Credem in viata pentru ca ne e frica de moarte...credem in Dumnezeu pentru ca ne e teama de Diavol,credem in iubire pentru ca stim ce e ura,ne place lumina pentru ca ne e frica de intuneric,.....
Totul e dual...chiar si sufletul....ceva ce poate stiu mai bine decit oricine.Existenta insa ne-a separat.Dincolo de conditiile ce se impun la revenirea unui suflet in aceasta dimensiune am primit amintiri si asta pentru ca el acel suflet era acea parte ...acea piesa de puzzel a carei lipsa o simt.Motive ...roluri... dar ma intreb totusi...de ce port aceste amintiri.... de ce atitea semne ....de ce atitea reguli incalcate...stiu ca nimic nu e intimplator...Toate astea mi-au transformat viata...gindire....simturile...m-au schimbat.Stiu ce inseamna iubirea pura.... stiu ce inseamna sa simti caldura,sa nu ai nevoie de cuvinte....
Clipe ce sint tot mai dese simt ca vreau pur si simplu sa ma asez undeva ,sa inchid ochii,....sa n u mai vad si sa nu mai aud....linistea.............Dar nu o fac pentru ca nu e ceea ce stiu ca ar putea fi....nu e linistea ce mi-o doresc...
Ai descris bine dualitatea iubire-frica,Dumnezeu-Diavol...tot ce este pozitiv este guvernat de iubire si reprezinta Binele,tot ce este negativ este guvernat de frica si reprezinta Raul...frica este absenta iubirii,cine iubeste cu adevarat nu-i este frica si cred ca de fapt ar trebui sa nu ne fie frica de nimic,nimic...
RăspundețiȘtergere