marți, 20 iulie 2010
Poveste
...am crezut intr-o poveste nemuritoare...numita iubire ...si nu orice fel de iubire ci aceea ce trece dincolo de timp si de moarte.Am crezut in ea de cind eram mic...era acolo in mine,in sufletul meu creind intrebari ....neliniste nemultumire si neintelegere...In timp toate aste sau ascuns in spatele unui zimbet,unui suris...dar nu mai pot sa o fac acest .O singura intrebare am insa...pentru divinitate....ce caut eu aici...de ce am voie sa am amintiri de dincolo....De ce trebuie sa port acest suflet ce se zbate pentru ceva ce nu e decit o poveste ...o simpla poveste ce incet ma consuma fara sa pot face ceva.Cineva ma intrebat azi cum pot zimbi....oare cum...cum as putea sa nu o fac?De ce nu as face-o...lumea din jur e goista si dezinteresata....fiecare are grija de propiul suflet ....ar fi trebuit sa iau exemplul nevestei....prima data eu,a doua data tot eu...si dupa aia restul...restul...si am vazut acest lucru la multe persoane.Sint oare un strain intr-o lume straina....cine sint eu ...cine sint eu sa descopar si sa inteleg lucruri pe care lumea vrea sa le uite...cine sint eu sa pun atitea intrebari,cine sint eu sa judec toate astea....cine sint eu .............al cui sint eu.............
...si pina la urma totusi cred....in ea ...in puritatea ei....in acel suflet de care am nevoie.........
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Povestea ta imi atinge o coarda sensibila si nu stiu daca as putea sa redau in cuvinte ceea ce simt :)
RăspundețiȘtergereAs vrea sa intelegi ca nu exista chestii de genul 'doar o poveste' sau ' o simpla amintire' Nu exista coincidente! Asta trebuie sa intelegi mai presus de tot! Faptul ca te-au tulburat niste intamplari nu e intamplator!
Exista iubiri nemuritoare care pot trece toate granitele timpului si vietii, iubiri pe care le purtam in suflet pentru vesnicie. Sufletul nu minte!
Pentru aducerile aminte, iti recomand cartile lui Michael Newton ( Viata dupa viata, Viata dintre vieti)