ma rog soarelui sa-ti dea caldura din sufletul meu
ma rog lunii sa ma lase in visele tale
ma rog vintului sa-ti duca vocea sufletului meu
ma rog apelor sa-ti arate lacrimile sufletului meu
ma rog copacilor sa-ti aduca soaptele mele
ma rog la divinitate sa-mi duca pasi mai aproape de tine,
.....................................................................
ma rog la orice....la oricine ....te caut....te strig....si nu am sa ma opresc....nevoia ...de tine .. nu ma lasa ..si astfel continui sa existi..in mine,in sufletul meu...
Am vrut sa nu mai scriu astfel de postari dar....iubirea de care se pare ca am atit de multa nevoie ...intarzie sa apara.Adevarat este ca am devenit prea fix in "lipsa" din sufletul meu,ca am ridicat acest sentiment la o importanta probabil prea mare....defapt pentru mine personal...dupa cit imi dau seama acum e cel mai important lucru...cu toate ca aici in Spania m-am lovit de materialism mai mult decit credeam....orice s-ar intimpla nu cred ca am sa devin ceva diferit de ceea ce sint in acest moment...nu stiu daca ar trebui si nici daca vreau...stiu doar ca am nevoie de EA...poate doar iubire ,dar asa cum spunea cineva personalizata intr-o EA.....Vise, dorinte,amintiri toate se invirt intodeauna in sufletul meu...dar toate au acelasi tel cu toate ca au cai diferite....undeva in acest virtej creat in mine sint si eu incercind sa invat ce este autoconservarea ...pentru ca acum dupa destul de mult timp imi dau seama ca singur,singurel m-am aruncat pe treapta cea mai de jos...totul din acelasi motiv...stupida si totusi mult dorita liniste...sufleteasca.Cineva mi-a spus ca in viata trebuiesa nu uiti de tine insuti pentru ca oferind de la tine intodeauna ajungi la un moment dat sa nu mai ai nimic de oferit si atunci nu mai esti bun de nimic ...cazi ..probabil ca partea egoista a acestei gindiri ma facut sa nu accept acest lucru...cind iubirea face parte din tine nu poti fi egoist...iubirea nu e egoista....nu simte ura...iubirea se dedica trup si suflet...iubirea inseamna sa te daruiesti....insa atunci cind darul tau e calcat in picioare......c-am nasol...am simtit-o pe pielea mea...greseala sau poate defapt neintelegerea vietii.Am trecut si prin asta...ce mai urmeaza....mi-s-a spus ca sint filosof...ca gindesc prea mult...am descoperit filosofia vietii cautind raspunsuri pentru ceea ce era in sufletul meu...dar desigur nu toti sintem intodeauna pregatiti sa intelegem totul de la inceput....sau prea repede....
....nu pot sa nu ma intreb citeodata daca "vocile" din jurul meu...nu au dreptate.Poate mi-am complicat prea mult viata si sufletul gandindu-ma la tot si toate...o parte dim mine se teme de aceasta consecinta as putea spune ca ma trec fiori reci gindind acest lucru...poate totul e doar pura fantezie ce sa inradacinat prea adanc in mine...si totusi ma gindesc de ce totul,lipsa sau necesitatea a ceva nedefinit (la inceput) ,au existat de mic copil in mine...Citeodata ma pierd si ma intreb daca totul ...nu a fost si este decit un vis urit...un cosmar creat de mine insumi...AAHHH ...D-zeule....oare de ce e atit de greu sa gasesti un "suflet".....care sa stie sa te iubeasca fara sa fie nevoie sa-i spui cum,un suflet pe care sa-l cunosti,si sa te cunoasca in totalitate,un suflet...o iubire pura...o iubire ce pur si simplu sa existe,sa-ti incalzeasca sufletul...sa fie acolo,sa existe fara o motivatie materiala sau fizica ci doar sa existe pentru tine si sa existi pentru ea......hmmm...imi doresc perfectiunea s-ar putea spune....da...pentru ca cred ca iubirea e singura ce poate atinge acest punct,iar noi prin ea....
