duminică, 5 iunie 2011

eu ...

Am vrut sa nu mai scriu nimic ..de felul asta aici pe blog...sa nu mai arat durere....sau suferinta...dar nu am reusit .E singurul meu loc unde incerc sa vars paharul in speranta de al goli de ...amaraciune...Am incercat sa fiu altfel...am incercat sa fac ceva ce nu reusesc ,si nu stiu de ce....poate totusi undeva gresesc iar in viltoarea gindurilor nu-mi mai dau seama.La 35 de ani trebuie sa o iau de la capat...de la zero...si o voi face...sper doar ....ultima speranta...ce-mi ramane, sa am putere..si sanatate...restul....chiar nu ma intereseaza.
  Am vrut ,am incercat,am sperat....ca pot face ceva....dar se pare ca nu asta e drumul pe care trebuia ..sau trebuie sa merg...am crezut ca venind aici in Spania voi putea mai usor sa pasesc inainte...am crezut....dar nu am putut ...Am incercat sa alerg dupa o conditie materiala...pentru chiar daca pentru mine nu are importanta e importanta pentru cei ce depind de mine...si am esuat..din nou ...istoria se repeta...Poate totusi cineva sau ceva ma impiedica...nu stiu ce sa mai cred....cu ani in urma am facut o greseala ce ma urmareste...in continuu...Am fost la un preot ce mia deschis o carte si mia spus ce va urma....un act ce nu trebuia sa-l faca un preot.....si aici vorbin cu unii si cu alti am inteles ca este o greseala enorma.....si ca e posibil ca toate nereusitele sa se datoreze acestui fapt....Am cunoscut multe in viata....stiu ca exista multe forme de a face rau ,exista puteri ce ne pot controla sau afecta viata in multe moduri...si incerc poate sa gasesc o motivatie...la toate nereusitele mele...Nu stiu...singurul lucru cemi ramane este sa las trecutul...desi nu stiu daca voi putea trece peste ....sa las totul in urma...nu conteaza ce am fost pina acum...conteaza ce vreau sa fiu de acum incolo.....doar atit....iar pentru asta va fi necesara destul de mult efort si suferinta....si nu numai a mea...dar va trebui sa incerc...sa invat sa fiu eu pentru mine si apoi pentru restul....egoism poate...dar va trebui sa invat si asta....sper doar sa nu ajng sa las samanta urii sa incolteasca in sufletul meu....sper...

4 comentarii:

  1. Dragul meu prieten virtual,treaba cu cartea cade...nu te mai gandi la asa ceva,probabil ptr ca la tine este ca o superstitie. Am un prieten de familie preot foarte bun...si a zis ca nu are nici o legatura.Vezi tu...stiu ca este greu...stiu ca ai plecat sa castigi un ban ptr tine si ai tai...dar nu ceda...ai sa reusesti. Stiu ca in Spania nu prea mai merge cu joburi...de fapt ca si peste tot.E trist ca trebuie sa plecam din tara noastra sa ne umilim pe la altii sa ne dea un loc de munca.Nici aici nu mai merge nimic...singurele noastre arme sunt speranta si curajul de a trece peste toate.Scrie pe blog daca iti face bine...eu am sa intru mereu pe el.

    RăspundețiȘtergere
  2. De acord cu Gabriella, nu cred ca faptul ca preotul ti-a deschis o carte sa iti provoace nereusite in viata. Ma repet in continuare, ar trebui sa renunti la viziunea pesimista asupra lumii...iadul nu este un loc ci este o stare din care doar noi insine putem iesi. Vezi, zici ca pt a lasa trecutul in urma e nevoie de suferinta, gandind asta de fapt tu iti proiectezi sa treci din nou prin suferinta iar sa treci peste ceva se face prin iertare si iubire, nu prin suferinta. Adi aminteste-ti de tine cel puternic, cel care poate trece peste tot, cel care iubeste, cel care nu are frica...ai toata viata inainte sa iti indeplinesti visele, eu sper sa iti gasesti calea ta si armonia.

    RăspundețiȘtergere
  3. gabriella...sunshine...va multumesc ca sinteti alaturi de mine...va multumesc din suflet...ma bucur sa stiu ca am astfel de prieteni virtuali...cit despre celelalte...de obicei nu sint superstitios...am vazut partea intunecata a existentei...si stiu ...cred ..sa ma apar de ea...sint momente cind...asa cum am spus caut doar o explicatie de moment...am fost...negativist...am privit viata doar din puncte negative...un timp....acum nu mai privesc asa...chiar daca uneori postarile mele arata acest lucru...am avut ...si am un inger pazitor...un suflet de la care am invatat multe...acum...stiu ca iubirea este singura mea arma...si da stiu ca orice se va intimpla in mine va exista aceasta putere de a merge mai departe...a fost si este acolo...izvoraste din suflet...insa niciodata nu am folosit-o pina acum.......in citeva zile voi reveni acasa...si nu mie usor sa repar sau sa rezolv problemele ce sint...voi reveni pentru doua luni in asteptarea unui contract aici in toamna...si numai gindul de a revini acasa acum ceva timp ma ingrozea...acum insa nu stiu...stiu doar ca vreau sa pun punct la unele probleme si sa merg inainte fara grija lor...speranta si visele sint acolo si nu stiu daca e ceva din lumea asta instare sa le stearga...si mai e ceva ...un zimbet...sau mai multe..mai curate si mai reale....

    RăspundețiȘtergere
  4. Ady ...noi suntem prietenii tai si sigur ne pasa de tine.In fiecare zi trec pe blogul tau...multumesc ptr urarile de ziua mea.

    RăspundețiȘtergere