sâmbătă, 6 martie 2010

Cine sint eu...?



O umbra ce sa nascut intr-o lume plina de intuneric...o umbra ce uraste lumea de care apartine...uraste intunericul...o umbra ce iubeste lumina

Un simplu vas de lut...sau poate mai mult.Privind trecutul privind prezentul...pun o singura intrebare:POATE FI SUFLETUL PROPIUL MEU DUSMAN???Nu am facut legatura cu el niciodata....nu eu...el a facut-o din todeauna chiar de la inceput.El a fost cel ce ma controlat...el a fost cel a avut puterea si nu eu.Din tot ce el mia dictat in timpeu nu am ascultat decit tirziu...prea tirziu.M-am opus fara sa inteleg de ce...Acum cind am inteles ... nu mai gasesc rostul...puterea de a merge acolo...de a pasi printre suratele mele ... umbrele.Tot acest timp am luptat cu mine insumi.Am luptat sa-mi inteleg sufletul,sa inteleg de ce sint o umbra ce iubeste lumina.Lumina e izbavirea...ha ha ...cuvinte fara noima cuvinte si explicatii usoare si usor de acceptat.Lumina si intunericul...pozitivul si negativul...elemente contrare se atrag...ceva mai plauzibil dar nu destul.Mai lipseste ceva...ceva ....ce a fost folosit in creatie..ceva fara de care nu ar fi existat creatia.Defapt reprezinta insusi creatia...si noi umbrele iam gasit un nume...iubire...si l-am etichetat drept sentiment.Simplu...ciudat..niciodata nu mia placut simplul acestei lumi.
OARE DEFAPT EU SINT DUSMANUL SUFLETULUI CEL PORT???Nu mai stiu...Undeva ...acolo...in interiorul umbrei sa creat ceva...ceva ce cuvintele sint prea mici ca sa explice ce.Infinitul...infinitul nu trebuie inteles....nici macar cautat.E in noi..doar in noi,dar refuzam sa il vedem.Trebuie acceptat si multele intrebari dispar ...pentru ca raspunsurile sint tot acolo si pur si simplu se anuleaza reciproc.Da am fost dusmanul sufletului cel port...pentru ca nu am inteles..sau poate nu am ascultat la timp.Am incercat sa creez acel vis insa nu m-am folosit de suflet chiar daca undeva il auzeam strigind.Am sfacut acest lucru increzator in...sperante..in principii de viata ce numi apartin.Am fost las ...nu am avut curajul de a infrunta realitatea mea personala...si inca sint...si inca sint...sau poate undeva in lupta cu interiorul meu am obosit.Nu mai am putere sa lupt pentru ceea ce imi doresc....sau poate nu am avut niciodata....

Ce as fi putut fi...(sau am vrut sa fiu)






Am vrut sa fiu acea picatura de lumina pentru cei de linga mine...pentru ca fericirea mea personala exista doar in zimbetul lor.Cum poate o umbra sa se transforme in lumina...paradoxdar am incercat sa o fac si mica parte am reusit.Am vrut sa fiu un sot perfect.un tata ideal.. hmmm...imi vine sa rad de mine insumi.Am vrut sa creez ceea ce sufletul imi spunea ca lipseste.Am vrut sa creez perfectiunea.Stupida idee..dar asta am simtit si mi-am dorit.Am vrut chiar daca nu pot atinge idealurile macar sa aduc linistea si fericirea celor ce depind de mine.Dar precum am spus cuiva cind imi doresc ceva sint parca mai indepartat de acel punct final.Intodeauna ceva ma tinut departe de aceste idealuri....De ce???Poate pentru ca defapt destinul meu e altul...Ce este real si ce nu...in mine..in mintea mea...am pierdut controlul.Am atins adevarul...infinitul... dar singur ma voi pierde in el...


O idee a staruit adinc in mine de la inceput si pina acum.Chiar daca ziua de maine imi va lua tot ce am..tot..daca linga mine e acel suflet...mie deajuns...fara apa fara mincare...fara nimic..patru zile mi-ar fi deajuns sa pot sa spun "da sint viu si a meritat sa fiu..."

3 comentarii:

  1. dumnezeule mare, ady. cat am cautat piesele astea. doamne sfinte!!!!!!!! multumesc mult. deci esti un geniu nevazut. doamne, in sfarsit. ce mult ma bucur!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine sunt eu...este cea mai grea intrebare pt oricine,pentru ca ne este greu sa ne privim noi insine cu corectitudine in oglinda sufletului,iar din perspectiva altora este si mai greu sa se spuna cine este persoana...si daca ma duc si mai departe pe aceasta idee cred ca cea mai mare pedeapsa pt omenire este ca nu stim adevarul despre creerea noastra pe Pamant,ce rol avem aici,ce este viata etc,etc...Si asta este fiecare ratacim pe drumul nostru in cautare mai mult sau mai putin de raspunsuri,in cautare de intrebari,cautam totul si nimic dar orice ar fi nu ne putem opri din cautare,asta pot sa zic cel putin pt mine...
    Deci din pct meu de vedere asta este o intrebare fara raspuns sau o intrebare cu multe si inca nedescoperite raspunsuri...

    RăspundețiȘtergere
  3. PIPO- le am si in calculator dar stiam ca tu esti cu rock-ul....
    SUNSHINE-a te privi in oglinda sufletului nu e greu si daca o faci acolo nu e loc de minciuna...bineinteles depinde de persoana si de slabiciunile fiecaruia....De ce am fost creeati....nu e chiar complicat dar ne place sa ne complicam,sa ne ascundem dupa cuvinte...raspunsuri sint multe...insa prea putin timp...Un batrin spaniol mia spus acum citiva ani:Viata e una singura cauta sa o intelegi dar nu uita ca trebuie sa o si traiesti

    RăspundețiȘtergere