marți, 26 aprilie 2011

sufletul meu...sau poate doar nebunie

    M-am nascut in aceasta lume , traiesc in ea si totusi de multe ori nu reusesc sa o inteleg ,sa o accept , asta datorita unui singur lucru …sufletului ce il am … si a mostenirii ce el mi-a oferit-o .Viata mea ca om e rupta intre doua realitati … c-am ciudat suna ,stiu ,dar fiecare dintre noi avem propia istorie ,propiul mod de a vedea viata ,de a simti.Am fost foarte mult influentat de ceea ce am vazut in oglinda propiului meu suflet ….mai mult decit as putea explica sau spune .Nu e usor sa simti , sa stii sa vezi …tot ce eu as putea spune ca am vazut.Se pare ca portile mi-au fost deschise si imi vor ramane asa … inca mult timp si uneori as vrea sa stiu de ce trebuie sa trec prin asta .Uneori am impresia ca stiu de ce … uneori , insa viata si existenta in sine par sa tina departe de mine acest motiv.Am 34 de ani … poate psihic sint mai in urma decit anii care-i am … desi uneori privind in jur la lumea in care traiesc , la viata pe care o traiesc , ma sperii , tocmai asta fiind motivul pentru care in ultimul timp m-am izolat , m-am ascuns in intuneric . Am gresit enorm in final … pentru ca nu am facut decit sa ma inchid in propia mea inchisoare fara sa mai vreau sa vad lumina . In parte am fost si ajutat ,dar asta e alta poveste . Sint si ma simt uneori ingrozitor de obosit de viata , de tot si tóate ,de lumea in care traiesc . Ultimile luni , sau poate ultimul an au fost critice pentru mine … ingrozitoare as putea spune . Asta e efectul unei vieti inchise … inchise in principii exacte , in parte mostenite , in parte culese sau impuse de viata . Cu tóate aste a existat un moment cind paharul care se umpluse cu mult timp inainte … sa spart si astfel am luat hotararea ca totul trebuie sa fie altfel , ca trebuie sa fie altfel pentru ca un mai pot merge asa in continuare.


    Pentru mine ca om , viata are un singur sens , implinirea sufleteasca … implinirea mea …si a suflelor ce tin de mine … Viata materiala pentru mine este la un punct situat intre indiferenta si pasivitate . De cind ma stiu am fost asa … nimic nu e mai valoros ca caldura din suflet … nimic un e mai valoros ca suflele de langa tine … nimic . Nimic din tot ce intra sau se considera in existenta noastra material pentru mine nu a avut valoare … asta nu inseamna ca nu accept acest lucru … este viata pe care o traiesc si trebuie sa ma adaptez la ea , insa uneori mi-e ingrozitor de greu sa accept preturile ce trebuiesc insa platite in viata materiala . Niciodata nu am putut sa simt ura … o alta dilema a vietii mele , o intrebare la care sper sa pot afla raspunsul candva . Privesc in jur si vad ce se intimpla cu oamenii … cu prietenii , cu persoanele la care tin … vad ce viata face din ei , total din motive materiale . Ma ingrozesc cit de mult sa departat lumea de adevarul acestei vieti , de valoarea ei , si cu tóate ca pretul e scump … foarte scump uneori se merge pe acelasi drum , mai departe in acelasi mod … cu si mai multa indarjire fara sa fie aruncata macar o privire in urma , la cea ce ramane in urma … la mostenirea ce se lasa urmasilor .

    Am intalnit oameni in viata pe care in parte i-am ajutat si material si spiritual , singurul lucru care m-am ales si care este defapt totul pentru mine fiind acela de a sti ca totul e bine .Intodeauna si in relatiile cu prietenii , cu rudele , in propia familia … am incercat sa fac total in asa fel incat sa fie bine … singura dorinta fiind de a vedea zimbete pe chipurile celor din jur … In timp am inteles de ce simteam si faceam asta … mostenirea … amintirile din sufletul meu m-au facut sa fiu asa … si nu o sa pot fi altfel probabil niciodata pentru ca defapt asa am fost programat de propiul suflet . Am incercat sa ies din acest mod de viata , am incercat dar nu am putut merge , nu am putut rezista .Sint o persoana sufletista , am fost numit asa de multi si in acelasi timp de o parte din acesti multi am fost si utilizat … insa nu imi pare rau si nici un le port pica …daca atunci la acel moment am facut ceea ce eu am simtit ca e bine si am simtit multumire in suflet a fost deajuns … chiar daca rezultatul de mai tarziu a taiat o parte din acea multumire.Cind am plecat a doua oara din tara si am revenit aici in Spania nu am avut decat o singura dorinta … acea de a fi eu insumi … si acea de a-mi reface viata , de a recupera o mica parte macar din cea ce am pierdut … pana acum .Nu stiu in ce masura voi putea face asta vreodata insa cred ca am dreptul sa incerc . In ultimi ani inchis in propia mea inchisoare , inchis in propiile mele secrete si principii … in cautarea mea ,nu am facut decit sa las timpul sa treaca … si uneori timpul poate fi foarte valoros . Nu regret nimic din tot cea ce a trecut … poate doar ca am doi copii carora nu le pot oferi familia pe care defapt eu mi-am dorit-o nespus de mult . Asa cum am fost crescut si educat insa nu voi putea trece niciodata peste peste acest amanunt …partea din mine care a iubit si care in continuare iubeste viata nu ma lasa . Cu tóate astea la fel cum ei au dreptul la viata si eu o am … insa niciodata dincolo de acest punct .Aici intre straini am intalnit noi conceptii de viata , moduri de viata , gandiri ce m-au intristat in parte , dar si exemple de oameni ce m-am facut sa imi dau seama ca nu sint singur … ca nu sint totusi un sacrificiu ambulant si ca uneori totusi rezultatele sacrificiilor mele au un rezultat bun .Am intalnit oameni ce totusi au un suflet , chiar daca viata le cere o anumita conditie,nu au uitat ca sint oameni,nu au uitat valorile vietii.

      In viata intalnim oameni ... si oameni.In cea mai mare parte asa cum apar in viata noastra asa si dispar ... si totusi unii raman in sufletele sau in inima noastra.Acestia sint cei ce uneori ne ajuta sa mergem mai departe , sa trecem de anumite momente grele din viata.De obicei sint prietenii de moment , pe care timpul sau viata le rupe … cu tóate ca in sufletul nostru ele raman … ca niste dosare prafuite in arhiva noasta … arhiva amintirilor noastre.Unora timpul le da uitarea … un avantaj poate … nu pentru mine insa… uitarea e … imposibila.Ultimi ani pentru mine au fost destul de grei as putea spune…greul fiind accentuat de faptul ca nu am reusit sa creez acea familie pe care mi-am dorit-o.Cum se spune insa … am incercat marea cu degetul … exista oameni pe care nu-i poti schimba … nu-i schimba viata si nici suferinta…Am prieteni carora le lipsesc,am prieteni carora prezenta mea le ofera incredere ,am rude care ma vor aproape ,am persoane care au incredere in mine,persoane care ma ajuta …pentru toti as face tot ceea ce imi sta in putere sa stiu ca sint bine.Uneori insa nu am puterea de a fi ceea ce doresc … as vrea sa fiu mai mult dar nu pot…si doare…neputinta …Incet invat sa trec peste aceste parti ale modului meu de a fi … incet … Sunt únele insa peste care nu pot trece si asta ramane inscris sub forma de regret in mine…asta e viata…nu putem fi cea ce vrem sau visam intodeauna…insa avem datoria de a incerca…in limítele propii existente.OFFFFF… asta e o clipa in care as fi vrut sa nu stiu tot cea ce stiu….sa nu fi descoperit secrete…sa nu fi avut raspunsuri la tóate intrebarile.Uneori e ingrozitor de complicat …si obositor…dar cred ca in parte m-am obisnuit…cred ca am primit totul pentru a fi acolo cind e nevoie… nu stiu poate e doar o idee paranoica … dar cum total are un sens …in aceasta viata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu