joi, 25 martie 2010

De ce visez.....

Intodeauna ..de cind ma stiu am simtit ca acolo undeva in mine e ceva ce lipseste.In timp viata si poate altcineva m-au ajutat sa inteleg ce liseste.A fost intr-un fel o alta viata traita in paralel...un vis...o dorinta nascuta din acea lipsa.Dealungul vietii insa asa cum era si normal influentele celor din jurul meu si a vietii sau facut simtite si nu de putine ori am cautat sa uit... sa ignor ceea ce simt.Aici a fost greseala mea pentru ca nu trebuie sa fac acest lucru.Da ...asa cum am mai spus o spun din nou...iubesc ceva ce nici macar nu stiu cum arata,iubesc un suflet ...pe care il stiu atit de bine...care stie si stiu ce imi doresc..dar defapt habar nu am unde e...cine il poarta.Si daca ma gindesc bine poate nu o pot numi iubire in sensul actual al acestui sentiment...e ceva ce nu pot exprima...atractie....e ceva necesar...e viata in sine pentru mine.M-am ascuns in spatele ideei ca creind o familie voi acoperi toate astea dar m-am inselat.Sint si voi fii ceea ce sufletul imi dicteaza si in parte contrastul dintre ceea ce simt si viata din jur e mare si nu  pot crea armonia....pentru ca defapt armonia aceasta nu imi apartine ci ne apartine.M-am incurcat in multe teorii si idei uitind ca defapt singurul lucru ramas si cel corect e sa ascult de sufletul meu.Ascultarea lui e ceea ce scriu...sentimente...dor...durere...neimplinire....haos ..pentru ca voi fi toate aste pina cind il voi intilni din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu