marți, 17 mai 2011

Din nou...

...simt  aceasi prabusire.....alunec din nou in acel hau intunecat....din mine...Nu vreau sa o fac si lupt ...sa-mi mentin echilibrul....dar cineva ma impinge ...tot mai mult....cineva ...persoana  la care am tinut atit de multi ani...degeaba....pentru iubire e nevoie de doi...
  Imi dau seama ca totul ...ce simt..ce am simtit...legatura mea cu ...partea nevazuta a existentei..a fost todeauna in mine,chiar si copil fiind...Hmm mi se pare ironic...tot timpul acolo...tot timpul ...dusmanul meu timpul...ce rost are timpul atat timp cit esti singur....dragoste am avut intodeauna...si am...iubirea insa...nu....Macar daca nu as sti ce inseamna...daca nu as fi...simtit-o...o alta ironie...de data asta nu a vietii in sine ci a sortii....de ce trebuie sa fiu asa ....Nu mie frica de nimic acum...nici de viata ,nici de moarte...in parte le-am cunoscut pe amandoua...si stiu ca nu inseamna doar intuneric....insa sufletul din mine mi-a redat ceva ..ce nu mai reusesc sa inteleg..de ce si pentru ce...ca sa fiu om...in lumea de azi...definitia om e cu totul alta...stiu ca nu sint singurul...insa...nu inteleg rostul...si nu am nici puterea sa mai schimb ceva...am reusit in mare parte sa elimin gandirea negativa...am reusit sa fac mai mult decit credeam....si totusi...visele din mine nu au disparut in totalitate...orice as face nu le pot face sa dispara...pentru ca din ele se hraneste speranta...ca maine va fi altfel...am asteptat atit de mult acest maine...sub mai multe aspecte...doar sensul general fiind acelasi...am incercat sa fac tot posibilul sa fac ca...maine sa fie altfel...am ramas doar cu incercarea...dar totusi nu am sa ma opresc...chiar daca maine va fi la fel....undeva trebuie sa rup acest blestem...trebuie sa gasesc veriga lipsa...piesa de puzzel ce lipseste...din mine...dar pina atunci raman aici...si incerc sa-mi mentin...sanatatea mintala...chiar daca cei din jur imi spun ca gresesc...ca nimanui nu-i pasa...ca viata in sine este egoista...totusi voi ramane ...eu...si voi merge inainte...asa cum sint...cu defectele si calitatile mele...Atat timp cit imi voi putea simti propiul suflet...voi avea totusi putere sa merg inainte....restul nu conteaza...singurul lucru ce ramane trist fiind...golul neacoperit din mine...dar cine stie..poate totusi visele se implinesc...odata si odata....visele mele intodeauna sau implinit(alea de noapte) poate am dreptul si la unul de zi care sa se implineasca....Am reusit sa gasesc lumina din mine...dar...mai am totusi nevoie de o alta...lumina...acea ce ti-o da iubirea..acea lumina ce se aprinde tit de usor uneori...atunci cind nu te astepti,sau nu-ti doresti....acea lumina ce are putere sa stearga...sa aline..sa incalzeasca....sa reinvie...



 Lectia de zbor


Mai întâi îţi strângi umerii,

mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.


Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.

**Nichita Stanescu**

2 comentarii:

  1. De ce o inima sufera iar alta iubeste?
    De ce un om plinge si altul se veseleste?
    De ce unii au viata usoara?
    Iar altii stiu ca inima o viata intreaga o sa-i doara.
    Cel mai dureros moment nu e cel in care pierzi iubirea... ci cel in care realizezi ca de fapt nu ai avut-o niciodata.Ady imi doresc sincer sa fi mai optimist,mai vesel ...ca o singura viata avem.Tu ai fost cel care mie mi-ai dat niste sfaturi bune de viata...iar eu acum ma intristez ciand prietenul meu virtual sufera.

    RăspundețiȘtergere
  2. imi pare rau daca cea ce scriu intristeaza...niciodata nu o fie totul la fel sau egal...nimic in aceasta existenta nu e fara rost...in toate axista o balanta...si minusurile au importanta lor....nu poate exista perfect in forma ..materiala...iar eu....uneori cind privesc in jurul meu....ma pierd...iar daca mai privesc si in mine....cad....e complicat sa am o gramada de raspnsuri...la multe si ironic sa nu pot face nimic in mare parte pentru ca viata ...nu-mi permite...am sacrificat prea mult timp ...pentru o cauza ce nu am vrut sa cred ca e pierduta....timp si resurse....acum ....am ajuns in punctul zero din nou...optimist incerc sa fiu...si sint in mare parte...doar ca sint seri sau dimineti ..mai ales acum cind nu muncesc...care pur si simplu nu as vrea sa fie asa cum sint....goale

    RăspundețiȘtergere