...adevar sau minciuna...

      Dupa mult timp intru din nou in camaruta cu amintiri a sufletului meu....Se pare ca nu sint prea ordonat pentru ca totul e vraiste aici...nu am mai facut de mult ordine pe aici.....Gasesc doar ginduri ,idei,intrebari fara raspuns....si nu stiu care sint reale sau ireale...adevarate sau care sint minciuni....Ieri seara am vrut sa fac o ultima postare,sa ma opresc definitiv...dar vocea acea din mine ce in ultimul timp nu sa mai facut auzita a spus ...nu...un nu plin de ..durere.Ma intreb oare este cu putinta sa-ti poti auzi propiul suflet,e adevarat sau e doar o minciuna...doar sint paranoic....oare este adevarat ca se poate crea o legatura intre trup si suflet...Imi aduc aminte de faptul ca parintii mei imi povesteau ca atunci cind am fost "plecat"...dincolo am avut momente cind ma trezeam...insa nu imi recunosteam propii parinti,vroiam sa ma ridic si sa plec,nu raspundeam la numele meu...adevar sau minciuna ...poate sufletul meu luase controlul total si vroia sa mearga la ...ea... sau poate defapt totul a fost doar o chestie medicala....un nou adevar sau o alta minciuna....cu destul timp inainte exista in mine aceasi neliniste,care mai apoi dupa drumul facut pe lumea cealalalta a revenit mai arzatoare parca...adevar sau minciuna...dupa acest drum...in mine sa asternut idea ca persoana ce va fi linga mine va trebui sa aiba ochi verzi sau albastri....adevar sau minciuna...una dintre "aventurile" mele daca as putea spune asa avea ochii albastri si de multe ori cind ...eram in momente mai intime ...pentru citeva clipe se bloca in ochii mei...dupa care imi spune sa nu o mai privesc asa ca pur si simplu privirea mea o strapunge ...lucru ce defapt nu il faceam constient...nici macar nu imi dadeam seama ....adevar sau minciuna ...greseala fatala facuta de mine poate fii faptul ca dupa ceva timp am cautat sa -mi amutesc sufletul casatorindu-ma chipurile din iubire...a cui ....nu mai stiu...acum ca ma gindesc...stiu ca am iubit asa cum trebuia ...rezultatul dedicarea a 11 ani din viata...dedicarea....fata de familie ,fata de ea...si se va alege praful...adevar sau minciuna...timpul mia aratat ca am gresit alegind chiar contrariul ce il simteam in mine....in timp intelegind ca nu voi putea simti acea liniste linga cea de care mi-am legat destinul...in mine a inceput sa se simta si mai mult dorinta de iubire....pe care am incercat sa retin un timp dar ...viata nu e tocmai ceea ce vrem...persoana de linga mine era dedicata si ea...insa propiilor interese,propiei persoane....adevar sau minciuna strigatul din mine in timp dupa toate certurile si neintelegerile a devenit mai acut ...un urlet....apoi in timp sub presiunea rugamintilor mele si dorinta mea de a afla de ce sint asa pe dinauntru a venit visul... cu starea lui cu simtirile lui reale cu sentimentul de cunoastere a persoanelor ...cu propia recunoastere...adevar sau minciuna....am luat hotararea sa vin din nou in spania stiam ca am sa ajung din nou aici...din nou vise......adevar sau minciuna in momentul cind nici macar copii nu i-am mai avut linga mine ...prezenta lor ma mai linestea uneori...am explodat...in mii de particule....adevar sau minciuna se poate ca daca eu port in mine aceste lucruri si ea cea pe care sufletul meu o cere sa fie la fel ca mine ...sa poarte aceasi neliniste...sa purtam acelasi vis...adevar sau minciuna oriunde s-ar afla in lumea asta prea mica...e posibil sa o simt si sa ma simta,sentimente, trairi....adevar sau minciuna e posibil ca totul...iubirea in sine ...ea sau iubire sa fie tot una...e posibil ca tot ce simt sa fie marcat doar de dorinta de a avea pe cineva alaturi...cineva care pe care sa iubesc si sa ma iubeasca sincer...indiferent de ce sint sau ce este...indiferent de ceea ce as putea fi sau ce ar putea fi.......................................................ma opresc acum totusi...ma rezum azi doar la a rasfoi...azi sint... destul de obosit si nu am starea necesara de a pune nimic in ordine....defapt nu stiu daca o voi putea face vreodata..........