...aici....acolo

Din nou...cu motive total diferite ...viata pare sa imi joace in fata ochilor...pare...sau poate totul e real.Undeva pe drumul pe care lam parcurs...poate...m-am pierdut ca om ....sufletul e inca acolo insa si striga ...necontrolat...fara sa mai am puterea sa il amutesc.Am inceput sa scriu de mult pe blog ....motivatia........Dumnezeule de ce sint ceea ce sint .....cite lacrimi vor mai curge din sufletul meu....din ochi mei.Doamne...poate nu sint eu perfectiunea...poate nu sint decit un alt suflet .....dar.....te rog nu ma lasa sa cad...nu ma lasa sa cad fara sa stiu...nu ma lasa sa cad fara sa ....sa mai ating din nou....lumina...Da-mi puterea...da-mi forta ....sa merg inainte...sa fiu din nou alaturi de ...ea....alaturi de acei doi ochi de inger....da-mi sansa sa fiu ceea ce sint...dami sansa sa vad din ochi ce m-au facut ceea ce sint.Da-mi sansa sa tin din nou in brate acel suflet....lasa-ma sa ma transform din nou in lumina.






Trecerea timpului si intrebarile m-au coplesit...dar undeva inauntru ceva a staruit cu toate ca am simtit intodeauna ca ..nu as putea face acest lucru...blocat de infinitul acestei lumi.Pe linga imensul chestionar al vietii la care cred ca am raspuns o singura dilema a ramas.Anul trecut in august cind prietenul meu gainusa nebunatica mi-a aratat cum sa deschid un blog..m-am gindit ca poate gindurile mele ...vor ajunge undeva...undeva...unde ea exista si poate ma aude.Pentru un timp am scris destul de mult despre mine si ceea ce simt...despre ceea ce sint.despre ce gindesc.Din august pina in noiebrie blogul meu afisa idei de viata poate...sau mai bine spus ma afisa in totalitate ...O fototografie ...poate prea perfecta...ce intr-un moment de dezamagire ce viata le ofera cu darnicie...am sters blogul.Asa ca si ultima postare de ieri am facut acest gest intr-un moment in care viata....ma pus fata in fata cu propiile mele temeri...motive de disperare.Acum insa ceva ...ceva ce nu pot controla ...ceva ce pur si simplu nu am putut controla nici pina acum ...a revenit.....din nou... mai taios si mai in forta ca niciodata....Ciudat...sau poate nu...cind am inceput sa scriu acest blog ....in acea dimineata..in care am scris prima postare din cana de cafea cu lapte ..o picatura ce nu am vazut-o a cazut pe biroul calculatorului.Tirziu dupa ce am luat acea cana sa o spal am vazut acea picatura.Se uscase...dar...forma ei era ....o inima perfecta...perfecta.Datorita acestui fapt am sperat..si sper...acesta a fost motivul pentru care dupa ce am sters blogul...am inceput din nou...IMI dau seama ca din '94 cind am dat o tura pe la poarta raiului viata mea ...spre diferenta lumii in care traiesc ce e guvernata de ginduri si de modul de a gindi eu sint guvernat si de simturi.De ce toate aceste cuvinte ..gramada de vorbe poate fara valoare...da... probabil...insa ceva...undeva....acolo pare sa apara o mica stralucire de lumina...poate lumina ce .................





Pentru ca sint...si pentru ca simt ca esti...