duminică, 28 februarie 2010

M-am oprit...sau poate am obosit...


....sa caut raspunsuri....raspunsuri ce le am ...le am dar nu vreau sa le recunosc,sa le accept.Privesc in jur si nu pot sa inteleg de ce lumea in care traiesc alearga necontenit dupa o viata materiala,o viata ce nu ofera nimic....un nimic care nu creaza decit sperante desarte,un nimic ce spulbera vise...vise si dorinte pure...bine intentionate.Nu inteleg de ce cu toate ca lumea pare ca merge doar spre autodistrugere...ne lasam dusi de val...ne lasam angrenati de viata si uitam natura umana..uitam ce sintem,uitam ca avem un suflet...uitam...Ne dorim fericirea...care fericire?!?Fericirea de a calca pe altii in picioare pentru a cistiga un loc mai sus in societate...de a vea mai mult decit cel de linga noi,ne dorim fericirea personala????Cuvinte desarte....doua cuvinte inventate pentru a acoperi golurile din noi...pentru a creea motivatii,dorinte.....Nu exista fericire personala,fericirea si implinirea nu poate fi a unei singure persoane.Idea in sine nu e decit o fantasma a vietii de care ne agatam cu disperare si vrem sa o gasim,sa o realizam...cu orice pret.Cu orice pret... chiar si suferinta celor dragi...celor din jurul nostru.Dualitatea umana nu consta doar in pereche primordiala barbat-femeie...e mai mult,mult mai mult.Dar traind in modul actual nu facem altceva decit ne marginalizam,ne separam....Legaturile dintre oameni au disparut....iar cele ce mai exista au la baza un folos...un folos material.
M-am oprit ... sa privesc in jur inca odata... si ma doare.Viata in sine ma doare...ma doare pentru nu mai exista incredere in oameni...ma doare pentru ca a fi om in ziua de azi inseamna si e egal cu ceva material.Sufletele noastre nu sint materiale... dar oare mai exista asa ceva in noi...sau poate mai modern corpul nostru nu e decit lut de oale...
Poate am obosit sa mai caut raspunsuri ce defapt le am....sau am obosit sa spun de ce.Poate sunt doar un inadaptat ... la viata ... la o viata ce imi cere sa distrug pentru a nu fi distrus....viata in sine e un razboi...o lupta necontenita...guvernata de legea junglei cu mica diferenta ca cel puternic e inlocuit de cel cu bani...Oare chiar sintem animale ... Ma intreb uneori daca mai sint persoane ce gindesc ca mine...care sufera de aceasi boala...aceasi nebunie

2 comentarii:

  1. Mai sunt oameni 'bolnavi' nu cred ca sunt foarte multi dar sunt...Inadaptata ma simt si eu in lumea asta dar sti poate este datoria noastra a 'inadaptatilor' sa reamintim celor din jur adevarata valoare umana,sa le demonstram ca materialul este pe al doilea loc,pe primul loc este sufletul.Poate in unii sufletul a murit sau poate este doar adormit dar o mica luminita poate deveni soare daca crezi...Nu obosi niciodata sa cauti raspunsuri,sa cauti Adevarul...Acesta este destinul Omului sa fie mereu insetat de Adevar caci oprindu-te vei simti imediat golul si setea!

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur sa vad ca nu sint singurul ce vede viata in acest fel...si da caut aceaa luminita ce sa se transforme in soare...de mult...poate prea mult timp...si de multe ori ma simt obosit..poate pentru ca viata din jurul meu e atit de departe de adevar

    RăspundețiȘtergere