luni, 3 ianuarie 2011

2010...2011...dorinte,vise,sperante....viata...

    A mai trecut un an...au mai trecut zile...multe clipe...pline de ... durere....si prea putine pline de fericire.Ce sint eu sa judec viata...ce sint eu sa-mi doresc,sa sper....sa visez....Un om ..un suflet...o particula in imensitatea existentei...Ce ar trebui sa fac ca dorintele sa se implineasca....ce as putea face ca visele sa devina realitate....visele mele...pentru ce sper oare...ce sper oare....Exista oare lumina in intuneric....exista oare...ceva...cineva... undeva,care ma vede ma aude...Sintem atit de mici...de infimi...si totusi in noi exista vise...vise ce uneori sint mult mai mari decit noi insine...dorinte ce ne depasesc pragul real al vietii...Uneori totul pare in van...de cele mai multe ori...si totusi...mergem inainte...unii ... altii abandonam totul si alegem moartea...asta atunci cind simtim ca nu mai avem putere...energie...sa luptam.Si eu simt acelasi lucru dupa ce in ultimele ore ale anului ce a trecut primesc...acelasi venin...ca intodeauna din partea unui suflet caruia am dedicat o parte din mine.Am crezut in iubire...port in mine amintiri ce moartea nu a avut puterea sa le stearga...iubirea nu moare...iubirea...si totusi...citeodata se pare ca da...insa in realitate in ...unii din noi nu...eu o port mai departe...chiar daca acum nu mai are o tinta....si deci nu moare ...m-am nascut cu ea ...acolo...adinc inscrisa in sufletul meu....Dupa mult timp inteleg rostul...golului din mine...prea mult timp...Singura problema pentru cei ce purtam iubire in suflet si nu pe buze sau in buzunar e ca...prezenta ei acolo...fara o tinta ne consuma ..incet..si sigur.Cel putin asa simt eu...nu vorbesc decit in numele meu...eu sint eu....si sper sa am putere sa ramin eu...Ne bucuram de viata toti insa nimeni ....uneori nici eu ...nu vrem sa ne ingreunam gindirea cu rostul trairilor,sentimentelor ce se nasc si mor in noi..si traim...la fel cum am mai spus-o ...in van...ce rost au toate...Au rost bine definit in dezvoltarea noastra ca forma materiala?Au rost in dezvoltarea noastra spirituala...poate da ..dar viata ne duce departe de acest sens...sintem prea mici sa putem opune rezistenta...iar sa lupti uneori cu valul vietii e...epuizant...Si totusi sint persoane care sint mai aproape de adevar decit cred...dar viata...e viata...si uneori stam pe margine si asistam la toate fara a mai dori sa intelegem...Dispare dorinta,mor visele,si odata cu ele speranta se stinge...neramanand decit o forma materiala ...un zombi cum imi place sa spun...
     Un nou an incepe...nu mai am decit o singura dorinta....un singur vis....o singura speranta....ma intreb oare daca cineva ..undeva,le stie...le vede in mine...le simte...pentru ca nu cred....nu mai cred in aproape nimic...aproape....Incerc insa sa...mentin ceva ....incerc  sa tin aprinsa o sclipire...nu pot si nu trebuie sa o las sa moara....lumea ar fi altfel daca multi nu ar lasa ca acesta sclipire sa moara...Mie tot mai greu ...si pe dealta parte sint consumat de neimplinirea ce o simt clipa de clipa...si tocmai de asta sint momente cind nu inteleg rostul...acestui cosmar ce pare ca nu vrea sa se sfarseasca...Acest an sper ...sper sa fie cu o picatura mai sus decit cel ce a trecut...o picatura macar...sper,desi nu stiu daca ar fi deajuns ...dar sper...Speranta se stinge ultima in noi...ma intreb ce e dincolo de ea...dincolo de momentul cind ea dispare.....Am gustat din dulcele elixir al....mortii... dar stiu ca nu e corect....stiu ca trebuie sa fiu aici...simt asta insa nu mai inteleg pentru ce....sau poate sint doar las.............Stiu doar ca am nevoie de ceva ce nu vad...nu pare sa fie real...nu pare sa existe...poate doar am ramas inchis in capcana propiului meu vis.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu