timp si...gindire.

zile trec incet,se scurg neincetat uneori  parca timpul chiar ar vrea sa se opreasca...niciodata atunci cind defapt mi-as dori cu adevarat asta niciodata...nimic nu a avut aroma care eu as fi dorit-o...halal viata .sau poat doar eu sint devina...nu mai stiu..si nici nu vreau sa mai stiu....doar am nevoie de liniste si lumina...nu separat doar impreuna pentru ca pentru mine unde se naste una exista cealalalta ...linistea si lumina sint singurele stari  ce ma fac sa fiu din nou om...Nu ma mai intreb ce cind sau daca va venii vreodata...sint prea negativist ca sa spun ca sper din toata inima....nu....sper dar...dupa cite imi dau seama mult mai putin...Asta e ,sau poate asta sint...am consumat o mare parte dim mine intr-un timp scurt...am pierdut lucruri si timp irecuperabil...insa accept sa merg inainte fara sa mai pun intrebarea de ce...defapt nu stiu daca pina la urma imi mai doresc ceva ..daca acolo in sufletul mai este vreo dorinta..vreun vis...Psihologic ma inteleg...dupa tot ceea ce sint,ce gindesc si prin tot cea ce trec acum..si inca nu sa terminat.....offfff...cum se spune "zimbeste...asa e pina la capat"...Am incercat sa joc teatru atitia ani...am facut asta fara sa ma gindesc decit ca trebuie sa trec intr-un fel peste toate...acum insa nici teatru nu mai pot juca.Am strins atita timp in mine atita durere...visul ce am incercat sa-l fac realitate...visul ce am incercat sa-l acopar...visul ce a ars in mine atita timp...totul....a facut nu a decit sa roada in mine tot mai mult sa ma departeze ...de mine insumi...sa ma instraineze de realitatea vietii...cel putin de acea realitate ce viata mi-o cere...ma privesc..pe mine insumi...privesc in oglinda sufletului meu....si simt ca vreau sa urlu ...sa pling ... sa rid ..nu ma recunosc nu asa trebuie sa fiu eu...si totusi sint ....sint viu..desi tot mai mult alternativele ma ispitesc....no fear..n-o sa merg pina acolo...probabil din lasitate sau doar pentru faptul ca nu e corect....insa ati dori sfirsitul e cu totul altceva...si uneori foarte periculos....am facut asta odata ....Nu stiu de ce sint trist ...nu stiu de ce sint negativist...probabil pentru acelasi motiv ce  a fost intodeauna ...sufletul din mine se simte singur...e singur...si eu ........................la fel...Cineva mi-a spus de curind ...nefiind prima persoana ...ca ar trebui sa traiesc viata...altfel...dar niciodata nu am vrut aventura....desi aventura e ceva ce-mi place...dar nu la acest gen...la acest gen am dorit siguranta...ca este acolo,ca sint acolo...hmm...o doamne...de ce nu pot trece de anumite nivele..de anumite chestii ,de ce nu pot fi oare altfel....chiar nu gasesc nici o iesire din acest ...mod de gindire...