Perfectiune inseamna o balanta intre bine si rau, iubirea presupune si durere si dezamagire si altele iar cu cat ne este frica de ceva cu atat mai mult ne vom izbi de acel lucru, daca ne ferim sa fim dezamgiti fix cu asta ne vom confrunta. La fel cum nu am sti ca e zi daca nu ar exista noapte la fel nu am sti ca este iubire fara ura, fara frica ...deci vrem iubire dar trebuie sa fim pregatiti si pt aspectele neplacute chestia faina este ca odata ce iubim cu adevarat acele aspecte neplacute nu le resimtim la fel cum le am resimti daca nu am iubi.
RăspundețiȘtergereVisul care l-ai avut cat ai fost in coma nu te indoi ca nu este o parte din viata ta anterioara cand murim constiinta noastra se integreaza in sinele noastru superior atunci vedem toate vietile incarnate fiind in coma probabil partial s-a intamplat asta. Poate erai pe punctul de a muri atunci dar pt ca ai revenit din nou la viata inseamna ca ai un rol important inca aici.
stii, Adi, in copilarie obisnuiam sa cred ca oamenii sunt in mare parte buni, ca cei rai sunt asa pentru ca li s-a intamplat ceva rau; mai tarziu am crezut ca fiecare om are un pic de bine in el(oricat de rau ar parea),doar trebuie sa ai rabdare sa-l descoperi; cu partea a doua am ajuns in ultimul an aproape sa-mi vad moartea propriului suflet;iubirea e tot ce spui tu acolo,cred ca simti cu adevarat ceea ce scrii(e un lucru rar), si mai cred ca iubirea consta in ceea ce esti capabil sa daruiesti din tine, mai mult decat astepti sa primesti; numai ca...atunci cand nu mai stii unde te sfarsesti tu si unde incepe ea, poti ajunge in situatii de genul celei in care ai fost tu,in care am fost si eu;iubirea te poate orbi si da! poti ajunge sa vezi dragostea ta reflectata in ochii ei cand dincolo de reflexie nu exista aceleasi sentimente pentru tine;asta nu inseamna ca undeva, in lumea asta, nu exista persoana aia de care vorbesti tu, care sa fie si forma dar si fond, sa-ti completeze spiritul zbuciumat, sa-ti aduca linistea sufleteasca; exista undeva!sufletul nostru e nelinistit, iar atunci cand simte gustul iubirii, va vrea tot mai mult, si nu se va opri niciodata; cand va fi lovit mai rau, se va ridica si va lupta tot mai puternic pentru...iubire; drumul are multe intersectii. Cand simti ca TREBUIE sa cunosti o anumita persoana, indiferent cat iti ia sa ajungi acolo, o vei cunoaste cu siguranta! nu renunta la tine! nu renunta la binele din tine! nu renunta sa crezi in ceea ce esti cu adevarat, in ceea ce simti si in ceea ce urmeaza sa se intample! ar fi mult prea trist si suntem atat de putini cei ce credem in...iubire.
RăspundețiȘtergerenu ma indoiesc de ceea ce sint sunshine...e prea tarziu sa fac asta...rolul meu cred ca il stiu...cred...
RăspundețiȘtergerenu renunt la ceea ce sint maddy25...nu cred ca am dreptul sa fac acest lucru mai ales acum cind am primit dreptul sa stiu mai mult decit era necesar sau voie...oricum nu am sa ma opresc...chiar daca sint momente cind imi doresc acela functie de "reset" dar nu o am si nici uitarea nu e ocaracteristica pentru mine...rau este ca cei din jurul meu sau cel putin lumea din jurul meu nu intelege ceea ce simt,gindesc si...sint nevoit sa inchid totul in mine,in acelasi "eu"......si astfel uneori rabufnesc....
MULTUMESC!!!!!
@Ady continua sa o cauti. EA este mai aproape de tine, decat crezi. Nu, nu ceri prea mult! Doar ca, iubirea adevarata necesita timp si rabdare, pentru a o recunoaste:)
RăspundețiȘtergere