marți, 11 ianuarie 2011

viata si cararea ei

   Nu de multe ori am cazut...si am simtit ca vreau sa ramin acolo....sa nu ma mai ridic...dar m-am ridicat...si am pasit mai departe...cu speranta ca va veni totusi si ziua aia....si inca sper.Nu am crezut ca voi trece prin tot ce trec...demult cind abia incercam sa inteleg...si ciudat acum dupa tot si toate....imi dau seama ca defapt totul e asa cum am stiut de prima oara....viata.....Odata de mult am creat un tipar...cu mult timp inainte de a stii defapt ce port in suflet....ce l-am numit fara sa-mi dau seama Serenity....era tiparul unui suflet ...al persoanei ce o doream linga mine...opusul celei cu care luptam...si am continuat sa lupt...sperind ca intr-o zi....Am creat un tipar asemanator cu cineva pe care cunoscusem inainte...o iubire aparuta brusc in viata,tumultoasa si plina de nabadai...dar care sa incheiat brusc...nu am incercat sa lupt pentru ea...nu am incercat...din orgoliu...si mindrie copilareasca...defapt eram copii...dar a fost...Am pierdut in 16 ani mai mult decit as vrea sa recunosc ..pentru ce ma intreb acum...traim iubim suferim ...altii ne fac sa suferim....si noi insine ne creem suferinta...ne temem ne lasam condusi  de ginduri...complicam totul...si uneori nu e necesar decit sa fim pur si simplu noi.Poate asta e rostul la toate..sa invatam....ma intreb cind...voi invata sa fiu doar un simplu om...sau daca o voi face vreodata...Nu pot fi decit ceea ce sint...nu mai repet cuvintul...ar putea deveni (daca deja nu este)un complex.Am stiut destul de multe ...am avut destule motive sa lupt..si-as putea spune ca am.....dar in timp..in acest labirint al vietii mi-am pierdut rostul...poate nu mai stiu ce vreau...poate nu am stiut niciodata ....si de ce ar trebui sa stiu...viata in sine este plina de complicatii de genul asta...insa poate eu nu am putu trece de ele...viata pare o afacere uneori...inclin sa cred ca avea dreptate cea ce a fost....si unii din noi nu ne pricepem la afaceri....ramin in picioare doar cei ce au resurse....ma intreb ce am facut eu cu ele...le-am abandonat....le-am pierdut...sau le-am daruit...nu stiu...dar nu le mai am.
  Acum dupa mult timp intilnesc din nou acest tipar...cu mici diferente...perfectul nu exista ...Sa produs un soc in mine...un soc lent...nu dureros insa ce mi-a trezit o parte din suflet...de mult nu l-am ascultat...demult nu am mai intrat acolo....mie tema ca as umple rindurile la Socola...si asa nu sint prea departe...dar ma mentin.Socul creat mia deschis o mica stralucirein ochi...a aprins o flacara..cu toate ca slaba dar care se stinsese de mult..si totusi...viata si ale ei ...socuri...Ciudat insa e faptul ca a reusit sa faca ce nu am reusit sa fac eu in ani...ce alti nu au stiut sa faca sau sa poate nu au vrut.......nu doar prin cuvinte sau sfaturi...nu doar prin rabdarea de a ma asculta...ci prin prezenta...prezenta acelui tipar....Astfel  dupa mult timp chiar am ajuns intr-un punct nul de gindire...poate numi strica o pauza....

2 comentarii:

  1. Poate ca tiparul acela exista in noi toti doar ca l-am uitat, l-am sters in momentul in care am pus interesele mai presus de orice, cand ne-am lasat prada rautatii, egoismului, invidiei... nu cred ca ar trebui sa umpli randurile la Socola pt ca de fapt adevarul este ca nu tu, nu cei ca tine care inca mai cred in iubire sunt cei nebuni ci restul lumii, majoritatea din ei care au uitat prea usor adevaratele valori in viata... E trist dar lumea in care traim e prea bolnava...

    RăspundețiȘtergere
  2. viata ne obliga de multe ori sa facem alegeri gresite...si sa mergem pe un drum ce ne duce departe de ceea ce sintem...da sint unul din putini ce nu si-au pierdut sufletul in aceasta lupta...sufletul si puterea de a iubi....desi am fost foarte aproape.....acum insa pot spune ca nu voi ajunge in acest punct din nou...nu vreau si stiu ca si merita...pentru ca nu sint singurul....

    RăspundețiȘtergere