta e ..nu prea obisnuiesc sa vorbesc de politica si nici nu dezbat nimic de genul asta....ma dezgusta politica asta nu inseamna insa ca nu o inteleg...Revenind insa la subiect ma intreb oare cind ...noi oameni vom intelege ca individualismul si grija pentru propia persoana ne va duce in pragul distrugerii ca forma de existenta....ma intreb ..de ce este nevoie... de un cataclism...natural biologic sau uman ...oare e necesara suferinta pentru a intelege ca defapt singurul mod de a evolua este sa fim uniti sa lucram impreuna la dezvoltarea noastra.....vai....am impresia ca bat campii...subiectul asta nu cred ca are sens aici...dar uite ca ma doare sa vad ca suferinta si durerea unora este bucuria altora...

missing you........missing love....missing everything and hollow feeling

lacrimile ....de dimineata

Incerc sa gandesc pozitiv...asa cum o faceam in primavara...incerc sa caut din nou calmul...dar nu pot...realitatea ...prezentul ma darama ...ma lasa fara putere....Am complicat totul singur...motivat sau nu de cautarea mea....prezentul este rezultatul ....si acum nu stiu daca am puterea sa gasesc o rezolvare....o cale de iesire ....Durerea din suflet...ce am reusit sa o reduc destul de mult, un timp...acum creste din nou...dar deocamdata trebuie sa merg inainte.... sa privesc inainte pentru ca inapoi nu  maiare rost...as vrea insa sa vad..acest inainte mai bine...dar mie teama...nu de singuratate ...incep tot mai mult sa am dorinta de singuratate...tendinte de izolare...probabil viata si oamenii mau dezamagit prea mult....hmmm ...nu condamn pe nimeni....ba din contra.....,nu pot cere ca cineva sa fie ca mine...nu pot cere cuiva sa fie altceva decit el insusi...nu e corect....Ce e culmea e insa faptul ca defapt cea mai adinca si puternica dorinta ce am simtit-o intodeauna a fost departe de mine...si continua sa fie   cu toate ca confirmarea posibilitatii am avut-o....nu reusesc sa fac nimic in acest sens....eii.....poate e inca nevoie de timp...
 
  Lacrimile de dimineata continua sa apara...nemotivat  uneori ma trezesc cu ele.....fara sa fi visat ceva ...uneori apar la citeva minute mai tarziu ...doar....pentru o clipa.......am sa caut sa aflu daca cumva nu este o afectiune biologica....
 


   ...TEARS ARE WORDS FROM HEART THAT CANT BE SPOKEN...

Haos.....decadere

M-am inchis in muzica...in filme ....in munca....plec dimineata la opt si vin seara la opt.....nu imi mai pasa...nu ma mai intereseaza nimic...nici macar propia persoana.......Ma simt gol pe dinauntru....diferenta o face doar clipele cind unul din copii ma ia in brate...clipe in care as vrea sa urlu...dar nu pot....Se instaleaza haosul...in mine....si chiar si in gindire....am devenit dezordonat si neatent.....nu stiu ....nu stiu...decit ca nu e bine dar nu mai sint capabil sa ies din starea asta....nu gasesc dorinta si nici energia....

am vrut...am sperat....in van

             Am vrut sa creez ceva am vrut sa fie bine pentru ..noi...nu a existat niciodata eu pentru mine...In van....Am vrut sa vad un zimbet...constant...am vrut...dar..in van....Am vrut sa fie liniste in sufletul tau..pentru a fi si in al meu....in van...Am vrut sa fii acolo pentru ca vrei sa fi...acolo...dar...in van am asteptat...Am vrut ....si am incercat sa te mentin in sufletul meu...in van...citeodata parca te-ai luptat din rasputeri sa nu fii acolo................................................
            Am sperat ca totul se va schimba...Am sperat ca trecerea timpului va asterne in sufletul tau ceva...Am sperat ca viata ...noastra..conteaza..dar nu...doar tu..Am sperat ca diferentele vor dispare....Am sperat ca nu va veni ziua cind voi privi in sufletul meu si ma voi infiora.....e gol...pustiu.....la fel dealtfel ca si noptile cind ...Am sperat sa nu simt acest gol ...pe care tu...tu nu il vei mai putea umple niciodata......................................................................
   
    In viata trebuie facute alegeri....uneori ce tin de noi ...mai mult sau mai putin....Rezultatul ...hmmm....depinde...Am ales....un drum....un om ..un suflet sa-mi stea alaturi....am ales ...se pare cu ochii inchisi...orbit de o dorinta si o durere prost inteleasa.....E uimitor cit de scump poate fi uneori pretul....cit de usor trec anii.....cit de usor poti sa speri ceva si cit de greu e atunci cind intelegi ca speranta .....nu e decit ca.... fumul unei tigari....se inprastie usor in citeva clipe si nu ramine decit un un miros....citeodata placut ....sau poate neplacut...de la caz la caz...Nu pot alege o viata in indiferenta...nu pot alege o viata in care fiu ....sau sa ma simt singur desi cineva este acolo......doar pe o hirtie...nu pot....nu cu tot cea ce stiu si simt in sufletul meu.....poate ...poate viitorul imi va oferi totusi sansa sa-mi gasesc acea liniste ce mi-o doresc....


      Adevăratul timp este un punct care se numeşte "acum", înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă