lacrimi...

...vars lacrimi din nou...pentru un suflet ce l-am iubit....si care chiar daca nu mai e acelasi pentru mine...nu il urasc...dar el o face...de ce nu pot sa simt ura...ar fi mai simplu nu...cind urasti nu te doare...doare doar cind iubesti...oare e iubirea un blestem...o boala incurabila...sau ura...In curind o sa trebuiasca sa revin in tara ... acasa...la familia pe care mi-am dorit-o atit de mult si ...nu am avut-o niciodata.Am gresit enorm crezind ca voi putea amana inevitabilul...defapt  am fugit de el nu doar am vrut sa-l aman...nu mi-a placut si nu imi place ..pentru ca e dureros...nu numai pentru mine...cind oare am sa incetez sa mai gindesc la alti...desi nu sint alti...sint copii mei si sufletul care....of doamne ....mi-am dorit intodeauna sa fac ceva bine pentru ...noi ...si totul sa facut praf..si ciudat continua sa se faca...as vrea doar sa inteleg de ce nimic din tot ce am incercat nu se leaga....Viata...si ironia ei...cum mia spus cineva  in seara asta totul poate are un rost...numai ca eu am obosit sa ...traiesc pentru un rost ce nu il mai inteleg...am obosit....sa lupt...sa visez sa sper in ..ceva ce pare sa nu fie real.....simt ca o iau razna ......incerc sa-mi mentin zimbetul ..e acolo...dar  imi dau seama ca e...doar actorie...inauntru totul e ...trist...si gol....
  ....nu stiu de ce ma tot agat de lucruri ce au fost.. de trecut....trebuie sa merg inainte...pentru ca e singura directie in care se poate merge...trebuie sa trec asta si sa merg inainte...orice rezultat ar avea viitorul apropiat trebuie sa merg inainte...nu pot sa stau pe loc....poate defapt singurul lucru ce imi lipseste este...pacea interioara ( de curind am vazut kung fu panda 2)...poate trebuie sa-mi gasesc echilibrul singur.....poate trebuie defapt sa fiu singur.....