In ultima saptamina am dus pe ultimul drum doua persoane..m-.am "distrat" copios in "show-urile" dintre mine si nevasta,am cunoscut nepriceperea, prostia si lipsa de intelegere...Deci ...ma simt mult prea "slabit" sa pot spune multe.Prea multe dor si prea putine ma fac sa zambesc.Singurul lucru ce mi-a schimbat putin "aspectul psihologic" a fost reintilnirea cu o verisoara...dupa 20 de ani.Amintiri si imagini prafuite scoase din raftul vietii,revazute..readuse in prezent...copii ce eram odata. Am inceput sa scriu aici pe blog din....nu stiu,chiar nu stiu...Am varsat majoritatea amarului din suflet,am expus nebunia ce zace in mine ,in mintea mea.Probabil am cautat sa ma fac de ras sau cine stie ce.Am reusit in mare parte,sint sigur.Am expus insa si unele idei de viata pe care lumea din jurul meu le considera apuse de mult.Ideile insa sint doar ale mele,sint un mod de gindire,un mod de viata...nu neaparat al meu din pacate desi mi-as dori.Faptul ca inteleg viata si rosturile ei clipa de clipa ma duce mai aproape de pragul nebuniei.Imi dau seama de acest lucru si incerc sa-mi pastrez linistea in suflet si in minte dar nu reusec si tot mai mult negativismul ma cuprinde....Amintirea ce o port in mine e puternica dar nu cred ca eu mai am puterea sa lupt pentru ceva ce ....aceasta lume pare sa fi uitat.Hmm....si doare...acea durere ce nu o poti localiza dar o simti...e acolo si nu o pot stinge.... acea durere ce nu amorteste nicodata....
Ne invartim in acelasi cerc vicios, cand credem ca am scapat de ea, apare din nou, aceasta durere mizerabila care isi corieste drum direct in sufletul nostru si totusi, nu am fi la fel fara ea...Teama de durere te invata cum sa traiesti uneori si teama de durere e ce-a care te invata sa lupti! Hai sa privin durerea ca pe un prieten care ne spune crudul adevar intr-un mod neortodox! Amintirea care doare ne invata ca pe viitor sa traim clipa, sa nu o irosim! Daca lumea a uitat, uita si tu de ea, tu esti aici sa traiesti pentru tine caci tu esti cel care a are cele mai minunate amintiri de acu' 20 de ani, nu lumea! Cand mi-e frig si foame lumea nu ma vede, cand sunt fericita si zambesc, lumea ma judeca .... Lasa lumea, in lumea ei, tu fa-ti lumea ta asa cum o doresti!
RăspundețiȘtergereAs vrea sa pot face lumea asa cum trebuie sa fie ...mai mult sau mai putin asa cum mi-o doresc,dar nu tine de mine.... societatea in care traim ne face dependenti de ea si chiar daca eu consider ca nu sint ...cei din jurul meu sint si deci....cum am mai spus ,si incep sa cred, probabil trebuia sa fiu un pusnic ...
RăspundețiȘtergereChiar crezi ca nu tine de tine? Se spune ca esti ceea ce gandesti....ce gandesti ca esti si unde? Crezi ca tot ceea ce vezi e real? Mai gandeste-te... Priveste dincolo de aparente, priveste adanc in sufletul tau si afla raspunsurile care sa te ajute sa intelegi ca Societatea nu exista decat atunci cand ii permiti tu sa existe!
RăspundețiȘtergerePentru mine societatea exista cand merg la servici ( 8 minute cand conduc sunt in societate) apoi intru la servici si inchid usa in spatele meu -cu ea inchis si societatea-! La servici muncesc cu diferiti indivizi care ma supara sau imi fac zilele minunate -am si cativa prieteni- apoi in drum spre casa ies din nou in societate pana cand ajung acasa. Ajunsa acasa ma inchid in universul meu unde intra doar cei pe care ii iubesc ...aici e o lume de vis -visele nu sunt mereu perfecte- dar sunt ale mele, eu sunt raspunzatoare pentru ele! Si le iubesc, ca sunt ale mele si conditita sine-qva-non a iubirii este sa incepi cu tine insuti.
Nimic nu e imposibil! Atata vreme cat creierul uman concepe un lucru....acel lucru poate fi posibil