luni, 3 ianuarie 2011

autoportret

o umbra se ce strecoara incet prin multime
umbra unui vis,unei dorinte..unui blestem
sa nascut asa si stie ca nu-l poate rupe
citeodata nu-i mai pasa de nimic...nimic
viata si amintirile i-au luat tot ce a contat
nu simte decit durere si a uitat sa zimbeasca
a uitat sa rada...poarta doar o masca
pentru a acoperi cea ce simte...ce-l ucide
merge pe strada si priveste inainte desi...
pentru el nu exista inainte,acum sau maine
e gol pe dinauntru...si ochii lui sint goi
defapt asa este de mult..chiar daca
a incercat sa acopere durerea ,sa o aline
stiind ca un gol nu se acopera ci se umple
cu toate ca viata nu i-a fost vitrega sau rea
el sia dorit intodeauna un singur lucru
un suflet...ce sai ofere piesa lipsa
in puzzelul propiei vieti,un suflet ce sa umple
golul ce-l simte permanent ... si-l doare
destinul sau soarta il tin departe de linistea
de linistea ce odata demult ...a cunoscut-o
departe de acel sentiment,de acea traire
si lipsa ... il doare cel mai mult...absenta
singuratatea dorintei din el naste lacrimi
lacrimi ce demult sau terminat...au secat
si totusi...e acolo..pe drum,pe drumul vietii
vrea sa spere dar si speranta are o limita
dar totusi se strecoara incet printre oameni
merge inainte...fara tinta...fara dorinta
e doar o umbra intr-o lume...materiala
o umbra ce cauta lumina
un suflet blestemat ce-si cauta izbavirea

2 comentarii:

  1. Eu stiu ca la capatul tunelului exista luminita chiar daca nu o vezi inca, chiar daca este greu doar mergand mai departe te vei apropia de capatul tunelului si mai aproape de lumina...

    RăspundețiȘtergere
  2. sper ca intr-o zi voi atinge si capatul tunelului...si nu doar eu ci si altcineva drag....

    RăspundețiȘtergere