Privesc afara....e intuneric inca si nu am chef de nimic...ma simt pustiu ...nici o dorinta...nici un tel...am devenit o masina...trecutul...sufletul si durerea din el.....fantasme sau realitati interioare daca le pot numi asa,ce ma vor bîntui etern.....Nu reusesc sa ma despart de omul ce ma face sa sufar ...nu stiu ...de ce ma simt tot mai departe de el ....nu mai reusesc sa ma ridic ...si nu o voi face atita timpc cit nu reusesc sa elimin negativul din viata mea...O singura speranta mai nutresc deocamdata .....sa reusesc sa fac asta...asta inainte ca viata si partile ei frumoase sa ma ingroape tot mai mult....
....Ai ramas acolo....chiar daca viata incearca din rasputeri sa te stearga....si chiar daca...inca nu te aflu....sper ca va veni ziua cind .... voi putea sa privesc din nou acei ochi de inger ....imi lipsesti...mie dor...de tine orcine sau oriunde esti....
i need you....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu