vineri, 31 decembrie 2010

ultimele ginduri...

    Asa cum ani trec...la fel si noi trecem...traim,dorim,visam....speram...toate in functie de ceea ce sintem si ceea ce viata ne ofera sau ne ia.UNii dintre noi ne schimbam,incet fara sa ne dam seama ... viata e cea care ne ajuta...sau ne obliga..putini dintre noi ramanem aceasi...In curind se va incheia cel de-al 34 an al vietii mele...viata in care am ratacit...am cautat ....am incercat sa fiu ceea ce sufletul mi-a cerut...sau ce viata a incercat sa-mi cearaCu toate ca sint balanta ca zodie nu am reusit sa-mi gasesc niciodata echilibrul...nu am reusit sa echilibrez sufletul ce-l port cu societateain care traiesc...Spre diferenta de lumea din jurul meu am avut un atu in plus...amintiri....amintiri ce mult timp nu le-am inteles...si poate nici acum nu le inteleg...iar acest lucru ma facut diferit...si intrun fel ma exclus...spun asta pentru ca de multe ori o simt...Am avut dreptul sa stiu ce inseamna natura reala a omului...si nu cea ce ne-o creaza societatea...si tocmai din acest motiv am ratacit...cautind acel ceva...defapt sigurul lucru ce-mi-a lipsit si continua sa lipseasca...Amexistat intodeauna in extreme...mai mult in cea joasa dar asta e ...nu putem avea totul...si probabil ar trebui sa invat ceva din toate astea...nu reusesc insa...poate nu sint in stare...sau poate pur si simplu imi scapa.Au trecut multi ani sa-mi dau seama...poate prea multi si prea valorosi...dar viata merge inainte...chiar daca inapoi as vrea sa mearga ...nu se poate sint constient si de asta...chiar daca sint momente ca ieri de exemplu cind ridic ochii spre cer si intreb DE CE...in acelasi timp stiind in mare parte de ce totul e asa...Se spune ca raspunsurile sint in noi...nu stiu daca acest raspuns ce il mai caut acum ...e in mine si nu in altcineva...in acel suflet ... acea raza de lumina...
  Mi-am dorit sa fiu aici,unde sint...si trebuia sa fiu...era inevitabil...insa de data asta sint pre multe...ginduri,sentimente ce se invirt haotic in mine...singura realitate neatinsa raminind doar golul creat din prezenta amintirilor...doar caracterul ce ele mi-l-au format.In ultimul timp totul sa accelerat la culme si nu reusesc sa ma mentin...eu cel ce am cautat liniste ..ma departez din ce in ce mai mult de ea fara sa am puterea de a ma opri ...aproape ca nu ma recunosc uneori...nu mai reusesc sa am autocontrol... in nimic...ma pierd in intuneric...nu mie teama de el insa stiu ca e periculos ...pentru mine si poate pentru altii...Hmm...mi se pare atit de ciudat uneori sa nu pot controla ceva ce tine de mine si numai de mine...De cind m-am departat de ce imi era drag totul a luat amploare...la un nivel care acum il privesc si nu imi vine sa cred...in afara de faptul ca sa incheiat o perioda din viata de care as vrea sa-mi amintesc si sa zimbesc dar...as zimbi fals...in mine totul...amintirile ..nevoia de ... Ea sau ... ce reprezinta ea a atins o amploare ce n-o o pot stapini.Dupa cum evolueaza in curind voi pierde controlul total.
    Cu toate astea...cu tot balamucul din mine,cineva...a reusit sa...faca ceva...ce nu m-am asteptat chiar in momentele cele mai grele...a reusit sa-mi aduca un zimbet,o speranta...o picatura de lumina acolo unde intunericul inainta cu toata forta...si chiar daca in mare parte mintea si sufletul mi-au fost pline de ginduri negre pentru o clipa..sau poate mai mult...a reusit prin prezenta si vorbe sa-mi alunge durerea si tristetea...Putini sint cei ce pot face asta...sau poate chiar nu mai sint...si totusi...undeva exista o speranta pina la urma...totusi viata ar putea fi altfel...Intodeauna viata e plina de astfel de momente in care ne prabusim ...si atunci uneori apare cineva..care...face sa ne ridicam din genunchi si sa mergem inainte...Acest lucru trebuie sa-l fac si eu...sa merg mai departe chiar daca tot timpul ce a trecit,toti anii sau scurs in mare parte degeaba...totusi poate totul are un rost...sper sa nu ma amagesc in continuare...in mare parte am obosit...sa alerg in cautarea ...linistii...acum insa stiind sigur ca in mare parte nu o voi gasi in mine...si deci in final cautarea...in mare parte se opreste..aici...pentru prima data stiind ceea ce imi doresc...si chiar daca viata va refuza cu indirjire sa-mi ofere voi ramine ceea ce sint in parte schimbat...efectul vietii..dar acelasi eu...acelasi romantic,acelasi sentimental...acelasi incapatinat (in anumite chestii)...acelasi om asa cum viata de pina acum ma creat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu