No existe amor en paz. Siempre viene acompañado de agonías, éxtasis, alegrías intensas y tristezas profundas.
Deja de pensar en la vida y resuélvete a vivirla.
Un niño siempre puede enseñar tres cosas a un adulto: a ponerse contento sin motivo, a estar siempre ocupado con algo y a saber exigir con todas sus fuerzas aquéllo que desea.
Cuando crezcas, descubrirás que ya defendiste mentiras, te engañaste a ti mismo o sufriste por tonterías. Si eres un buen guerrero, no te culparás por ello, pero tampoco dejarás que tus errores se repitan.
En toda historia de amor siempre hay algo que nos acerca a la eternidad y a la esencia de la vida, porque las historias de amor encierran en sí todos los secretos del mundo
Existen derrotas, pero nadie está a salvo de ellas. Por eso es mejor perder algunos combates en la lucha por nuestros sueños que ser derrotados sin siquiera saber por qué se está luchando.
Cuando menos lo esperamos, la vida nos coloca delante un desafío que pone a prueba nuestro coraje y nuestra voluntad de cambio.
Cuando quieres algo, todo el universo conspira para que realices tu deseo.
Las decisiones de dios son misteriosas, pero siempre a nuestro favor.
No tenía miedo a las dificultades: lo que la asustaba era la obligación de tener que escoger un camino. Escoger un camino significaba abandonar otros.
Podemos cometer muchos errores en nuestras vidas, menos uno: aquel que nos destruye.
¿cómo entra la luz en una persona? si la puerta del amor está abierta.
El miedo a sufrir es peor que el propio sufrimiento.
La razón teme la derrota, pero la intuición disfruta la vida y sus desafíos.
La felicidad es a veces una bendición, pero por lo general es una conquista.
Todo hombre tiene derecho a dudar de su tarea y a abandonarla de vez en cuando; lo único que no puede hacer es olvidarla.
Existe un lenguaje que vamás allá de las palabras
Quienes no tienen nada que perder jamás piensan en la vida eterna.
Esperar duele. Olvidar duele. Pero el peor de los sufrimientos es no saber qué decisión tomar.
El amor no está en el otro, está dentro de nosotros mísmos; nosotros lo despertamos. Pero para que despierte necesitamos del otro.
En todas las lenguas del mundo hay un mísmo dicho: ojos que no ven, corazón que no siente. Pues yo afirmo que no hay nada más falso que eso; cuánto más lejos, más cerca del corazón están los sentimientos que intentamos sofocar y olvidar.
Si tienes la paciencia de la tierra, la pureza del agua y la justicia del viento, entonces eres libre.
Todos los días dios nos da, junto con el sol, un momento en el que es posible cambiar todo lo que nos hace infelices.
El primer síntoma de que estamos matando nuestros sueños es la falta de tiempo.
El sexo, el dolor y el amor son experiencias límite del hombre. Y solamente aquel que conoce esas fronteras conoce la vida; el resto es simplemente pasar el tiempo, repetir una misma tarea, envejecer y morir sin saber realmente lo que se estaba haciendo aquí.
Cuántas cosas perdemos por miedo a perder.
Cada persona, en su existencia, puede tener dos actitudes: construir o plantar. Los constructores un día terminan aquéllo que estaban haciendo y entonces les invade el tedio. Los que plantan a veces sufren con las tempestades y las estaciones, pero el jardín jamás para de crecer.
Nada ni nadie es indispensable , ni una persona ,ni un lugar ni un trabajo. Nada es vital para vivir porque cuando tu viniste a este mundo llegaste sin ese adhesivo,
Sólo una cosa vuelve un sueño imposible: el miedo a fracasar.
Dios juzga al árbol por sus frutos, y no por sus raíces.
Todo está permitido, menos interrumpir una manifestación de amor.
Cuánto más se aproxima uno al sueño, más se va convirtiendo la leyenda personal en la verdadera razón de vivir.
El universo siempre conspira a favor de los soñadores.
Libéranos de todos esos conceptos malditos, de esa manía de tener que explicarlo todo
La vida siempre espera situaciones críticas para mostrar su lado brillante.
el amor empieza con una mirada,se decide con una palabra,se siente con un beso y se pierde con una lagrima
miercuri, 18 mai 2011
marți, 17 mai 2011
Din nou...
...simt aceasi prabusire.....alunec din nou in acel hau intunecat....din mine...Nu vreau sa o fac si lupt ...sa-mi mentin echilibrul....dar cineva ma impinge ...tot mai mult....cineva ...persoana la care am tinut atit de multi ani...degeaba....pentru iubire e nevoie de doi...Lectia de zbor
Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.
Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor.
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor.
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripilie altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.
**Nichita Stanescu**
duminică, 15 mai 2011
Când ai(..am..) nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.
când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.
` Mircea Cărtărescu `
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.
când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?
fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.
întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.
Etichete:
cautare .durere,
dor. lipsa. singuratate,
necesitate...
Oleee....!!!
....prima
oara cind am vazut un astfel de ...eveniment...pot spune ca este spectaculos...pina in punctul de sacrificiu......e ceva diferit pentru mine...mai ales cand vezi asta prima oara...as fi vrut sa pot inregistra tot insa o ploaie afurisita mi-a anulat planurile pentru primele trei reprezentatii....e frumos...frumusete ce as fi vrut sa nu o vad ......"singur".....
...gracias..seniora Pilar....
joi, 5 mai 2011
mie dor.....
mie dor...mie dor de acele picaturi ...picaturi ce-mi pot umple...fantana inimi de mult timp secata........mie dor de caldura...ce-mi lipseste...in fiecare apus sau in fiecare rasarit............mie dor sa pot ridic privirea la cer...fara sa-i cer nimic.............mie dor sa pot privi din nou stelele si luna...fara sa ma doara...........mie dor...atit de dor.........cum poate sa-mi fie dor de ceva ce nu stiu daca am simtit vreodata pina acum...dar care stiu cum e...mie dor......
Etichete:
dor. lipsa. singuratate,
fragmente din sufletul meu,
tristete,
vis
luni, 2 mai 2011
ginduri....probabil prea multe...
Asa cum a fost intodeauna....viata mi-a dat lectii ...mi-a dat clipe pe care nu o sa le pot uita niciodata....bune ...si rele.Nu stiu...nu inteleg desi as vrea sa o fac..de ce in mine continuu simt acelasi lucru....aceasi durere chiar daca acum dupa mult timp am reusit sa vad ,sa gasesc lumina de care defapt aveam nevoie...Niciodata nu am sa fiu asa cum am fost pina acum...niciodata trecutul nu va mai reveni...nu-l voi lasa...si totusi continui sa fac aceleasi greseli parca....In ultima discutie cu persoana caruia am dedicat ultimi 13 ani am ajuns sa-mi dau seama ca ..orice s-ar intimpla ...in viata,in jurul meu...voi fi la fel si chiar daca ranile nu se vor inchide (probabil din vina mea)eu voi fi acelesi....Singura intrebare ce mi-o pun acum,in acest moment este de ce trebuie sa fiu asa....sa inteleg...sa vad...sa ascult...sa ofer sufletul....fara nici un pret...fara sa pun nici o valoare pe ceea ce fac.La naiba ..........niciodata nu a avut valoare...niciodata...si totusi o fac fara sa-mi pese ca maine totul se va intoarce impotriva mea....Sint pe tusa acum si poate faptul ca nu muncesc si timpul care il acord gindirii mult prea intortocheate ce o am ...ma face din nou sa cad....probabil ca-mi trebuie o ocupatie...ceva ce sa-mi ocupe mintea ...ceva ce sa nu lase loc de ginduri...Doamne m-am ratacit ...de mine insumi ...de cea ce trebuie sa fiu....sint atit de departe de cea ce am vrut cu adevarat sa fiu....Am neglijat..prea multe...m-am neglijat pe mine insumi...in cautarea mea...Voi putea oare sa ma regasesc ...voi avea puterea sa trec peste....toate si sa redevin ...nici macar nu stiu ce as vrea sa fiu...sau cum sa fiu....
miercuri, 27 aprilie 2011
marți, 26 aprilie 2011
sufletul meu...sau poate doar nebunie
M-am nascut in aceasta lume , traiesc in ea si totusi de multe ori nu reusesc sa o inteleg ,sa o accept , asta datorita unui singur lucru …sufletului ce il am … si a mostenirii ce el mi-a oferit-o .Viata mea ca om e rupta intre doua realitati … c-am ciudat suna ,stiu ,dar fiecare dintre noi avem propia istorie ,propiul mod de a vedea viata ,de a simti.Am fost foarte mult influentat de ceea ce am vazut in oglinda propiului meu suflet ….mai mult decit as putea explica sau spune .Nu e usor sa simti , sa stii sa vezi …tot ce eu as putea spune ca am vazut.Se pare ca portile mi-au fost deschise si imi vor ramane asa … inca mult timp si uneori as vrea sa stiu de ce trebuie sa trec prin asta .Uneori am impresia ca stiu de ce … uneori , insa viata si existenta in sine par sa tina departe de mine acest motiv.Am 34 de ani … poate psihic sint mai in urma decit anii care-i am … desi uneori privind in jur la lumea in care traiesc , la viata pe care o traiesc , ma sperii , tocmai asta fiind motivul pentru care in ultimul timp m-am izolat , m-am ascuns in intuneric . Am gresit enorm in final … pentru ca nu am facut decit sa ma inchid in propia mea inchisoare fara sa mai vreau sa vad lumina . In parte am fost si ajutat ,dar asta e alta poveste . Sint si ma simt uneori ingrozitor de obosit de viata , de tot si tóate ,de lumea in care traiesc . Ultimile luni , sau poate ultimul an au fost critice pentru mine … ingrozitoare as putea spune . Asta e efectul unei vieti inchise … inchise in principii exacte , in parte mostenite , in parte culese sau impuse de viata . Cu tóate aste a existat un moment cind paharul care se umpluse cu mult timp inainte … sa spart si astfel am luat hotararea ca totul trebuie sa fie altfel , ca trebuie sa fie altfel pentru ca un mai pot merge asa in continuare.
Pentru mine ca om , viata are un singur sens , implinirea sufleteasca … implinirea mea …si a suflelor ce tin de mine … Viata materiala pentru mine este la un punct situat intre indiferenta si pasivitate . De cind ma stiu am fost asa … nimic nu e mai valoros ca caldura din suflet … nimic un e mai valoros ca suflele de langa tine … nimic . Nimic din tot ce intra sau se considera in existenta noastra material pentru mine nu a avut valoare … asta nu inseamna ca nu accept acest lucru … este viata pe care o traiesc si trebuie sa ma adaptez la ea , insa uneori mi-e ingrozitor de greu sa accept preturile ce trebuiesc insa platite in viata materiala . Niciodata nu am putut sa simt ura … o alta dilema a vietii mele , o intrebare la care sper sa pot afla raspunsul candva . Privesc in jur si vad ce se intimpla cu oamenii … cu prietenii , cu persoanele la care tin … vad ce viata face din ei , total din motive materiale . Ma ingrozesc cit de mult sa departat lumea de adevarul acestei vieti , de valoarea ei , si cu tóate ca pretul e scump … foarte scump uneori se merge pe acelasi drum , mai departe in acelasi mod … cu si mai multa indarjire fara sa fie aruncata macar o privire in urma , la cea ce ramane in urma … la mostenirea ce se lasa urmasilor .
Am intalnit oameni in viata pe care in parte i-am ajutat si material si spiritual , singurul lucru care m-am ales si care este defapt totul pentru mine fiind acela de a sti ca totul e bine .Intodeauna si in relatiile cu prietenii , cu rudele , in propia familia … am incercat sa fac total in asa fel incat sa fie bine … singura dorinta fiind de a vedea zimbete pe chipurile celor din jur … In timp am inteles de ce simteam si faceam asta … mostenirea … amintirile din sufletul meu m-au facut sa fiu asa … si nu o sa pot fi altfel probabil niciodata pentru ca defapt asa am fost programat de propiul suflet . Am incercat sa ies din acest mod de viata , am incercat dar nu am putut merge , nu am putut rezista .Sint o persoana sufletista , am fost numit asa de multi si in acelasi timp de o parte din acesti multi am fost si utilizat … insa nu imi pare rau si nici un le port pica …daca atunci la acel moment am facut ceea ce eu am simtit ca e bine si am simtit multumire in suflet a fost deajuns … chiar daca rezultatul de mai tarziu a taiat o parte din acea multumire.Cind am plecat a doua oara din tara si am revenit aici in Spania nu am avut decat o singura dorinta … acea de a fi eu insumi … si acea de a-mi reface viata , de a recupera o mica parte macar din cea ce am pierdut … pana acum .Nu stiu in ce masura voi putea face asta vreodata insa cred ca am dreptul sa incerc . In ultimi ani inchis in propia mea inchisoare , inchis in propiile mele secrete si principii … in cautarea mea ,nu am facut decit sa las timpul sa treaca … si uneori timpul poate fi foarte valoros . Nu regret nimic din tot cea ce a trecut … poate doar ca am doi copii carora nu le pot oferi familia pe care defapt eu mi-am dorit-o nespus de mult . Asa cum am fost crescut si educat insa nu voi putea trece niciodata peste peste acest amanunt …partea din mine care a iubit si care in continuare iubeste viata nu ma lasa . Cu tóate astea la fel cum ei au dreptul la viata si eu o am … insa niciodata dincolo de acest punct .Aici intre straini am intalnit noi conceptii de viata , moduri de viata , gandiri ce m-au intristat in parte , dar si exemple de oameni ce m-am facut sa imi dau seama ca nu sint singur … ca nu sint totusi un sacrificiu ambulant si ca uneori totusi rezultatele sacrificiilor mele au un rezultat bun .Am intalnit oameni ce totusi au un suflet , chiar daca viata le cere o anumita conditie,nu au uitat ca sint oameni,nu au uitat valorile vietii.
In viata intalnim oameni ... si oameni.In cea mai mare parte asa cum apar in viata noastra asa si dispar ... si totusi unii raman in sufletele sau in inima noastra.Acestia sint cei ce uneori ne ajuta sa mergem mai departe , sa trecem de anumite momente grele din viata.De obicei sint prietenii de moment , pe care timpul sau viata le rupe … cu tóate ca in sufletul nostru ele raman … ca niste dosare prafuite in arhiva noasta … arhiva amintirilor noastre.Unora timpul le da uitarea … un avantaj poate … nu pentru mine insa… uitarea e … imposibila.Ultimi ani pentru mine au fost destul de grei as putea spune…greul fiind accentuat de faptul ca nu am reusit sa creez acea familie pe care mi-am dorit-o.Cum se spune insa … am incercat marea cu degetul … exista oameni pe care nu-i poti schimba … nu-i schimba viata si nici suferinta…Am prieteni carora le lipsesc,am prieteni carora prezenta mea le ofera incredere ,am rude care ma vor aproape ,am persoane care au incredere in mine,persoane care ma ajuta …pentru toti as face tot ceea ce imi sta in putere sa stiu ca sint bine.Uneori insa nu am puterea de a fi ceea ce doresc … as vrea sa fiu mai mult dar nu pot…si doare…neputinta …Incet invat sa trec peste aceste parti ale modului meu de a fi … incet … Sunt únele insa peste care nu pot trece si asta ramane inscris sub forma de regret in mine…asta e viata…nu putem fi cea ce vrem sau visam intodeauna…insa avem datoria de a incerca…in limítele propii existente.OFFFFF… asta e o clipa in care as fi vrut sa nu stiu tot cea ce stiu….sa nu fi descoperit secrete…sa nu fi avut raspunsuri la tóate intrebarile.Uneori e ingrozitor de complicat …si obositor…dar cred ca in parte m-am obisnuit…cred ca am primit totul pentru a fi acolo cind e nevoie… nu stiu poate e doar o idee paranoica … dar cum total are un sens …in aceasta viata...
Pentru mine ca om , viata are un singur sens , implinirea sufleteasca … implinirea mea …si a suflelor ce tin de mine … Viata materiala pentru mine este la un punct situat intre indiferenta si pasivitate . De cind ma stiu am fost asa … nimic nu e mai valoros ca caldura din suflet … nimic un e mai valoros ca suflele de langa tine … nimic . Nimic din tot ce intra sau se considera in existenta noastra material pentru mine nu a avut valoare … asta nu inseamna ca nu accept acest lucru … este viata pe care o traiesc si trebuie sa ma adaptez la ea , insa uneori mi-e ingrozitor de greu sa accept preturile ce trebuiesc insa platite in viata materiala . Niciodata nu am putut sa simt ura … o alta dilema a vietii mele , o intrebare la care sper sa pot afla raspunsul candva . Privesc in jur si vad ce se intimpla cu oamenii … cu prietenii , cu persoanele la care tin … vad ce viata face din ei , total din motive materiale . Ma ingrozesc cit de mult sa departat lumea de adevarul acestei vieti , de valoarea ei , si cu tóate ca pretul e scump … foarte scump uneori se merge pe acelasi drum , mai departe in acelasi mod … cu si mai multa indarjire fara sa fie aruncata macar o privire in urma , la cea ce ramane in urma … la mostenirea ce se lasa urmasilor .
Am intalnit oameni in viata pe care in parte i-am ajutat si material si spiritual , singurul lucru care m-am ales si care este defapt totul pentru mine fiind acela de a sti ca totul e bine .Intodeauna si in relatiile cu prietenii , cu rudele , in propia familia … am incercat sa fac total in asa fel incat sa fie bine … singura dorinta fiind de a vedea zimbete pe chipurile celor din jur … In timp am inteles de ce simteam si faceam asta … mostenirea … amintirile din sufletul meu m-au facut sa fiu asa … si nu o sa pot fi altfel probabil niciodata pentru ca defapt asa am fost programat de propiul suflet . Am incercat sa ies din acest mod de viata , am incercat dar nu am putut merge , nu am putut rezista .Sint o persoana sufletista , am fost numit asa de multi si in acelasi timp de o parte din acesti multi am fost si utilizat … insa nu imi pare rau si nici un le port pica …daca atunci la acel moment am facut ceea ce eu am simtit ca e bine si am simtit multumire in suflet a fost deajuns … chiar daca rezultatul de mai tarziu a taiat o parte din acea multumire.Cind am plecat a doua oara din tara si am revenit aici in Spania nu am avut decat o singura dorinta … acea de a fi eu insumi … si acea de a-mi reface viata , de a recupera o mica parte macar din cea ce am pierdut … pana acum .Nu stiu in ce masura voi putea face asta vreodata insa cred ca am dreptul sa incerc . In ultimi ani inchis in propia mea inchisoare , inchis in propiile mele secrete si principii … in cautarea mea ,nu am facut decit sa las timpul sa treaca … si uneori timpul poate fi foarte valoros . Nu regret nimic din tot cea ce a trecut … poate doar ca am doi copii carora nu le pot oferi familia pe care defapt eu mi-am dorit-o nespus de mult . Asa cum am fost crescut si educat insa nu voi putea trece niciodata peste peste acest amanunt …partea din mine care a iubit si care in continuare iubeste viata nu ma lasa . Cu tóate astea la fel cum ei au dreptul la viata si eu o am … insa niciodata dincolo de acest punct .Aici intre straini am intalnit noi conceptii de viata , moduri de viata , gandiri ce m-au intristat in parte , dar si exemple de oameni ce m-am facut sa imi dau seama ca nu sint singur … ca nu sint totusi un sacrificiu ambulant si ca uneori totusi rezultatele sacrificiilor mele au un rezultat bun .Am intalnit oameni ce totusi au un suflet , chiar daca viata le cere o anumita conditie,nu au uitat ca sint oameni,nu au uitat valorile vietii.
In viata intalnim oameni ... si oameni.In cea mai mare parte asa cum apar in viata noastra asa si dispar ... si totusi unii raman in sufletele sau in inima noastra.Acestia sint cei ce uneori ne ajuta sa mergem mai departe , sa trecem de anumite momente grele din viata.De obicei sint prietenii de moment , pe care timpul sau viata le rupe … cu tóate ca in sufletul nostru ele raman … ca niste dosare prafuite in arhiva noasta … arhiva amintirilor noastre.Unora timpul le da uitarea … un avantaj poate … nu pentru mine insa… uitarea e … imposibila.Ultimi ani pentru mine au fost destul de grei as putea spune…greul fiind accentuat de faptul ca nu am reusit sa creez acea familie pe care mi-am dorit-o.Cum se spune insa … am incercat marea cu degetul … exista oameni pe care nu-i poti schimba … nu-i schimba viata si nici suferinta…Am prieteni carora le lipsesc,am prieteni carora prezenta mea le ofera incredere ,am rude care ma vor aproape ,am persoane care au incredere in mine,persoane care ma ajuta …pentru toti as face tot ceea ce imi sta in putere sa stiu ca sint bine.Uneori insa nu am puterea de a fi ceea ce doresc … as vrea sa fiu mai mult dar nu pot…si doare…neputinta …Incet invat sa trec peste aceste parti ale modului meu de a fi … incet … Sunt únele insa peste care nu pot trece si asta ramane inscris sub forma de regret in mine…asta e viata…nu putem fi cea ce vrem sau visam intodeauna…insa avem datoria de a incerca…in limítele propii existente.OFFFFF… asta e o clipa in care as fi vrut sa nu stiu tot cea ce stiu….sa nu fi descoperit secrete…sa nu fi avut raspunsuri la tóate intrebarile.Uneori e ingrozitor de complicat …si obositor…dar cred ca in parte m-am obisnuit…cred ca am primit totul pentru a fi acolo cind e nevoie… nu stiu poate e doar o idee paranoica … dar cum total are un sens …in aceasta viata...
luni, 18 aprilie 2011
eu ... viata mea ... sufletul meu ...
Sint momente cind totusi simt ca ma prabusesc ....insa acum ceva mult mai puternic decit m-am asteptat sa nascut in mine...defapt a renascut...si totusi ma lupt ...destul e mult ...sa raman in picioare.E groaznic de greu cind trebuie sa lupti cu tine insuti....pentru ca crezi ca esti tu...si cunoscindut-e pe tine insuti nu crezi ca e complicat...insa...e mult mai dificil sa lupti...In urma cu citeva postari am spus ca am reusit sa elimin multe din vise ...insa a ramas unul...unul care ma rupe in doua parti dinstincte....realistul...si visatorul o parte din mine care stiu ca daca as elimina-o nu cred ca rezultatul e bun....pentru ca realistul din mine stie sa taie in carne vie...si nu cred ca ...ar fi bine sa cobor in aceasta limita.Sint balanta si uneori chiar am caracteristica generala...atit pozititv si negativ...pot fi foarte indulgent insa pot fi si foarte critic...am facut-o cu mine ...uneori caderile mele se datoreaza acestui fapt...am facut-o si cu altii si mai apoi..a trebuit sa dreg ...rautatea mea...Sint pozitivul si negativul....am doua parti cu care trebuie sa lupt in viata....o lupta ce ...singur...nu am sa o pot sfirsi...sau opri...asta sint si cred ca oricit as incerca sa preiau controlul nu fac decit sa fiu consumat tot mai mult...de propiul razboi interior..Am impresia ca incep din nou sa ma ....plang....si asta nu vreau sa
o mai fac... Visul in sine ,insa ,am tot mai mult senzatia ca nu imi va face decit rau..dar...inca nu pot sa aleg nici una din variantele mele...nu pot spune ca e bine nici ca inchid ochi si il las sa ma cuprinda...si nici sa-l gonesc...nu pot...pentru ca a ocupat un loc....ce nu trebuia sa-l ocupe...
eu....
Nu mare mi-a fost uimirea cind am gasit aceasta pereche de incaltaminte in garderoba cumnatei mele...si bineanteles...am si ras destul...ciudata viata asta uneori ...cu asemanarile ei ...
joi, 14 aprilie 2011
remembers....
.....acum cite va zile..mai exact luni..m-am trezit de dimineata cu gindul ..la "ea" .....Am incercat si am reusit sa nu ma mai gindesc ..la amintirile ce le port in mine...am reusit sa las intr-un fel totul in urma ...sint acolo...le voi avea toata viata ,insa nu le voi ma da acelasi inteles...Hmmm...dar totusi undeva doare....nu la fel ca inainte..dar ...doare...Un vis o dorinta...arzatoare ce nu sa implinit...si nu stiu daca....Viata e viata...m-am s chimbat foarte mult ...desi in adincuri raman acelasi...ca atunci...Un vis..in care voi reveni intodeauna...singurul loc in care...voi putea simti chiar si pentru o mica picatura de timp...o clipa in eternitatea clipelor acestei vieti...acel sentiment ce l-am dorit intodeauna...iubirea,linistea,siguranta.....SERENITY...
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Dulce...amar
Dulce.....
De ceva timp...defapt de o saptamana sint in tensiune...simt teama pentru viitor...pentru ce va urma....Am primit anunt scris ca contractul de munca se termina...pentru ca defapt era facut doar pe durata lucrarii la care ...am lucrat...iar la intrebarea ce se va intimpla dupa ...patronul firmei pentru care lucrez mi-a raspuns in asa fel incat totul era foarte improbabil...foarte ...nesigur...Intre timp insa "seful "de la aceasta lucrare,cel ce se ocupa de tot mia spus (pentru ca in aceste cinci luni de cind lucrez aici am devenit preferatul lui)ca vrea sa ma ia mai departe...ca ma va cere..pentru ca are baza in mine...Pe moment m-am bucurat pentru ca defapt totul...respectul si distinctia sint rezultatul munci mele....dar totusi (asa cum gindesc eu mult)miera teama ca patronul nu va vrea sa-mi faca alt contract...pur si simplu imi era teama....desi in aceasta saptamana ce a trecut am incercat sa nu ma gindesc...sa sper ca totul va fi bine....:):)asa cum cineva drag ma invatat...offf....si am facut acest lucru...atat cit am putut...cazind din cind in cind in...teama...Azi insa...azi am aflat ca totusi voi merge mai departe...si ca totul o sa fie bine....sursa...e....volatila...dar sigura...si in sfarsit pot spune ca...pentru prima oara...in ochi am avut lacrimi...desi nu le-am lasat sa curga ....de bucurie...Ma bucur ca am reusit sa merg pina aici...ca am reusit sa atrag atentia si am reusit sa fiu cea ce sint...pentru prima oara ...chiar daca tot cea ce fac fac la fel...cu suflet...cu daruire...In momentul asta imi dau seama ca o parte din incredere in propile forte...incredere pierduta in timp..revine...deci totusi se poate........
Amar....
Asa cum viata este....si cum va fii intodeauna sint si lucruri amare...ce vor pata fericirea si bucuria vietii....totul insa depinde de cit le lasm de mult ...sa pateze...Cea caruia iam darui ultimi ani nu se poate schimba si continua sa fie ...la fel...In parte o inteleg...in parte nu pot sa accept acest lucru...ca nu se poate schimba...desi sint constient ca schimbarea unui om se face foarte greu ...daca nu e chiar imposibila....Orice ar incerca...orice ar face insa ..nu mai are efect....decit acela ...ca ma va departa pe mine tot mai mult si ma va face indiferent ...la problemele ei......nu stiu daca voi putea ins afi cu adevarat indiferent pentru ca copii sint cu ea...iar suferinta ei va fi si a copiilor....insa totul are o limita...care probabil va fi atinsa in curind....
Concluzie...
Viata are o valoare inestimabila..inchizandu-ne in noi....fara a dori sa mai vedem propia lumina ...distrugem tot...in jurul nostru...pe noi insine....sufletul.....toti sint dispusi greselii...toti suferim in modul nostru...fiecare avem propia istorie...diferita de a altora...insa singurul lucru ce ar trebui sa-l facem e sa...privim inainte cu incredere...pentru ca.................totul va bine............
luni, 4 aprilie 2011
Life....
I live in darkness ... but I believe in light
I live in a nightmare ... but still I dreamI live in hate ... and yet I love
...nu am sti ce e lumina daca nu am cunoaste intunericul...nu am fi speriati de cosmare daca nu am si visa frumos...nu am putea iubi fara sa stim ce este ura.....
Nimic din ceea ce este in mintea si sufletul nostru nu este neatins de unul din termenii de mai sus...nimic...pentru ca nu poate exista bine fara rau...pentru trebuie sa invatam sa facem balanta intre ele...sa invatam ce e bun pentru noi...sa invatam sa ne folosim de ele pentru a razbate in viata...in drumul si timpul ce il avem de facut aici....Doar in momentul in care intelegem de ce exista toate astea si ce rost au, putem sa intelegem viata...si toate secretele ei...abia cind sintem pregatiti sa infruntam orice...cind putem intelege ca defapt durerea si fericirea nu sint decit un impuls de a merge inainte ....de a spera ...de a visa....
duminică, 27 martie 2011
eu...sufletul meu...viata
Am venit aici ...in aceasta lume purtind un suflet...ce tarziu l-am inteles..dar care in timp ma modificat ..ca gindire si ca mod de a vedea viata si existenta in sine.Cind am inceput prima oara sa inteleg ce simt inauntrul meu...acel gol...acea nelamurire am inceput sa caut raspunsuri...ce au venit incet...in timp...Timpul insa si viata sint doi termeni insa diferiti ...aici..in aceasta forma de existenta.Cautand raspunsuri am facut poate o greseala ...nu stiu...pentru ca defapt totul era in mine inauntrul meu..dar eu am cautat in alta parte...si astfel nu am facut decit sa ma departez de realul in care traiesc....
Visul ....visarea si dorinta au fost cu totul altele insa am facut greseli...pe rand ...si am mers mult mai departe de adevarul din mine.Acum ceva timp in urma cind in disperare de situatie la capatul puterilor...am cerut un ultim sacrificiu...ceva interzis....probabil sint totusi un om diferit...de restul...am avut drepturi pe care altii nu il au....Am cerut sa stiu de ce simt acest gol...de ce simt o lipsa personificata...de ce nimic nu e la locul lui ...acolo in mine....si am primit...Amintiri si trairi..multa fericire...cit si multa durere...si moarte....Nu inteleg nici acum de ce toate astea au fost lasate sa revina ... aici...odata cu sufletul...nu inteleg...de ce a trebuit sa stiu toate astea de ce a trebuit sa fac un drum pina dincolo ca ..."portile sa mi se deschida"....Doamne ...privind in urma imi dau seama ca totul pare sa se lege insa motivatia nu iese la iveala...Poate totul e doar pentru a stii ca......acel sentiment exista cu adevarat...sau poate ca ..cei doi ochi de inger...ea ...exista aici ....sau poate totul a fost...doar asa.Ultima varianta insa e vaga pentru ca tot ce am vazut si simtit a fost de o forta inimaginabila.....prea adinci trairi prea reale sentimente....Si totusi nu stiu...Intre timp pina ca acest vis sa-mi aduca adevarul...sau orice reprezinta...am mers pe un drum opus cred celui ce trebuia sa merg...poate totusi asta a fost destinul...sau soarta desi nu cred in nici unul din termeni...stiu ca avem puterea de a ne conduce singuri...de a ne ordona viata si orienta spre cea ce dorim....adevarat insa ca societatea in care traim ne limiteaza in parte orizonturile spre care vrem sa zburam...In principiile invatate de la parinti...in rindul societatii...in golul ce nu-l intelegeam...ascuns in visul meu am trait aproape douazeci de ani....mult ...mult prea mult timp plin de sperante si vise ce le credeam realizabile.... insa defapt erau irealizabile...AM ratacit atit de departe incit acum imi e foarte greu sa vad unde sint sau pe ce drum sa merg....In timp am lasat sa treaca multe....ocazii daca le pot numi asa...am pierdut multe...am inchis ochii pur si simplu si am ...sperat ca intr-o zi.....intr-o zi nu a venit...si pina la urma mi-am dat seama ca merg intr-o directie gresita...care ca sa o corectez ma va costa alt timp...alti ani poate...si mult efort...dar...exista un dar acum...dupa toata aceasta ratacire imi dau seama in ce am gresit...Sper insa ca de acum voi putea fi cea ce sint defapt.Nu am folosit niciodata....adevarul din mine...cea ce sint defapt...ce simt cu adevarat ca sintsau ca vreau sa fiu.
De curind o persoana draga ma facut sa inteleg cu adevarat in ce stadiu ma aflu...in ce punct de decadenta am ajuns....si m-am ingrozit ... si uimitor e ca in parte cunosteam adevarul...dar niciodata nu m-am gindit ca am mers atat de mult in aceasta directie....defapt in jos....si abia atunci am realizat ca in mare parte tot ce a durut in toti ani ce au trecut...a fost din vina mea...pentru ca ma inchisesem in mine...pentru ca refuzam sa vad realitatea si traiam doar in visul si dorinta mea...nevrand sa vad ca defapt drumul e gresit...Acum insa de o saptamana sa format un gand ...o noua dorinta in mine ...nu stiu de unde are forta si energie...pentru ca eram la limite...insa acum...simt si vreau sa merg inainte...nu mai pot lasa timpul sa treaca...pentru ca timpul este esential aici in viata....dincolo.... e dincolo si chiar daca dincolo are inteles pentru mine nu ma intereseaza ...sint aici si acum vreau sa lupt pentru a deveni cea ce am vrut sa fiu candva...cea ce vreau sa fiu....Sint constient ca nu mai sint cel de ...candva...insa probabil va trebui sa fac mici modificari si sa merg inainte....pe loc nu pot sta....sincer nu-mi place ...iar pasii trebuie sa-i fac eu...nu altii...Din tot ce a fost pana acum in mine nu-mi ramane decit amintirea unui trecut intunecat ...desi poate e c-am drastic termenul ,,voi folosi trecutul ca sfat...ca experienta si voi merge inainte in directia care mi-o doresc cu adevarat...de data asta intr-un nou mod...trebuie sa gasesc lumina in mine ... si o voi gasi atunci cind voi merge pe drumul meu....
Visul ....visarea si dorinta au fost cu totul altele insa am facut greseli...pe rand ...si am mers mult mai departe de adevarul din mine.Acum ceva timp in urma cind in disperare de situatie la capatul puterilor...am cerut un ultim sacrificiu...ceva interzis....probabil sint totusi un om diferit...de restul...am avut drepturi pe care altii nu il au....Am cerut sa stiu de ce simt acest gol...de ce simt o lipsa personificata...de ce nimic nu e la locul lui ...acolo in mine....si am primit...Amintiri si trairi..multa fericire...cit si multa durere...si moarte....Nu inteleg nici acum de ce toate astea au fost lasate sa revina ... aici...odata cu sufletul...nu inteleg...de ce a trebuit sa stiu toate astea de ce a trebuit sa fac un drum pina dincolo ca ..."portile sa mi se deschida"....Doamne ...privind in urma imi dau seama ca totul pare sa se lege insa motivatia nu iese la iveala...Poate totul e doar pentru a stii ca......acel sentiment exista cu adevarat...sau poate ca ..cei doi ochi de inger...ea ...exista aici ....sau poate totul a fost...doar asa.Ultima varianta insa e vaga pentru ca tot ce am vazut si simtit a fost de o forta inimaginabila.....prea adinci trairi prea reale sentimente....Si totusi nu stiu...Intre timp pina ca acest vis sa-mi aduca adevarul...sau orice reprezinta...am mers pe un drum opus cred celui ce trebuia sa merg...poate totusi asta a fost destinul...sau soarta desi nu cred in nici unul din termeni...stiu ca avem puterea de a ne conduce singuri...de a ne ordona viata si orienta spre cea ce dorim....adevarat insa ca societatea in care traim ne limiteaza in parte orizonturile spre care vrem sa zburam...In principiile invatate de la parinti...in rindul societatii...in golul ce nu-l intelegeam...ascuns in visul meu am trait aproape douazeci de ani....mult ...mult prea mult timp plin de sperante si vise ce le credeam realizabile.... insa defapt erau irealizabile...AM ratacit atit de departe incit acum imi e foarte greu sa vad unde sint sau pe ce drum sa merg....In timp am lasat sa treaca multe....ocazii daca le pot numi asa...am pierdut multe...am inchis ochii pur si simplu si am ...sperat ca intr-o zi.....intr-o zi nu a venit...si pina la urma mi-am dat seama ca merg intr-o directie gresita...care ca sa o corectez ma va costa alt timp...alti ani poate...si mult efort...dar...exista un dar acum...dupa toata aceasta ratacire imi dau seama in ce am gresit...Sper insa ca de acum voi putea fi cea ce sint defapt.Nu am folosit niciodata....adevarul din mine...cea ce sint defapt...ce simt cu adevarat ca sintsau ca vreau sa fiu.
De curind o persoana draga ma facut sa inteleg cu adevarat in ce stadiu ma aflu...in ce punct de decadenta am ajuns....si m-am ingrozit ... si uimitor e ca in parte cunosteam adevarul...dar niciodata nu m-am gindit ca am mers atat de mult in aceasta directie....defapt in jos....si abia atunci am realizat ca in mare parte tot ce a durut in toti ani ce au trecut...a fost din vina mea...pentru ca ma inchisesem in mine...pentru ca refuzam sa vad realitatea si traiam doar in visul si dorinta mea...nevrand sa vad ca defapt drumul e gresit...Acum insa de o saptamana sa format un gand ...o noua dorinta in mine ...nu stiu de unde are forta si energie...pentru ca eram la limite...insa acum...simt si vreau sa merg inainte...nu mai pot lasa timpul sa treaca...pentru ca timpul este esential aici in viata....dincolo.... e dincolo si chiar daca dincolo are inteles pentru mine nu ma intereseaza ...sint aici si acum vreau sa lupt pentru a deveni cea ce am vrut sa fiu candva...cea ce vreau sa fiu....Sint constient ca nu mai sint cel de ...candva...insa probabil va trebui sa fac mici modificari si sa merg inainte....pe loc nu pot sta....sincer nu-mi place ...iar pasii trebuie sa-i fac eu...nu altii...Din tot ce a fost pana acum in mine nu-mi ramane decit amintirea unui trecut intunecat ...desi poate e c-am drastic termenul ,,voi folosi trecutul ca sfat...ca experienta si voi merge inainte in directia care mi-o doresc cu adevarat...de data asta intr-un nou mod...trebuie sa gasesc lumina in mine ... si o voi gasi atunci cind voi merge pe drumul meu....
luni, 21 martie 2011
ginduri...cind totul pare sa se naruie in jurul meu
in ultimul timp ceva se schimba drastic in mine.Hotararea de a-mi sterge pur si simplu anumite ...vise,dorinte si sperante a facut ca ceva sa se revolte ..in tacere...in mine...sufletul...Astfel fara sa vreau schimb balanta...pentru ca asta sint pana la urma ...schimb talerul...cel putin asa cred acum...desi numi doresc acest lucru.Probabil stergind anumite chestii din mine am alunecat in partea opusa...nu stiu...sincer nu mai vreau sa stiu....vreau doar...ceva ce nici macar nu mai inteleg.De curind am ales sa ma despart ...motivele sint simple si cred destul de reale....motivul meu sau singurul lucru care il pot spune e....unde dragoste nu e...nimic nu e...doamne ce mai cintam citecul asta odata...acum nici macar nu mai stiu versurile...Cu toate astea ceva ma pune in dificultate...copii ... la care tin mai mult decit orice...si vorbind pe yahoo cu ei au fost momente in care m-au pus in dificultatea...de a le raspunde la intrebari...si uneori asta ma durut ingrozitor...pentru ca nu le pot spune ca nu voi mai fi acolo ...cind isi doresc si cum isi doresc....Sint constient ca va veni si ziua cind va trebui sa fac asta...poate destul de curind...nu mie frica ca nu am sa pot sa le explic...insa mie frica de reactia lor...Asa cum cum tin eu la ei...asa tin ei la mine...Au crescut cu mine in casa ....am lasat serviciul pentru a fi cu ei...hmmm...am lasat multe ..doar pentru a fi bine...rezultatul ...e prezentul...Ieri am vorbit pentru prima oare cu fiul meu...prima oara ...a invatat majoritatea literelor si a vrut sa vorbeasca cu mine pe yahoo...cu ajutorul sorei lui dar a facut-o...A doua intrebare ce mi-a pus-o a fost daca il mai iubesc.....a fost destul de.....pentru mine...ma intrebat de ce nu vin acasa....sau de ce nu il iau pe el la mine...ca ai este tare dor de mine...ca ma viseaza noaptea.....Astea sint momente in care simt pur si simplu ca inebunesc....si deja simtind asta hop cineva mai pune o bucata mare de plumb topit pe ...inima mea....Poate singurul sprijin ce il am aici...sprijin ca prezenta...si uneori ajutor...dar oricum...cumnata mea draga ...defapt totul fiind doar ironia vietii mele...pentru ca ajung sa am impresia ca viata mea chiar e plina de astfel de chestii....Sa suparat dintr-un motiv prostesc...as putea spune ..pentru ca nu avea acest motiv....Am lucrat ultimile trei saptamani in toate zilele asta incluzind si duminicile...am facut-o pentru era necesar...pentru ca am promis ca-mi voi ajuta...familia ..ce nu o mai am...iar ieri cind am ajuns acasa am incercat sa dorm...insa nu am putut sa o fac...si am vorbit cu copii pe net urmand ca apoi sa merg la...insa nu sa mai intimplat asta...am fost judecat ca nu am mers atunci cind trebuia ...atunci cind a vrut ea...Probabil gresesc cind spun ca nimeni nu trebuie sa-mi faca program...probabil ca gresesc cind spun ca sint om si am limite...probabil...acuzarile si vorbele ce mi-lea spus au trecut....pe langa mine insa nu sa putut abtine insa si a facut marea greseala....in ultimul mesaj ce mi-la lasat...o greseala ce nu cred ca am sa pot sa o trec cu vederea...ce nu am sa o iert ....a atins acolo unde doare...unde doare mai tare si astfel...nu o pot ierta ...stiu ca totul va trece ..pentru ea..si ca la un moment dat totul va reveni la normal...pentru ea...pentru mine nu....nu mai pot trece cu vederea nimic...nu mai vreau sa fac acest lucru....am facut asta ultimi 13 ani cu pretul prezentului...un pret ce nu ma asteptam sa fie atat de mare....Nu-i port pica...nu sint suparat pe ea...insa greseala ... a fost facuta...iar sufletul ma durut ....mai mult decit deja ma durea....Am impresia ca incet...incet tot ce mi-am dorit tot ce incerc sa fac...se naruie in jurul ...tot.....pentru ca tot ce incerc sa fac e sa fiu bun pentru toti ...si toate...pentru ca tot ce fac....fac pentru ca simt ...pentru ca fac cu suflet....ironia vietii ....viata mea ....sufletul meu...Nu imi dau seama unde gresesc in toate astea....pur si simplu nu imi dau seama....dar asta e mergem inainte...pentru ca inapoi nu se poate...si pentru ca e singur mod de a vedea ...si trai alte ironii...ale vietii....Sper ...sper ca toate astea se vor sfarsi intr-o zi...sper sa nu se sfarseasca ...la sfarsit....ar fii prea ironic...
marți, 15 martie 2011
ginduri...impreuna....
Azi am vazut ceva..ceva ce a trezit in mine ginduri si sentimente ce...as vrea sa le uit ,sa le sterg cu desavarsire..Doi batrini ce mergeau el in baston dar mandru...ea destul de afectata de viata...as putea spune ca mai mult ca el,la brat cu el....ca mai apoi sa se aseze pe banca si sa puna capul pe umarul lui....si sa vorbeasca si sa zambeasca.........Cu multi ani in urma acasa cind eram copil vedeam astfel de perechi mergind pe strada...tininduse de mina de parca erau doi tineri.......Am simtit durere ...azi...dorinta.....de a plinge...dorinta de a urla pur si simplu...AM CREZUT in ceva...AM VISAT la ceva....AM SPERAT.....dar nu a ramas decit un gol....adaugat la golul ce deja era acolo.....
Nu ma astept sa pot schimba ceva in atit de putin timp insa .....uneori ma tem ingrozitor de mult ca nu o sa o pot face...incerc sa fac orice pentru a elimina cea ce am devnit...incerc dar de fiecare data parca revine mai in forta...orice as incerca sa gindesc...diferit de cum sint...intodeauna glasul din mine spune NU.....un nu plin de durere parca..un nu prea puternic...prea patrunzator.....Sper ca timpul sa vindece ranile...sper ca timpul sa aduca uitarea....sper ca tecerea lui sa ma ajute sa schimb cea ce sint....ce am devenit....timpul.....probabil...nu mai am nici rabdare ...si pe de alta parte....nici prea multa putere...Ma intreb uneori...voi ajunge pina acolo...probabil ca da...dar pina atunci...e acum...e gol.....e pustiu......si pustiul va mai dura ceva timp...macar pina voi trece peste ..."separarea de trecut"........din nou timpul...si uneori timpul...e foarte scump.....
Nu ma astept sa pot schimba ceva in atit de putin timp insa .....uneori ma tem ingrozitor de mult ca nu o sa o pot face...incerc sa fac orice pentru a elimina cea ce am devnit...incerc dar de fiecare data parca revine mai in forta...orice as incerca sa gindesc...diferit de cum sint...intodeauna glasul din mine spune NU.....un nu plin de durere parca..un nu prea puternic...prea patrunzator.....Sper ca timpul sa vindece ranile...sper ca timpul sa aduca uitarea....sper ca tecerea lui sa ma ajute sa schimb cea ce sint....ce am devenit....timpul.....probabil...nu mai am nici rabdare ...si pe de alta parte....nici prea multa putere...Ma intreb uneori...voi ajunge pina acolo...probabil ca da...dar pina atunci...e acum...e gol.....e pustiu......si pustiul va mai dura ceva timp...macar pina voi trece peste ..."separarea de trecut"........din nou timpul...si uneori timpul...e foarte scump.....
duminică, 13 martie 2011
sâmbătă, 12 martie 2011
Eu...Ady
Ne nastem ne dezvoltam si invatam sa fim..mai mult sau mai putin oameni...Insa nu invatam un lucru...cum sa ne tinem departe de cea ce ne doare sau ne provoaca suferinte....Nu invatam asta decit pe calea cea mai grea...sau uneori niciodata...asta pentru ca de fiecare data viata ne ofera alte ...surprize...Nu ma consider normal din punct de vedere al vietii si cu toate ca intr-un anume fel am oarecare experienta...cu toate aste nu stiu sa ma feresc...de cea ce sint....de propiile mele greseli...de propiile mele erori...si cad in aceasi groapa ...la fel ca intodeaua....incat chiar si mie insumi mi se pare ciudat...Am uitat ce inseamna sa fii..om...am uitat multe ...am inchis in mine mult prea multa durere si imi e ingrozitor de greu sa elimin acum totul...oricum nu ma asteptam sa o fac repede insa sint ginduri si trairi ce nu le pot elimina asa de usor...in curind va trebui sa inchid sau sa sterg si ultimul vis ce mi-a ramas....trebuie dar mie teama ca nu o sa pot....trebuie sa ma resetez...dar nu am puterea.....hmmm ultimul vis...restul le-am stins sau le-am inchis....Invatam totul despre viata...insa niciodata nu invatam cum sa ne ferim de ....iubire...nu invatam cum sa ne tinem sufletul sau inima departe de ea....desi am impresia totusi ca unii reusesc...si intr-un fel simt invidie pentru ei....pentru ca eu nu pot...desi sint momente cind imi doresc acest lucru...As fi vrut sa fiu cu totul altul dar...ironia vietii...nu sint...nu doare insa e trist...iar eu m-am saturat de propia tristete...de propia dedicare..fata de ceva ce nu exista...am ajuns sa cred si ceva de genul asta...nu in totalitate pentru ca in sufletul meu port amintiri ce nu imi dau voie sa uit acest acest lucru dar ...aproape....Am trecut asa cum sint prin prea multe..am simtit prea multa dorinta de iubire ...si prea putina iubire...poate de asta....nu stiu...poate gresesc...poate nu..poate simplul rost al vietii e sa te nasti din praf ...sa traiesti in praf ...si sa mori tot acolo....As fi vrut sa fiu orice altceva decit cea ce sint acum...orice....dar nu sint decit un om...putin mai diferit...putin mai dus cu pluta ..poate prea dus...pentru ca singurul lucru care si la dorit in viata a fost stabilitate ...liniste...caldura unui suflet....vai....probabil sint irecuperabil...sau poate trebuie sa mai treaca timp...timp ce costa...timp ce ....va lasa dire tot mai adinci intr-un loc numit suflet....si asa deja e destul de ferfenitit de mine sau de ...altii...dar asta e ironia vietii...o viata cu care sintem datori dupa cum se spune sa o ducem la un bun sfarsit....Mi-am dorit perfectiune in viata...nu cea materiala....insa am creat contrariul...acum dupa...ceva timp...revin din nou la...viata si incerc sa refac tot ce am pierdut...simt insa prea putina putere...prea putina dorinta...si totusi va trebui sa ma folosesc de cea ce am ...si sa ma multumesc cu rezultatul....sper sa fie bun ...sper....si in acelasi timp mi-e teama...o mare parte din increderea in sine zace undeva in trecut ...pierduta ...ciudat...daca imi aduc bine aminte...spuneam ca mie teama sa nu devin propiul meu dusman...si totusi devin....defapt devenisem de atunci dar nu vedeam acest lucru...Deci ...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne doare...nu invatam sa ne ferim de cea ce ne face rau....eu nu am facut acest lucru...si ciudat o mare parte din mine refuza cu desavarsire sa o faca......continui sa las in sufletul meu o poarta deschisa o poarta de care pina acum toti...chiar toti sau folosit....poate asta e rostul meu...sau poate aceasta poarta totusi intr-o zi va fi trecuta de cineva ce cu adevarat trebuie sa o treaca...pina atunci... ramane deschisa iar eu va trebui sa suport consecintele...neavind incotro....Asta sint eu...Ady..............pot opri multe ....dar niciodata sufletul sa fie cea ce este.....cel putin asa se pare.....
miercuri, 9 martie 2011
nu plec inca...
...probabil nu am puterea sau altii au multa putere de convingere....totusi .."in cautarea" si cautarea se opreste ...cu toata durerea ce o are inautru...nu il sterg pentru ca apartine de mine ...e o parte din mine si cred ca prezenta lui imi va aduce aminte ca nu trebuie sa mai fac aceleasi greseli....si sper sa nu o fac....viata merge inainte ...si eu la fel...trecut ramane in urma dar va fi mereu acolo...intr-un fel sau altul....depinde cum este privit sau inteles...cum spuneam odata... trecutul e sfat...prezentul e viata si viitorul speranta....acum nu imi ramine decit sa-mi aplic propiile vorbe......duminică, 6 martie 2011
...last words...
aceasta este muzica sufletului meu
aceasta este muzica ce reprezinta viata mea
aceasta este muzica ce reprezinta durerea mea
aceasta este muzica ce reprezinta fericirea mea
este trecutul meu
este prezentul meu
este viitorul meu
........................
aceste melodii ma reprezinta pe mine....intru totul.....
incerc sa inchid ochii sa-mi golesc mintea de ginduri...dar nu pot sa nu vad...sa nu aud...sa nu simt...Nu stiu totusi de ce a trebuit sa port un astfel de suflet...de ce a trebuit sa-mi amintesc de ...ea...de ce trebuie sa cunosc anumite parti ale acestei vieti ,parti ce defapt de cei din jurul meu sint tot mai mult uitate.Acest raspuns inca nu il am sau poate nu il inteleg nu stiu...m-am ratacit ...m-am pierdut de mine insumi...tocmai din acest motiv trebuie sa ma opresc din cautare...Am facut greseli ...am simtit mai mult durere decit fericire...cautind sa aflu ce e dincolo de acesta viata aparent fara rost...pentru toate exista un motiv,si pentru toate exista un timp...am fortat timpul si nu am inteles motivele...si am ajuns in punctul de a dezvolta o nebunie...in mine...de a crea o persoana diferita ...din mult prea multe puncte de vedere...Refuz sa cred ca toate prin cite am trecut au avut un sens refuz...pentru ca in mine erau toate de la inceput...doar ca nu stiam sa le vad...nu stiam sa le inteleg...
Acum imi este si o sa-mi fie foarte greu sa sterg totul asa cum este...in mine... nici macar nu stiu daca voi putea sa o fac.Sa incerc insa e singura sansa ce consider ca o am acum...pentru ca altfel...nu e bine...m-am instrainat,m-am salbaticit as spune...gindindu-ma la cea ce as fi putut fi acum ...Cu toate astea pot spune ca o singura bucurie am....acea de a stii ce insemna iubirea...si o nefericire in acelasi timp..din pacate...pentru ca odata ce simti acest sentiment ...cel pur...nu mai poti fi altfel....e un drog fara de care viata poate fi un etern infern.L-am simtit prin intermediul amintirilor ce le port insa destul de mult incit sa stiu sa simt efecteleNu stiu...dca ea exista..nu stiu daca asa cum credeam la un moment dat sint aici pentru a o gasi...nu stiu daca defapt aceste amintiri sint doar pentru a stii ce inseamna apropiera dintre doua suflete...iubirea...lumina sau sensul adevarat al acestei vieti...nu stiu...stiu doar ca voi ramane in acelasi fel.....si voi spune acelasi lucru....nimic nu e mai important decit acest sentiment..nimic...nu are valoarea lui...cel putin pentru mine...asa cum spuneam odata...desi suna extrem...vreau sa pot trai doar patru zile......dar in aceste zile sa simt...acea caldura....acel calm...acea siguranta...acea lumina....Pina atunci insa....merg inainte...cu speranta ca acele zile vor veni....Pina atuncivoi fi acolo...in casuta mea...privind gradina de flori...gradina mea de trandafiri........
miercuri, 2 martie 2011
sfarsit....
Cu cinnci luni in urma in timp ce priveam peisajele ce se perindau in fata mea...la geamul autocarului...mi-am promis ceva mie insumi...sufletului meu...ca voi schimba totul...ca voi lupta si voi incepe totul de la capat...chiar daca imi va fi greu voi incepe totul de la capat si voi fi eu...eu pentru ca doar asa va apare ....ea...Promisiune ce mi-am incalcat-o in parte...chiar mai mult...nu ma asteptam ca singuratatea ce o simt acum sa ma afecteze atit de mult....nu ma asteptam la multe...si am ajuns intr-un punct acum...un moment in care viata imi cere sa fiu crud...sa fiu cea ce nu sint pentru a supravietui....pentru a supravietui acea parte din mine care nu trebuie sa moara....In tot timpul asta in aceste cinci luni am trecut prin stari ce numi imaginam ca o sa simt...ma gindesc daca este o limita la tot ce eu pot simti....probabil una fizica care deja o simt....si totusi in aceste cinci luni am cunoscut un al suflet caruia datorez o mare parte din puterea de a trece peste toate....si chiar mai mult....MULTUMESC CA AI FOST ACOLO.......Acum insa e timpul sa merg mai departe insa nu pot duce totul...va trebui sa las ceva din tot ce .....din mine....ceva ...nu stiu sau poate mai multe....privind nu cu mult timp in urma un tradafir de giveci ce il am in camera...avea cinci boboci insa nu ia putut sustine pe toti si doi sau uscat inainte de a se deschide...au fost sacrificati pentru ca ceilalti trei sa ramina...la fel va trebui sa fac si eu...va trebui sa las o parte din mine sa moara....pentru binele celeilalte...si asta voi face.Partea ca va muri va fi visul....si visele...visele ce intodeauna m-au tinut departe de realitate...visele in care m-am inchis...visele in a caror fericire sau bucurie falsa m-am scaldat...si inca ceva...acea parte din mine ce intodeauna a oferit celor din jurul meu totul...chiar si sufletul...La toate astea se adauga cautarea si....in cautarea.....se vor opri aici....e timpul sa las totul in urma si sa merg inainte....nu pot trai la nesfirsit in trecut ...cum imi spunea cineva....si deci am ajuns la sfirsit...O sa traiesc acesta zi..pina la capat....si cea de maine si urmatoarea si tot asa....depinde de ce-mi vor oferi sau ce imi va oferi viata...sint in stare sa traiesc si sa ma adaptez la orice ...cred...daca nu va trebui sa invat sa o fac.....
luni, 28 februarie 2011
timp si...gindire.
zile trec incet,se scurg neincetat uneori parca timpul chiar ar vrea sa se opreasca...niciodata atunci cind defapt mi-as dori cu adevarat asta niciodata...nimic nu a avut aroma care eu as fi dorit-o...halal viata .sau poat doar eu sint devina...nu mai stiu..si nici nu vreau sa mai stiu....doar am nevoie de liniste si lumina...nu separat doar impreuna pentru ca pentru mine unde se naste una exista cealalalta ...linistea si lumina sint singurele stari ce ma fac sa fiu din nou om...Nu ma mai intreb ce cind sau daca va venii vreodata...sint prea negativist ca sa spun ca sper din toata inima....nu....sper dar...dupa cite imi dau seama mult mai putin...Asta e ,sau poate asta sint...am consumat o mare parte dim mine intr-un timp scurt...am pierdut lucruri si timp irecuperabil...insa accept sa merg inainte fara sa mai pun intrebarea de ce...defapt nu stiu daca pina la urma imi mai doresc ceva ..daca acolo in sufletul mai este vreo dorinta..vreun vis...Psihologic ma inteleg...dupa tot ceea ce sint,ce gindesc si prin tot cea ce trec acum..si inca nu sa terminat.....offfff...cum se spune "zimbeste...asa e pina la capat"...Am incercat sa joc teatru atitia ani...am facut asta fara sa ma gindesc decit ca trebuie sa trec intr-un fel peste toate...acum insa nici teatru nu mai pot juca.Am strins atita timp in mine atita durere...visul ce am incercat sa-l fac realitate...visul ce am incercat sa-l acopar...visul ce a ars in mine atita timp...totul....a facut nu a decit sa roada in mine tot mai mult sa ma departeze ...de mine insumi...sa ma instraineze de realitatea vietii...cel putin de acea realitate ce viata mi-o cere...ma privesc..pe mine insumi...privesc in oglinda sufletului meu....si simt ca vreau sa urlu ...sa pling ... sa rid ..nu ma recunosc nu asa trebuie sa fiu eu...si totusi sint ....sint viu..desi tot mai mult alternativele ma ispitesc....no fear..n-o sa merg pina acolo...probabil din lasitate sau doar pentru faptul ca nu e corect....insa ati dori sfirsitul e cu totul altceva...si uneori foarte periculos....am facut asta odata ....Nu stiu de ce sint trist ...nu stiu de ce sint negativist...probabil pentru acelasi motiv ce a fost intodeauna ...sufletul din mine se simte singur...e singur...si eu ........................la fel...Cineva mi-a spus de curind ...nefiind prima persoana ...ca ar trebui sa traiesc viata...altfel...dar niciodata nu am vrut aventura....desi aventura e ceva ce-mi place...dar nu la acest gen...la acest gen am dorit siguranta...ca este acolo,ca sint acolo...hmm...o doamne...de ce nu pot trece de anumite nivele..de anumite chestii ,de ce nu pot fi oare altfel....chiar nu gasesc nici o iesire din acest ...mod de gindire...
dependent....
....sau poate viata asa cum e ea ma duce cind in sus cind in jos....defapt cel mai mult mia fost frica de singuratate...poate asta e nul din motivele pentru care am stat atit de mult in ....umbra.Acum inerc sa privesc inainte fara a da prea multa atentie trecutul...incerc dar e ingrozitor de greu....nu sa privesc ci sa trec de acel punct ce in mine e format de cind am deschis ochii in aceasta lume.Port unele amintiri ce mi-au modificat de multe ori modul de a vedea aceasta lume...mi sa spus ca sint copil...oare...si totusi e posibil...ca undeva in timp evolotia mea interiora sa se fi oprit...simt nevoia de ceva ce rar se intilneste si mult mai putini stiu sa ofere...Am plins....am incercat sa rid...am sperat si am visat....timp in care realitatea trecutului...timpuri trecute ..cu amintiri si sentimente au venit si mi-au adus adevarul despre ceea ce e in mine...A trebuit sa treaca mult timp sa inteleg ca sint altfel decit ceilalti si defapt la fel din punct de vedere al vietii..Acum dupa ultimul soc .daca pot sa-l numesc asa tind sa cred ca nu voi cade asa usor...asta doar pentru ca defapt in mare parte ceva in mine sa inchis...pentru aceasta viata...Precum am spus mie frica doar de singuratate...amintirile ce le port mi-au marcat mult modul de a simti si trai viata...cu toate astea e foarte probabil ca viata sa-mi ofere sanse...ahhh dumnezeule....am devenit atit de negativist incit si eu ma sperii citeodata de mine insumi...sanse ce nu stiu daca am puterea si dorinta de a le valorifica...o mare parte din mine a murit in relatia ce se va incheia...sper cit mai curind...a murit chiar si vointa ...sincer nu o mai gasesc...nu pentru mine...nu in mine...si asta e groaznic....pentru ca din multe puncte de vedere am devenit acea 'umbra'...si daca sint umbra am nevoie de 'lumina' sa ma transform din nou....fara lumina...umbra e rece ...si goala..in mine mai ramine doar un intinct de conservare...si acela ca vai de el...pentru ca sint pina la urma dependent...dependent de ...lumina
marți, 22 februarie 2011
frumoasa viata....prea frumoasa uneori...
........o concluzie ...ironica...ironie la fel ca cea pe care soarta mi-o serveste intodeauna....offffffff.....as vrea sa stiu care este pacatul pe care trebuie sa-l ispasesc aici in aceasta lume....acum citeva zile intr-o clipa cind am facut diferentele dintre vis si realitate am cazut ...m-am prabusit din nou in prapastia ce.... viata a deschis-o in mine.Nefiind deajuns cineva a tinut sa-mi adauge ceva..la cadere...ceva greu...ceva care sa ma faca sa cad mai rapid....ura...razbunare dorinta distructiva a unui...om daca se poate numi asa...dar de data asta transmisa prin ....cei ce nu au nici o vina...........care nici macar nu au facut nimic rau...nici o greseala in toate astea...greseala fiind doar.....a mea.....Nu stiu ...numai stiu decit ca durerea tinde sa revina cu o forta inzecita.....din nou....dupa ce un timp am reusit sa o alung...sa nu o mai vad...sa nu o mai aud....Incerc din rasputeri sa opresc caderea...incerc sa gindesc orice altceva...orice...as vrea sa visez...dar visele...nu sau implinit niciodatanici macar pe jumatate.......doar cosmarele au devenit realitate.......dar totusi incerc...incerc ....incerc
incercare de zbor ..cu aripile frante
.....c-am asa as numi cea ce in sufletul meu se petrece acum...Imi dau seama c am ajuns in punctul in care..nu am vrut sa ajung...de care mi-a fost teama si de care mie teama...unele lucruri..stari...sentimente..chiar daca se nasc in noi nu le putem separa pur si simplu de noi ..de sufletul nostru..Sint defapt undeva la limite...emotional si fizic...nu mai pot controlo nimic din cea ce sint...si asta pentru mine ca om e ...rau...Mult mai mult undeva in mine se duce o lupta cu mine insumi...o lupta ce sincer as vrea sa se opreasca...pentru ca nu pot controla rezultatul ei...si nu vreau sa ma lupt cu mine insumi...duminică, 20 februarie 2011
GINDURI
timpul trece .. uneori mult prea repede pentru al mai simti ..al mai incerca sa-l retin......alteori ingrozitor de incet..ingrozitor...si atunci e la fel rau...hmm niciodata nu e bine..oare cind ...va fi bine..Noaptea ce a trecut a fost un ...brazdata de un cosmar...de o cadere cum nu am mai avut de mult...Poate cineva a avut dreptate cind a spus ca am totusi destul de mult orgoliu si mandrie...si totusi...acum...sau atunci nimic din toate astea nu erau acolo...erau doar amintiri,dorinte..vise neimplinite ce urlau in sufletul meu pentru a se face auzite..toate astea si..o durere ...imensa..acolo ..in suflet,in mine..Nu stiu de unde a venit..defapt se poate sa fi venit si din anumite scene ale unui film vazut la televizor...nu stiu..dar e acolo...este in mine e in sufletul meu..si revin cu intrebarea cind ..cind va dispare de acolo..Timpul ...relativ ..va sterge oare totul...sau va acoperi cu praful lui fin acest suflet blestemat..hmmm chiar si asa nimic nu cred ca se va schimba..Acum gindindu-ma la cea ce a fost in mine aseara ma ingrozesc..chiar sint pe marginea prapastiei..la un pas de nebunie..si mie teama..sint doua parti acum in mine,una ce vrea ceva si cealalalta ce combate dorinta primei parti...viata si frumusetea ei ma rupe in doua ...la propiu si la figurat...lupta dintre ele ma consuma ingrozitor...clipe de calm si liniste sint destul de rare si depind de una din partile ce ma compun..doamne cit urasc haosul din mine...
...uneori..ca aseara as vrea sa nu o faci..e mult prea mult ...asa ceva nu vreau sa simti si tu...
marți, 15 februarie 2011
vise...
as fi vrut sa fii aici aseara..cu mine sau poate sa fi fost acolo..linga tine..simteam nevoia..mult mult prea mult..simteam nevoia ca cel mai simplu "vis" sa fie real..cel mai simplu.Simteam doar acea dorinta ..nevoie de a vedea pe cineva drag..de a simti acel sentiment..dar golula fost ..la fel de gol..si asta a fost..duminică, 13 februarie 2011
teama...sau...singuratate
de cea ce sint..si cum sint...Mie teama de cea ce incep sa simt ...de cea ce sufletul imi spune.Am cautat atit de mult ...ceva...ceva ce sa-mi aduca liniste in suflet ...asa cum faci tu....am cautat o imagine...o dorinta..un vis...o caldura...iar tu...tu le-ai unit pe toate.........
-Iubirea este capacitatea si dispozitia de a permite celor de care îti pasa sa fie ceea ce aleg pentru ei însisi, fara nici o insistenta pentru a te multumi.
-Atasarea fata de o persoana si dorinta de a ramine in prezenta lui fara nici un regret se numeste iubire
-Daca lasi o persoana sa plece pentru ca stii ca trebuie sa faca asta,dar stii ca defapt nu vrea sa faca asta..,atunci iubesti .....
uneori ma simt ...mort...fara nimic..doar gol pe dinauntru si pe dinafara...Nu mai am puterea sa-mi revin singur din anumite ..caderi psihice si asta e foarte grav...probabil visul urit a durat prea mult...si la naiba ....inca o sa mai dureze...poate defapt asta fost doar inceputul....viata insa poate fi schimbata...depinde de cit de mult imi doresc asta si....la mine depinde si de ...altceva...ce sa-mi dea putere sa lupt...of ...mie dor de mult mai multe decit credeam ....sint atit de multe ce lipsesc...sint atit de multe ce-mi doresc si in acelasi timp ...atit de simple....de ce oare viata refuza ...sa ma lase sa ating aceste vise....Incerc sa las ceva in urma...sa incerc sa inchid un capitol al vietii mele...trebuie sa o fac cu orice pret si o voi face...intr-o zi ...va fi bine ...imi spui tu...nu mie teama de ceea ce urmeaza...mie teama si mie groaza defap ca va trece inca mult timp...prea mult timp...nu sint chiar atit de batrin dar ....timpul nu se mai intoarce...anumite lucruri si parti ale vietii odata trecut timpul lor le pierzi...nu le recuperezi ...nu pe toate......lacrimile nu au disparut,inca sint acolo ....ma intreb cind o sa pot sa-mi refac gradina mea de trandafiri....sau oare o sa pot sa o fac vreodata......oare o sa am puterea sa fiu ce-mi doresc fara sa simt ......nu stiu....mie teama ca nu...speranta.. visele.. dorintele ..sint toate acoloau renascut dar acel ceva din mine ce...acea nevoie ...lipsa nu a murit...e inca acolo si are destul de multa forta incit sa incline balanta destul de mult........
-Iubirea este capacitatea si dispozitia de a permite celor de care îti pasa sa fie ceea ce aleg pentru ei însisi, fara nici o insistenta pentru a te multumi.
-Atasarea fata de o persoana si dorinta de a ramine in prezenta lui fara nici un regret se numeste iubire
-Daca lasi o persoana sa plece pentru ca stii ca trebuie sa faca asta,dar stii ca defapt nu vrea sa faca asta..,atunci iubesti .....
uneori ma simt ...mort...fara nimic..doar gol pe dinauntru si pe dinafara...Nu mai am puterea sa-mi revin singur din anumite ..caderi psihice si asta e foarte grav...probabil visul urit a durat prea mult...si la naiba ....inca o sa mai dureze...poate defapt asta fost doar inceputul....viata insa poate fi schimbata...depinde de cit de mult imi doresc asta si....la mine depinde si de ...altceva...ce sa-mi dea putere sa lupt...of ...mie dor de mult mai multe decit credeam ....sint atit de multe ce lipsesc...sint atit de multe ce-mi doresc si in acelasi timp ...atit de simple....de ce oare viata refuza ...sa ma lase sa ating aceste vise....Incerc sa las ceva in urma...sa incerc sa inchid un capitol al vietii mele...trebuie sa o fac cu orice pret si o voi face...intr-o zi ...va fi bine ...imi spui tu...nu mie teama de ceea ce urmeaza...mie teama si mie groaza defap ca va trece inca mult timp...prea mult timp...nu sint chiar atit de batrin dar ....timpul nu se mai intoarce...anumite lucruri si parti ale vietii odata trecut timpul lor le pierzi...nu le recuperezi ...nu pe toate......lacrimile nu au disparut,inca sint acolo ....ma intreb cind o sa pot sa-mi refac gradina mea de trandafiri....sau oare o sa pot sa o fac vreodata......oare o sa am puterea sa fiu ce-mi doresc fara sa simt ......nu stiu....mie teama ca nu...speranta.. visele.. dorintele ..sint toate acoloau renascut dar acel ceva din mine ce...acea nevoie ...lipsa nu a murit...e inca acolo si are destul de multa forta incit sa incline balanta destul de mult........
duminică, 6 februarie 2011
last words for you ... my dream
long time ago ... you and me ... we have learned what is love ... we learned what is life ... was still a little time ... we had little time to enjoy what we was and we could not taste our eternity ..... and yet ... what we have acquired, love .. remained ... is in me ... is there and I am sure it is where you are. I promised, you promised ... we promised existence, one to another, I promised that nothing will change that together we felt that we've achieved together ... and I promise to keep my life ... and even if it does not bring you near me, I will try to be what I was ... because I promised ... I'll be here ...I will live ... I will love ... as I loved you ... I'll keep the love in me ... and I will give love ... I will not ever forget what has been, what we where then...i will not do it as long as love will be the energy of my soul ... and even if life will be different than the way we wanted it then ... fear not ... I will not forget ... I will not stop to think ... I know you're there ... I know ... and even dozens of lives will pass for our souls until will be together again , I will remain the same... soul will remain the same ... Now it's time to stop crying for you ... it's time to keep my promises...ginduri , trairi , clipe....
Someday .. you appeared .. from nowhere
Cleaner than ever smile
In a fateful day for me
You brought into my soul ... peace
You taught me to dream
As I've never done it until now
You gave me strength to hope again
As I have not done it until now
You made me see life differently
As I have never seen her
So.......Mie teama ...de mine ..de viata...de tot ...si toate...Cind privesc in mine,in sufletul meu....aproape incep sa pling...de acea in ultimul timp nu o mai fac ...atit de des...privesc mai mult in jurul meu...privesc ..viata.Privesc la cei din jur...vad durere indiferenta...egoism...Defapt totul in viata pare sa fie cladit doar pe asa ceva...contind doar ca virful constructiei sa fie altfel.In ultimul timp nu ma mai intereseaza viitorul..trecutul..doar prezentul si ce am acum...clipa...Bineinteles nu merg la extrem in acest sens...dar am reusit sa inteleg ca clipa e mai importanta ca ...minutul....si daca voi putea trece de bariera ei...va urma minutul si apoi ...restul....Si totusi....mai nou am invatat sa visez....asa cum nu am facut-o niciodata...probabil asta a fost singurul lucru ce ma mentinut pe linia de plutire...si-o face in continuare...Stiu ca nu e bine...dar visul sau visele de acum au alta...esenta...alt parfum...alta....prezenta...Acum ceva timp am vrut sa nu mai visez,sa ucid visele din mine...dar altcineva mi-le-a redat.Incep sa pierd o mare parte din ideile ce ma faceau sa fiu asa ...cum eram inainte...ma schimb...doar ca idei si nu ca suflet...pentru prima oara in viata incep sa am mai multa grija de mine...pentru prima oara in viata simt izvorind in mine o putere si o dorinta diferita de viata...sper doar sa pot face ceea ce imi doresc..sa-mi pot indeplini visele oricare ar fi drumul meu in viata si ...oricit de singur as fi....Viata are un pret...pentru mine acesta nu e un secret ..il stiu,il simt...si asta ma face sa fiu ce sint...si voi fi de acum inainte....durerea,lipsa,dorinta ...vor fi acolo atita timp cit nu e nimic real...in sufletul meu...pina atunci insa....voi avea rabdare...si speranta...Mi-am dorit linistea intodeauna dar nu am stiut sa o caut...sau sa o vad.Ea era acolo si in parte am gasit-o ...in parte.Tot ce acum nu sint decit trairi si sentimente...simple...pentru ca defapt cea ce-mi doresc vine din simplitate...Dorintele ajung la limite uneori,lipsa..uneori pare sa nu mai fie,durerea se stinge din cind in cind...totul ...totul pentru ca acolo undeva ceva exista ... sau poate totul e in mine.A venit timpul sa traiesc ins anu o sa o pot face la nesfirsit prin vise...asta e singurul lucru de care trebuie sa ma folosesc ...si in acelasi timp trebuie sa il elimin....de ce oare nimic nu e usor ... in viata....
... for everything that you've brought me
... for everything that you've shown me
... for everything that you represent
... ....................because you exist
I want to ask you something ... please
... do not disappear from where ever you are
... do not disappear from my life and soul
... please stay whatever happens
...................................................................
... and you know very well why I do this ...
... I think you see ... and feel ... why ...
joi, 3 februarie 2011
vise...dorinte...realitate
Am visat atit de mult...cu ochii deschisi...de atit multe ori...uneori e bine...insa uneori...e rau..Mi-am dorit multe insa nimic nu a fost nici macar pe aproape....dorinte ce le simteam in suflet....nu sau inplinit niciodata....niciodata pina acum.E ciudata viata ...si credeam ca o inteleg...ca o pot controla...insa nu o pot face...atit timp cit nici pe mine nu ma pot controla in totalitate.Acum in parte dorinta cea mai puternica ce am avut-o s-a implinit...hmmm...in parte...of D-zeule...cit mat este pina la capat...E nou pentru mine sa simt ceea ce simt acum...e nou si uneori analizind ceea ce e in mine ... ma sperii dar in ultimul timp gindesc tot mai putin...filosofic...viata trebuie traita...si cred ca asta am sa fac...desi in fata mea se astern ani...grei...si probabil ...plini de singuratate...dar prefer asa decit suferind fara motiv...Nu ....nu ma tem defapt decit de absenta .... de golul de linga mine...nu pot visa la nesfirsit...nu pot sa ma amagesc ...Cu toate astea ceva inauntru meu sa schimbat...se schimba...se modifica...Acest fapt se datoreaza ...sufletului ce mia intins o mana...un zimbet...atunci cind eram hotarit in mare parte sa inchei ...multe...timpul insa nu iarta si nici sufletul din mine nu tace.Oricit incerc sa nu-l mai ascult asa ca inainte...nu pot sa ignor...si uneori sint clipe ...scurte dar sint in care simt ca ma prabusesc ..ca nu mai vreau sa merg inainte...dar trec peste ele... trec pentru ca acolo exista ceva...nedeslusit inca dar este..si e acolo in mine..nu inteleg inca dar...poate va veni si un moment cind totul va fi altfel...pentru mine.....D-zeule ..e atit de departe acea clipa...cel putin asa o vad eu...oricum mai mult ca niciodata am inceput sa inteleg valoarea mea personala si autoconservarea sa activat... pot sa spun in mine...sper sa nu fie prea tirziu....dar cu pasi mici incepe totul....sper doar ca merg ...pe drrumul care trebuie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)














